Mişcarea, septembrie 1919 (Anul 13, nr. 178-200)

1919-09-11 / nr. 186

ANUL XIII No. 186 Datoria Puţin timp ne mai desparte pănă la alegerile generale care se vor e­­fectua pentru prima dată în noua Românie. Alegătorii vor fi chemaţi să-şi a­­leagă reprezentanţii în Cameră şi Senat, pentru ca cei aleşi în Con­stituanta României Mari să procea­­dă la legiferarea care va aduce consolidarea definitivă a unităţei na­ţionale şi a prosperărei economice. In noua Românie ieşită victorioa­să după răsboiul pe care l-a purtat cu duşmanii seculari ai neamului, sunt chemaţi să voteze toţi alegă­torii, fără deosebire de clasă, de colegii. Alegerile se fac pe baza votului universal, atât în vechiul regat cât şi în toate ţinuturile româneşti rea­lipite. Sunt deci cele dintăi alegeri cari se fac prin votul universal, ce­­ea­ ce însamnă partidul liberal cari au introdus această reformă politică-so­­cială au fost călăuziţi numai de principiile democrate. Cele dintăi alegeri cari se vor efectua în Octombrie a. c. vor face dovada existenţei unei reale Româ­nii democrate. Evident, se vor prezenta tot so­iul de candidaturi, pentru că acei cari pescuiesc în apă tulbure şi fac politică de ocaziune, fără nici un program hotărât şi fără nici un scop de­cât cel personal, vor încerca să profite de inexperienţa unora sau altora dintre nouii alegători chemaţi la viaţa politică. Datoria alegătorilor este deci ca înainte de a-şi depune votul să cer­ceteze bine rolul şi activitatea can­didaţilor precum să şi cunoască programul lor politic, pentru ca a­­tuncea când se vor rosti să ştie că au votat într’adevăr pe un candidat care năzuieşte binele satuturor, ci nu interesul personal. Alegătorii au datoria ca judecând activitatea din trecut să constate că partidul naţional-liberal a fost singurul partid politic, mare şi pu­ternic din ţară, care a înfăptuit cele mai mari reforme democrate şi că­ruia se datoresc toate progresele pe care Ie-a realizat neamul româ­nesc încă înainte de unirea princi­patelor şi pănă la marea unire na­ţională a tuturor românilor. Mia».*« iAUsrai;:‘iKm»H CITIŢI IN PAGINA a î!-a ULTIMILE STIRI TELE­GRAFICE feE SIS ISl m^S «I»® 81§ fell Si 1^^»» III R«â©eţte sî feeminteam^® fes^ 1Hai» dxMI ffc», 6. ©sate «e It«**«»». 8—ft a. «a­ si 3~®! ;». «s Anamcftirf şi R«ef»tae Sa fetamc te ssBst&ftanf «Steost­ia Aritmi­ahatss^tsi tftonnfWL fe«s Phts CMnei 6. srwa pri» fee« aguttite de prt&fidtete. JOI 11 SEPTEMBRIE 1919 fiisare arihrtic Strb Direcţiunea unri comitet de Redacţie 21­1­1 Ecouri La stăruitoarea propunere a d-lui T. T.­­ Burada ca direcţiunea teatrului naţional să comemoreze centenarul primei reprezentaţi­­uni teatrale în limba românească, în la’şi, s’a asociat şi „Sindicatul Ziariştilor". Astfel nădăjduim că frumosul vis al d-lui T. T. Burada se va împlini: pe scena ieşa­­nă se va juca „Mirtyl şi Hjoe“ a Lui Gh.­ A­­® sache, care s-a representat pentru prima oa­ră acum un veac... D. Burada s’a pus­ la dispoziţia teatrului de a da toate lămuririle pentru ca­„Mirtil şi Hjoe“ să fie montată în stilul si decorul e­­pocei trecute.* In cursul acestei luni apare la Bucureşti revista „Păreri Libere“ care va fi scrisă­­in întregime de către cunoscutul publicist H. St. Streitman- Alcest. * Teatrele şi cinematografele din Franţa inten­ţionează a suspenda spectacolele din cauza prea marilor pretenţiuni ale personalului teh­­nic si de serviciu.* In ultimul număr din „Fantasio“ găsim câteva admirabile caricaturi datorite com­patriotului nostru Don. In faţa României Mari Minci prin Sibiu, amicul nostru d­. Eu­gen­ Herovanu a scris în „Renaşterea Română“ un prim-articol intitulat „In faţ­­ României Mari“, în care face o judicioasă analiză a stărei culturale în care se află toate ţinuturile româneşti care formează noua Românie de azi. Distinsul publicist după ce relevă că nivelul cultural în Transilvania este mai mare de­cât în Bucovina şi Basarabia şi după­ ce analizează starea culturală a fie­cărei provincii româneşti în parte, scrie: „De aceea centrul culturei române es­te in Regat, unde a ramas tradiţia, spi­ritul şi organele permanente ale acestei culturi, unde sunt instituţiile sale cele mai înalte, unde se păstrează toate le­găturile cu trecutul. Pentru aceasta, în noua comunitate naţională, Regatul, cu numeroasele-i vestigii de orientalism, cu inegalităţile-i de tot felul, chiar cu ma­rele coeficient de analfabeţi,—reprezintă totuşi cultura specific românească. In fine, tot pentru aceleaşi cauze pre­cum şi din motivul că nimic nu o sileşte să-şi întrerupă continuitatea vieţii sale constituţionale, România e singura care oferă o administraţie şi o justiţie în stare de a răspunde ori­când funcţiunea lor, singura care vine cu o viaţă publi­că formată, ceea ce însamnă—cu o în­demânare şi o pricepere mai mare în treburile publice, cu o pregătire mai te­meinică pentru marile prefaceri în curs. România veche e astfel fatal menită să devie sâmburele , organizaţiei politice şi administrative nouă, partea cea mai so­lidă a construcţiei, pe care va trebui să se sprijine restul. N’aşi vrea, făcând observaţiunile a­­ceste, să mi se bănuiască gândul, sau ca cineva să deie sentimentului meu un înţăles pe care mi-l poate avea. Ardealul a fost pentru mine ţara vi­surilor mele de român. In dezrobirea lui am crezut, ca cea mai curată şi stă­ruitoare credinţă, atunci chiar când ni­mic nu făcea să se întrevadă cât de a­­propiat era momentul unirei. Poporul român din Ardeal, pe care am ţinut să-l văd acum, în zilele aces­te de reculegere şi de fericire, îi dato­resc o vie recunoştinţă pentru emoţiu­­nile rare şi alese pe care le-am trăit în mijlocul lui şi pentru satisfacţiile pe ca­re le-a găsit la el orgoliul meu de ro­mân. Departe dar de mine gândul de a micşora cu ceva strălucirea pe care ţara aceasta admirabilă o are în ochii mei, sau de a schimba în orice fel, raportul real al lucrurilor. Dar am văzut adesea aici făcându-şi drum, un sentiment de neîncredere, de sfiiciune, de temere chiar, la adresa Ro­mâniei vechi, — de­sigur sub impresia produsă de aspectul luptelor politice şi de libertinajul unei părţi din presă“. Şi în pasajul final: „Nici o grijă cu privire la viaţa po­litică din regat; totul e pe cale de pre­facere. Lucrurile de altfel nu sunt nici aşa de rele, nici aşa de primejdioase cum s’ar părea,—dovadă că în jumătate de secol,—România abea scăpată de sub suzeranitatea otomană, care o lăsase printre cele mai înapoiate state ale Eu­ropei, a reuşit totuşi să realizeze pro­grese, care în raport cu timpul şi mij­loacele de care a dispus, sunt pur şi simplu miraculoase. Astfel, cu bun şi rău laolaltă, nu se poate spune că este cineva care aduce mai mult de­cât ceilalţi. Fiecare vine cu ce i-au îngăduit împrejurările, şi toţi îm­­preună aducem sufletul României, în­treg, indivizibil, etern...“ Eug. Herovanu Preoţii din Arad cătră d. I.I. C. Brătianu Preoţimea din Arad în adunarea de constituire a adresat d-lui I. I. C. Brătianu următoarea telegramă : înţeleptului Sfetnic al celui dintâi Rege al tuturor Românilor, stăru­itorului luptător pentru unitatea po­litică şi sufletească a Neamului ro­mânesc, îi exprimăm calda afecţi­une şi binecuvântarea de sus la to­pota începută. Secţia Arad a preoţimei ortodoxe române organizate Hoover spre America LYON.— D-l Hoover a plecat la Southampton unde se va înbarca pentru America. CANDIDAŢII Partidului naţional-liberal pentru alegerile generale de la 5,6, 7,10 şi 11 Octombrec., Pentru Adunarea Deputaţilor 1. G. G. MAEZIESCO, ministru de interne. 2. Preotul I. GOTCU, prof. la Seminar. 3. î.H. VASILIU, prof., fost deputat. 4. I. DODON, învăţător. 5. E. HEROVANU,­ decanul baroului de a­vocați, fost deputat. 6. V. MATEI, sătean. 7. CONS­U­G. TO1A, avocat, fost prim­ajutor de primar. Pentru Senat 1. C. B. PENNESCU, avocat, fost senator și deputat. 2. Dr. M. MANICAT1DE, prof. universitar. 3. ATH. ATH. GHE0RGH1U, avocat, tost deputat. Semnul nostru este b|s CONSERVATORII şi restaurarea Iaşului .S-a anunţat prin ziare că d. in­giner M. Welt fiind la Bucureşti a ridicat suma de 1.000.000 lei din to­talul de 4 milioane pe care guver­nul le-a acordat prin decret-lege pentru reparaţiunea străzilor din Iaşi. „Evenimentul“ care a dus cam­panii­­ împotriva guvernului pe a­­ceastă chestiune, a primit ştirea cu ironie,pentru că ziarul conserva­tor ieşan ar fi preferat ca să nu se fi dat nimic Iaşului, pentru ca ast­fel să-şi poată continua campania. Banii însă au fost ridicaţi şi ad­ministraţia comunală va proceda de urgenţă la repararea celor mai prin­cipale străzi din oraş — spre mai marea desnădejde a conservatorilor de la „Evenimentul“. Dar tot pe această chestiune se ridică şi un alt ziar conservator, frate bun cu cel de la Iaşi, „Epoca“. In numărul de eri „Epoca“ apă­rută sub titlul „Protestarea“ — din cauză că cenzura din Bucureşti a suspendat apariţia „Epocei“ pe o zi — publică un articol intitulat: „Lipsă de umanitate şi nedreptate“, în care protestează cu vehemenţă îm­potriva faptului că s-a dat Iaşului acomptul de un milion pentru pavaj. „Iaşii puteau să mai aştepte sau să ia odată cu toţi“, scrie protestând ziarul conservator.­­ „Evenimentul“, care cunoaşte articolul confratelui său politic din Bucureşti, are datoria a-l repro­duce. Iar cetăţenii Iaşului au încă odată prilejul de a constata dragostea şi interesul conservatorilor pentru Iaşi şi ieşeni. Alegerile în Bulgaria Alegerile cari s’au efectuat în Bulga­ria după sistemul representărei propor­ţionale, au dat următorul rezultat: Agrarien­ (şef Stambulinsky), 85 locuri; socialiştii extremişti (şef Blagoef), 47 ; socialiştii moderaţi (şef Sakazof), 39; democraţi (şef Malinof), 29; poporani (şef Gheşof), 19; radicali (şef Tzanof), 8; progreseştii (şef Danef), 8; naţional­­liberali (şef Petkof), 1; liberali (şef Ra­do­slav­of), 1; tineri liberali (şef Ton­­ceff) 8. Artă distractivă.... In anii din urmă manifestările artistice au evoluat în aşa fel, încât am ajuns a­­cum într’o perioadă în care putem obser­va că arta a trecut dela menirea ei edu­cativă la cea distractivă, începând cu publicaţiunele noastre lite­rare, cami în jocul polemicilor de altădată, —din care lectorul putea trage învăţămin­te folositoare—au introdus polemica per­sonală pe care o forţează pănă la nota a­­muzantă şi fără nici un interes pentru ar­tă sau literatură, putem face aceleaşi con­statări dacă privim mai deaproape ce se produce şi pentru teatru, unde genul u­­şor, cât mai uşor, şi totodată cel mai ef­tin primează în faţa celor mai valoroase o­­pere teatrale. Nota distractivă în artă se remarcă în­deosebi în succesul formidabil dar atât de efemer al revistelor cari au inundat toate teatrele, şi au început a atrage pănă şi cele mai principale elemente ale teatrului. N’am văzut anul trecut pănă şi pe Mărioara Ventura într’o revistă teatrală? La Bucureşti revistele ocupă planul în­tâi pe toate scenele stabile sau improvi­zate. In lipsa unor lucrări de adevărată artă, autorii noştri scriu reviste peste re­viste mai mult sau mai puţin inteligente, în proză şi în versuri, cu cuplete, cânte­ce, dansuri şi uneori montări fastuoase cum ea „Sistem Clayton“ de pildă care e în plină serie. Succesul atât de mare pe care îl obţin aceste reviste denotă faptul că marele public, neurastenizat de pe urma anilor de război, vrea să se amuze cu orice preţ. De aici acea artă distractivă pe care o procură cu sau fără talent, autorii de re­viste. O Iaşul n’a rămas în urmă nici în această direcţiune. In timpul refugiaţilor s’a ju­cat câteva reviste în care foasta capitală în care s’a făurit România Mare figura prin câteva apropouri. Astăzi revistele ce se produc la Iaşi sunt consacrate exclusiv laşului,­cum a fost „Halandala“ în stagiunea din 1915­­ 16. După „Palavra“ se anunţă „Porumbiţa“ în care autorul, un ieşan, trece în.... re­vistă diversele figuri ale laşului, precum şi o altă revistă cu caracter local în care de asemenea e vorba de Iaşi şi de ieşeni in­titulată pur şi simplu „Zumbai-Zumbai“!... De pe urma războiului zguduitor vechiul oraş legendar se resimte şi el, poate mai ilicit decât chiar Bucureşti,­şi de aceea e îmbucurător faptul că se mai găsesc unii cari încearcă să-i mai descreţiască frun­tea întunecată. , De cât pentru aceasta,—cunoscute fiind capriciile şi veleităţile publicului nostru— se cere un umor veritabil, sănătos, care să provoace râsul spectatorilor serioşi sau gravi, cari detestă­ pornografia și mahalagismele pe cari unii autori de re­viste au înțeles a le utiliza drept artă distractivă. Araid Bolşevicii bătuţi la Kiev Paris (din Geneva). Trupele ukrainiene au reuşit să arunce pe bolşevici la 50 km. la Nord de Kiev. Camera franceză pentru România In Camera franceză, cu prilejul dis­­cuţiunei asupra tratatului de pace ca Ger­mania s’au produs semnificative mani­festări pentru România şi pentru reala atitudine pe care ea a pastrat-o şi o păstrează faţă de Aliaţii ei. Aceste manifestaţiuni de simpatie ale parlamentului francez pentru noi, s-au produs cu prilejul discursului rostit de către d. Franklin-Bouillon care a „ară­tat cât de greşită a fost politica Alia­ţilor faţă de România“ în aplauzele fa­vorabile ale Camerei pentru România. D. Franklin-Bouillon a protestat îm­potriva faptului că Aliaţii vor să iu­­puie României o lege în chestia minori­tăţilor; de asemenea a relevat acţiunea noastră legitimă în Ungaria. La ambele relevări Camera a aplau­dat strigând „Trăiască România!“ PETROLU. Ne amintim că d. Take Ionescu, după primul său discurs în care anunţa că a devenit un „om nou“, a ţinut să se des­­mintă singur, oferind cu uşurinţa-i obiş­nuită, într’un al doilea discurs, petrolul românesc, streinilor. La timp am semnalat pericolul ce re­zulta pentru economia naţională din a­­ceastă cedare, făcută în urma unui an­gajament misterios între şeful conserva­torilor şi reprezentanţii unei mari finanţe. La timp am protestat contra încercărei de a înstrăina unul din cele mai mari isvoare de bogăţie ale ţărei,­­ reducân­­du-ne la rolul de robi. D-l Take Ionescu n’a renunţat însă la acest plan diabolic. D-sa voeşte cu ori­ce preţ să-şi ţie angajamentele luate la Paris, căutând să inducă în eroare opi­nia publică. Pentru aceasta, folosindu-se de ultima notă a Aliaţilor, care — pier­­zându-se pe drum,­—a fost înlocuită după dorinţa guvernului român, printr’un cu­rier diplomatic,­d-l Take Ionescu cerea demisia guvernului spre a face loc unui alt cabinet, dispus să cedeze totul pentru a fi ast­fel salvată.... demnitatea naţio­nală. Ziarele franceze ne aduc azi deslega­­rea atitudinei nerăbdătoare şi a ultima­tumului d-lui Take Ionescu. „L­ntransi­­gent“ scrie relativ la nota aliaţilor : „N’ar trebui însă ca chestiunea să fie redusă la proporţiunile unei dispute din­tre guvernul român şi o puternică socie­tate de petrol în favoarea căreia Româ­nia refuză să renunţe la monopolul ei asupra petrolului“. Vedem deci că şeful conservatorilor „naţionalişti“ ca repre­zentant al acestei „puternice societăţi de petrol“, a căutat să-i susţie nota în ţară. Mai mult, în recentele-i declaraţii d-l ministru Goldiş, reprezentantul Ardealu­lui spune: „Americanii şi englezii inten­ţionau să acapareze în­ România toate isvoarele de bogăţie ale ţărei aşa după cum au făcut în Serbia, Ceho-Slovacia şi Polonia. Situaţia noastră financiară prezintă greutăţi de neînchipuit şi aser­virea acestor bogăţii înseamnă dezastrul nostru economic pentru totdeauna. „Refuzul nostru irevocabil ne-a creat însă la Conferinţă o atmosferă nefavo­rabilă“. Iată deci secretul atmosferei nefavora­bile de la Conferinţă,o atmosferă pe care d-l Take Ionescu ar voi s-o schimbe în favoarea sa cu preţul sacrificărei inde­pendenţei noastre politice şi economice. Şi, pentru a se vedea şi mai bine unde ne-ar fi dus această politică nefastă, vom aminti declaraţia preşedintelui noului trust petrolifer englez, care a reuşit să obţie terenuri undeva în Venezuela. „Nici un bidon de petrol nu va fi luat nevoilor naţionale engleze“, spunea într-o recentă adunare preşedintele. „întreaga producţiune va fi sub controlul statului englez“ mai declară d-sa. Şi totuşi a­­ceste terenuri se găsesc în republica Ve­nezuela, care însă va privi neputincioasă la exploatarea lor. Cam aceasta era situaţia care ne-o pregătea buna-voinţa d-lui Take Ionescu şi, dacă nu s’ar fi intervenit la timp, industria naţională ar fi căpătat o lovi­tură de moarte. P. C. ı Eri s’a prezintat la prefectura de poliţie, un locuitor din Botoşani, care a fost victima unui furt de 8200 lei. Trebue adăugat că pungaşul a fost prins în Iaşi şi banii au fost­ remişi fe­ricitului păgubaş.

Next