Mişcarea, februarie 1920 (Anul 14, nr. 18-38)

1920-02-22 / nr. 32

DUMINICA 22 FEBRUARIE 1920ANUL XIV No. 31 AfB&rezniytfc Seb Dfrettfomea tmm comitet de Rea&cfte ‘ “v/'fîsAff v | I mwii' i GUVERNUL • şi SITUAŢIA Cele ce se petrec de trei luni de zile în Parlament edifică în totul opinia publică, conştient, asupra situaţiei guvernului, a cărui lipsă de autoritate şi de concepţii unitare şi corespunzătoare vremurilor se resimt în toate actele sale. Preocupat de certuri pe chestiuni personale, cabinetul actual nu s’a ridicat macar la nivelul unei bune administraţii a ţării, ci a abandonat toată administraţia care se face în chip automat fără prevedere şi fără directivă. Ministerele nu funcţionează — cu excepţiunea—departamentul d-lui dr. Lupu. Aicea însă se lucrează tocmai împotriva intereselor tuturor organizaţiunilor noastre de stat—astfel că evenimentele se succed întrun haos şi într’o dezorientare care devin din ce în ce mai apăsătoare. Aceasta este situaţiunea guvernului prezidat de d. Vaida de la distanţă şi condus de d. Vlad într’o permanentă criză ministerială şi într’un permanent scandal care continuă pe banca ministerială şi în ambele corpuri legislative. Au trecut trei luni de activitate parlamentară—o activitate care se rezumă în comunicări şi chestiuni personala desfăşurate în formele cele mai brutale şi alimentate de pe însăşi banca ministerială, care astfel face dovada neîndoioasă că guvernul nu-şi dă seama de două împrejurări : de situaţiimea în care se află cabinetul, în neputinţă absolută de a guverna şi de a face faţă chemărei de azil, şi de situaţiunea în care se află ţara şi de primejdiile ce o ameninţă din toate părţile, dinlăuntru şi din afară. În şedinţa de ori a Camerei, d. Orleanu a pus pe d. Vlad într’o situaţiune extrem de delicată. D. Orleanu a făcut atent guvernul asupra situaţiunei de la frontierele ţarei: la Nistru, la Tisa şi la Dobrogea, care în ochii ministrului de finanţe apare atât de liniştitoare, şi în acelaş timp a atras atenţiunea guvernului asupra atacurilor pe care le îndreaptă împotriva M. C. G. şi a Băncei Naţionale. Ministrul de finanţe, d-l Vlad, a ţinut în şedinţa de ieri a Camerei, să-i dea oarecare satisfacţiune d-lui Lupu, ministrul care tinde la introducerea regimului sovietist, şi a vorbit de demobilizarea torţă a armatei, de desfiinţarea M. C. G. şi chiar de pacea cu bolşevicii. Aceste fapte le-a subliniat d-l Orleanu în răspunsul d-sale de ieri, atrăgând atenţiunea conducătorilor statului asupra eventualelor consecinţi ce ar putea urma. Dar în criza morală şi politică în care se află, guvernul nu numai că nu întrevede aceste grave consecinţi, dar contestă realitatea unei situaţiuni extrem de serioase și de îngrijitoare pentru destinul nouei Românii. Pace intre letoni şi bolşevici O telegramă sosită astăzi în Bucureşti anunţă că letonii au încheiat pacea cu bolşevicii. Nu se arată condiţiunile în care a fost încheiată această pace. Francezii despre noi Scriitorul Loyson şi România Cunoscutul literal şi autor dramatic francez, d. Paul Hyacinthe Loyson,a căruia lucrare teatrală „Apostolul“ s’a jucat şi pe scena teatrelor noastre a adresat următoarea scrisoare redacţiei revistei „foisca Europeană“ pe care o reproducem pentru a se vedea ce cugetă şi ce simt representanţii cultură franceze despre România. Iată scrisoarea d-lui Leyson: „Am primit numărul din „Ideea Europeană“ pe care aţi avut bunătatea să mi-l adresaţi şi vă mulţumesc din inimă. Cu acelaş curier am primit un număr din „L’Indépendance Roumaine“ care mă vestea că „Apostolul“ care se representase la București la începutul răsboiului— atunci când bravul vostru popor era încă, fără să vrea, neutru, a văzut din nou focul rampei la teatrul Regina Maria, în mijlocul victoriei comune. Dar vai! Cât a costat victoria aceasta—şi mai ales pe c-tră! ’Mi-aduc aminte că ţiind la Berna în misiune, pe vremea acelei erni grozave din 1916, m’am dus la Legaţiunea Românească din acel oraş ca să plâng de ruşine şi de mânie şi ca să vă strig „iertare!“ în numele Antantei! Sermană, scumpă şi mare Românie, de două ori trădată de Rusia şi apoi atât de prost susţinută de Aliaţii tăi cărora iu le apăraşi viaţa şi onoarea! Am propus atuncea în presa franceză, cam pe la sfârşitul răsboiului, ca să ridicăm un monument explatoriu în Bucureşti , o figură simbolică acoperindu-şi ochii cu o mână iar cu cealalta întinzându-vă laurii biruitorilor înfăşuraţi în frunzele de palmier ale martirilor... Slavă Domnului că vremurile acestea, blestemate au trecut! Toţi francezii ştiu acum, in sfârşit, ce a fost eroismul nemaipomenit al fraţilor latini din România şi toţi au înţeles că de acum Bucureştii sunt un fort înaintat al Verdunului, la jumătatea drumului dintre Berlin şi Moscova. Slavă vouă, prietenilor Români! Din parte-ne recunoştinţă şi încredere. s) Paul Hyacinthe Loyson Ecouri — Mai mulţi deputaţi francezi aparţinând tuturor grupelor au hotărât să depună pe biuroul Camerei un proect pentru a declara că „un Raymond Poincare preşedinteul Republicei, a bine meritat de la patrie“. D. Louis Barthou a fost ales ca să prezinte Camerei acest proect de lege. * La Paris a încetat din viaţă d-na de Bou- Ifrncy, în vrâstă de 60 de ani, una din personalităţile a cărui nume a fost pronunţat atât dedes în cursul afacerei Dreyfus. * Dl. Rataud, a comunicat Academiei de Ştiiiţi din Franţa, că calculând prin formule algebrice, a găsit că un avion la înălţimea de 5766 metri poate parcurge 4236 km! In ceea ce priveşte viteza, un aviator obţine astăzi 276 klm. pe oră. După calculele teoretice ale d-lui Rataud, se poate parcurge 463 klm. Şcoli franceze la streinătate Cu toată perturbarea pe care a adus-o răsboiul la toate serviciile administrative, ministerul Afacerilor străine din Franţa nu a încetat să se preocupe de extensiunea şi de dezvoltarea şcoalelor franceze în străinătate. Graţie noilor credite solicitate parlamentului în 1919 de câtre d. S. Pichon, au putut fi acordate alocaţiuni excepţionale şcoalelor din străinătate şi în deosebi celor din Turcia pentru ca să se poată cât mai repede organiza şi funcţiona mai cu folos. Un mare număr de nouă profesori au fost trimişi în străinătate, cu deosebire în România și Serbia. Leul nostru la Paris Pe ziua de Mercuri leul nostru a fost cotat 20.75. la ipozit pe felii de ln Franţa, legea organică din 31 ianuarie 1917, a complicat cu totul sistemul impozitelor personale : impozitul asupra câştigurilor de război, impozit asupra beneficiilor industriale şi comerciale, impozit asupra beneficiilor profesiunilor neliberale, asupra beneficiilor agricole, taxă specială asupra comerţului de lux, impozit asupra salariilor. Toate aceste impozite sunt succeptibile de a crea litigii şi contestaţiuni fără sfârşit. Experienţa le-a dovedit inoperante. Pare că multiplicităţii impozitelor personale foarte complexe cu caracter aleatoriu, în tot cazul vexatorii şi de produs insuficient,iar fi preferabil de opus o forma de imppozit uşor înţeles si admisă de masa contribuabililor, nefovind prea mult obiceiurile dobândite, putând să deie joc la o largă interpretare. In această ordine de idei, taxa adiţională pe cifra de afaceri, creată de legislator, evitându-se ca micul comerciant să fie prea desavantajat, conţine o soluţiune foarte interesantă. A inlocui toate taxele personale, incomode şi inoperante, prin un singur impozit acel asupra cifrei de afaceri, este tocmai a realiza ideia de stabilirea unei forme de taxă pe îndelete controlabilă şi de încasat. . Avantagiile acestei unificări a diverselor taxe cari ţintesc producţiunea şi mişcarea de schimburi, într’un cuvânt activitatea economică interioară, sunt numeroase. Stabilirea rolurilor poate fi făcută de chiar contribuabilul. Perceperea devine aproape automatică, pentru că ea nu mai depinde de declaraţiuni voluntare, căci ea n’are nimic inchizitorial, nu obligă debitorul să fie măsuri neplăcute şi ea se operează automatic, după inspecţiunea cărţilor şi producţiunea pieselor stabilind cifra vânzărilor. Când e vorba de bănci, de societăţi industriale sau financiare şi de case având o cifră de afaceri ridicată, exactitatea declaraţiilor patefi imediat controlată. Posibilităţile de fraude devin minime, căci este o necesitate absolută pentru aceste case, în care mişcările de bani, fac asupra sumelor importante să ţină un compt exact al cumpărărilor şi vânzărilor lor. Pentru că ţinerea unei comptabilităţi sincere ar permite uşor aplicarea impozitului asupra cifrei de afaceri oneroase pentru Stat şi cu un control extrem de uşor, ar fi foarte simplu pentru legislator, de a obliga pe toţi aceia cari fac comerţ să ţină seamă de cumpărările şi vânzările lar pentru a nu putea sustrage impozitului creat o parte oarecare de vânzări realizate. Stabilit după declaraţiuni uşor controlabile prin condicile fiecărui comerciant, atrăgând în caz de fraudă, sancţiuni pozitive, un astfel de impozit se prezintă sub o formă simplificată comportând o percepţiune răpede. Legea actuală comercială permite să se reprime cu severitate declaraţiunile false. Impozitul pe cifra de afaceri fiind plătit de toţi cumpărătorii şi acoperit de fiecare vânzător, poate fi majorat pe fiecare factură. Vărsămintele se vor putea face la tezaur, sensual sau trimestrial, şi verificările de sinceritate vor fi uşoare. Acest impozit va fi proporţional. Mai mult, acest impozit va suprima complect toate timbrele de achitare pentru a se aplica pe facturi, ceea ce ar fi o adevărată uşurare pentru negustori şi va evita şi o considerabilă perdere de vreme. Procentul asupra cifrei de afaceri va putea fi stabilit în fiecare an, după cum budgetul va avea mai multă sau mai puţină nevoe de resurse. Relativ, uşor de stabilit, puţin costisitor pentru a fi perceput, acest imposit apare dinainte a fi un produs foarte ridicat. Evaluarea cifrei vânzărilor susceptibile de a fi atinsă prin impozit poate să se ridice la 600 miliarde minimum, şi este probabil că ar fi mult mai mare. E prin urmare o materie ce se poate pune la impozit imediat, sub o formă ce va evita cele mai multe dificultăţi, şi a cărui produs nu va putea decât să crească pe rând şi pe măsură ce ţara îşi va regăsi echilibrul normal și va începe munca adevarată. REMEDII FINANCIARE Criza de Guvern Ziua de ieri.—Consiliul de la d-l Pop. —Rechemarea d-lui Vaida. Evenimente politice şi militare.—D-l Iorga asupra situaţiei.—Ultimele zile ale guvernului. Din Bucureşti, de la corespondentul nostru.— Bucureşti.— Criza îmbucnită în caânul guvernului din urma conflictelor grave ce au urmat între membrii cabinetului şi pe cari vi le-am relatat ieri, se menţine în acelaş stadiu. Cu toate conversaţiunile ce au urmat ieri între miniştri nu s’a puti.it ajunge la nici un rezultat care sa poată da cel puţin aspectul restebilirei armoniei în guvern. M. S. Regele care trebuia să plece ieri la Sinaia a rămas în Capitala reţinut de evenimentele interne şi externe, politice şi militare. Criza de guvern se manifestă totuşi sub forme diverse şi acute ; ea se va prelungi până la întoarcerea în ţară a d-lui Vaida, care a fost rechemat de la Roma. * In urma demisiunilor din guvern a d-lor Bontescu şi general Râşcanu, s’a ţinut aseară un nou consiliu de miniştri, la locuinţa d-lui St. A. Pop. S’a discutat asupra situaţiunei politice generale în raport cu neînţelegerea dintre miniştri, dar nu s’a ajuns la nici un rezultat. Reprezentanţii presei nu au primit nici o lămurire, miniştrii la ieşirea din consiliu, evitând a-i întâlni. * D-l N. Iorga, vice-preşedintele Camerei luptă din răsputeri ca cel puţin să înăbuşe conflictul din guvern şi să conteste existenţa dezacordului şi certurilor dintre miniştri. D-l Iorga publică în „Neamul Românesc“ un buletin asupra situaţiunei politice şi a guvernului în care afirmă că nu a intervenit nici o schimbare în ce priveşte situaţiunea guvernului. Contestând forma gravă a crizei, „Neamul Românesc“ afirmă posibilitatea unei concentrări în vederea situaţiunei deosebit de delicate, însuşi faptul că ziarul d-lui Iorga discută chestiunea unui alt minister trădează grava situaţiune în care se află guvernul actual, ale căruia zile sunt numărate. Acţiunea muncitorimei ieşene — In şedinţa Camerei — In şedinţa de ieri a Camerei depe banca ministerială prin glasul J lui Vlad s’au adus elogii sindicatului naţional al tu- I cratorilor din Iaşi, dă,.du-L ca txmplu de patriotism pentru munUtor mea rătăcită care se adăposteai sub cutei roşii ale steagului anarhiştilor revoluţionari. Este un omagiu mental adus conştiinţei cetăţeneşti a muncitrimei ieşene, care cea dintâi a dat semnui de alarma împotriva acţiunei primejdioase a siminaşilor lui Racowski, con.-,tituindu-se în sindicate profesionale cu caracter naţional. Organizaţia de la Iaşi este astăzi cea mai puternică şi muncitorii grupaţi în jurul tricolorului naţional, prin spiritul lor de solidaritate şi prin, acţiunea hotărâtă ce au întreprins, au reuşit să paralizeze pe aceia a anarhiştilor revoluţionari. ■ Delegatul d-lui Dr. Lupu care zilele acestea a fost în localitate pentru a ancheta diferendul dintre lucrătorii dela fabrica de tutun, s’a putut convinge de acest adevăr. Delegaţii sindicatelor naţionale nici n’au voit să stea de vorbă cu agentul bolşevic al ministrului de interne, care a plecat de aci deziluzionat, dar cu convingerea că aci în capitala Moldovei este o conştiinţă cetăţenească pe care nu o poate înfrânge teroarea roşie. Acest lucru a fost comunicat ministrului de interne, care nu ştiu ce feţe o fi schimbat la auzul elogiilor ce le-a adus în parlament colegul său de la finanţe, muncitorimei ieşene. Desigur n’a putut să-i fie pe plac, după cum nu i-a fost nici telegrama d-lui Ştefan Pop preşedinte ad-ititerim al Consiliului de miniştri, adresată direcţiei fabricei de tutun din Iaşi, prin care-i cere să ia cele mai severe măsuri împotriva sindicaliştilor roşii. Şi pe d. dr. Lupu îl mai rabdă banca ministerială... — DL Alex. Stroja, fost prefect şi membru al grupărei marghilomaniste locale, ne trimite o scrisoare prin care desminte informaţiunea prin care anunţam demisia d-sale din această grupare. In acelaşi timp d. Stroja se crede autorizat a desminţi şi demisiunea d-lui căpitan Corjescu şi confirmă demisia d- lui Virgil Helban. Regretăm că lipsa de spaţiu ne împedecă de a publica textul scrisorei d-lui Stroja care aduce ,elogii d-nului Lascar Antoniu. Cum pentru noi cancanurile din clubul marghilomanist nu prezintă nici un interes,nu insistăm asupra raporturilor mai vechi şi mai noi dintre d. Stroja şi d. Lascar Antoniu. Dată fiind sursa de unde deţinem informaţiunile noastre, noi ie menţinem, cu toate desminţirile prezente şi viitoare ce ni s’ar da. — Azi se efectuiază alegerea pentru Camera de Comerţ. Biroul e prezidat de d. Servescu, magistrat. Votarea a început la ora 9 dim. — D. dr. Zosin, Preşedintele comisiei interimare a dat o ordonanţă prin care desfiinţează comerţul ambulant considerând ca atare şi ptface, cari desfac masă în gherete. — D. Bârsan directorul liceului naţional, a înaintat ministrului de instrucţiune un raport document.it in chestia profesorului P. Constantinescu. — Senatul universitar se întruneşte azi, la ora 4 după prânz, având mai multe chestiuni importante la ordinea zilei. — Curtea de apel s. I-a, s’a pronunţat ori apelul contra înscnerei în barou' a d-şoarei Elena Popp, declarând diverguriv. După cum se afirmă la Palatul de justiţie, d-nii Volanschi şi Stănescu au fost pentru primirea apelului, iar d-nui Buzdugan şi Vârgolici pentru respingere. Chestia se va pleda din nou în ziua de 3 Martie.