Mişcarea, septembrie 1919 (Anul 13, nr. 178-200)

1919-09-12 / nr. 187

4 r 4 n r A ANUL XÎIÎ No. 187 Dezastrul Alegerile se apropie şi cu ele ine­vitabilul dezastru al unor oameni cari au abuzat de numele de român pentru a se pune în seviciul intere­selor streine. Alegerile se apropie, aducând o­­sânda ferocelui reacţionarism al tu­turor fracţiunilor conservatoare, ti­uite—, ori­care le-ar fi firma—, prin aceleaşi încercări de a se împotrivi reformelor democratice. Alegerile se apropie şi începutul lor înseamnă apusul demagogismului răz­vrătitor al vânzătorilor de vorbe, — sfârşitul lamentabil al resturilor unui politicianism odios,— dispariţia pes­cuitorilor în ape tulburi şi a sămă­­nătorilor dezordinei... De toate acestea îşi dau prea bine seama şi coservatorii naţionalişti şi Cocea, şi progresiştii şi toţi acei cari, bazaţi pe un trecut dubios au îndrăznit să vorbească în numele ţărei, lucrând necontenit contra ei. Pentru aceasta alegerile pe care le pretindeau atunci când ştiau că nu se pot face, au devenit pe dată „prea apropiate“ şi făcute prin „surprin­dere“ îndată ce data lor a fost ire­vocabil stabilită. Opoziţia se teme să ia contact cu masele. Conştientă de impopularitatea unei politici de vânzări, concesiuni, tranzacţii cu demnitatea şi intere­sele ţărei, — ar voi să amâne data fatală când ţara o va condamna de­finitiv. Nerăbdătorii au nevoe de a­­mânare—, democraţii au nevoe de „timp“ pentru a se pregăti,— „ala­­şii poporului“ acum abia vor să se prezinte electorilor lor prezumtivi. Şi totuşi în numele acestora, în numele credinţelor ţărei şi a voinţei ei vor­besc de atâta timp... Alegerile se apropie. Ele sunt în­ceputul altor timpuri. Ele sunt zările unei noui vieţi şi apusul dezastros al ultimelor intrigi. Ele aduc dezas­trul şi reînvierea, ele condamnă şi aprobă, dărâmă şi clădesc... Zădarnice sunt deci strigătele a­­surzitoare ale vechiului politicianism : uraganul ce se apropie va sfârşi prin a acoperi sub dărmături pe acei ce s’au încăpăţînat să se adăpostească în ruinata clădire a unor concepţii din alte vremuri. P. C. Redactie sl fttfcwtostetFaţi® fs Reclame Se primme te asatRpnjn)­avaatH^-wi dijmei ia Admi *âe*ratS!» aM, tegf r*i f. Uafetrf 6. Dn­c*i*-Ari«fsi prifc tmeta agg»)«!« de prim­fcftate. VINERI 12 SEPTEMBRIE 1919 iSlSSsSSS Apasrc zilitlc wi f ^r^xxzzs Snb Dsrecfmaea uimi comitet B * % |S«Tj1Î de Redacfie ^ | ^ J? 3^SSi^BE^®$c^^r^aBQ08®5SSSEáffiS5ffliímÉ^SíSSS0B® Ecouri „Milla Iacsici" noua lucrare dramatică, în versuri, a d-lui I. Peretz, a fost pusă în re­petiţie la teatrul naţional din Bucureşti. In rolurile prime d. A. Macri-Eftimiu şi maes­trul Nottara. In „Milla Iacsici“ apar 85 personagii. * Intr’un interview acordat unui cronicar tea­tral, artistul Maximilian anunţă în noul re­­pertor al Companiei sale : „Clopotele din Corneville“, „Giroflé-Girofla“, „ Voiajul în China“, „împărăteasa“ precum şi o piesă de mare spectacol „Arséne Lupin“. * Charles Diehl, cunoscutul profesor al Sor­­bonnei, a scos un nou studiu asupra Bizan­țului în care studiază evoluția civilizației bizantine. * „Comunicat Literar". Un editor francez, Figuiere din Paris, a avut ingenioasa ideie de a scoate un „co­municat literar" în care anunță toate nouile apariții de librărie. * „Imperialismul American" este un intere­sant studiu ca va apare în curând, și în ca­re autorul, d. Virgil Barbot, studiază „doc­trina lui Monroe“. Guvernul Leton Nauen.—­Ulmanis președintele Le­toniei de est a luat portofoliul Mi­nisterului de Războiu, Kallin Mi­nisterul Economic. Ministerul de in­terne nu este încă ocupat. Franţa ne aprobă Ceea­ ce nu voeşte să înţeleagă preşedin­tele conferinţei de pace de la Versailles şi mai ales finanţa americană care nutreşte o poftă nebună pentru acapararea bogăţiilor noastre, înţelege atât presa, cât şi întreaga opinie publică franceză. La ordinea zilei este chestiunea rechizi­­ţiilor ce le face armata noastră în Ungaria. Presa franceză socoteşte justificate aceste rechiziţii. Franţa le socoteşte, dar se pre­tinde că nu ne poate da nici un sprijin din cauza opoziţiei îndârjite a Americei. Ziarul „Le Matin“ ocupăndu-se intr’un ar­ticol de această chestiune, face următoarele juste aprecieri: In cursul ultimelor tratative privind Unga­ria, guvernul francez, cu toate bunele sale dispoziţiuni, n’a putut rezista presiunei a­­mericane şi a aderat la decizii pe cari opi­nia publică română le judecă drept revol­tătoare. Această opinie n’ar putea dar să înţelea­gă că e interzis României să procedeze la rechiziţiuni în Ungaria, spre a şi întreţine o armata pe care provocările maghiare au tâ­rât-o în luptă. Atunci când noi cerem Germaniei rambur­sarea cheltuelilor de ocupaţie pe Rin, cum cerem României să întreţină armata din Un­garia pe spesele sale, atunci când la ea lipsa alimentară este atât de mare ? Blok-Notes Politică şi naţionalism Conservatorii tachişti secundaţi de cei averescani au hotărât să opue toată re­zistenţa împotriva politicei de rezistenţă preconizată de d. Brătianu pe chestiunea naţională. Totuşi d. Take Ionescu, care combate a­­ceastă politică, îşi zice şeful unui partid conservator-naţionalist!... * Optimism Din „Epoca“ de azi: „In cercurile opoziţiei circulau ieri veştile cete mai optimiste asupra rezolvirei crizei de guvern“. Asta însamnă că toată nădejdea opozi­ţiei e că Aliaţii nu vor ceda României— şi deci mare bucurie printre coservatorii­ na­ţionalişti !... igreii sinilor A plecat la Paris, atunci când ţara suferea sub jugul duşmanului, —nu pentru a-i susţine cauza,—du­pă cum declara,—ci pentru a o a­­cuza că nu şi-a respectat angaja­mentele, încheind pacea atunci cînd rezistenţa era încă posibilă. A continuat prin formarea unui guvern de partizani, cu care a pă­şit pe calea tuturor concesiunilor, fără ştirea şi consimţământul ţărei. A sfârşit printr’o serie de intrigi nefaste menite să discrediteze în faţa conferinţei, reprezentanţii Ro­mâniei arătându-i ca duşmani ai în­ţelegerei şi democraţiei. S’a reîntors în ţară, — nu ca un om nou cum i-a plăcut să declare într’un discurs celebru prin neade­vărurile lui,—ci ca acelaş vechiu şi mic politician de la Caracal. A început prin a nega tot ceia ce făcuse de Paris,—cercând să îm­brace o altă haină, care nu se po­trivea de ioc cu strâmtele sale in­terese. A continuat prin a se arata în a­­adevărata ei lumină de vândut stre­inilor, atunci când le-a oferit pe­trolul în schimbul bună­voinţei lor. A sfârşit cu acea politică de „să­rut mâna“, de transacţii şi conce­siuni nedemne,­care l-a făcut odios ori­cărui bun român. Acesta e istoricul activităţei ma­relui european în ultimii trei ani, şi când spunem că a sfârşit, înţe­legem doar sfârşitul unui episod din acest roman politic atât de bo­gat în aventuri. Căci d. Take Ionescu mai are în­că mult de trăit. Activitatea sa va fi veşnic prodigioasă atât timp cât va fi încă vre­un bun care să poa­tă fi concesionat streinilor, vre-o posibilitate de transacţii cu o mare finanţă, vre-o robie de impus mi­cului popor oriental care a avut nenorocirea să dea naştere unui mare european... Ce noroc că alegerile vor arunca o piatră destul de grea peste mor­mântul politicianismului agreatului streinilor,­făcând imposibilă ne­norocirea unei reînvieri. Roland CANDIDAŢII Partidului naţional-liberal pentru alegerile generale de la 5,6, 7,10 şi 11 Octombre c. Pentru Adunarea Deputaţilor 1- G. G. BARZESCU, ministru de interne. 2. Preotul I. GOTCU, prof. Sa Seminar. 3. TH VASÎLIU, prof., fost deputat. 4. I. DORON, învăţător. 5. E. HSLOVANU, decanul baroului de a­vocați, fost deputat. 6. V. MATEI, sătean. 7. CONST. G. TOMA, avocat, fost prim­ajutor de primar. Pentru Senat 1. C. B. PENNESCU, avocat, fost senator și deputat. 2. Dr. M. MANICATIDE, prof. universitar. 3. ATH. ATH. GHEORGHIU, avocat, fost deputat. Semnul nostru este Ce datorăm IAŞILOR ? — Cum înţelege „Protestarea“ a respecta vechea capitală a Moldovei — Atragem atenţiunea ieşenilor asupra articolului din „Protestarea“—surogatul „Epocei“—cu privire la măsura la care guvernul liberal a luat-o, de a da 5 mi­lioane lei oraşului Iaşi, pentru refacerea mult întristatei capitale a Moldovei. După „Protestarea“ Iaşii „putea să mai aştepte“. E destul să ne gândim la ruina în care bătrâna Capitală a dulcei Moldove, se găseşte de pe urma armatelor ruseşti, a oştirilor noastre, pe timpul răsboiului şi a enormei afluenţe de refugiaţi, pen­tru a înţelege cât de oportună,­ cât de românească, şi cât de nobilă a fost mă­sura pe care guvernul s’a crezut dator să o ia faţă de laşul pribegiei noastre, de laşul care a concretizat în vremea ocupaţiei, colţul de ţară liberă a Ro­mâniei mici de atunci. Când timpurile grele se abătuse asu­pra ţărei noastre şi când furtuna părea că va distruge totul din vechea temelie a României şi când oştirea în retragere se pierdea în boale, Moldova a fost col­ţul de ţară unde Rege şi Drapel româ­nesc au găsit locaşul unde să poată a­­dăposti, iar laşul cari păstrează în pi­torescul lui ceva din cronicele bătrâne, a ştiut să fie Capitala ţarei libere, de un­de a pornit credinţa în mântuirea aces­tui neam. In Iaşi s’au primit primele coloane de ardeleni veniţi să lupte pentru neamul nostru. In Iaşi s’a închegat unirea cu Basarabia şi tot de acolo a venit ordi­nul de mobilizare care a dat din nou putinţa Regelui României să fie alături de marii noştri aliaţi. Un oraş atât de legat cu istoria nea­mului nostru nu putea fi uitat. Al lăsa în ruină, în murdărie, în lipsurile ce pă­tează frumuseţea lui arhaică, ar fi fost un act de impietate. Atât mai rău şi atât mai trist pentru acei români, cari pot scrie, cum citim în ziarul d-lui Filipescu, că Iaşii „puteau să mai aştepte“ până să-şi vindece ră­nile şi până să devină locuibil! „VIITORUL ­ ZEVA­IRE 7­51 31 „Miru­l şi Hloe“ Inzistenta propunere pe care dl T. T. Burada o face din nou direcţiunei teatru­lui, de a se sărbători primul veac de când s’a jucat în Iaşi, pentru întăia oară, o piesă în limba românească, exprimă nu numai un puternic simţ naţional, dar şi o neţărmurită dragoste pentru trecutul atât de frumos al Iaşului vechiu... Bătrânul etnograf şi istoriograf ieşan— cu inima totdeauna tânără—care pune a­­tâta interes şi atâta preţ pe ceea ce a fost, a scris o pagină istorică consacrată aces­tui fapt important din evoluţia noastră cul­turală şi artistică. In primul volum din „Istoria Teatrului din Moldova“ d. Burada ne descrie împre­jurările în care s-a jucat pentru întăia oară pastorala „Miru­l şi Hloe“ scrisă de însuşi Gheorghe Asachi. Pastorala lui Asachi, prelucrată după Gesner şi Florian, a fost jucată de un „teatru de societate“, alcătuit din elemen­te diletante cari aparţineau familiilor bo­­ereşti de pe vremuri. „Miru­l şi Hloe“ s’a reprezentat pentru prima oară a treia zi de Crăciun in anul 1816, în casele Hatmanului Ghika peste drum de Mitropolie, de cătră „copiii boe­­rilor Ghika şi Sturza“ . Doamna Şubin, născută Ghika, a ţinut­­ rolul „Hloe“, prinţul Ghika a jucat pe­­ păstorul „Miru­l“ şi Costachi Sturza rolul lui „Lizes“. Iată ce ne spune dl Burada despre suc­cesul acestei prime reprezentaţiuni româ­neşti : „Publicul ieşan în genere simţi o adân­că impresiune aflând mai cu seamă că în­suşi capul bisericei noastre, vrednicul Mi­tropolit Veniamin, nu numai că a încura­jat această încercare, dar încă i-a şi dat binecuvântarea sa, venind să vadă cea în­tâi reprezentaţie în limba patriei“. Edgard Quinet în opera sa „Les Rou­­mains“ scrie şi el despre această reuşită încercare a lui Asaki: „Acest spectacol într’un salon particu­lar, luminat de câteva lumânări, i’a pă­rut lui Veniamin admirabil, încât teatrul român s’a inaugurat sub patronajul lui, ca în timpul­ misteriilor.... Asaki a închinat interpreţilor sei câte­va versuri în care cîntă triumful limbei româneşti care „în un timp de ovelire se vorbea numai la stână“. De la „Miru­l şi Hloe“ datează inaugura­rea teatrului românesc în Iaşi. Pentru toate aceste fapte şi împrejurări putem înţelege de ce marele admirator al trecutului nostru care e d. T. T. Burada, stăruie ca acest centenar să fie sărbăto­rit pe scena naţională a lui Milic şi A­­lecsandri. ’ Araid Ziarul „Epoca“ organul conservatorilor de sub conducerea d-lui TACISE IONESCU, GENERAL AVERESCU, DIM. GRECEANU­ şi alţii protestează împotriva faptului că guvernul a dat prin decret-lege suma de 4.000.000 lei pentru reparaţiunea străzilor din Iaşi. Cetăţenii Iaşului să ia act de această protestare a con­servatorilor. 5 OCTOMBRIE Ne apropiem de această dată care va rămânea însemnată în istoria democratei româneşti. La 5 octombrie a. c. vor în­cepe alegerile generale în ţară, care se vor face pe baza votu­lui universal. Pentru prima oară vor veni deci să-şi spue cuvântul toate elementele cetăţeneşti, poporul de la sate ca şi cel de la oraşe, care a fost pus pe acelaş picior de egalitate în viaţa noastră politică. Ziua de 5 octombrie este tot atât de însemnată şi pentru partidul Naţional-Liberal, care singur, în cuprinsul vechiului regat, a realizat această mare reformă democrată, care a fi­gurat de ani de zile în progra­mul său. Cu toate rezistenţele şi opu­nerile celorlalte grupuri politice, cu toate împotrivirile conser­vatorilor, partidul naţional-libe­­ral a trin­fat realizând această operă democrată pe care d-l I. I. C. Brătianu a anunţat-o la Iaşi după războiul din 1913 şi care a fost legiferată tot sub guvernul d-lui I. I. C. Brătianu, şi tot la Iaşi din timpul glori­osului răsboi care ne-a adus unitatea naţională. In istoria democraţei române­şti care e istoria politică a par­tidului naţional-liberal, ziua de 5 octombrie rămâne o dată memorabilă, de la care începe o nouă viață politică, cu par­ticiparea tuturor elementelor cetăţeneşti. La ordinea zilei PHaei la Iaşi ____ | In şedinţa de ori al comisiei interimare d. Cl.Crupenschi, la o întrebare a unui mem­bru din comisiune, a dat din nou toate lămuririle în chestiunea pâinei şi a apro­­vizionărei oraşului cu grâul necesar. S’a putut vedea încă odată cât de ne­dreaptă şi de falsă a fost campania dusă de presa locală, care în deslânţui­­rea patimei politice a transformat o chestiune de alimentare într’o chestiune politică. Campania aceasta a căzut, iar toată munca şi prevederile personale ale d-lui Const. Crupenschi apar astăzi clare la lumina zilei. Intr’adevăr singur Iaşul are astăzi pâinea de o calitate superioară cu 1 leu 50 bani kgr. In celelalte oraşe unde pre­ţul este acelaş, pâinea este de o calita­te mult mai inferioară, iar acolo unde preţul este mai mic­—ca la Bucureşti de pildă—pâinea nici nu poate fi compara­tă cu cea de la Iaşi. In ce priveşte afirmaţiunile ziarelor că s’ar fi putut cumpără grâu cu preţ mai mic de­cât cel maximal, până azi primăria nu a găsit nicăieri şi nu a primit nici o propunere de la vre­un ce­re­alist sau morar ca preţul mai mic de­cât cel maximal. Mai mult, nici unul din morarii şi ce­­realiştii ieşeni nu a făcut vre-o cumpă­rătură de grâu,astfel că însăşi Primă­ria, pentru a nu expune oraşul la foa­mete, a început să cumpere grâu­ şi să-l depoziteze în mori, până va putea asi­gura stocul de rezervă necesar. Şi aceasta, fără ca Primăria să aibă vre­ un angajament contractat cu moara „Dacia“ sau cu o altă moară. Comer­ţul de cereale a rămas liber, fiecare poa­te aduce şi măcina grâu, primăria­ avănd dreptul de a supraveghia şi controla fa­­bricaţiunea pâinei, calitatea şi greuta­tea ei. Declaraţiunele categorice pe care le-a făcut ori, din nou, d. Const. Crupens­chi, în şedinţa comisiunei interimare, a demascat toată campania atât de ten­denţioasă şi de falsă ce s’a dus în ches­tiunea pâinei.

Next