Munca, septembrie 1967 (Anul 23, nr. 6159-6184)

1967-09-17 / nr. 6173

IH1IT0 SHIRK) Un popas la Herculane. Băi străvechi, ale căror baze le-au pus, in cel de-al Il-lea secol al erei noastre, romanii. Cu 100 de ani in urmă. Colt miraculos de lume, cu climă moderată, cu ape tămăduitoare, cu peisaje, de-un colorit viu, încântător, localitate aflată în aceste zile în reconstrucţie şi restaurare. Cărţile ne vorbesc şi despre un alt Herculanum, oraş de lingă Neapole, distrus împreună cu Stabia şi Pompei, acoperite sub magma necruţătoare a bătrînului Vezuviu. Prin anul 79. Cu mai bine de un veac înainte de a se naşte aşezarea de pe malul Cernei. Să fie numai o coincidenţă . Să fi adus romanii prinos oraşului martir, acoperit de cenuşă ? Istoria nu înregistrează nimic în această privinţă. Adevărul este că Herculane, cel de pe părintul dacic, s-a dovedit a fi o localitate înfloritoare. Fiecare veac i-a adăugat cîte o podoabă. Pe teritoriul lui se construiesc şi în prezent clădiri noi, sunt refăcute antice edificii. Intre zidurile sale măreţe adăposteşte locuitori inimoşi, gospodari harnici. Cu sume alocate de către U.G.S.R. s-au iniţiat lucrări de amploare. Şi astfel, de sub ziduri acoperite cu huma timpului, le apar in lumină statui, mozaicuri, inscripţii. Tot ce a adăugat întîmplarea, o mină nepricepută, ocazională, denaturea, originalul şi lipsindu-l de autenticitate, e înlăturat. Monumentelor li se redau valorile. Pe clădirile băilor, pe pavilioane, pe edificii străvechi dar trainice, sunt prinse plăci ce vorbesc din adine de veac. 23 marmure, rămase de la împăraţi romani, de la guvernatori şi de la oameni din popor. Alături de cezari, de Severus, de Antonius Pius, găsim şi anonimi cu stare mai modestă. Tabula voitivă cu numărul 17, ne vorbeşte despre un părinte ce pare să fi fost un ţăran: „Lui Aesculap şi Hygea omagii, pentru că după o îndelungată suferinţă au redat sănătatea Iuniei Cirilla prin puterea divină a apelor, din partea tatălui ei cel plin de iubire, care bucuros a adus acest binemeritat prinos de recunoştinţă“. Cuvintele, gravate în latină, emoţionează. Şi în vreme ce vechiul Herculanum de lingă Neapole, adusese suferinţă, noul Herculane, din apropiere de Megia (Mehadia), începea să tămăduiască şi să bucure. HERCVLI INVICTO PRO SALUTEI (Salutări neînvinsului Hercule .'). ȘT. GHEORGHIU Noi beneficiari ai astronauticii: Oceanografia şi navigaţia prin sateliţi In cei zece ani care s-au scurs de la lansarea primului satelit artificial al Pămîntului, cercetările spaţiale efectuate cu ajutorul acestui modern mijloc de studiu, s-au extins la domenii foarte variate. , Sî.nt... destul, de cunoscute succesele obţinute de meteorologie, de telecomunicaţii la mari distanţe, de astrofizică, geofizică, astronomie etc. Recent, in lucrările de specialitate au apărut opinii tot mai susţinute care afirmă — documentat — că utilizările sateliţilor artificiali se pot extinde într-o măsură tot mai mare. Referirile Dr. ing. FLORIN ZAGANESCU cele mai insistente se fac la Întrebuinţarea sateliţilor specializaţi în geografie, oceanografie, navigaţie şi aviaţie. Din aceste domenii, în limita spaţiului disponibil, mă voi referi doar la aportul ce poate fi adus de tehnica spaţială în oceanografie şi, navigaţie. ★ In aproximativ aceeaşi măsură în care — în prezent — astronomia contează pe aportul adus de astronautică, pentru a cunoaşte mai bine sistemul solar, este de presupus că mîine, — oceanografia va fi un beneficiar la fel de îndatorat. Să ne explicăm. Să ne referim, de exemplu, la măsurarea temperaturii oceanelor. Se ştie că radiaţia infraroşie a unei suprafeţe depinde în principal — abstracţie făcînd de unele constante —, de temperatura acesteia, cu care variază la puterea a patra. Radiaţia infraroşie are un maxim de intensitate pentru o lungime de undă apropiată de 10 microni, dar măsurătorile efectuate în banda de la 4 la 10 microni s-au dovedit suficiente. La începuturile detecţiei radiaţiei infraroşii — pentru cunoaşterea temperaturii apelor oceanice — se utiliza variaţia rezistenţei sulfurii de plumb, celule cu care au fost echipate aparate electronice corespunzătoare acestui scop. Desigur, sensibilitatea unei astfel de aparaturi era practic nulă pentru radiaţii avînd lungimea de undă sub 4 microni. A trebuit utilizată selenura de plumb, care a permis lărgirea domeniului accesibil pînă la 6 microni. Această cifră, considerată pînă nu de mult ca un fel de limită a posibilităţilor tehnice, a fost copios depăşită o dată cu folosirea semiconductoarelor (antimoniu-indiu, etc.) care, menţinute la temperaturi foarte scăzute, sunt capabile nu numai să înregistreze radiaţia infraroşie a corpurilor aflate la temperaturi obişnuite, dar pot pune în evidenţă (Continuare în pag. 5-a) Unul din autorii „Titanului" L-am urmărit îndelung şi mi s-a părut că nu-l înţeleg. Cum de adoptă cu rapiditate hotărîri care, aplicate pe teren, nu se dezmint ? De ce alteori e migălos, de o rigurozitate puţin întîlnită în viaţa atît de trepidantă a şantierelor ? Atribuţiile de şef de şantier sunt complexe. Acolo, în micul său birou de unde se profilează tot mai impunător un nou ansamblu de locuinţe cu un nume mitologic, „Titan”, inginerul Gheorghe Vodanovici se simte ca la el acasă. Situaţii, planşe, grafice de predări cu termene şi responsabilităţi. Telefonul sună insistent. Discuţiile sînt scurte, cu indicaţii tehnice şi, fără să vrei, participi alături de inginer la cunoaşterea activităţii dintr-un mare şantier al Capitalei. În sfîrşit, o mică pauză. Şi Gheorghe Vodanovici retrăieşte, povestind, drumul său pînă aici. — Din copilărie mi-a plăcut meseria de constructor. Probabil tata, care adeseori mă lua de mină şi mă ducea pe şantierele unde lucra, m-a făcut s-o îndrăgesc. Era un sculer de mîna-ntii.. Am luat-o de la început, de la fierar-betonist. Prin 1949, am fost propus să urmez Institutul de construcţii. Acolo am ințeles că a fi inginer constructor trebuie neapărat să cunoşti tainele fiecărei meserii în parte, să găseşti mereu noi soluţii de organizare a muncii, să nu ai odihnă, în special în momentul când te afli în pragul deschiderii unui nou front de lucru. Orice amănunt scăpat din vedere îşi va îngreuna ţie, conducător, activitatea de mai tîrziu. La Institutul de construcţii, profesorii ţineau mult la aceasta... ...Ansamblul de locuinţe „Titan” se dezvoltă vertiginos. Printre constructori se află şi şeful şantierului,nr. 4 al întreprinderii de construcţii-montaj nr. 1, inginerul Gheorghe Vodanovici. L-am întîlnit la Blocul Y 2 (cu 280 de garsoniere). În jurul său se adunaseră şefii de lot, maiştri şi muncitori. Toţi, laolaltă, stabileau ce mai aveau de făcut pînă la încheierea lucrărilor. Angajamentul lor prevedea ca blocul să fie predat cu cîteva săptămini înainte de data stabilită. Aşadar, un nou bloc se va adăuga ansamblului de locuinţe, întregind arhitectonica oraşului nostru, mîndru şi strălucitor. Şi printre autorii noului cartier cu rezonanţe mitologice, „Titan", un nume : Gheorghe Vodanovici, PETRE GHEORGHIU ★ Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA LA RAFINĂRIA BRAZI A intrat în funcţiune un complex de prelucrare a distilatelor grele din ţiţei La rafinăria Brazi a intrat în funcţiune înainte de termenul prevăzut complexul pentru prelucrarea distilatelor grele din ţiţei, cel mai mare complex de acest fel din ţara noastră, unic prin concepţia sa în Europa, întins pe o suprafaţă de peste un hectar, el cuprinde în afara instalaţiei de cracare catalitică propriu-zisă şi alte instalaţii pentru fracţionarea gazelor, hidrofinarea motorinelor, îndepărtarea compuşilor cu sulf din benzine şi hidrocarburi grele şi alte instalaţii auxiliare. Complexul de cracare catalitică va prelucra anual 1 100 000 tone de distilate grele din ţiţei, care pînă în prezent erau folosite ca păcură pentru ars. Din acestea se vor obţine benzine auto cu cifră octanică ridicată — minimum 92, motorine superioare cu grad scăzut de congelare, gaze lichefiate pentru obţinerea de noi produse ale industriei petrochimice şi pentru uzul casnic. O caracteristică a noului obiectiv industrial este înaltul grad de automatizare care permite conducerea centralizată a procesului tehnologic, situindu-se astfel la nivelul tehnicii mondiale. Lucrările de montaj ale complexului au fost executate de constructori şi montori din cadrul Ministerului de Construcţii pentru Industria Chimică şi Rafinării. Anul XXIII nr. 6173 duminică 17 IX 1967 6 pagini 25 bani CERINŢELOR MODERNE NU LE POŢI RĂSPUNDE CU METODE... MEŞTEŞUGĂREŞTI Şeful de echipă, Ion Mocanu, discutînd împreună cu strungarul Ioan Toader, despre remedierea decalajului manetoanelor la arborele cotit pentru tractorul S.1300. (Aspect de la Uzina de tractoare din Braşov) Se pare că oamenii din satul lui Păcală s-au gîndit că este prea multă înţelepciune strînsă intr-un sat mititel ca al lor. Ca urmare, ei, nepoţii şi strănepoţii lor, s-au răspîndit în lumea largă, aciuindu-se pe ici, pe colo. Unul tehnolog, altul contabil, al treilea fotbalist. Toţi şi-au găsit cîte un locşor acolo unde te aştepţi mai puţin. Pe cîţiva domni urmaşi ai hîtrului care „trăgea uşa după el" în loc să o închidă, i-am întâlnit, din păcate, la întreprinderea de industrie locală „Băimăreana“ La începutul anului se reuşiseră cîteva „performanţe“, care au făcut întreprinderea de pomină. De pildă, în două luni de zile, gradul de utilizare a metalului atinsese cifra neverosimilă de 70 la sută, pierderea totală ridicindu-se la peste 100 tone. Metal aruncat pe apa sîmbetei, datorită rebuturilor frecvente şi a proastei gospodăriri. Situaţia aceasta pare să fi alarmat în cele din urmă chiar şi pe pasiva conducere a uzinei, care a analizat cauzele şi mijloacele de remediere a acestei situaţii. Rezultatul a fost o aproximativă reducere a consumului de metal. In prezent, la postamentele cazanelor de baie turnate se utilizează, în plus peste norma de consum indicată, „numai 3 kg de fontă, înmulţite însă cu cele 20 000 de postamente cît se fabrică anual, rezultă o pierdere de 60 tone de metal, echivalentul greutăţii a circa 100 de Fiat-uiri 850. Asta, fără a mai socoti frecventele rebuturi la acest sortiment. „Umflarea“ consumurilor de material are însă rădăcini mai profunde decit s-ar crede. Aici, mai sunt în vigoare proiecte și fișe tehnologice de pe care nimeni n-a scuturat colbul de zeci de ani. Nu este o figură de stil. La camera combinată tip „Tehnolemn“, bunăoară, consumul de material lemnos este aproape dublu faţă de cel necesar unei garnituri moderne. Acest consum excesiv nu are nici o justificare de ordin tehnologic sau estetic, deoarece urîţenia mobilei fabricate ar fi potrivită, mai degrabă, cu subteranele inchiziţiei spaniole, decit cu atmosfera luminoasă a apartamentelor contemporane. Şi, pentru că veni vorba de mobilă, este de neînţeles de ce aici, pentru mobilierul comercial aflat în lucru nu se folosesc profile mecanice tubulare în locul greoaielor fiare clasice. Economia de metal ar fi, în acest caz, de peste 20 la sută. Cauza : inerţia tehnică, ce are aici, se pare, vechi state de serviciu. O altă breşă în frontul consumului de materiale o constituie debitarea neraţională a tablei. Şi aici ca şi în cazul proiectelor îmbătrînite, preocuparea pen-Ing. L. MARTIN (Continuare în pag. 2-a) ■ tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ambasadorul Republicii India Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a primit sîmbătă, 16 septembrie 1967, pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii India în Republica Socialistă România, Amrik Singh Mehta, în audiență de prezentare. Cu această ocazie a avut loc o convorbire cordială. Vizitei primului ministru al Turciei, Suleyman Demirel Sîmbătă dimineaţa, primul ministru al Turciei, Suleyman Demirel, cu so- Iţia, împreună cu ministrul afacerilor externe, Ihsan ’ Sabri Cagiayangil, şi soţia şi celelalte persoane oficiale turce au plecat cu avionul într-o scurtă că- lătorie pe litoral. Oaspeţii turci au fost însoţiţi de Alexandru Roabă, ministrul petrolului, Va-sile Şandru, adjunct al ministrului afacerilor externe, şi Ion Drînceanu, ambasadorul Republicii So- cialiste România la Ankara. La aeroportul oraşului Constanţa, premierul, turc a fost salutat cordial de Petre Nicolae, preşedintele Sfatului popular al oraşului, şi de alte persoane orficiale locale. Tinere în costume naţionale dobrogene auoferit oaspeţilor flori. Oaspeţii au făcut o vizită la Sfatul popular al oraşului Constanţa, unde preşedintele statului a făcut o scurtă prezentare a oraşului şi litoralului. A fost vizitată apoi moscheea din Constanţa, unde oaspeţii au fost întîmpinaţi de muftiul Iacob Mehmet, şeful cultului musulman din România. Muzeul arheologic, cu vestigiile sale milenare, a constituit, de asemenea, un loc de popas. Părăsind cunoscutul aşezămînt de cultură constănţean, premierul turc a adresat prof. Vasile Canarache, directorul muzeului, calde felicitări (Continuare în pag. 5-a) CE OFERĂ DELTA şi ce i se oferă turistului • O carte vie, veşnic deschisă • S-a spart gheaţa • Mai este loc pentru ospitalitate • Iniţiativa şi spiritul gospodăresc sunt invitate în Deltă. Vara, călătoare, îşi ia „bun rămas“ de la noi, invitîndu-şi succesoarea, cu cosiţe ruginii, să preia ştafeta încredinţată de bătrînul Cronos. Schimbarea de anotimp a început să se simtă şi-n Deltă. Peste pădurile de stuf soarele a turnat aramă, bălţile respiră mai greoi în zori, mustul din viile grindurilor urcă treptele de la tulburel la vin tînăr, înăsprit. Dar Delta, acest imens cîmp de ape şi de poezie, uriaş şevalet, miraculos portativ de simfonie, miraj al vînătorilor şi unditorilor, îşi invită oaspeţii în orice anotimp. Aici, unde apele şi pămîntul generează după legi proprii, geografie nouă, mereu reînnoită de jocul nestatornic al plaurilor, unde păsările călătoare îşi încrucişează drumurile nevăzute de peste mări şi ţări, turistul are totdeauna porţile deschise. Grandioasă carte vie şi sălaş de comori, in ape şi pe uscaturi. Delta oferă vizitatorului un ţinut mic de frumuseţi. Există aici anume locuri în care natura a rămas înveşmîntată în straiele dintru începuturi, netulburată în fiinţa ei, plină de farmec şi de vrajă, locuri apărate sub lancea pădurilor de stuf şi pierdute pe tăcute poteci de ape,in ţesătura ghiolurilor şi jepsilor. Aici îşi au sălaş păsările rare, graţioasa egretă, călifarul, pelicanul, iar pe plauri, colonii migratoare de floră și faună, pulsează viata în tipare proprii, cu explozii ne-I. ALEXANDRESCU (Continuare în pag. 5-a) Toamna îşi anunţă sosirea in Delta Dunării FAMILIA — constelaţia celui mai intim univers (vi) Am încercat — potrivit investigaţiilor făcute, mai multe la număr decit cele menţionate — o scurtă trecere în revistă a motivelor care au dus la tragice deznodăminte. Le supunem atenţiei cititorilor, şi acelor familii, în care incipient se manifestă asemenea simptome. Dezvăluit, drumul întortocheat al greşelii poate trezi teama de consecinţe dezastruoase. Remarcam, printre alte cauze amintite pe parcursul anchetei noastre, cea a alcoolului. în cazul semnalat, B. N. şi-a îndemnat fiul la o faptă mirşavă, după ce şi el o săvîrşise sub influenţa nefastă a alcoolului. Părinţii ce-şi lasă realmente copiii pe drumuri sunt de cele mai multe ori antrenaţi de „patima beţiei“. Dezlănţuirea cu violenţă a unor conflicte familiale — ce-s invocate adesea ca motive de divorţ — au ca „stimulent“ tot alcoolul. Graiul nostru popular a consemnat cu dispreţ consecinţele acestui viciu. Se spune şi nu fără adîncă justificare : „Şi-a băut minţile“. Flagelul alcoolului întunecă raţiunea, dă glas pornirilor instinctuale — nedemne de om — care duc la fapte monstruoase. Astfel, Vasile Dumitru, aflat în stare de ebrietate, şi-a maltratat soţia pre in şir — sub privirile indignate dar pasive ale vecinilor, care credeau că-i vorba de un simplu scandal familial obişnuit, pînă cind aceasta a decedat. La fel a procedat şi individul Nicolae Mărăşescu din Cugir, care după crima înfăptuită s-a înţepat teatral în dreptul inimii, declarînd cu ipocrizie : „Vreau să mor lingă soţia... iubită!“ Bineînţeles că ucigaşul a avut grijă ca să nu-şi pună în primejdie viaţa. Iată la ce acţiuni iresponsabile poate ajunge o minte ameţită de aburii alcoolului. Legea a fost extrem de severă cu aceşti ucigaşi ai propriilor lor soţii, ei şi-au primit pedeapsa cuvenită. Tot din cauza paharului, l-a părăsit pe muncitorul Gh. P. soţia. Se ridică însă o întrebare: inşii aceştia trăiesc şi ei printre oameni. Au o slujbă, o casă, colegi de serviciu, se învîrt intr-un microgrup social, care cunoaşte — sau ar trebui să cunoască mai adinc — caracterul şi viciile, năravurile, de care se fac vinovaţi. înrăiţii înveteraţi, care prin faptele lor ajung la tribunal, îşi primesc pedeapsa meritată. Dar oare cei din jur nu pot face — înainte ca faptul să se producă — mai mult — ca să-i împiedice prin acţiuni de profilaxie socială, morală, depistîndu-i şi supunîndu-i oprobriului public pe cei care atentează la liniştea şi fericirea familiei, care tulbură însăşi ordinea celor din jur sub imperiul alcoolului ? Asemenea acte antisociale, care stârnesc dispreţul, dezgustul şi indignarea oricărui om cinstit, sunt înfierate cu toată fermitatea de către opinia noastră publică. In asemenea situaţii, se poate şi trebuie să se manifeste mai puternic rolul activ şi purificator al acesteia, adevărat barometru al conştiinţei morale a colectivităţii umane. Viaţa demonstrează că oameni porniţi pe toboganul viciilor au fost salvaţi şi redaţi societăţii, de forţa educativă a colectivului. Societatea burgheză — prin însăşi natura ei — încurajează imoralitatea, jaful, desfrîul și tot cortegiul de vicii care AUREL CODREANU (Continuare în pag. 5-a) ANCHETA SOCIALĂ Pagina a 3-a, în pagina a 4-a.