Constituanta Desbaterile Senatului, decembrie 1914 (nr. 5-9)
1914-12-02 / nr. 5
12 DEZBATERILE CONSTITUANTEI 2 Decemvrie 1914 In realitate, d-lor — și fiu aceasta să o afirm — Senatul a fost in număr și așa se și explică de ce nu s’a procedat la facerea apelului nominal, căci prin facerea acelui apel nominal s’ar fi văzut că Senatul eră în număr. D-lor, ce rămâne din toate aceste lucruri ? Rămâne o amânare a Senatului impusă arbitrar, și în contra acestui fapt mă cred în drept să protestez, fiindcă nu cred că o asemenea procedare este demnă de un Corp legiuitor. (Aplause pe băncile minorității). D. Președinte B. M. Missir . D lor Senatori, să-mi dați voie și mie să stabilesc faptele și să explic, cu sinceritate ce preocupări am avut. Aceasta mai cu seamă din cauza concluziunii d-lui senator Grădișteanu că există contrazicere între apelul nominal și declarația mea că Senatul nu era în număr, îi mulțumesc d-lui Grădișteanu fiindcă îmi dă ocazia a da explicațiuni cari vor lămuri lucrurile D lor Senatori, este adevărat că deși în toate zilele anunț că ședința are să se deschidă la ora 2 p. m., niciodată însă nu s’a putut deschide la această oră, nu pentru că aș fi lipsit eu sau vreun vice-președinte, ci pentru că numărul senatorilor niciodată nu e complet, conform regulamentului, la această oră. Am așteptat totdeauna peste ora 2, până la 2 ‘/2, ba am trecut și peste ora 3 fără un sfert, și uneori am deschis ședința chiar la ora 3. In sfârșit, ne-am păstrat reputația că suntem un Corp matur, și nu putem să deschidem ședința de vreme. Aceasta este adevărat. Dar alaltăieri de ce nu s’a putut deschide ședința ? D. Grădișteanu zice că in apelul nominal de prezența senatorilor din acea zi, subscris de mine, se constată că numărul senatorilor prezenți eră complet, conform regulamentului, și că, cu toate acestea, eu am declarat că ședința nu se poate deschide din cauză că nu e numărul complet. D-lar, în cât privește constatarea ce se face de prezența senatorilor prin apelul nominal, să-mi dați voie să vă spun că este un uz vechiu pe care dintr’un exces de sentiment de delicateță nu am voit să-l schimb. La apelul nominal nu se trec numai senatorii cari de fapt sunt prezenți la deschiderea ședinței, cum cere regulamentul, ci se trec și cei cari vin mai în urmă. E destul ca la deschiderea ședinței să fie prezent cel puțin numărul reglementat de senatori. Intre cei cari cer înscrierea în apelul nominal după deschiderea ședinței cred că face parte și d. senator Grădișteanu, care, câte o dată, a venit după deschiderea ședinței și a cerut să fie înscris ca prezent. D. Ion C. Grădișteanu. Dar nu după ridicarea ședinței. D. Președinte B. M. Missir . Faptul e acelaș, căci nu a fost ridicare, ci amânare de ședință. Deși deci, după regulament, numai cei înscriși prezenți la apelul nominal au dreptul la diurnă, ceilalți însă veniți mai în urmă pot, bineînțeles, luă parte la discuțiune, fără însă a avea și dreptul la diurnă, totuș biuroul, condescendent, i-a înscris întotdeauna și pe aceștia ca prezenți. Ce am zis eu ? De oarece am ridicat ședința la 23/4—voiu explică in urmă și motivul moral pentru care am făcut-o—am considerat că ar fi o surpriză nedreaptă pentru cei cari, după obiceiu, au venit puțin mai în urmă, și de aceea am lăsat să fie înscriși în apelul nominal. Văzând că se face mișcarea unii din d-voastre ca să se controleze apelul nominal, evident pentru ca să puteți vorbi în urmă că de ce am ridicat ședința, am chemat pe amploiatul însărcinat cu această lucrare și i-am zis : spunem cari sunt senatorii cari au fost prezenți când am ridicat ședința, și cari au venit în urmă ? Și am dat ordin să se pună câte un punct celor cari au venit după ridicarea ședinței spre a se putea constată adevărul. Aceasta este explicațiunea pentru ce într’un mod excepțional se găsește însemnați cu câte un punct senatorii trecuți ca prezenți. Acum rămâne ca pentru viitor d-voastre să hotărîți ca să nu mai înscrim pe nimeni după deschiderea ședinței. Voci . Nu, nu ! D. Președinte B. M. Missir . Dar nu se isprăvește aci lucrul. Vă spun sincer, și credeți-mă, din inima cea mai curată, că eu chiar nu doream să fie ședință. Mi-a părut rău că d. Marghiloman nu eră încă prezent ca să-i explic d-sale, ca șef al partidului conservator, de ce nu doream să ținem ședință, căci cu majoritatea mă înțelegeam. De ce nu doream să se țină ședință în acea zi ? D. Ion C. Grădișteanu : Nu erați în drept să faceți aceasta cu sila. D. Președinte B. M. Missir . Acuma nu căută și dumneata nod în papură. Dumneata ești așa de formalist că nu vrei să vezi ceea ce vi se arată. Voiam să amân ședința pentru că nu voiam să am o ședință publică în care să nu vorbesc de depeșire și comunicările făcute de Ministrul Italiei, căci mi se părea puțin delicat să ținem o ședință fără a vi le comunică. Și nu puteam să fac aceste comunicări atunci pentru că d. prim-ministru era bolnav, cum este încă și astăzi în pat, și d-sa doreă să asiste la ședință, rugândumă, dacă se poate, să intervin pe lângă Senat ca să nu se vorbească nimic în ședință publică mai înainte de a se face comunicările din Roma. Dar când n’ai cu cine te înțelege ce să faci ? La 3 fără un sfert nefiind Senatul în număr, ar zis că nu am decât să amân ședința pe răspunderea mea. Din cele ce v’am spus, cu toată sinceritatea, puteți cu toții vedea că ceea ce am făcut eră legal, cinstit și, politicește, bine făcut. (Aplause). — Ne mai cerând nimeni cuvântul, se pune la vot sumarul ședinței dela 26 Noemvrie și se aprobă. Se aprobă următoarele concedii : D-lui Titu Maiorescu 6 săptămâni. » Paul Bujor . ... 3 zile. » I. Boceanu . » Gr. Procopiu . . . 5 * » D. Costandache . . .2 » » I. Berindei . . . . 2 » » Th. Țenea . ... 1 * » P. Brătășanu. . ... 10 » » N. N. Săveanu ... 10 » » Th. Lovinescu .... 5 » » G. Mititelu . . ... 5 » » Ion G. Păunescu ... 2 « — Se trimit la comisia de petițiuni : 1. Adresa ministerului agriculturii și domeniilor prin care comunică Senatului soluția dată mai multor petițiuni adresate Senatului de diferiți locuitori cu privire la izlazuri și pe cari Senatul le-a recomandat acelui minister ; 2. Petițiunea mai multor concediați și rezerviști prin care cer a se face o lege pentru a încorporă pe dispensați, scutiți și reformați ; 3. Idema d-lui general Iliescu, prin care cere a se face o lege care să tindă la stabilirea unei dări de răsboi în folosul familiilor luptătorilor ; 4. Idem a d-lui G. Georgescu, meseriaș din Râmnicu-Sărat, prin care cere a fi dispensat de o amendă impusă de percepția locală ; 5. Idem a sătenilor din comuna Telega, prin care înaintează o moțiune relativă la reformele ce urmează a se înfăptui. — Se trimit la comisia de indigenare cererile d-lor : Toma Constantin, Pitea Toma și Lazăr Condili, prin cari roagă a li se recunoaște calitatea de cetățean român. D. Președinte B. M. Missir . D-lor Senatori, să-mi dați voie să vă fac oarecari comunicări. Am aci o telegramă pe care am primit-o de la președintele Reichstagului din Berlin. Iată această telegramă : »Excelenței sale Președintelui Senatului român, d. Basile Missir București. »Cu prilejul morței Maiestății Sale Regelui Carol I, transmit Senatului român expresiunea condoleanțelor din inimă a Reichstagului. Poporul german deplânge adânc încetarea din vieață a primului Rege, care, ca comandant victorios și ca bărbat de Stat înțelept, a condus România, într’o domnie aproape de 50 de ani, la înălțimea ei de azi și face cele mai sincere urări pentru succesorul Marelui Rege și prosperitatea țării“. (Aplause). »(s) Dr. Kaempfe, președintele Reichstagului«.