Mişcarea, octombrie 1919 (Anul 13, nr. 201-226)
1919-10-18 / nr. 216
/ * 4 * . S * r -44 V ANUL XHI No. 216 SAMBATA 18 OCTOMBRIE 1919 In adunarea generală a membrilor partidului naţional-liberal ieşan, şeful nostru d-l G. G. Mârzescu a rostit un discurs în care a făcut o documentată expunere asupra situaţiunei politice generale. D-l G. Mârzescu a atins în expunerea d-sale toate problemele politice, externe şi interne, cari urmează a fi soluţionate pentru consolidarea unităţii noastre naţionale, desvoltând în pasagii eloquente modul cum au decurs luptele politice în jurul marei cauze naţionale. In cele ce urmează redăm în mod sumar interesanta cuvântare a şefului nostru, care a fost viu aplaudată în decursul expunerii. Domnilor, Intrând în plină campanie electorală țin să vă fac o declaraţie, care doresc să rămâie ca normă de conduită în discuţiunile noastre, în susţinerile ce le vom face, fie prin presă, fie prin întruniri, în lupta electorală. Nu înţeleg să urmez pe adversarii noştri, pe calea violenţelor, a calomniilor şi a injuriilor personale. Noi înţelegem să mergem pe calea faptelor reale, pe drumul ideilor şi a soluţiilor, ce ne separă de adversari, şi să nu urmărim decât chestiunile mari ce interesează ţara (Aplause). De aceia nu voiu aluneca pe panta adversarilor, şi nu voiu respunde la nici una din injuriile aruncate, ca acele de „lacomi“, de „creaturi compromise“, de „venali“ şi alte calificative de aseminea natură. Pentru însănătoşirea moravurilor şi formarea conştiinţei civice prin votuie obştesc, oamenii cari au pretenţiunea de a se menţine în fruntea ţărei, au o altă cale, decât aceia de a târî un popor chemat la viaţă nouă în mocirla injuriilor personale. In viaţa nouă ce se deschide, în ţara nouă, în orizontul fruntariilor noi, în sufletele neprihănite ale populaţiei de la sate trebuie să strălucească raza caldă a cinstei şi a demnităţei, iar nu gazele periculoase în descompunere! Voim să înrădăcinăm în conştiinţa poporului, că partidele politice reprezintă expresiunea intereselor superioare ale ţărei şi concură între ele pe căi legale în găsirea soluţiilor, care au a da satisfacere acelor interese superioare, cari au la baza lor dezvoltarea pacinică a statului nostru (aplauze entuziaste). Lupta de idei Nu ne vom ridica niciodată în potriva vreunui partid, care călăuzit de interesele superioare ar avea o altă părere decât noi. Toată diverginţele de opinii, le vom combate, în chip respectuos, lăsând ca opinia publică să aleagă pe cea mai bună din soluţiunile unora sau ale altora. Dar ne ridicăm cu tărie şi hotărâre, în potriva acelora, care sunt expresiunea altor interese decât acele ale ţărei şi urmăresc o operă de distrugere şi nici decum de creaţiune. Regimul nostru constituţional In această ordine de idei, nu se poate concepe o atingere a formei de monarhie constituţională a ţărei noastre, sub care am consolidat unirea la 1859, a celor două mici principate, sub care am organizat regatul, am obţinut independenţa şi am făcut râsboiul, care ni-a dat unitatea naţională. Este fără precedent în istoria omenită, ca după asemenea victorii, să se încerce de unii să dorească o schimbare care să arunce ţara în incertitudinile experienţei altor forme (aplauze entuziaste). Atacurile d-lui Matei Cantacuzino Nu am fost surprinşi atunci, cînd ideile de distrugere a monarhiei constituţionale au fost aruncate de către aceia cari vroiau să ne arunce în braţele streinilor,—dar n’a fost durerea mai adâncă, care să fi pătruns în sufletul meu, de cât atunci cînd am cetit aceleaşi păreri exprimate în termenii violenţi de catră omul de talent, până mai dăunăzi sfetnic al Coroanei, omul care ocupase cea mai înaltă situaţiunele în fruntea celei mai inalte instituţiuni de cultură din Moldova, unul din decendenţii generaţiei de la 1848, care a întronat principiul monarhic şi al domain streine, tocmai pentru a evita luptele în jurul Tronului. Am vrut să-mi impun credinţa, că e o discuţiune teoretică a profesorului, care analizează diferitele forme de guvernământ, dar desnădejdea a cuprins sufletul meu, când am văzut, că afirmă că acela care simbolizează toate aspiraţiunile neamului nostru nu şi-a ţinut cuvântul. ■Care sunt temeiniciile ce îndreptăţesc pe d. Matei Cantacuzino a încerca să sădească neîncrederea în Coroană? Acum şase ani, când M. S. Regele Ferdinand I s’a urcat pe tron, a jurat credinţă Ţărei şi Şi-a luat angajamentul în faţa ei să conducă destinele poporului ca bun român. Şi Regele Şi-a ţinut cu sfinţenie cuvântul. Ce trebue să fie în dosul sufletului şi credinţei d-lui Matei Cantacuzino, pentru a nu pricepe cât de imorală este concepţia de a vroi să surpe încrederea unui neam întreg în Rege, în acest Suveran care a rupt cu tot trecutul, cu toate tradiţiile, şi Şi-a impus toate suferinţele poporului, tocmai pentru a se ţine de cuvânt (aplauze entuziaste). Pentru respectul cel mai port d lui Matei Cantacuzino refuz să cred că acesta ar fi fondat real al credinţelor sale. Partidele politice şi libertăţile constituţionale Concepţia pe care o tradeaza învinuirile ce se ridică împotriva Coroanei, constitue tocmai denegaţiunea desăvârşită a principiului constituţional. Nu are ce căuta persoana Regelui inacţiunea de guvernământ a statului nostru. Regele domneşte, dar nu guvernează, iar răspunderea restricţiunilor constituţionale cade exclusiv în răspunderea ministerului său. Acesta este adevărul constituţional. Şi dacă este vorba să se stabilească răspunderile, să se stabilească. De trei ani de zile trăim sub regimul restricţiunilor împreună cu toate celelalte ţări, care, ca şi noi, au fost în stare de război. Trăim şi sub stare,de asediu şi sub cenzură, ca în toate statele care s’au găsit în aceiaşi situaţie. Dar este o nedreptate să se’ arunce răspunderea numai asupra unui singur partid politic, asupra partidului liberal. Toate guvernele ce s’au succedat s’au solidarizat în această privinţă: conservatorii naţionalişti, cari au făcut parte din guvernul naţional şi guvernul averesean care a succedat precum şi acel al d-lui Marghiloman. ŞMToate aceste guverne au răspunderea regimului de restricţiuni impus de interesele superioare ale ţărei, de siguranţa militară şi secretul tratativelor diplomatice. Toate sunt răspunzătoare de aceste restricţiuni constituţionale, izvorâte dintr’un interes superior al Statului şi nu va putea nimenea să se degajeze de această răspundere. Şi printr’o inexplicabilă atitudine, tocmai acuma se încearcă a se agita chestia stabilirei acestor răspunderi, când măsurile guvernului tind spre o deplină restabilire a libertăţilor constituţionale. Starea de asediu şi censura Ce alta înseamnă oare ridicarea stărei de asediu şi a censurei în marginea posibilităţei ? Ce înseamnă oare convocarea corpurilor legiuitoare şi deschiderea parlamentului, decât tocmai revenirea la viaţa constituţională şi controlul parlamentar ?.... Şi cum trebuesc caracterizaţi acei, cari împedică şi propagă o amânare perpetuă pentru efectuarea alegerilor ? Este fără precedent în istorie, ca termenele alegerilor să fie subordonate pregătirea partidelor. Sunt partide, care obţin încrederea masselor cetăţeneşti numai prin simpla enunţare a programului lor, şi sunt altele, cărora le treime secole, pentru a obţine această încredere. Nu pe asemenea considerente se poate amâna tocmai reintrarea în viaţa constituţională normală, (aplauze furtunoase). Politica de abstenţiune Este straniu că vezi pe acei, cari voesc să stabilească răspunderile şi fac o politică de abstenţiune, sunt tocmai acei, cari au găsit normal, ca în alegerile făcute sub guvernul Marghiloman, şeful lor să se aleagă cu autorizaţia comandaturei germane, la Mehedinţi. Formarea guvernului, este o prerogativă regală, care nu se rezâmă pe unul sau altuldin partide, ci pe cele trei principii: încrederea Suveranului, interesul superior al statului şi încrederea spiritului public. Şi când este vorba de spiritul public, încrederea nu se măsoară după simpatie, ci după credinţa profundă ce o inspiră politică ce o represintă. Pot fi oameni simpatici unui popor, care însă nu pot obţine niciodată încrederea poporului din cauză că politica lur nu este expresiunea intereselor superioare ale statului. (vii aplauze) Politica opoziţiei Dar cam erau soluţiunile opuse de partidele de opoziţie, spre a se vedea dacă erau realizabile? Prima formulă era de la sine exclusă: aceia a guvernelor fără de politică. Nu există guverne „neutre“, în sensul negaţiunei, şi a lipsei de soluţie în problemele ce frământă ţara. Pot fi guverne imparţiale, alcătuite din oameni aleşi în afară de rândurile partidelor, dar nu se poate un guvern fără politică. Oare s’ar putea, ca guvernul român, să răspundă străinătăţei: „Sunt guvern fără de opinie, aşteptaţi ca soluţiunea să vie de la guvernul viitor ?“ (aplauze) Aceasta nu se poate. Astfel guvernul generalului Văitoianu, în comunicatul său, a zis că va continua politica naţională de până acuma şi menţinerea legăturilor de prietenie cu Aliaţii. Caracterul articolului In ceea ce priveşte situaţia externă, un guvern care să fie ferit de legături, cu partidele politice nu nu se putea forma decât dintre magistraţi şi militari. Nu există alţii. Am văzut cum rînd pe rând militarii cari au condus ministerul de război, ei au rămas pe tunică cu pata vreunei coloraţiuni pe idee. Şi astăzi se caută a se discredita generalii cari cu jertfa vieţii lor, au săvârşit o operă atât de măreaţă. Se cearcă a se discredia cele două instituţii rămase neprihănitei—armata şi magistratura. Libertatea alegerilor însamnă a feri conştiinţa cetăţenească de teroarea şi violenţele unora şi de conrupţiunea altora. Trebue să înceteze această conrupţie a unor partide cari tind ca în massele de la sate să falsifice conştiinţa po litică. (Aplauze) •Chestiunea guvernului naţional I In a doua lor soluţiune, era , formarea unui guvern sub prezidenfia unui fruntaş ardelean, în care să figureze toate forţele ca să prezinte aspectul ţnui guvern naţional. Dar spre a se putea realiza atfeastă formulă, se cerea con- I diţiunea indispensabilă, să se I precizeze politica internă şi externă. Un guvern cu două direcţiuni nu este posibil. Nu putea fi la un loc politica de rezistenţă a d-lui Ion Brătianu cu politica de semnare necondiţionată a d-lui Tache Ionescu. Acordul neputând fi stabilit pe chestia primordială, un guvern naţional nu era posibiL In chestia externă nu există decât două politici, aceia a rezistenţei preconizată de d. Brătianu şi aceia a semnărei necondiţionate susţinută de d. Tache Ionescu. (Aplauze) însemnătatea alegerilor Intre aceste două politici, ţara este chemată a se pronunţa prin alegerile prezidate de un guvern, în care nu participă nici un reprezentant al partidelor. Şi ţara are a se pronunţa nu dacă are simpatie pentru unul sau altul, ci pentru una din aceste două politici. Ţara are a "alege între rezistenţa şi între semnarea necondiţionată, între politica ce respunde idealului neamului, de a nu renunţa la nici unul din drepturile lui şi a nu accepta nici o ştirbire a integrităţei şi neatârnărei noastre—şi între semnarea necondiţionată, care admite principiul imixtiunei streine în interesele noastre interne. Politica noastră naţională ■I I ■ I mniiw ii ii ■ i i^ m— Punctul nostru de vedere este clar: o imixtiune în afacerile noastre interne nu admitem. Cerem pur şi simplu suprimarea clausei minorităţilor din tratatul de pace cu Austria. De la aceasta nu abdicăm. (Aplauze furtunoase şi’ndelung repetate) Politica d-lui Take Ionescu acceptă principiul de mai sus şi cere o atenuare. Noi nu vrem atenuare, ci suprimare. In aceste alegeri unele partide propagă abstenţiunea şi rezistenţă legală. Este ştiut că partidele care susţin o politică pierdută sau rea, refuză să participe în alegeri, dar în realitate scopul este a nu da la iveală căderea ruşinoasă a politicei lor. Abstenţiunea nu are nici o importanţă, dar prin rezistenţa legală se face în acelaş timp propagandă pentru refuz de plata impozitelor şi abţinerea de la vot, se surpă ordinea ce trebue să domnească în ţară. Această reistenţă legală este preludiul revoluţiei. O asemenea acţiune se produce im opoziţia în Alegeri