Munca, noiembrie 1954 (Anul 10, nr. 2192-2216)

1954-11-02 / nr. 2192

pag. 2-a îmbunătăţirea calităţii maşinilor agricole) preocuparea noastră centrală înzestrarea agriculturii cu maşini şi Utilaje cu o mare productivitate consti­tuie pentru muncitorii şi tehnicienii uzi­nei noastre o sarcină de onoare. Şi îna­inte, —■ dar mai ales în urma măsurilor economice elaborate de Comitetul Central al partidului în august 1953 — colecti­vul nostru de muncă s-a străduit neobosit să mărească producţia şi să creeze noi maşini şi utilaje pentru agricultura noas­­stră în plină dezvoltare. Datorită efortu­rilor depuse, de la începutul anului şi pînă în­ prezent planul lunar a fost înde­plinit cu regularitate. Constructorii de maşini agricole au da­toria să dea nu numai maşini cu o înaltă productivitate, ci şi de calitate superi­oară. In această direcţie, colectivul uzi­nei noastre a obţinut unele succese. Faţă de anul trecut, calitatea maşinilor livrate agriculturii a crescut cu peste 30 la sută şi continuă să crească de la o zi la alta. Dar pînă să ajungem aici, munca n-a fost deloc uşoară. Problema pentru a că­rei rezolvare conducerea şi comitetul de întreprindere au depus multă străduinţă a fost aceea a calificării oamenilor. In uzina noastră, mult timp de la înfiinţa­rea ei, au existat muncitori fără o califi­care precisă. Folosind cele mai variate metode: munca de lămurire de la om la om, consfătuirile de producţie, gazetele de perete etc., am reuşit să trezim interesul muncitorilor pentru ridicarea nivelului lor tehnico-profesional si să-i atragem astfel în diferite forme de învătămînt. Astăzi, în afară de brigăzile de calitate în com­ponenta cărora intră si cîte unul sau doi tehnicieni, funcţionează în uzină cu bune rezultate o şcoală de minimum tehnic cu o durată de 3 luni şi o altă şcoală de ri­dicarea calificării. Ridicarea calificării muncitorilor a dus la creşterea producti­vităţii muncii, la îmbunătăţirea simţitoa­re a calităţii produselor. îmbunătăţirea calităţii necesită o răs­pundere mare din partea maiştrilor. La noi au existat pînă nu de mult serioase lipsuri în această direcţie. In secţia tur-Ing. LAZAR DUMITRU directorul uzinei de construcţii de maşini agricole „7 Noiem­brie“­­Craiova nătorie, de pildă, datorită neglijenţei to­varăşilor Ion Olaru, Filip Marin şi Nico­­lae Şarpe cît şi a serviciului de control, procesul de uscare a miezurilor se făcea greoi, iar piesele turnate nu erau unifor­me, prezentînd suprafeţe neregulate şi porozităţi din care cauză rebuturile creş­teau. Tot ca urmare a neglijenţei — de astă dată a maiştrilor Ion Munteanu, Ra­du Alexe şi a controlorilor Dumitru Craio­­veanu şi Radu Răscrăcea — în sectoare­le III Montaj şi Sudură sistemul de cu­plare a roţilor la grapele stelate a fost defectuos montat, o serie de verigi de tracţiune la grapele cu colţi, şaibele pă­trate ,ghid de la colţii grapelor şi roţilor erau superficial sudate. Faţă de această situaţie, conducerea în colaborare cu comitetul de întreprindere a aiuat o serie de măsuri practice menite să asigure un control tehnic calificat asu­­pra produselor semifabricate şi finite. Sub îndrumarea organizaţiei de partid s-au format colective de ingineri, tehnicieni şi fruntaşi în producţie care consultîndu-se cu muncitorii asupra greutăţilor ce le au în executarea diferitelor repere, i-au aju­tat să le înlăture. Odată cu aceasta a fost întărit controlul interfazic şi final.­­ Un aport preţios la îmbunătăţirea cali­tăţii produselor îi aduce munca politică, ce a căpătat la noi forme diferite. Ga­zeta de perete „Ţepuşa", de pildă, satiri­zează pe chiulangii şi pe cei ce nu se preocupă de calitate. Vitrinete de rebu­turi din secţii dau de asemenea rezultate bune deoarece alături de piesele bine exe­cutate aşezăm în ele rebuturile însoţite cu un scurt comentariu asupra cauzelor care le-au provocat. Tot pentru îmbună­tăţirea calităţii produselor comitetul nostru de întreprindere foloseşte tribuna consfătuirilor de producţie şi schimburile de experienţă. Pline de învăţăminte au fost îndeosebi schimburile de experienţă organizate între turnătoria noastră şi a­­ceea a uzinelor „Steagul Roşu“ din Ora­şul Stalin, şi pe aceeaşi temă cu uzina „Electroputere“ din Craiova. Succesele uzinei noastre puteau fi mai mari dacă comitetul de întreprindere ar fi acordat mai multă atenţie întrecerii so­cialiste, dacă în cadrul acesteia obiecti­vul principal ar fi fost totdeauna calita­tea produselor. De altfel într-o şedinţă de analiză a muncii în care comitetul de în­treprindere a prezentat un raport asupra activităţii sale, a reieşit cu limpezime acest lucru. Sub îndrumarea organizaţiei de partid şi sprijinit de aceasta, comitetul a luat o serie de măsuri pentru îmbună­tăţirea activităţii sale. De pildă, au fost înfiinţate noi brigăzi de calitate şi reor­ganizate cele vechi. In­secţii s-a introdus graficul orar ,pe schimburi care dă posi­bilitate muncitorilor să compare din două în două ore rezultatele muncii lor faţă de plan şi faţă de realizările tovarăşilor lor. Insuşindu-şi iniţiativa grupei sindicale nr. 19 de la uzinele „21 Decembrie“ din Bucureşti, comitetul de întreprindere a extins-o organizat în acele­­grupe sindi­cale în care unii muncitori, în­deosebi dintre absolvenţii şcolilor profesionale, îşi îndeplinesc cu greu sarcinile de plan. Ajutînd celor rămaşi în urmă să se ali­nieze cu­ fruntaşii în producţie vom obţine un avînt general în întrecere, productivi­tatea va creşte, calitatea se va îmbu­nătăţi. Proiectul de Directive ale celui de-al II-lea Congres al Partidului cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2-3 ani a pus în faţa constructorilor de mar­gini agricole sarcini noi. Ei au datoria să livreze agriculturii în termenele stabilite, maşini şi utilaje de calitate superioară. Colectivul nostru de muncă s-a angajat să se achite de aceste sarcini. De pe a­­cum putem raporta că am creat oj..ţjfţjjă maşină agricolă, tăvălugul dintat. liLini­­­înfl vom raporta despre noi succesel' ! Staţiunile de maşini şi tractoare au un rol deosebit de important în realizarea sarcinilor trasate de partid în cadrul cam­paniei agricole de toamnă. Ele au de efec­tuat arături şi însămînţări pe suprafeţe întinse. Sunt însă unele staţiuni de maşini şi tractoare care nu-şi înde­plinesc aceste sarcini. Printre ele se numără şi S.M.T.­­Apa, din regiunea Baia Mare. Bogatul utilaj agricol cu care a fost în­zestrată staţiunea nu este folosit cu sufi­cient randament. Conducerea staţiunii nu reuşeşte să asigure respectarea şi aplica­rea regulilor agrotehnice pe terenurile lu­crate. Intîrzierea în efectuarea lucrărilor agricole de toamnă provoacă, pe bună dreptate, nemulţumirea ţăranilor munci­tori. Mecanizatorii de la S.M.T-Apa în­calcă contractele încheiate cu colectiviştii din Livada, Turulung, Oraşu Nou şi alte comune, nu fac lucrări de calitate şi la timpii optimi, spre a obţine producţii mari la hectar. Pînă în prezent staţiunea a efectuat u­n volum mic de lucrări, ne­corespunzător capacităţii de care dispu­­ne. Suprafeţele însămînţate sînt de ase­menea mici. Din cele 400 hectare con­tractate pentru a fi desţelenite nu s-a rea­lizat aproape nimic. Ce împiedică staţiunea de a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin contractele de lucrări, ce face ca mecanizatorii să ţin­ şi realizeze viteza medie zilnică planificată la arături şi însămînţări? Principala cauză care frînează buna desfăşurare a activită­ţii staţiunii este slaba organizare a muncii. Lipsurile organizatorice s-au manifestat chiar de la începutul pregătirilor pentru campania agricolă de toamnă. Deosebit de grav este faptul că serviciul tehnic al a­­cestui S.M.T. nu a acordat atenţie îngriji­rii tractoarelor şi calităţii reparaţiilor. Multe dintre ele au fost reparate de m­în­­tuială. Din această cauză există aproape la fiecare brigadă tractoare care stau în brazdă. Mai mult încă, nici cele care func­ţionează nu lucrează cu randament. Con­ducerea administrativă şi comitetul de în­treprindere nu s-au îngrijit ca mecaniza­torii să aibă asigurate condiţii bune de muncă pentru a desfăşura cu succes lupta pentru folosirea maximă a parcului de maşini şi tractoare. Aprovizionarea cu car­buranţi şi lubrefianţi se face defectuos, fără un plan şi un itinerariu bine stabilite. Nu s-a desfăşurat la timp o muncă poli­tică, de convingere a ţăranilor muncitori, care-şi lucrează pămînturile ,cu tractoare­le, de a elibera terenurile de culturile de toamnă­ Deplasările mari de la o tarla la alta duc la pierderea a zeci şi sute de ore productive. Conducerea staţiunii caută să motiveze lipsurile grave existente prin nepriceperea mecanizatorilor. Ea nu vede însă că neîndeplinirea planului de lucrări se datoreşte insuficientei îndrumări a tractoriştilor de către aparatul tehnic, pentru ca aceştia să îngrijească bine ma­şinile, să respecte normativele de îngrijiri tehnice, să aplice metode avansate de înaltă productivitate. Comitetul de întreprindere prin activita­tea nesatisfăcătoare pe care o depune îşi are partea sa de vină pentru ritmul neîn­­gă­du­it de încet în care se desfăşoară ară­turile şi însămînţările de toamnă. La S.M-T.-Apa munca sindicală se desfă­şoară pe calea mersului de la sine, fără nici un fel de obiective precise. Preşedin­tele comitetului, Ilieş Sigismund, şi se­cretarul Ioan Fericean neglijează activi­tatea sindicală. Ei nu şi-au găsit timp pentru a întocmi un plan de muncă în care să prevadă felul în care vor orga­niza şi conduce întrecerea, care şi aşa are în ea o doză puternică de formalism. Ce­a mai bună dovadă o constituie felul cum s-a dat răspunsul la chemarea la întrecere a unor unităţi agricole din regiu­nea Galaţi. Comitetul de întreprindere şi conducerea administrativă (nu muncitorii) s-au angajat să termine pînă la 20 octom­brie planul de însămînţări, să aplice grafi­cul orar la două brigăzi, să pună la 13 pluguri antetrupită. Nefiind izvorîte din masă, pe baza cunoaşterii adînci a posi­bilităţilor existente, este şi firesc ca anga­jamentele luate să rămînă numai pe hîrtie. Comitetul de întreprindere nu şi-a dat seama că la baza îndeplinirii sarcinilor de plan ce revin staţiunii stă munca politică dusă cu stăruinţă în rîndurile muncitorilor. El n-a înţeles că fără a întări activitatea în grupa sindicală şi fără a analiza­­perio­dic în consfătuiri de producţie mersul lu­crărilor, nu se pot înlătura gravele defici­enţe care există în activitatea brigăzilor, nu pot fi cuprinşi mecanizatorii în întrecere. Numai aşa se explică neînde­plinirea normelor de către tractorişti, ri­­sipa de piese şi carburanţi, lipsa de grijă faţă de maşini, de muncitorii veniţi din industrie, ca şi­ faţă de cei din­ staţiune-Comitetul sindical regional al munci­torilor agricoli din Baia Mare nu a spri­jinit comitetul de întreprindere de la S.M.T.-Apa. Activiştii comitetului regio­nal nu au dat prin această staţiune de luni de zile. Nici serviciul regional S.M.T. şi Direcţia Generală S.M.T. din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii nu au îndrumat şi controlat activitatea S.M.T.-Apa. Ei s-au mulţumit să mute fără încetare cadrele fără a lua măsuri hotărîte pentru îmbunătăţirea radicală a muncii de aici. Pentru lichidarea lipsurilor arătate Di­­rectia Generală S.M.T., serviciul regional S.M.T. cît și comitetul sindical regional al muncitorilor agricoli din Baia Mare au datoria să ia măsuri grabnice de îndrep­tare. V. STANCU ---------------------------- ,-ig­ ,?■ De ce S.M.T.-Apa nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale MUNKA Lupta pentru ridicarea productivităţii mmm şi reducerea preţului de cest . Romfala populară In urma eforturilor depuse de puterea populară, datorită muncii pline de abnega­ţie a oamenilor muncii, sub conducerea Partidului Muncitoresc Român, Romînia s-a transformat dintr-o ţară agrară înapo­iată într-un stat industrial­ agrar dezvoltat. Industria grea din Republica Populară Romînă — si în principal aceea a cons­­tructiilor de maşini, — este în continuă dezvoltare. In prezent greutatea specifică a producţiei acestei industrii reprezintă aproa­pe 57% din întreaga producţie a in­dustriei socialiste. Paralel cu industria grea s-a dezvoltat (deşi într-o măsură mult mai mică) şi industria producătoare de bunuri de consum. In toate ramurile industriei s-au făcut în ultimii ani investiţii importante. Drept urmare, au fost construite numeroase între­prinderi, au fost reconstruite ,si considera­bil lărgite o mare parte din cele existente. Nivelul înzestrării tehnice a întreprinderi­lor industriale din țară a crescut de ase­menea foarte mult. Astfel, la începutul a­­cestui, an, fată de 1948, valoarea utilajului a fost de 7,3 ori mai mare în industria metalurgică, de 5 ori — in industria pe­troliferă, de 4 ori — în industria carboni­feră, de 12,6 ori — în industria electroteh­nică şi a producţiei de energie electrică, de 1,2 ori — în sectorul transporturilor, ■de 1,4 ori — în industria textilă, de 1,2 ori — în industria forestieră. In fata industriei socialiste Partidul Muncitoresc Român si guvernul au pus sarcini importante în ceea ce priveste în­zestrarea mai departe a tuturor ramurilor economiei nationale cu tehnică modernă. Aceasta va da posibilitatea de a mecaniza agricultura şi de a obţine o creştere a pro­ducţiei agricole, de a asigura creşterea neîntreruptă a producţiei bunurilor de con­sum popular. Anul acesta producţia in­dustriei grele urmează să crească cu 5,4% , iar cea a industriei producătoare de bunuri de consum — cu 11,8% faţă de anul tre­cut. O atenţie deosebită se dă în perioada­ actuală producţiei de inventar şi maşini necesare agriculturii. Comitetul Central al partidului nostru atrage atenţia oamenilor muncii şi cadre­lor conducătoare din aparatul de partid şi din economie că creşterea mai departe a producţiei industriale trebuie să fie asi-CHIVU STOICA membru în Biroul Politic al C.C. al Partidului Muncitoresc Romín, prim vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romíne gurată atit pe seama noilor investiţii cît şi mai ales prin ridicarea productivităţii muncii. In celebra sa lucrare „Marea iniţiativă“, V.I. Lenin arăta că : „productivitatea mun­cii este, în ultimă analiză, factorul cel mai important, cel mai de seamă al victoriei noii orînduiri sociale. Capitalismul a creat o productivitate a muncii pe care n-a cu­noscut-o feudalismul. Capitalismul poate fi şi va fi învins definitiv prin aceea că so­cialismul creează o productivitate nouă a muncii, o productivitate cu mult mai înal­tă“, îndeplinind indicaţiile leniniste şi răs­­punzînd chemării partidului, colectivele în­treprinderilor noastre socialiste desfăşoară o activitate multilaterală pentru ridicarea productivităţii muncii sociale şi reducerea sistematică a preţului de cost, pentru folo­sirea deplină şi raţională a capacităţilor de producţie, pentru economisirea timpului de lucru. Oamenii muncii din diferite ra­muri ale industriei îşi dau seama tot mai ■mult că de ridicarea productivităţii muncii depinde dezvoltarea mai departe a econo­miei naţionale şi creşterea bunei lor stări. Eforturile muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor din întreprinderile noastre ur­măresc în primul rînd o cît mai bună folo­sire a tehnicii cu care este înzestrată in­dustria­ Acest lucru dă rezultate pozitive. Astfel, în primul semestru al acestui an, datorită unei mai bune utilizări a maşi­nilor şi agregatelor, în numeroase între­prinderi a fost obţinută o producţie su­plimentară cu acelaşi utilaj şi pe aceleaşi suprafeţe de producţie. In industria pe­troliferă, de pildă, indicele de utilizare a agregatelor de forare a fost în trimestrul II al acestui an cu €6% mai mare decît în perioada corespunzătoare a anului 1953. In siderurgie volumul util pe zi al furnalelor a crescut cu 11,6% faţă de a­­nul trecut- A crescut si producţia de oţel pe metru pătrat de vatră la cuptoarele Siemens-Mart­in. In industria constructoare de maşini se aplică pe scară tot mai largă metodele de înaltă productivitate ale muncitorilor so­vietici : metoda Bîkov-Bortkevici de tăiere rapidă a metalelor, metoda Kolesov de aş­­chiere intensivă a metalelor, precum şi metodele fruntaşilor în producţie din ţara noastră Nicolae Vasu şi Constantin Va­­silache, din a căror iniţiativă a fost intro­­dusă folosirea tehnică complexă a maşini­lor. In urma introducerii acestor metode productivitatea muncii a crescut simţitor. Numărul muncitorilor care aplică me­toda tăierii rapide a metalelor este acum de 3 ori mai mare în comparaţie cu anul 1951. Muncitorii şi tehnicienii din între­prinderile industriale din republicia noa­stră arată un interes deosebit faţă de pro­blema accelerării proceselor de producţie prin folosirea unei tehnologii mai înain­tate, care le permite să producă o canti­­tate mai mare de produse în aceeaşi uni­tate de timp. In mod deosebit trebuie subliniată ini­ţiativa muncitorilor petrolişti din regiunea Piteşti, care au realizat un ritm înalt de forare a sondelor. Brigada de sondori con­dusă de Mirea Ion, a izbutit să sape o sondă în mai puţin de 5 zile. O asemenea pildă de înaltă productivitate a mun­cii constituie un puternic factor mobilizator şi pentru ceilalţi muncitori petrolişti. In industria textilă, la Uzinele textile „7 Noiembrie“ din Bucureşti brigada con­dusă de Antoaneta Alexovici, datorită măririi turaţiei la ringuri, realizează zil­nic un plus de fire pe schimb de 12,5 kg. Un alt factor important al creşterii pro­ductivităţii muncii şi al reducerii preţului de cost îl constituie­ introducerea în pro­ducţie a inovaţiilor şi perfecţionărilor teh­nice realizate de muncitori. In industria noastră socialistă mişcarea inovatorilor si raţionalizatorilo­r în produc­ţie devine tot mai mult o largă mişcare de masă. Astfel, numai în­­1953, datorită introducerii în producţie a propunerilor de raţionalizare au fost realizate econo­mii de 260 milioane lei. Dar organele de conducere ale indus­triei nu luptă încă în suficientă măsură pentru răspîndirea metodelor fruntaşe’pr in producţie şi pentru folosirea pe scară tot mai largă a raţionalizărilor şi inova­ţiilor. Unii conducători de întreprinderi indus­triale se mulţumesc cu realizările înalte obţinute­ de diferiţi muncitori şi nu iau mă­surile necesare pentru răspîndirea metode­lor înaintate de muncă în rîndurile mase­lor largi. Un important factor pentru creşterea productivităţii muncii în industria noastră este mecanizarea lucrărilor grele si cu mare volum de muncă. In industria car­boniferă mecanizarea lucrărilor de tăiere în abataj a crescut la 80%, iar mecaniza­rea transportului — la 74,62%. In siderurgie a fost realizată mecaniza­rea încărcării furnalelor si cuptoarelor Sie­mens-Martin, precum si turnarea mecani­zată a fontei. Drept urmare, pentru deser­virea unui furnal cu alimentare şi evacua­­re mecanizate automat sînt necesari în 24 de ore 42 de muncitori cu 2 ingineri şi 3 ■maiştri, faţă de 960 de muncitori, 7 ingi­neri şi 22 de maiştri şi şefi de echipă nti deserveau furnalul vechi. Productivitatea furnalului automatizat depăşeşte conside­rabil productivitatea furnalului vechi. în­sușirea tehnicii furnalului nou automatizat va da în scurt timp posibilitatea de a ajun­­ge la o tonă de fontă pe m.c. volum util pe zi. Mecanizarea se aplică pe scară tot mai largă și în sectorul minier. Astfel, la mi­nele feroase s-au mecanizat transporturi­le subterane şi la suprafaţă în proporţie de 89%• Încărcatul mecanic al vagoane­lor uşurează considerabil munca, ridică productivitatea muncii, micşorează nece­sarul de forţe de muncă şi contribuie la reducerea preţului de cost. O mare dez­voltare a luat mecanizarea şi la minele neferoase Dar, cu toate succesele obţinute în ceea ce priveşte creşterea productivităţii muncii, în întreprinderile industriei noastre socia­liste există importante rezerve nefolosite încă. Intr-o serie de ramuri industriale, rit­mul de creştere a productivităţii muncii ră­­mîne în urma ritmului de creştere a în­zestrării tehnice. In industria construcţii­lor de maşini, de pildă, productivitatea muncii a crescut în 1953 cu 96% faţă de 1949. Ţinînd seamă de nivelul înalt al în­zestrării tehnice atins în ultimii ani în in­­dustria construcţiilor de maşini, trebuie să constatăm că indicele acesta ar fi putut să fie mai mare­in multe întreprinderi nu se acordă încă o atenţie suficientă mecanizării complexe a muncii. In timp ce procesele de bază ale producţiei sunt mecanizate într-o mă­sură considerabilă, muncile auxiliare, in­clusiv asemenea munci cu mare volum de mun­că cum sînt încărcarea şi descărcarea materialelor, sînt slab mecanizate. Adese­ori este neglijată mica mecanizare, a cărei folosire este extrem de importantă pentru creşterea productivităţii muncii, însuşirea tehnicii şi perfecţionarea ei, constituind condiţia principală pentru creş­terea productivităţii muncii,­­depind în pri­mul rînd de nivelul de calificare al munci­torilor, tehnicienilor şi inginerilor. In ulti­mii ani Partidul Muncitoresc Român a a­­cordat o deosebită atenţie problemei pre­gătirii cadrelor. Printr-o vastă reţea de şcoli de toate gradele au fost pregătiţi zeci de mii de muncitori, tehnicieni şi ingineri , constructori ,activi­ ai socialismului. Tocmai această creştere considerabilă a cadrelor calificate ne-a permis să folosim numeroasele maşini noi cu care au fost înzestrate întreprinderile, să ridicăm nive­lul conducerii producţiei. Un factor tot atît de important în creş­terea continuă a productivităţii muncii este îmbunătăţirea organizării muncii şi a pro­ducţiei. îmbunătăţirea organizării muncii dă posibilitatea de a munci mai raţional, de a evita folosirea neproductivă a timpu­lui şi, deci, de a economisi timpul de mun­că. In ultimii ani în industria Republicii Populare Române au fost obţinute succese însemnate şi în această privinţă. La unele întreprinderi a fost organizată producţia pe bază de grafe. Munca pe bază de gra­fic a fost introdusă în industria construc­toare de maşini şi tractoare, în industria textilă, a pielăriei şi în alte ramuri ale in­dustriei uşoare. Organizarea muncii pe bază de grafic a permis să fie înlăturată delăsarea de la începutul lunii sau trimes­trului şi asaltul de la sfîrsitul perioadei de plan, să fie asigurată îndeplinirea si de­păşirea ritmică a planului de productie. In alte întreprinderi au fost obţinute rea­lizări de seamă în organizarea producţiei pe bandă sau semibandă, precum si în or­ganizarea de linii tehnologice cu mers continuu Toate acestea au adus o contri­buţie serioasă la creşterea productivităţii muncii­ ’ Ridicarea pro­ductivităţii muncii este o condiţie nea­părate pentru scăderea necon­tenită a preţului de cost al produselor. Iată de ce partidul pune în fata întreprinderilor industriale sarcina de a urmări necontenit reducerea consumurilor speci­fice de ma­terial, de materii prime, de energie elec­trică și combustibil, reducerea normelor­­timp, de a stabili si introduce în productie norme tehnico-economice progresive. Deosebit de importantă pentru reducerea preţului de cost este de asemenea organiza­rea ho­rasciotului socialist în­lăuntrul în­treprinderilor ( în secţiile de fabricaţie), a cărui introducere va da posibilitatea de a asigura evidenţa şi controlul atit la cheltuirea materialelor, cît şi la folosirea forţei de muncă. Experienţa întreprinderilor noastre in­dustriale arată că u­n factor hotărîtor al creşterii productivităţii muncii îl constituie întrecerea socialistă, iniţiativa rodnică şi multilaterală a oamenilor muncii. Dar, după cum ne învaţă practica de fiecare zi, iniţiativa maselor dă rezultate preţioase numai dacă ea este sprijinită de către or­ganele de partid, organele sindicale, şi conducerile întreprinderilor, şi dacă este orientată spre realizarea acelor sarcini care asigură creşterea necontenită a pro­ducţiei şi a productivităţii muncii­ Astfel, datorită conducerii jus­te a între­cerii socialiste şi justei ei organizări, la uzina de tractoare „Ernst Thälmann“ (Oraşul Stalin), unde 97% din muncitori sînt în întrecere, iar 57,4 la sută din mun­citori aplică înaintatele metode sovietice de muncă, productivitatea muncii a crescut în primul semestru al acestui an cu peste 11% faţă de sarcina de plan, iar la uzina de maşini agricole „Semănătoarea“ — cu 16,3%. Comitetul Central al Partidului Munci­toresc Rormn pune în faţa organizaţiilor de partid din întreprinderile industriale sarcina de a dezvolta larg şi de aci înainte în trecerea socialistă, de a răspîndi larg me­todele de muncă de înaltă productivitate ale inovatorilor în producţie-sovietici. Co­muniştii trebuie să sprijine tot ce este nou şi înaintat în producţie, să combată cu ho­­tarîre formalismul în organizarea întrece­rii, încercările de frînare a iniţiativei creatoare a maselor, tendinţa de conser­vatorism şi rutină în folosirea şi perfec­­tionarea tehnicii, nepăsarea faţă de cali­tatea produselor şi preţul lor de cost. Muncitorii, tehnicienii şi­ inginerii din întreprinderile noastre industriale au în­­tîmpinat cu multă însufleţire chemarea partidului de a folosi în­ întregime toate posibilităţile de producţie existente în în­treprinderi. In zilele pregătirii pentru ma­rea sărbătoare a întregului popor — a 37-a aniversare a Marii Revoluţii Socia­liste din Octombrie — şi pentru Congresul al II-lea al Partidului Muncitoresc Ro­mân, oamenii muncii din România desfă­şoară şi mai larg între­cerea socialistă pen­tru o nouă ridicare a productivităţii mun­cii, care să asigure creşterea mai departe a economiei naţionale a tării şi ridicarea bunei stări a poporului. (Articol apărut in „PENTRU PACE TRAINICA. PENTRU DEMOCRATIE POPULARA ” nr. 44 (312). I Nepăsare faţă de nevoile­­ tractoriştilor Tractoriştii. S.M.T.-Adjud au folosit din plin în această perioadă capacitatea de lucru a tractoarelor, executînd lucrări de calitate, ceea ce a dus la depăşiri şi eco­nomii de combustibil. In ac­est mod ei şi-au îndeplinit o parte din angajamen­tele luate. Anumite obligaţii faţă de tractorişti şi-a asumat şi conducerea staţiunii; de­osebirea­ e că ea a considerat că suficien­tă trecerea acestora in contractul colec­tiv şi în diferite procese verbale, fără a socoti necesară, traducerea lor în viaţă. Aşa s-a întîmplat cu angajamentul de a se servi hrană caldă mecanizatorilor aflaţi la muncă departe de S.M.T. In jurul acestei probleme se făcuse multă vorbărie.. .într-un timp luîndu-se chiar şi „măsuri“. Contabilul cantinei, C. Cetăţeanu, şi Virgil Ionaşcu, gestio­narul ei, au strît­s cu aprobarea directo­rului staţiunii, cartelele­ tractoriştilor cu scopul de a le îmbunătăţi — după cum spuneau ei — calitatea meselor. Dar ca şi în trecut,­­tractoriştii n-au gustat pic de mîncare caldă, primind tot timpul nu­mai hrană rece, ca brînză, peşte, marme­ladă şi pîine, încercări de soiul celei de sus, pen­tru a „mulţumi“ mecanizatorii se mai fac şi în preajma întocmirii dărilor de seamă. Atunci se depun străduinţe, nu pentru realizarea angajamentelor, ci pen­tru justificarea nerealizărilor. Urmează apoi noi procese-verbale, din nou con­semnarea angajamentelor, şi pînă la ur­mă, nepăsarea. Nu crede conducerea S.M.T.­Adjud că ar trebui să facă mai mult şi în special că ar trebui să înveţe de la tractorişti­i cum se aue la bun sfârşit angajamentele? Clement Dobre corespondent voluntar Din scrisorile cititorilor şi cor­espondenţilor noştri BUCUREŞTI.­­ Pentru prima dată în anul acesta, la fabrica de zahăr „Po­pa Şapcă“ din Giurgiu s-a aplicat metoda sovietică Iarovoi. Folosirea acestei me­tode a înlesnit fabricarea în curs de nu­mai 5 zile a 38,8 tone zahăr peste plan. Schimbul condus de tov. Ion Bogatu, de pildă, a tăiat într-o singură oră mai mult cu 1.340 kg sfeclă. La purificarea ze­­mei de­­difuzie, brigăzile conduse de Gh. Ilia, Gh. Aurora şi Petra Tanco­f, au e­­conomisit în 5 zile 20 tone piatră de var şi 1,7 tone cocs. Vasile Velcea GALAŢI. — La întreprinderea „1 Mai“ din Brăila, pregătirile de iarnă sînt pe sfîrşite. In sala cantinei şi­ la staţionar au fost instalate caloriferele. Se revizu­iesc şi se repară uşile şi ferestrele ate­lierelor şi se lucrează la punerea în func­ţiune a unei spălătorii mecanice şi la repararea pivniţelor pentru depozitarea zarzavaturilor. Vasilica Tăsîăoanu •A­TULCEA. — La halele frigorifere din oraşul Tulcea se remarcă în această pe­rioadă o însufleţire puţin obişnuită. Can­tităţile mari de peşte, care sosesc cu re­gularitate, sînt sortate şi pregătite pentru prelucrat într-un timp record. Brigada lil­a, condusă de comunistul Ion Ghera­­sim, îşi depăşeşte zilnic norma cu 80% şi exemplul ei este urmat de multe alte brigăzi, ceea ce a permis ca angajamen­tul luat de colectivul halelor frigorifere să fie supraîndeplinit la asigurarea sto­cului pentru conservare cu 17% şi la li­vrări cu 25,6%. O contribuţie însemnată la obţinerea acestui succes a adus echipajul vasu­lui „Mahmudia“, care a asigurat tran­sportul peştelui de la secţiile piscicole din Deltă la timp Gh. Cristofor ★ Mart!­2 noiembrie î$51 *** «fe 21ffî Gazeta satirică „Urzica" a întreprinderii „Drum Nou" din Capitală constituie un mijloc eficace de îndreptare a lipsurilor manifestate în procesul de producţie, şi în general în viaţa fabricii. Multe din caricaturile publicate în ea au contribuit direct la înlăturarea absenţelor neoro­i­vate, la combaterea îngîmfării, a atitudinii nejuste faţă de muncă etc. Numărul ac­tual al gazetei conţine o seamă de carica­turi din care reproducem două. Noul spectacol Un birou ca toate birourile. O masă, un dulap, scaune. In jurul mesei stau şi dis­cută cîţiva oameni. — Eu zic că despre Turcu trebuie să spunem ceva neapărat. — Eu nu, că doar nu numai Turcu de la „7“ munceşte în zilele acestea cu mai mult spor! Mai sînt şi alţii. De pildă, Daniel Stan... Şi Iorgu Sima înşiră vreo 10—11 nume. Erau numele celor mai de frunte muncitori şi muncitoare din fabrica de confecţii „Gh. Gheorghiu-Dej“, care, cin­stind ziua de 7 Noiembrie obţinuseră re­zultate deosebite în muncă. — Bine, bine, i-om populariza noi pe toţi, nu zic, dar ce formă să întrebuin­ţăm ? — De, poate ghicitorile ar fi bune... — Dar de o poezie ce-aţi spune ? — Poezie ? Da cin’ s-o facă ? — Aş încerca, eu... Pentru spectacolul ăsta nou am pregătit, în taina, o poezie — e despre 7 Noiembrie... — S-o auzim ! Şi Iorgu Sima scoase din buzunar o coală de hîrtie scrisă de mînă, îşi drese glasul, — de emoţie, nu de altceva — şi începu să citească. Poezia vorbea despre Marea Revoluţie Socialistă, despre Uniu­nea Sovietică, ţara care ne-a eliberat şi pe noi ,de sub robia fascistă şi ne ajută să ne construim o viaţă nouă. Apoi adu­cea vorba despre fabrica unde el, Iorgu Sima, lucrează — o construcţie înfăptui­tă în anii de după eliberare. „Pe dealul Cotroceni crescu zidire nouţi. Ce străluceşte-n soare ca boabele de rouă. Păşii pe poarta-i largă cu inima voioasă, Cu gînd şi dor de faptă măreaţă-n casă nouă !" — Bravo, Iorguée... frumoasă, mă !... Au mai continuat încă multă vreme discuţiile. Colectivul de creaţie al brigă­zii artistice de agitaţie stabilea fiece punct al spectacolului care va fi dat în cinstea celor mai destoinici muncitori din fabrică. C. MI­HAI La o bibliotecă De tînăra bibliotecară Elena Piele se apropie sfioasă o fetiţă de vreo 12 ani. — Vreau şi eu cartea „Robinson Cru­soe“. O aveţi în bibliotecă ? Marioara Dănceanu este elevă în clasa V-a a şcolii elementare nr. 2 şi o perse­verentă cititoare a cărţilor din biblioteca clubului uzinei metalurgice „Gh. Gheor­ghiu-Dej“ din Târgovişte. Bibliotecara i-a dat, Marioarei cartea cerută. Fetiţa a luat-o şi a plecat. „Fata aceasta — a spus bibliotecara — este o frecventă vizitatoare a bibliotecii. Ca ea mai sunt încă mulţi copii. Sunt fiii muncitorilor din uzină. Un fapt îmbucu­rător: creşte mereu numărul cititorilor dintre muncitori“. Şi deschizînd un regis­tru adăugă: „De la 1 şi pînă la 20 octom­brie avem peste 300 de cititori“. Printre ei era şi tatăl Marioarei, mun­citorul Ion Dănceanu, care citise în luna octombrie 10 cărţi- Multe cărţi au citit şi tovarăşii Mircea Niculescu, Marin Topî­r­­ceanu, Marin Giurăescu, Andrei Stănescu şi alţii. Biblioteca are peste 10.800 de volume. Nu de mult au fost cumpărate ultimele noutăţi de literatură beletristică şi teh­nică, fapt care a stîrnit interesul cititori­lor. Cărţile sovietice sînt foarte mult în­drăgite. Rezultatele obţinute se datoresc muncii depuse de bibliotecară. Zilele trecute ea a organizat o discuţie asupra cărţii „Lelo“ de A. Ceişvili, la care au luat parte mulţi muncitori. N-a trecut nici o zi şi toate cele şase exemplare ale cărţii, existente în bibliotecă, au fost luate de cititori. Asemenea discuţii au lopt destul de des. In fiecăre atelier sunt afişate pa­nouri cu coperte de cărţi. Dar mun­ca bibliotecarei nu se mărgineşte numai la atît. Aproape în fiecare zi ea merge în fabrică şi stă de vorbă cu oamenii despre conţinutul unor cărţi. Cînţi mun­citorii îşi exprimă dorinţa de a­ citi anu­mite cărţi, ea notează titlurile într-un carneţel şi pune volumele respective de-o parte. Seara, muncitorii trec pe la biblio­tecă şi le ridică. Despre cărţi pierdute sau nerestituite la vreme, nici nu poate fi vorba. Bibliote­cara nu îngăduie acest lucru. Ea iubeşte cartea şi îi place munca încredinţată,, iar faptul acesta constituie o siguranţă că şi pe viitor, biblioteca clubului uzinei me­talurgice „Gh. Gheorghiu-Dej“ din Tîrgo­­vişte va avea o activitate rodnică. I. CEZAR

Next