Mişcarea, iulie 1920 (Anul 14, nr. 138-163)

1920-07-10 / nr. 146

mm­'n w-* I UNVERSITAŢII ] IAȘI i­ up*»«1 "■ 1—1—mm—111W— Cine a împiedecat reforma agrară ? D. G. G. Mârzescu dovedește in Cameră că d. Vaida Voevod a retras legea agrară din trecutul Par­lament. - DUPĂ NOTE STENOGRAFICE - Adevărul pe care d. G. G. Mârzescu l-a stabilit în plină Cameră cu privire la „legea agrari Mihilichi rai însamnă numai precizarea unui punct politic din viaţa atât de agitată a nou­or partide—dar deplina spulberare a unei legende create de „oamenii nou” care ţineau să-şi afirmi democratismul printr’o demago­gii ce nu poate fi calificată. Se ştie că „ţărăni­i« şi cu­­ toate elementele cari au putut forma amalgamul „federaţiei“ actuale, au afirmat că în trecutul parlament disolvat, legea agrară, denumită „legea Mihalache“ nu a fost realizată din cauza „oposiţiei Suveranului şi a oligarhie­i“,după for­mula expresă a ţărăniştilor. Această chestiune a fost pe deplin lămurită­ în şedinţa de alaltăeri a Came­rei, de cătră d. G. G. Mârzescu. Iată după notele itenografice cum s’a restabilit în Cameră acest adevăr: I­. G. G.. Mârzescu. Domnule prezi­dent, cuvântarea colegului nostru, d. de­putat Mihalache, mă obligă să intervin în discuţie pentru a stabili un fapt care interesează istoria. D. Mihalache a afirmat adineaori că a căzut de la guvern şi că trecutul par­lament a fost disolvat din cauza profe­tului de Uge agrară can, azi, pentru a doua oară, îl depune din iniţiativă par­lamentară. Voci din rândurile Federaţiei: Aşa est ! !a G. G. Mârzescu. I­. Mihalache a avut aerul să spună, de altminteri, s’a şi spus din rândurile federaţiei, că proec­­tul legei agrare în chestiune nu s’a pu­tut realiza din cauza opunerei Suvera­nului, a vechilor partide, şi a nu ştiu căror alţi factori ai vieţei’ noastre pu­blice. Doresc să fac o simplă întrebare d-lui Mihalache. : D. I. Mihalach­.: Şi eu sunt gata să răspund imediat. D. O. G. Mârzescu.—Este e­­xact, domnule MihaL­che, că d. fost preşedinte al Consiliului, Vaida Voevod, v’a telegrafia­ de la Londra ca să nu daţi curs proectului D-voastră de lege agrară ? (Aplauze prelan­­£' ■)• Veci: Să răspundă, să răspundă ime­­dat! D. O. G. Mârzescu: Din punctul de vedere al istoriei reformei agrare, cred Interesant sâ se stabilească ce­st fapt. Repet dar, este adevărat sau nu, că președintele consiliului de miniștri de a­­tunci, d. Vaida-Voivod, v’a telegraf­iat de la Londra, d-le Mihalach­e ca să nu depune­ţi pe b­iroul Adunăr­ii proectul d-voastră de reformă agrară ? Fac apel la cuvântul de onoare al d-lui St. Pop, fostul preşedinte de con­siliu ad-interim, sâ răspundă: Dacă D. Vaida t~a trimes o telegramă în acest sms, să răspundă dacă este exact sau nu, ceea ce afirm eu. Aşt­at răspunsul (aplaust). Aci urmează răspunsul d-nului Vaida- Voevod care nu contestă faptul, dar afirmă că d-sa era de acord cu d. Mihalache. D-sa se mai întreabă prin ce indiscreţiune a putut afla d. Mârzescu de con­ţinutul telegramei. In urm­a răspun­sului d-lui Vaida­ Voevod, d. Mâr­zescu a spus următoarele : D. G. G. Mârzescu, d­le preşedinte, am cerut cuvântul ca să pot răspunde câteva cuvinte d-lui Vaida Voevod. Dsa nu m’a înțeles. N’am zis că d-sa nu era de acord cu principiile proectului d-lui Mihalache; n’am zis că d-sa a telegra­fiat pentru a dezavua proect­­. Nu am zis aceasta să mă grăbesc a recunoaşte că d-rul Vaida era de acord. D. General Cantacuzino Grănicerul: Ba nu, nu este aşa. D. G. G. Mârzescu, d-re general, te rog să stai liniştit şi să asculţi. Sunt două chestiuni cu totul deosebite pe care vă rog să nu le confunde­ţi. Eu am zis lămurit : ca, d. Vaida prin tele­grama d-sale a impedecat depunerea, discuţiunea şi, prin urmare, votarea pro­­ectului de legea agrară a d-lui Miha­lache. N’am vorbit nimic de desavuarea prin­cipiilor pe care se întemeia acest proect pentru că era lucru ştiut, încă de la constituirea guvernului, că d. Vaida le-a acce­ptat, după ce s’a asigurat că nu se vor aplica şi în Ardeal. (Aplauze frene­tice, pe băncile majorităţei). Recunosc aceasta, d-le Vaida : eraţi de acord cu principiile proectului Miha­lache, întru cât ele nu atingeau Ardea­lul (aplause). Dar nu aceasta era ches­tiunea. De şease luni, în Parlamentul disolvat, în alegeri, în faţa corpului e­­lectoral, ca şi acum, în actualul Parla­ment, vreţi să daţi în opinia publică impresia că proectul de lege ce depu­neţi, şi care ar reprezenta quiatenser­ţa aspiraţiilor ţărăneşti, nu s’a putut înfăp­tui din cauza coaliţiei vechilor partide şi din cauza Suveranului... (Întreruperi, pro­testări pe băncile minorităţei). Spuneţi necontenit aceasta... D. I. Maniu: Este inexact. D. G. G. Mârzescu: D-le Maniu, dv. vă este foarte uşor să desminţiţi, dar faptele rămân. O voce de la Federaţi: De ce ames­tecaţi pe Suveran ? Lăsaţi metoda veche de a amesteca pe Suveran. D. G. G. Mârzescu: Nu pot primi de la d-voastră nici o lecţiune de con­stituţionalism sau de parlamentarism, pentru că, în trecutul Parlament, mie mi-a fost dat de la această tribună, să pro­testez împotriva actului d lui Mihalache care punea în discuție persoana Suvera­nului. Dezbaterile parlamentare opun cu­­vântărel d-lui Mihalache, cuvântarea mea. Constat cu plăcere, din întreruperea fă­cută adineaori, că lecţia ce v’am­ dat v’a servit şi că acum vă încercaţi să mi-o întoarceţi. Dar, pentru că contestaţi faptele, în afară de cuvântarea d-lui Mihalache de atunci, vă voi a reaminti că persoana Su­veranului a fost pusă din nou în discu­ţie, acum câte­va zile, prin declaraţia făcută la Senat de unul din membrii fe­deraţiei, şi mai presus de toate, de acum ca şi din trecut, prin textul demisiunei d- lui Mih­alache care este actul cel mai ireverenţios pe care vreodată în ţara noastră, L’a făcut faţă de Suveran, un fost stolnic al Tronului. (aplaus*). O voce: Abecedarul. D. G. G. Mârzescu: D­le preşedinte, ceea ce mi-am propus să stabilesc, în a­­ceasta discuţie, cred că rămân definitiv stabilit şi câştigat istoriei reformei noas­tre agrare: proectul Mihalache n’a fost împiedicat nici de Suveran, nici de vechile partide, ci de însuşi şeful guvernului, din care făcea parte d. Mihalache. (aplaus?) N’am nevoe să mai Insist. D. Vaida adineaori, de aci, de la tribună, a con­firmat că faptul este aşa precum L’am relatat eu. Telegrama există, în sensul ce v’am arătat. Nu vă mai osteniţi, d-le Vaida, să că­utaţi izvorul Informaţia mele şi îndis­­creţiunil funcţionarilor de la ministerul de externe. Dacă aceasta vă interesează căutaţi Izvorul în indiscreţiunil prieteni­lor d-voastr. (aplauze pe băncile majo­­rităţei). Ceea ce importă nu este de unde vine informaţia, ci­ tmeinicia ei şi după re­cunoaşterea d-voastră nu mai face îndo­ială pentru nimeni că d voastră aţi ce­rut suspendarea lucrărilor Parlamentului şi amânarea procetdor de legi, printre care şi aeo ai reformei agrare. Şi dacă vroiţi numai­decât să vorbim de desavuări, apoi nu pot vorbi de­cât de una singură: de desavuarea procede­ului d-lui Mihalache de pe banca minis-s terială, prin declaraţia locţiitorului dv., d. St. Pop. D. I. Mihalache: Credeţi d-voastră că dacă nu procedam aşa guvernul avea posibilitatea să facă legea agrară ? D. G. G. Mârzescu: Sânt deplin con­vins., d-le Mähalach®, că era posibil să se votez®, îrs trecutei Parlament, o tergă lege agrară în acord ca a­­pro­ape unanimitatea Camerei. Dum­ne-voastră cunoaşteţi punctul de ve­dere al partidului naţional-liberal in această chestiune şi n’am nevoe să inzist a­supra lui. Partidul naţional­­-liberal a declarat şi declară că de este nevoie admite lărgirea bazelor expropri­­erei pe care el a făcut-o. Partidul m­­olenal-librtral însă nu poate admite procedeul d-voastră că pentru cei puţini să aştepte cei mulţi şî ca prin miza în scenă a deponrei proec­­tatei din iniţiativă parlamentară, când erai încă la guvern, t& încer­caţi a induce în eroare opinia pu­blică, să-i da­ţi impresia c’&ţi fi îm­­pederaţi de Suveran sau de coali­ţia vechilor partide să vă realizaţi proectul, at nei când împotriva pro­­ectelui stătea un singur om : preşe­dintele Consiliului d-voastră de Mi­niştri, d. Valds-Voevod (aplauze pre­lungite). Note Extragem din „Umanitaires et libertaires“ a lui A. Fouil­e, următoarele consideraţiuni asupra socialismului, de o importanţă deo­sebită : „Forma socialismului, astăzi cea mai o­­norată, care constituie aproape toată mo­rala şi toată religiunea unui număr consi­derabil de muncitori—este marxismul. Or, cele trei mari principii ale acestei morale, cele trei dogme ale acestei religii sunt in primul rând, materialismul econo­mic; în al doilea rând, ca urmare firească lupta de clasă; în al treilea rând, ca în­cheiere ultimă, teoria crizelor și a „catas­trofei“ finale. Dogma materialismului economic susţine că ori­ce mişcare socială este dominată de interese materiale. Dar interesele materiale, departe de a apropia pe oameni in ideia şi iubirea de umanitate, sunt principalul factor al di­viziunilor, urilor şi războailor: interesul material şi egoismul sânt ireparabile. A doua dogmă a religiei marxiste este lupta de clase, dogma urei şi a răsboiului social. Marxismul ne face să nu vedem în miş­carea economică şi socială de­cât o serie de crize, revoluţiuni şi catastrofe, ajungând la marea catastrofă de la sfârşit: trece­rea întregului capital în marile proletaria­tului. Atunci, numai atunci, reapare ideia de umanitate, căci, după Marx, proletariatul se confundă cu umanitatea însăşi, şi a­­ceasta va triumfa prin triumful său. Dar aşteptând venirea îndepărtată a u­­manităţei, morala este o morală de clasă, religia este o religie de clasă....“ Se ştie că marxismul aşteaptă zădarnic de aproape trei sferturi de veac triumful pre­ceptelor sale, catastrofa capitalistă şi veni­rea umanităţii... proletare... Cât va mai aştepta—nu se poate preciza, dar un lucru e sigur: marxismul ca şi ori­ce sistem filozofico-social cam învechit a început să piardă şi importanţa teore­tică... VYC. SAMBATA 10 IULIE 1920 ANUL XIV No. 146 50 Bard Rariacția și AmincteaH șt Reclame Se pftow®c 5» ckwS^wsí éfceet fa Adsiri­ ®fete#?te zfontfed. Pfe4» UM #. Dw®«ae»e« pete toate nțye^Kie de pnfeltellate. ‘Ha»feau#a* w 2® fed Apar® rîînk­ j Sttb Direcfiuatea enot comitet de Retted ie5­0 Bani % Ecouri La Bârlad, din iniţiativa societăţii „Unei Drepturilor şi Datoriilor Femeei“ de sub pre­­şidenţia d-nei Lucia Teodorescu, se va ri­dica un bust al poetului Al Vlăhuţă, care în timpul răsboiului a stat acolo în refugiu. Bustul, opera sculptorului Dimitriu­ Bâr­­lad, se înalţă pe un soclu de bronz, cu o placă care simbolizează pe Femeia-Mamă. * Colonia română din Paris a scos un ziar hebdomadar întitulat „L’Echo France-Rou­­main*.♦ Marele Stat Major pe care Franţa îl între­ţine cu Polonia este alcătuit din : 9 generali, 29 coloneii, 63 maiori, 196 căpitani, 435 lo­cotenenţi şi sublocotenenţi şi 2000 soldaţi toţi francezi.­­Această mică statistică este dată de re­vista „Le Progres Civique“, care în numă­rul 45 din 23 iunie se ocupă de problema in­­tervențiunei militare în Rusia. * „Cele Trei Crişuri“ revista de cultură ce apare la Oradea-Mare, vorbind de teatrul naţional din Cluj, arată că in timpul scurt al actualei stagiuni s’a jucat cu mare suc­cese, în repeţite rânduri, următorul repertor: Ovidiu, Păpuşile, Doctorul fără voie, Cine­matograful, Brânduşa, Avarul, Doi Sergenţi, Scrisoarea pierdută, Institutorii. Se face zidă, Jean-Marie, Răzvan și Vidra, Cârceii, Poe­mul Unirii și Revizorul. * DL Metei Cantacuzino despre Partidul Liberal D. Matei Cantacuzino, făcând fi­naliza partidelor politice in discur­sul rostit de Senat a spus următoa­rele despre partidul naţional-libe­­ral. *Trebuie să recunoaştem că par­tidul liberal are un mare aport în desvoltarea în care a r­juns azi ţaria și mai ales nu trebuie să uităm că reformele de care ne ocupăm noi azi de la partidul liberal pornesc11. torul Eric Dăunăzi m’am oprit la Săveni în ju­deţul Dorohoi. Am fost să-mi văd doi prieteni. Sub arborii plăpânzi ai grădiniţei am luat dejunul la doctorul Galan medicul Spitalului. Vântul bătea molcom, iarba se ’nvăluiea lin şi amintirile studenţiei se desfirau reterizate de trecut, pluteau duse de adieri peste largul orizont al dealurilor joase şi înholdate. Doctorul mi se plângea de greutăţile cu care se zbate ca să-şi îndeplinească datoria sa umanitară şi sâ-şi menţie şti­inţa sa cu greu acumulată.’ — Nu am uneltele de chirurgie, nu am nici măcar baie pentru bolnavi. De la­borator, nici nu gândesc. Un medic de ţară, microscop ! Şi totuşi stau aici a­­lergând pe la oraş după­­apă oxigenată şi după instrumente. Ce mă ţine mai mult e el. Şi arată rotofeiul care alerga prin iarbă după gângănii. — E mult eroism în viaţa d-stră, îi spuneam. Pe lângă sforţarea traiului, vă trudiţi zilnic să vă dobândiţi tot d-stră şi rostul vieţii. Nimenea, poate, nu su­feră ca dv. de inutilitatea la care împre­jurările vă osândesc. — Da, uneori mă gândesc să plec şi eu în lume cum a plecat doctorul Kris­­tensen. In lumea toată... Să plec de aici... — Cine e doctorul Kristensen ? — Un danez care a murit în Româ­nia. — Cum aşa ? Şi atunci doctorul mi-a spus trista po­veste—poveste !—a acestui erou a cărui gură o umple azi ţărâna cimitirului din Iaşi. ’Dr. Kristensen era fiul preşedintelui camerei daneze. Tânăr şi doritor de şti­inţă, a plecat în combaterea epidemiilor. Rătăcea din 1913, de când şi a lăsat al­ba lui ţară ca să-şi aducă sufletul lui mare şi tinereţea lui întreagă în răsbo­­iul balcanic. De acolo a trecut în Serbia, apoi în Rusia şi—urmărind tifosul exantematic— a venit în România. Alăturea cu me­dicii noştri a luptat cu această calami­tate de care nici ţara noastră nu a fost cruţată. Aici a cunoscut pe o tânără studentă, fiica unui profesor de matematici de la Universitatea din Petrograd, pornită şi ea în ajutorul celor nenorociţi de răs­­boiu. După încheierea păcii noastre, dr. Kris­tensen a ramas pribeag pe meleagurile noastre. A cerut să-şi continuie servi­ciile şi cu greu a obţinut un foc la Să­­veni. îngrijind un bolnav de antrax, a con­tractat această boală îngrozitoare. Am vrut să-l scap. N’am avut termo­­cauter ! Eram nenorocit şi disperat, şi văzând că nu-i pot da nici un ajutor, l-am urcat în tren şi l-am trimis la Iaşi. Saracul de el ! Cea mai mare mizerie îi aştepta aici. Cu mare greutate doctorii i-au pornit la Spitalul Israelit, lui, doctor, ca şi ei, un danez devotat românilor, i-au precupeţit ajutorul lor cerâmlu-i cîte 50 lei pe zi. Iar tratamentul a constat din adevarate expediţii pe care le făceau doctorii urmaţi de studenţi, de persoane şi de curioşi pănă la uşa lui. De aici, mascaţi şi îngroziţi, descriau pe nenoro­cite/ bolnav care se svârcolea părăsit şi jefuit. După vre­o două săptămâni tocmai când i-au luat şi ultimul ban, doctorul Kristensen, acest străin nechemat, a mu­rit în chinurile cele mai îngrozitoare sub ochii numai ai nenorocitei lui soţii. Şi, în sfârşit, l-au svârlit la cimitir. — Şi ce face doamna ? — Ce face ? De vre­un an de zile cere să i se plătească salarul soţului. — Pensia ? — Nu , salarul soţului său pe timpul cât a servit. — Ce nu i-au plătit ? — Nu. S’a chinuit pentru noi, a mu­rit în serviciul nostru, ca un câine,—şi soţia lui, singură pe lume, fără să ştie pe unde mai sunt părinţii­­ei, prin Rusia ceea, bate la toate uşile şi se întreabă dacă viaţa ei mai face s’o trăiască. Vrea să intre gardiană într’un spital ori guvernantă la copii. — Şi unde­ e acum ? — Stă la noi. Acuma e la Bucureşti. S’a dus să mai facă o încercare. Tăcurăm. Doctorul mozolea un gigo­­loş de pâne şi se uita la deal. Pe poarta spitalului ieşi un om cu ca­­­pul înfăşurat în bandaje, f când se’ntoarse să închidă portiţa ne zări și salută. — Cine-i ? întrebai. — Da —se trezi doctorul. Să vezi şi ăsta a avut antrax. S’a vindecat. — Cum­? Se poate ? — De sigur. Cu o condiţie să ai cau­­ter. Şi alta: să ai omenie. II privi plecând şi perzându-se pe drumul alb. Silueta lui coborî sub muchia dealu­rilor ce tremura şi dispăru printre co­paci. Şi m’am gândit cu revoltă şi cu ru­şine la femeea eroului care cădea la rîn­­dul ei sub greutatea recunoştinţei noas­tre nemai­pomenite. Adonis Popov Informaţii —■ Amestecat d-lui prefect de judeţ în chestiuni cari nu întră în atribuţiunile sale —nu se mărgineşte numai la cazul de la Româneşti, asupra căruia am dat nta­­ţiuni precise în numărul de aseară al ziarului nostru. D. Pogonat şi a făcut o specialitate din anchitarea chestiunilor şcolare şi ţine ca această specialitate sâ se manifesteze, cu mai multă putere, ori de câte ori e vorba de a se inventa acuzaţiuni împotri­va unor învăţători sau institutori ce şi-au permis să facă politică liberală. D. prefect de judeţ e gata sâ recurgă la ori­ce­ mijloace, numai pentru a se fa­ce simţită autoritatea situaţiunei sale pe cart o confundă, in ori­ce împujurare, cu aeda de membru al celui „mai popu­lar“ şi mai de temut partid politic. In numărul de mâine vom ilustra pro­­adiile samavolnice ale d-lui Pogonat cu un nosi cez — de o gravitate excepţio­­nală—pe care nu i-ar fi îngăduit nici ri­­gimul politicianismului de acum 30 de ani—de­ pt care actualul prefect al ju­deţului, un om „al vremurilor nouă“, îl provoacă şi-l patronează cu o perzis­­tenţă şi o patimă surprinzătoare. — La serbarea, pe care sindicatul zia­riştilor o dă Sâmbătă seara in grădina Copou, s’au stabilit preţuri modeste la consumaţiuni, atât pentru mâncări cât şi pentru băuturi. Preţurile sunt inferioare birturilor din centrul oraşului.­­ Sindicatul ziariştilor a instituit 3­­ premii pentru concursul de frumuseţă ce va avea loc la serbarea de la Copou în seara de 10 Iulie­­. — Sindicatele naţionale din Iaşi a fost înştiinţate că pentru congresul de la Bră­ila din zil­e de 1 şi 2 August s’a acor­dat o reducere de 75 la sută. Celebrat telepat şi hipnotist d. dr. Radwan, care urma să plece la Chişinău, şi-a amânat plecarea pentru a asista la serbarea zia­riştilor de la Copou din seara de 10 iulie c. D. dr. Radin va face mai multe experienţe în grădină.­­ Suma totală a subscrierei pen­tru împrumutul refacerei în oraşul şi judeţul Iaşi a fost de 42.218.500 lei, după totalizarea făcută de Ad­ministraţia Financiară.­­ Direcţia generală a serviciului sa­nitar, a intr­­t în tratative cu epitropia Sf. Spiridon, pentru a prelua pe seama ei întreţinerea spitalului de izolare. Ep­tropia va ceda localul rămânând ca cheltuiala pentru întreţinerea bolnavilor şi a serviciului medical să fie acperit de direcţia generală a serviciului sanitar. — De cătră ministerul muncei, s’a în­fiinţat un nou disper­sariu pentru mese­riaşi. Dispensariul se află în strada Pala­tului şi a pus sub conducerea d-lui d-l Milian. ___________

Next