Mişcarea, decembrie 1919 (Anul 13, nr. 253-276)
1919-12-04 / nr. 255
ANUL XIH No. 255 Abonamente Redacţia şi Administraţia îafâ, Piaţa Unirei fie. 6. Orele de birou: 8—12 a. m şi 3-6 p. m. Aminchiri şi Reclame Se primesc in condiţiune .avantajoase direct la Administraţia ziarului, Iaşi Piaţa Unirei 6. Deasemenea prin toate agenţiile de publicitate. Apare zilnic Sub Direcţiunea unui comitet de Redacţie UJ “ .Si36miartatsSSSBaSSS^txueVstKr. itMfcRuaftw ^“.rrssejPifiRngsssat Bani PACE INTERNE Frământările cari se accentuiază în diversele direcţiuni sociale, revendicările permanente cari se succed în straturile noastre sociale, luptele politice duse pănă la cea mai urâtă patimă şi uneltirile străinilor sau a înstrăinaţilor cari vor să samene în ţară seminţa bolşevismului, toată această stare de spirit, întreagă această atmosferă încărcată, face indiscutabila dovadă că ţara are astăzi, mai mult ca oricând, nevoia de linişte. Restaurarea şi consolidarea României nu se vor putea face decât numai, într-o desăvârşită armonie socială, după cum orice revendicări iarăşi nu se pot face decât într’o desăvârşită legalitate, pe căi normale, evolutive. După cum chestiunea păcei este una din vitalele interese ale nouei Românii, tot astfel liniştea lăuntrică rămâne una din cele mai vitale probleme pentru întreg viitorul ţărei. In faţa elementelor străine cu care ne-am găsit laolaltă după unirea Basarabiei, Bucovinei şi a Transilvaniei, în faţa duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi cari cereau prin atâtea mijloace să creeze anarhia care a ruinat Rusia şi Ungaria, care ar fi fost aceia cari având conducerea destinelor ţărei şi a răspunderei în faţa neamului întreg, nu ar fi luat toate măsurile de pază şi ocrotire pentru viaţa şi avutul locuitorilor ţărei ? Evident că măsurile riguroase ale stărei de asediu şi censurei au putut atinge libertăţile de cari ne-am bucurat, dar iarăşi nu e mai puţin adevărat că numai cu această pază şi cu această veghe ţara noastră a fost ferită de nebunia bolcevică, deşi a stat intre două mari şi primejdioase incendii : între bolcevismul de peste Nistru şi între cel de peste Tisa. Cu intrata în viaţa normală—şi în acest scop s’a alcătuit Parlamentul României Mari—măsurile de astăzi vor înceta. S’a desfiinţat cenzura, se va ridica şi starea de asediu—dar cu aceasta nu ne-am asigurat liniştea necesară. Vom avea de luptat sub regimul libertăţei normale cu mulţi duşmani ai neamului, cu multe curente potrivnice intereselor sociale şi naţionale, şi îngrijoraţi ne întrebăm în faţa viitorului necunoscut, dacă elementele turbulente,—conştiente sau nu—îşi vor înceta acţiunele de distrugere de îndată ce vom recăpăta toate libertăţile constituţionale. Ţara are nevoie de linişte! Numai în linişte şi armonie între fraţi ca şi între clasele sociale se va putea înfăptui consolidarea nouei Românii. Şi dacă aceia cari vor avea în curând răspunderea pentru ziua de mâine, vor căuta să tranşeze conflictele ce le avem cu Aliaţii fără a mai sacrifica una din chestiunile mari ale ţărei, tot ei vor trebui să asigure liniştea şi armonia în ţară. Aceasta este astăzi menirea acelora cari vor alcătui noul guvern al României Mari. Menirea lor e nu numai să apere în faţa străinătăţei toate interesele neamului, dar să asigure ordinea internă. Pacea care va fi să se încheie cu Aliaţii—fără nici o ştirbire pentru noua Românie—trebuia să fie armată de pacea din lăuntru, pentru că pe urma războiului pe care l’am purtat, ţara are nevoe de linişte ! EUSEMNAM UIUIU TARE! — Ce spun foştii miniştrii general Vătoianu şi Goldiş — In ultimul consiliu al miniştrilor demisionaţi d. general Văitoianu preşedintele consiliului, a rostit o emoţionantă cuvântare isvonită din cel mai înalt şi cald patriotism. D. General Văitoianu a amintit colegilor împrejurările în care a primt să ia conducerea ţării şi câte sforţări a depus spre a face astfel ca din alegerile ce s’au săvârşit să iasă un parlament care să represinte cu adevarat voinţa ţări. Amintind apoi că sub acest guvern România a trebuit să primească invitaţiuni să semneze o pace nedreaptă, a declarat că pleacă cu conştiinţa împăcată că a restatat tuturor presiunilor şi mărturiseşte că dacă ar fi fost silit să puie semnătura pe tratatul de pace cu Austria, înainte şi-ar fi frânt spada şi apoi ar fi cerut să i se fac mâna cu care ar fi trebuit să semneze. D-lui general Văitoianu i-au răspuns în cuvinte pline de însufleţire d-nii Ştefan Pop, Inculeţ şi Nistor, declarând că sunt partizani hotărâţi ei politicei de resistenţă. . * La banchetul bucovinenilor cu prilejul aniversării uniunei cu patria mumă, d. Goldiş fostul ministru ardelean a rostit o cuvântare în care relevând situaţia externă, a declarat următoarele: „Oricât ne-ar ameninţa alte puteri pentru ca să ne supue, neamul românesc va trebui să rămînă sluga adevărului. Dacă noi ardelenii ne-am fi plecat capul susb nedreptate, trasatul nu’ar mai exista. De aceia fraţilor, în chestia externă, doresc şi prefer să fiu fiul unui popor care moare apărând dreptatea, decât fiul unui popor care trăeşte îi slugărnicie. Sunt convins că dacă naţia română întregită va şti să înfrunte nedreptatea preferând să moară de cât sâ se suprimă ; ea va învia la o viaţă glorioasă.“ Aceste cuvinte, ale frutaşului ardelean trebue să constitue crezul fiecărui bun român în situaţia de astăzi. Note Politice D-l Gherea er’un nou articol din ziarul socialist, afirmă iar că partidul socialist in forma lui de astăzi este lipsit de organizaţiiine politică serioasă şi legală. Cu acest prilej, d. Gherea vorbeşte astfel de d. Averescu: „D-sa nu-i om politic. El n’are, la dreptul vorbind, de loc program politic. Câteva fraze banale nu constitue un program“. Totuși conducătorii socialişti au urmat.... această politică a d-lui Averescu cu care au încheiat cartelul electoral și politic. Indirect d. Gherea desavurazâ încă odată atitudinea grupărei socialiste. * „îndreptarea“ d-lui Averescu editează și o publicațiune săptămânală intitulată „Fapta“, in care sub forma unor aprecieri obiective se înşira programul sovietist al „Ligei Poporului.“ * Corectitudinea d-lui Lascar Antoniu s’a putut vedea și cu prilejul discuțiunei asupra validărei alegerilor din Iaşi. In timp ce d. Lascar Antonia asigura pe d. Mârzescu că nu are nimic de obiectat asupra validărei alegerei din Iaşi, acelaş domn Lascar Antonia opera in culise punând la cale pe d. Vizanti să ceară invalidarea. Rezultatul s’a văzut. Alegerea a fost validată cu mare majoritate iar ipocrizia d-lui Lascar Antoniu complect demascată ! «OTt-bvr':7.sKT3TOTKioi5KîiK»i*aijaftjt*sgira 3SHrT»;»i a citiţi in pagina a u-& ULTIMILE STIRI TELEGRAFICE Iniţiative patriotice Monumentul Sanitarilor Morţi pentru Unitatea Naţională — Comitetul sub preşidenţia M. S. Regina pentru ridicarea unui monument Corpului sanitar căzut în războiul din 1916—1918, aduce la cunoştinţa Corpului sanitar, medici,veterinari, farmacişti, dentişti precum şi a marelui public, că a lansat liste de subscripţie prin organele respective celor în drept. Totuşi sunt mulţi medici practiciani cari nu au putut până acum să le primească. Comitetul roagă pe tot Corpul sanitar militar şi civil, să ceară listele de subscripţie de la casiera Dr. Costiniu, 35 Romană. Asemenea roagă şi pe marele public în special pe soldaţii, ofiţerii şi bolnavii care au fost îngrijiţi de cei ce nu şi-au cruţat viaţa, pentru a scăpa pe a lor, de a contribui cu obolul lor, pentru comemorarea eroismului şi dispreţului de moarte a Corpului sanitar. Nu ne putem închipui ca amintirea celor dispăruţi să se şteargă aşa de repede încât apelul nostru să nu fie auzit. Fiecare persoană din Corpul medical trebue să posede o listă, ca ei să colecteze în cercu cunoştinţele lor, iar marele public contribuind la strângerea fondului, va proba prin fapte că în adevăr Corpul sanitar român prin jertfa făcută a bine meritat de re Patrie recunoştinţa. Ce-i democratismul ? — Declaraţiile d-lui Goldiş — Cu prilejul implinirei unui an de la proclamarea unirei Bucovinei cu patria mumă, a avut loc un banchet a! bucovinenilor la care au asistat toţi parlamentarii bucovineni, iar din partea ardelenilor d-na Goldiş şi Ştefan Pop in toastul său, fostul ministru d. Goldiş a făcut declaraţiuni de o importanţa şi avânt patriotic, menit a potoli entusiasmul acelora ce încearcă să împingă spre o politică protivnica intereselor ţărei. „îmi pare bine că nu mai sunt ministru—a declarat fruntaşul ardelean —căci altfel n’aş putea să vorbesc în deplină libertate. Alţii de aici vor vorbi de trecut, eu voi vorbi de viitor. Azi s’a constituit Parlamentul României Mari. Tot timpul zilei da azi am auzit rostindu-se cuvântul democraţie. Democraţia însamnă domnia poporului. Când zic popor nu zic nici muncitor, nici domn, ci înțeleg prin acest cuvânt toate clasele la un loc. Democraţia nu însamnă domnia muncitorilor asupra proprietarilor. Noi vrem democraţia adevărată care nu se poate temeia pe ură, ci numai pe iubire. Bolşevismul este duşmanul democraţiei. Democraţia e o chestie a noastră internă cu ajutorul căreia ne vom ridica peste interesele de clasă.“ De la Consiliul Suprem Lyon.—Consiliul suprem s’a întrunit Sâmbătă dimineaţă. A urmat discuţiunea relativă la repartizarea materialului provenind din demoliţiunea vapoarelor şi submarinelor germane. Reprezentanţii Aliaţi au decis ca cheltuelilede întreţinere a prizonierilor ruși în Germania revine guvernului german precum și cheltuelile comisiunilor speciale din Berlin. Guvernul ungar eâtre Consiliul Suprem Lyon.—Guvernul ungar a făcut să parvie Consiliului suprem o propunere ținând la ravitalierea Austriei cu ajutorul resurselor alimentare ale Ungariei. in trnfisorii «Evenimentul» dă «Opiniei» o lecţie usturătoare Cu spiritul său subtil şi inventiv redactorul „Opiniei“ constată că necesitatea ce o impune împrejurările de acum de a se asigura liniştea în ţară însamnă pur şi simplu un „sistem de teroare“. Se pare că redactorul „Opiniei“ nu-şi dă seamă că dacă mai scrie şi astâzi expozeie diplomatice aceasta se datoreşte tocmai acelui „sistem de teroare“ care pănă astăzi ne-a ferit de urgia şi anarhia bolşevistă menţinând liniştea şi ordinea în ţară. In ce ne priveşte, nu ştim zău ce s’ar fi ales de noi dacă nu s'ar fi luat din timp toate măsurile necesare pentru a împiedeca isbucnirea focului pe cari au vrut să-l deslănţuie aceia cari au înţeles ca vremurile noui înseamnă nebunie bolşevică. Dat fiindcă redactorul „Opiniei“ trece peste acest sfânt adevăr şi afirmă că măsurile luate pentru salvarea păcei sociale instituie un „sistem de teroare—îi oferim ca exemplu următoarea relatare pe care o face „Evenimentul" de aseară: — „Până şi femeile au apucat pietrele, ca să arunce contra liberalilor. La Constanţa, din cauza lipsei de combustibil, mai bine de 200 femei au pătruns în curtea caselor primarului colectivist Andronescu şi i’au devastat parcul din faţa locuinţei, spărgându’i geamurile de la casa sa. A sosit imediat la faţa locului armata şi în situaţia aceasta s’a deranjat primând şi s’a dus împreuna cu armata şi cu femeile în chestiune la depozitul de lemne al Primăriei, unde a împărţit femeilor lemne. Dacă s’ar proceda astfel cu toţi primarii abuzivi, cari nu se gândesc de loc la nevoile populaţiei, am avea din belşug şi lemne şi zahar ieften, şi zarzavaturi“. Să răspundă redactorul „Opiniei“ cum primeşte asemenea provocări la revolte şi anarhie pe care ie propagă ziarul oficios al d-lor D. Grecianu şi T. Ionescu, a căror politică este aprobată de „ Opinia“ care se raliază la orice acte cu caracter anarhic, — numai ca ele să fie îndreptate.... împotriva liberalilor. In ce priveşte provoceţiunile „Evenimentului“ cerem d-lui D. Greceanu să răspundă dacă se solidarizează cu aceasta propagandă. In acelaş timp cerem ca autorităţile în drept să intervie întrucât „Evenimentul“ îndeamnă populaţiunea oraşului la revolte şi anarhie—deşi pretinde că e organul unui partid de ordine și de... guvernământ. In tullisil illii ! _______ - | — O convorbire cu d. Cilrnescu preşedintele Comisiei interimare - Chestiunea zahărului. —Ofertele Băncilor.—Soluţiunea Primăriei. Adevărul în chestia făinei. Faţă de câmpia calomnioasă pe care ziarul „Opinia“ o duce împotriva administraţiei comunale în ce priveşte chestiunea zahărului şi chestiunea făinei, ne-am adresat d-lui Cilrnescu, preşedintele comisiunei interimare, căruia i-am cerut lămuririle cari urmează. Ieşenii vor vedea câtă ipocrizie şi câtă rea credinţă se află la baza campaniei pe care o duce „Opinia“, Iată cele ce ne-a spus d. Cilrnescu în această chestiune: Chestiunea zahărului.—Nu am pretenţia ca actele mele să nu fie criticate. Recunosc că rolul presei este tocmai acela de a controla şi critica actele oamenilor publici. Sunt, însă, în drept să pretind ca, în exercitarea acestui control, presa să fie imparţială, dezinteresată şi de bună credinţă. Ei bine, în campania pătimaşă pe care ziarul „Opinia“ a pornit-o în contra mea, ea este departe de a întruni vreuna din aceste trei condiţiuni. Căci, dacă redactorul „Opiniei“ care duce această campanie ar fi fost un om imparţial, dezinteresat şi de bună credinţă, era dator ca, mai înainte de a mă ataca să vină să mă intre pe: ,,Ce este „adevărat în ceia ce mi se spune asupra chipului cum ai regulat aducerea „zahărului ?“ Şi i-aş fi dat imediat lămuririle pe care vi le voiu da acum d-voastră. In loc de aceasta, ce face acel domn redactor? Ia drept literă de evanghelie tot ce i s’a spus—se va vedea îndată de cine—şi începe a mă ataca zilnic prin ziarul său, insinuând fel de fel de neadevăruri : că n’am provocat o concurenţă între băncile locale pentru aducerea zahărului, că am dat preferinţă uneia din ele, că am fixat la 850 lei kgr. pentru desfacerea la public, atunci când s’ar fi putut obţine un preţ mult inferior, etc. Câtă rea-credinţă este în toate aceste afirmaţiuni, se va vedea imediat din expunerea faptelor petrecute. De la început, însă, ţin să scot în evidenţă şi ipocrizia atitudinei d-lui redactor al „Opiniei". D-sa ştiind bine că publicului ,îi va fi indiferent să ştie dacă zaharul va fi adus de banca X sau Y, şi că singurul lucru ce îl interesează este de a se aduce cât mai curând acest zahar, şi de a-1 avea pe un preţ cât mai mic, se apucă să scrie că cutare bancă ar fi putut să aducă și să distribue zaharul numai cu lei 7.70 sau chiar 7.60, în loc de 8.50. Cu alte cuvinte, ceia ce îl doare pe domnul de la „Opinia" este interesul sărmanului public exploatat, iar nici decum interesele cutărei bănci. Ei bine, se va vedea imediat că este tocmai contrarul. Dar, să arăt cum s-au petrecut lucrurile, Primăria a primit, la 31 octombrie a. c., o adresă de la direcţia generală de aprovizionare din Bucureşti, prin care i se oferea cantitatea de 20 vagoane zahar predate la Galatz cu preţul de 7 lei kg. I se acorda şi un tershen de 5 zile spre a se pronunţa dacă acceptă sau nu această propunere. La început, noi cei din administraţia comunală—câci în toată această afacere am lucrat tot timpul de comun acord cu d-nii Manciu şi Teodora—am stat la îndoială dacă trebue sau nu să acceptăm oferta, căci zaharul se vindea pe piaţa în acel moment cu 99,50 kgr. şi cel ce ni se propunea, încărcat cu cheltue- I Iile aducerii, ar fi revenit la un preţ nu cu mult inferior acestuia. Era vorba de angajat un capital de un milion patru sute de mii lei într’o afacere care putea să nu reuşiască. Ne-am decis, totuşi, în ajunul termenului de 5 Noembrie, să-l aducem prin vreuna din băncile locale, aşa cum se mai adusese în trecut făina de grâu de la Aliaţi şi alte transporturi de zahar. Am cerut, în acest scop, o prelungire de zece zile a termenului de acceptare de la direcţia aprovizionării, şi am convocat la primărie pe directorii celor trei bănci mai importante din localitate, Moldova, Iaşilor şi Dacia. Ofertele Băncilor din Iaşi. Au venit, pe rând, cei trei directori şi am avut un schimb de vederi cu fiecare din ei. Banca „Dacia“ a început prin a ne cere 15 la sută peste costul de 7 lei, pentru aducerea zahărului la Iaşi, preţ ce i se mai plătise în trecut la aducerea făinei de la Galaţi. Intrau în acest preţ: transportul, mancurile, însoţitorii, asigurarea, comisionul, cu un cuvânt toate riscurile afacerii, i-am răspuns că ni se pare prea scump, căci ar fi revenit la iei 8,05 kg. adus la Iaşi, şi am putea găsi aiurea mai eftin. A rămas să se mai gândească şi, după cum i-am cerut, să ne prezinte ofertă scrisă. Banca „Iaşilor“ a cerut şi ea timp de gândire, iar după câteva zoie mi-a comunicat telefonic, prin directorul ei, că