Mişcarea, decembrie 1919 (Anul 13, nr. 253-276)

1919-12-04 / nr. 255

ANUL XIH No. 255 Abonamente Redacţia şi Administraţia îafâ, Piaţa Unirei fie. 6. Orele de bi­­rou: 8—12 a. m şi 3-6 p. m. Aminchiri şi Reclame Se primesc in condiţiun­e .avantajoase direct la Admi­nistraţia ziarului, Iaşi Piaţa Unirei 6. Deasem­enea prin toate agenţiile de publicitate. Apare zilnic Sub Direcţiunea unui comitet de Redacţie U­­J “ .Si36miartatsSSSBaSSS^txueVstKr. itMfcRuaftw ^“.rrssejPifiRngsssat Bani PACE­ INTERNE Frământările cari se accentuiază în diversele direcţiuni sociale, re­vendicările permanente cari se suc­ced în straturile noastre sociale, lup­tele politice duse pănă la cea mai urâtă patimă şi uneltirile străinilor sau a înstrăinaţilor cari vor să sa­­mene în ţară seminţa bolşevismului, toată această stare de spirit, întrea­gă această atmosferă încărcată, fa­ce indiscutabila dovadă că ţara are astăzi, mai mult ca ori­când, ne­voia de linişte. Restaurarea şi consolidarea Ro­mâniei nu se vor putea face decât numai, într-o desăvârşită armonie socială, după cum orice revendicări iarăşi nu se pot face decât într’o desăvârşită legalitate, pe căi nor­male, evolutive. După­ cum­ chestiunea păcei este una din vitalele interese ale nouei Românii, tot astfel liniştea lăuntrică rămâne una din cele mai vitale pro­bleme pentru întreg viitorul ţărei. In faţa elementelor străine cu care ne-am găsit laolaltă după unirea Basarabiei, Bucovinei şi a Transil­vaniei, în faţa duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi cari cereau prin atâtea mij­loace să creeze anarhia care a ru­inat Rusia şi Ungaria, care ar fi fost aceia cari având conducerea destinelor ţărei şi a răspunderei în faţa neamului întreg, nu ar fi luat toate măsurile de pază şi ocrotire pentru viaţa şi avutul locuitorilor ţărei ? Evident că măsurile riguroase ale stărei de asediu şi censurei au pu­tut atinge libertăţile de cari ne-am bucurat, dar iarăşi nu e mai puţin adevărat că numai cu această pa­ză şi cu această veghe ţara noas­tră a fost ferită de nebunia bolce­­vică, de­şi a stat intre două mari şi primejdioase incendii : între bol­­cevismul de peste Nistru şi între cel de peste Tisa. Cu intrata în viaţa normală—şi în acest scop s’a alcătuit Parlamen­tul României Mari—măsurile de as­tăzi vor înceta. S’a desfiinţat cen­zura, se va ridica şi starea de ase­diu—dar cu aceasta nu ne-am a­­sigurat liniştea necesară. Vom avea de luptat sub regimul libertăţei normale cu mulţi duşmani ai neamului, cu multe curente po­trivnice intereselor sociale şi naţio­nale, şi îngrijoraţi ne întrebăm în faţa viitorului necunoscut, dacă e­­lementele turbulente,—conştiente sau nu—îşi vor înceta acţiunele de dis­trugere de îndată ce vom recăpăta toate libertăţile constituţionale. Ţara are nevoie de linişte! Nu­mai în linişte şi armonie între fraţi ca şi între clasele sociale se va putea înfăptui consolidarea nouei Românii. Şi dacă aceia cari vor avea în curând răspunderea pentru ziua de mâine, vor căuta să tranşeze con­flictele ce le avem cu Aliaţii fără a mai sacrifica una din chestiunile mari ale ţărei, tot ei vor trebui să asigure liniştea şi armonia în ţară. Aceasta este astăzi menirea ace­lora cari vor alcătui noul guvern al României Mari. Menirea lor e nu numai să ape­re în faţa străinătăţei toate intere­sele neamului, dar să asigure ordi­nea internă. Pacea care va fi să se încheie cu Aliaţii—fără nici o ştirbire pen­tru noua Românie—trebuia să fie armată de pacea din lăuntru, pen­­tru că pe urma războiului pe care l’am purtat, ţara are nevoe de li­nişte ! EUSEMNAM UIUIU TARE! — Ce spun foştii miniştrii ge­neral Vătoianu şi Goldiş — In ultimul consiliu al miniştrilor de­misionaţi d. general Văitoianu preşedin­tele consiliului, a rostit o emoţionantă cuvântare isvonită din cel mai înalt şi cald patriotism. D. General Văitoianu a amintit cole­gilor împrejurările în care a primt să ia conducerea ţării şi câte sforţări a de­pus spre a face astfel ca din alegerile ce s’au săvârşit să iasă un parlament care să represinte cu adevarat voinţa ţări. Amintind apoi că sub acest gu­vern România a trebuit să primea­scă invitaţiuni să semneze o pace nedreaptă, a declarat că pleacă cu conştiinţa împăcată­ că a restatat tuturor presiunilor şi mărturiseşte că dacă ar fi fost silit să puie se­mnătura pe tratatul de pace cu Austria, înainte şi-ar fi frânt spada şi apoi ar fi cerut să i se fac mâ­na cu care ar fi trebuit să sem­­neze. D-lui general Văitoianu i-au răspuns în cuvinte pline de însufleţire d-nii Şte­fan Pop, Inculeţ şi Nistor, declarând că sunt partizani hotărâţi ei po­liticei de resistenţă. . * La banchetul bucovinenilor cu prilejul aniversării uniunei cu patria mumă, d. Goldiş fostul­ ministru ardelean a rostit o cuvântare în care relevând situaţia externă, a declarat următoarele: „Ori­cât ne-ar ameninţa alte pu­teri pentru ca să ne supue, nea­mul românesc va trebui să rămînă sluga adevărului. Dacă noi ardelenii ne-am fi ple­cat capul susb nedreptate, trasa­tul nu’ar mai exista. De aceia fraţilor, în chestia ex­ternă, doresc şi prefer să fiu fiul unui popor care moare apărând dreptatea, de­cât fiul unui popor care trăeşte î­i slugărnicie. Sunt convins că dacă naţia ro­mână întregită va şti să înfrunte nedreptatea preferând să moară de cât sâ se suprimă ; ea va învia la o viaţă glorioasă.“ Aceste cuvinte, ale frutaşului ardelean trebue să constitue crezul fiecărui bun român în situaţia de astăzi. Note Politice D-l Gherea er’un nou articol din ziarul socialist, afirmă iar că partidul socialist in forma lui de astăzi este lip­sit de organizaţiiine politică serioasă şi legală. Cu acest prilej, d. Gherea vorbeşte ast­fel de d. Averescu: „D-sa nu-i om politic. El n’are, la dreptul vorbind, de loc program politic. Câteva fraze banale nu con­­stitue un program“. Totuși conducătorii socialişti au ur­mat.... această politică a d-lui Averescu cu care au încheiat cartelul electoral și politic. Indirect d. Gherea desavurazâ încă o­­dată atitudinea grupărei socialiste. * „îndreptarea“ d-lui Averescu editează și o publicațiune săptămânală intitulată „Fapta“, in care sub forma unor apre­cieri obiective se înşira programul sovie­­tist al „Ligei Poporului.“ * Co­rectitudinea d-lui Lascar Antoniu s’a putut vedea și cu prilejul discuțiunei asupra validărei alegerilor din Iaşi. In timp ce d. Lascar Antonia asigura pe d­. Mârzescu că nu are nimic de o­­biectat asupra validărei alegerei din Iaşi, acelaş domn Lascar Antonia opera in culise punând la cale pe d. Vizanti să ceară invalidarea. Rezultatul s’a văzut. Alegerea a fost validată cu mare majoritate iar ipocri­zia d-lui Lascar Antoniu complect de­mascată ! «OTt-bvr':7.sKT3TOTKioi5KîiK»i*aijaftjt*sgira 3SHrT»;»i­ a citiţi in pagina a u-& ULTIMILE STIRI TELE­GRAFICE Iniţiative patriotice Monumentul Sanitarilor Morţi pentru Unitatea Naţională — Comitetul sub preşidenţia M. S. Regina pentru ridicarea unui monument Corpului sanitar căzut în războiul din 1916—1918, aduce la cunoştinţa Corpu­lui sanitar, medici,­veterinari, farmacişti, dentişti precum şi a marelui public, că a lansat liste de­ subscripţie prin orga­nele respective celor în drept. Totuşi sunt mulţi medici practiciani cari nu au putut până acum să le primească. Co­mitetul roagă pe tot Corpul sanitar mi­litar şi civil, să ceară listele de subscrip­ţie de la casiera Dr. Costiniu, 35 Ro­mană. Asemenea roagă şi pe marele public în special pe soldaţii, ofiţerii şi bolna­­­­vii care au fost îngrijiţi de cei ce nu şi-au cruţat viaţa, pentru a scăpa pe a lor, de a contribui cu obolul lor, pentru comemorarea eroismului şi dispreţului de moarte a Corpului sanitar. Nu ne putem închipui ca amintirea ce­lor dispăruţi să se şteargă aşa de re­pede încât apelul nostru să nu fie au­zit. Fiecare persoană din Corpul medical trebue să posede o listă, ca ei să colec­teze în cercu­ cunoştinţele lor, iar ma­rele public contribuind la strângerea fon­dului, va proba prin fapte că în adevăr Corpul sanitar român prin jertfa făcută a bine meritat de re Patrie recunoştinţa. Ce-i democratismul ? — Declaraţiile d-lui Goldiş — Cu prilejul implinirei unui an de la proclamarea unirei Bucovinei cu pa­tria mumă, a avut loc un banchet a! bucovinenilor la care au asistat toţi parlamentarii bucovineni, iar din partea ardelenilor d-na Goldiş şi Ştefan Pop­ in toastul său, fostul ministru d. Goldiş a făcut declaraţiuni de o im­portanţa şi avânt patriotic, menit a potoli entusiasmul acelora ce în­cearcă să împingă spre o politică protivnica intereselor ţărei. „îmi pare bine că nu mai sunt mi­nistru—a declarat fruntaşul ardelean —căci altfel n’aş putea să vorbesc în deplină libertate. Alţii de aici vor vorbi de trecut, eu voi vorbi de viitor. Azi s’a constituit Parla­mentul României Mari. Tot timpul zilei da azi am auzit rostindu-se cuvântul democraţie. Democraţia însamnă domnia poporu­lui. Când zic popor nu zic nici mun­citor, nici domn, ci înțeleg prin a­­cest cuvânt toate clasele la un loc. Democraţia nu însamnă domnia mun­citorilor asupra proprietarilor. Noi vrem democraţia adevărată care nu se poate temeia pe ură, ci numai pe iubire. Bolşevismul este duşmanul democra­ţiei. Democraţia e o chestie a noastră internă cu ajutorul căreia ne­ vom ridica peste interesele de clasă.“ De la Consiliul Suprem Lyon.—Consiliul suprem s’a în­trunit Sâmbătă dimineaţă. A urmat discuţiunea relativă la repartizarea materialului provenind din demoliţiu­­nea vapoarelor şi submarinelor ger­mane. Reprezentanţii Aliaţi au decis ca cheltuelile­­de întreţinere a pri­zonierilor ruși în Germania revine guvernului german precum și chel­tuelile comisiunilor speciale din Ber­lin. Guvernul ungar eâtre Consiliul Suprem Lyon.—Guvernul ungar a făcut să parvie Consiliului suprem o propu­nere ținând la ravitalierea Austriei cu ajutorul resurselor alimentare ale Ungariei. in­ trn­fi­sorii «Evenimentul» dă «Opiniei» o lecţie usturătoare Cu spiritul său subtil şi inventiv re­dactorul „Opiniei“ constată că necesita­tea ce o impune împrejurările de acum de a se asigura liniştea în ţară însamnă pur şi simplu un „sistem de teroare“. Se pare că redactorul „Opiniei“ nu-şi dă seamă că dacă mai scrie şi astâ­zi expozeie diplomatice aceasta se datoreşte tocmai acelui „sistem de teroare“ care pănă astăzi ne-a ferit de urgia şi a­­narhia bolşevistă menţinând liniştea şi ordinea în ţară. In ce ne priveşte, nu ştim zău ce s’ar fi ales de noi dacă nu s'ar fi luat din timp toate măsurile necesare pentru a împiedeca isbucnirea focului pe cari au vrut să-l deslănţuie aceia cari au înţeles ca vremurile noui înseamnă nebunie bol­­şevică. Dat fiind­că redactorul „Opiniei“ trece peste acest sfânt adevăr şi afirmă că măsurile luate pentru salvarea păcei so­ciale instituie un „sistem de teroare—îi oferim ca exemplu următoarea relatare pe care o face „Evenimentul" de aseară: — „Până şi femeile au apu­cat pietrele, ca să arunce con­tra liberalilor. La Constanţa, din cauza lipsei de combustibil, mai bine de 200 femei au pătruns în curtea caselor primarului co­lectivist Andronescu şi i’au de­vastat parcul din faţa locuinţei, spărgându’i geamurile de la casa sa. A sosit imediat la faţa locului armata şi în situaţia a­­ceasta s’a deranjat primând şi s’a dus împreuna cu armata şi cu femeile în chestiune la de­pozitul de lemne al Primăriei, unde a împărţit femeilor lemne. Dacă s’ar proceda ast­fel cu toţi primarii abuzivi, cari nu se gândesc de loc la nevoile po­pulaţiei, am avea din belşug şi lemne şi zahar ieften, şi zarza­vaturi“. Să răspundă redactorul „Opiniei“ cum primeşte asemenea provocări la revolte şi­ anarhie pe care ie propagă ziarul o­­ficios al d-lor D. Grecianu şi T. Ione­scu, a căror politică este aprobată de „ Opi­nia“ care se raliază la ori­ce acte cu caracter anarhic, — numai ca ele să fie îndreptate.... împotriva liberalilor. In ce priveşte provoceţiunile „Eveni­mentului“ cerem d-lui D. Greceanu să răspundă dacă se solidarizează cu a­­ceasta propagandă. In acelaş timp cerem ca autorităţile în drept să intervie întru­cât „Evenimentul“ îndeamnă populaţiunea oraşului la re­volte şi anarhie—deşi pretinde că e or­ganul unui partid de ordine și de... gu­vernământ. In­­­­ tullis­il illii ! _______ - | — O convorbire cu d. Cilrnescu preşedintele Comisiei interimare - Chestiunea zahărului. —Ofertele Băncilor.—Soluţiunea Primăriei. Adevărul în chestia făinei. Faţă de câmpia calomnioasă pe care ziarul „Opinia“ o duce împotriva admi­nistraţiei comunale în ce priveşte ches­tiunea zahărului şi chestiunea făinei, ne-am adresat d-lui Cilrnescu, preşedintele co­­misiunei interimare, căruia i-am cerut lămuririle cari urmează. Ieşenii vor vedea câtă ipocrizie şi câ­tă rea credinţă se află la baza campa­niei pe care o duce „Opinia“, Iată cele ce ne-a spus d. Cilrnescu în această chestiune: Chestiunea zahărului.—Nu am pre­tenţia ca actele mele să nu fie criticate. Recunosc că rolul presei este tocmai a­­cela de a controla şi critica actele oa­menilor publici. Sunt, însă, în drept să pretind ca, în exercitarea acestui control, presa să fie imparţială, dezinteresată şi de bună credinţă. Ei bine, în campania pătimaşă pe care ziarul „Opinia“ a pornit-o în contra mea, ea este departe de a întruni vre­una din aceste trei condiţiuni. Căci, dacă redactorul „Opiniei“ care duce această campanie ar fi fost un om imparţial, dezinteresat şi de bună cre­dinţă, era dator ca, mai înainte de a mă ataca să vină să mă intre pe: ,,C­e este „adevărat în ceia ce mi se spune asu­­­pra chipului cum ai regulat aducerea „zahărului ?“ Şi i-aş fi dat imediat lă­muririle pe care vi le voiu da acum d-voastră. In loc de aceasta, ce face acel domn redactor? Ia drept literă de evanghelie tot ce i s’a spus—se va vedea îndată de cine—şi începe a mă ataca zilnic prin ziarul său, insinuând fel de fel de nea­devăruri : că n’am provocat o concuren­ţă între băncile locale pentru aducerea zahărului, că am dat preferinţă uneia din ele, că am fixat la 8­50 lei kgr. pentru desfacerea la public, atunci când s’ar fi putut obţine un preţ mult inferior, etc. Câtă rea-credinţă este în toate aceste afirmaţiuni, se va vedea imediat din ex­punerea faptelor petrecute. De la înce­put, însă, ţin să scot în evidenţă şi ipo­crizia atitudinei d-lui redactor al „Opi­niei". D-sa ştiind bine că publicului ,îi va fi indiferent să ştie dacă zaharul va fi adus de banca X sau Y, şi că singu­rul lucru ce îl interesează este de a se aduce cât mai curând acest zahar, şi de a-1 avea pe un preţ cât mai mic, se a­­pucă să scrie că cutare bancă ar fi pu­tut să aducă și să distribue zaharul nu­mai cu lei 7.70 sau chiar 7.60, în loc de 8.50. Cu alte cuvinte, ceia ce îl doare pe domnul de la „Opinia" este interesul sărmanului public exploatat, iar nici de­cum interesele cutărei bănci. Ei bine, se va vedea imediat că este tocmai con­trarul. Dar, să arăt cum s-au petrecut lu­crurile, Primăria a primit, la 31 octombrie a. c., o adresă de la direcţia generală de aprovizionare din Bucureşti, prin care i se oferea cantitatea de 20 vagoane za­­har predate la Galatz cu preţul de 7 lei kg. I se acorda şi un tershen de 5 zile spre a se pronunţa dacă acceptă sau nu această propunere. La început, noi cei din administraţia comunală—câci în toată această afacere am lucrat tot timpul de comun acord cu d-nii Manciu şi Teodora—am stat la în­doială dacă trebue sau nu să acceptăm oferta, căci zaharul se vindea pe piaţa în acel moment cu 9­9,50 kgr. şi cel ce ni se propunea, încărcat cu cheltue- I Iile aducerii, ar fi revenit la un preţ nu­­ cu mult inferior acestuia. Era vorba de angajat un capital de un milion patru sute de mii lei într’o a­­facere care putea să nu reuşiască. Ne-am decis, totuşi, în ajunul termenului de 5 Noembrie, să-l aducem prin vre­una din băncile locale, aşa cum se mai adusese în trecut făina de grâu de la Aliaţi şi alte transporturi de zahar. Am cerut, în acest scop, o prelungire de zece zile a termenului de acceptare de la direcţia a­­provizionării, şi am convocat la primă­rie pe directorii celor trei bănci mai im­portante din localitate, Moldova, Iaşilor şi Dacia. Ofertele Băncilor din Iaşi. Au ve­nit, pe rând, cei trei directori şi am a­­vut un schimb de vederi cu fie­care din ei. Banca „Dacia“ a început prin a ne cere 15 la sută peste costul de 7 lei, pentru aducerea zahărului la Iaşi, preţ ce i se mai plătise în trecut la­­ aduce­rea făinei de la Galaţi. Intrau în acest preţ: transportul, mancurile, însoţitorii, asigurarea, comisionul, cu un cuvânt toate riscurile afacerii, i-am răspuns că ni se pare prea scump, căci ar fi re­venit la iei 8,05 kg. adus la Iaşi, şi am putea găsi aiurea mai eftin. A rămas să se mai gândească şi, după cum i-am ce­rut, să ne prezinte ofertă scrisă. Banca „Iaşilor“ a cerut şi ea timp de gândire, iar după câte­va zoi­e mi-a co­municat telefonic, prin directorul ei, că

Next