Munca, august 1968 (Anul 24, nr. 6443-6469)
1968-08-04 / nr. 6446
CONDIŢII FAVORABILE PARTICIPĂRII MASE- ull LA ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA PRODUCŢIEI In întreprinderea de reparaţii auto Bucureşti— Obor lucrează mulţi oameni talentaţi, bine pregătiţi profesional. In urmă cu cîţiva ani, presa consemna un succes strălucit pentru prestigiul unităţii : cîştigarea diplomei de întreprindere fruntaşă pe ramură. Munca era spornică, dătătoare de satisfacţii mari — atît morale, cit şi materiale. Acesta era rezultatul firesc al bunei organizări a producţiei şi a muncii, a disciplinei ferme, a priceperii şi hărniciei întregului colectiv. „Secretul“ succeselor se poate exprima lapidar astfel : exigenţă maximă faţă de calitatea lucrărilor, respectarea termenelor contractuale, spirit de întrecere creatoare, de valorificare superioară a rezervelor interne, morale şi materiale. Treptat însă, strălucirea succesului a pălit. Pe frontul muncii entuziaste şi creatoare erau aşteptate noi izbînzi ; dar ele întîrziau să apară. In aparenţă nu se schimbase nimic ; colectivul dispunea de aceleaşi forţe ; profilul întreprinderii era acelaşi; ministerul primea rapoarte optimiste la fiecare sfîrşit de lună şi de trimestru — planul la I.R.A. a fost îndeplinit şi depăşit! Apar totuşi unele semne neliniştitoare, dar sunt considerate deficienţe interne minore. Conducerea întreprinderii prefera să spele rufele murdare în familie . „Mai sunt şi lipsuri, tovarăşi, dar, promitem că vom lua măsuri de îndreptare...“ Măsurile erau posibile şi necesare. întîrziau însă , sau, atunci cînd se aplicau, aveau efecte reduse. Poarta întreprinderii era păzită cu strășnicie! nu cumva să iasă afară vreun „secret". La 28 mai 1968, ministerul se face ecoul nemulţumirilor beneficiarilor I.R.A.: „autobuzele nu sunt introduse în reparaţie în ordinea sosirii ; nu se stabilesc concret, pentru fiecare autobuz, piesele lipsă, substituite sau accidentate tehnic ; unii salariaţi, ce efectuează rodajul şi probele în parcurs, se abat de la traseul stabilit; instrucţiunile privind luarea în primire a carburanţilor, lubrifianţilor, depozitarea şi restituirea către beneficiari nu se respectă; benzina e folosită uneori în scopuri personale“. Directorul I.R.A., Teodor Meleşteu dispune : „se vor lua măsuri de sancţionare dacă se vor constata astfel de nereguli". Dar... nu se constată. Totul este în regulă , beneficiarii sunt „chiţibuşari“. La I.R.A., susţine directorul, lucrurile sunt puse la punct. Conducerea întreprinderii se desprinde treptat de realitate, depune eforturi pentru alimentarea unui mit apus, pentru crearea unei false imagini strălucitoare. Atenţia este îndreptată cu predilecţie nu spre probleme de fond, economice şi organizatorice ale întreprinderii, ci spre aspectele lăturalnice, minore şi nesemnificative. Opinia colectivului este ignorată şi, de multe ori, înăbuşită, în timp ce procesul tehnologic se dezorganizează. Se lucrează în asalt. Supranormativele cresc. Aprovizionarea cu piese a liniei de reparaţii este defectuoasă. Lipseşte mica mecanizare. Mijloacele fixe nu sunt folosite raţional. Nefiind asigurate condiţiile elementare tehnico-materiale, se lucrează după principiul înstăpînit aci cu iresponsabilitate : „Nu mă interesează. Descurcă-te. Planul trebuie realizat oricum !* Pentru a face faţă greutăţilor de natură organizatorică în procesul de producţie, în trimestrul II s-au efectuat 8 000 de ore suplimentare. Timpul de muncă nu era reglementat; în unele zile echipele se aflau în gol de producţie ; în altele lucrau 12—13 ore. In condiţiile programului de lucru prelungit, dacă planul zilnic nu era îndeplinit, se proceda la tăierea abuzivă a zilei de muncă a maiştrilor şi şefilor de atelier, deşi aceştia demonstrau convingător că nu dispun de condiţii favorabile privind aprovizionarea şi asigurarea autobuzelor de reparat etc. împrumutul garantat la bancă este ridi- PAUL URDEA (Continuare în pag. 4-a) &8 S 88888 S 88888 S 88888 COMERŢUL TIMIŞOREAN (II) DISCORDANŢA ÎNTRE CERERE ŞI OFERTA Nemulţumirile care-i încearcă zilnic pe cumpărătorii timişoreni sunt generate de modul defectuos în care se face aprovizionarea cu pîine a oraşului. Sunt zile şi ore cînd acest aliment de bază fie că nu se găseşte în cantităţi suficiente, fie că lasă de dorit din punct de vedere al calităţii. E o situaţie paradoxală dacă avem în vedere că nu demult, la Timişoara s-a dat in funcţiune o fabrică nouă, modernă, de pîine. Atunci de unde provin golurile în aprovizionare ? Fabrica cea nouă are unele „beteşuguri" (lipsă de utilaje), pe care ministerul nu prea se grăbeşte să le vindece, deşi termenele din „minutele“ încheiate la faţa locului au trecut. Dar şi aşa industria de panificaţie , Timişoara dispune de capacitate suficientă de producţie. Numai că secţia a IlI-a, de pildă, stă închisă, pentru că i se schimbă profilul (se transformă în pate-bar), dar nu există constructor pentru această lucrare, iar la celelalte secţii capacitatea e insuficient folosită din lipsa forţei de muncă (aceasta ca urmare a politicii greşite dusă de conducerea fabriciii, respectiv de ing. V. Hrincescu, directorul unităţii, faţă de calificarea cadrelor, prin cursuri organizate la locul de muncă şi faţă de menţinerea lor în întreprindere). Un studiu întreprins recent la această întreprindere a mai evidenţiat şi alte neajunsuri. Astfel, sunt dese cazurile de nerespectare a tehnologiei de fabricaţie, în sensul că se foloseşte făină veche în proporţie mai mare decit cea admisă de organele sanitare, ceea ce dă pîinii un gust neplăcut. Apoi, în urma unor sondaje s-au constatat lipsuri la gramaj, uneori pînă la 20 la sută. Transportul puni la unităţi se face de cele mai multe ori în condiţii improprii de igienă, în ambalaje necorespunzătoare, din care cauză plinea ajunge în reţeaua de desfacere murdară, turtită, etc. Perturbări în aprovizionare produce şi nerespectarea graficului de transport. La ora actuală nu poţi să ştii precis la care centru de desfacere găseşti în mod sigur pîine. In ziua de 20 iulie, la magazinul „Bucureşti", lumea aştepta pîine de mai bine de 2 ore, deşi de la fabrică se spunea că maşina plecase de mult spre centru. La unitatea din Bd. 23 August nr. 4, în aceeaşi zi, după-amiază, se vindea pîinea rămasă de vineri dimineaţa. S-a preconizat crearea unui dispecerat alcătuit din reprezentanţi ai O.C.L. Alimentara şi ai industriei de panifcatie care să dirijeze în toate cele 3 schimburi transportul spre centrele de desfacere, pe baza unui grafic. E imperios necesar acest lucru, dar nu şi suficient. Trebuie luate măsuri şi pentru îmbunătăţirea calităţii şi asigurarea cantităţilor necesare de pâine. Lacune există şi în aprovizionarea populaţiei cu carne. Paradoxul creat de realizarea planului de către întreprinderea de industrializare a cărnii pe de o parte, și de lipsa acestui produs alimentar, în dese cazuri, din măcelării, pe de altă parte, există de mai mult timp. Inginerul șef al întreprinderii, Carol Teszler, ne informa că planul de livrări pe semestrul I a fost nu numai îndeplinit, ci şi depăşit cu 59 tone la came şi cu 14 tone la CEZAR I. FLOREA (Continuare în pag. 2-a) Proletari din toate torile,unifi-va ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMANIA Anul XXIV nr. 6446 duminică 4 VIII 1968 6 pagini 30 bani Pe malul mării... Laboratorul de măsurători din cadrul sculăriei centrale al uzinei „1 Mai“ din Ploiești a fost dotat de curînd cu aparate optice cu ajutorul cărora se execută la SDV-uri măsurători de ordinul micronilor Foto : A. MIHAI ADUNĂRILE GENERALE I ■ ■ ■ -■ ■■ ■ ■ ALE SALARIAŢILOR „Examenul“ anului I a consacrat maturitatea colectivului Industria electrotehnică din ţara noastră s-a îmbogăţit cu un nou obiectiv , Fabrica de elemente pentru automatizări, din Bucureşti, (F.E.A.) care a intrat parţial în producţie în anul trecut, iar în acest an cu întreaga capacitate. O unitate nouă, un colectiv nou, de specialişti „constructori de elemente de automatizare" format pentru prima dată în ţară, colectiv care merge cu paşi repezi spre maturizare, spre creşterea competenţei profesionale. Adunarea generală a reprezentanţilor salariaţilor, care a analizat cu spirit de răspundere şi cu o înaltă exigenţă realizările din semestrul I, precum şi sarcinile pe ultimele 6 luni ale anului, a confirmat maturizarea acestui colectiv. întreaga dezbatere, propunerile făcute, au gravitat în jurul ideii centrale şi anume preocuparea întregului colectiv pentru atingerea parametrilor proiectaţi, cantitativi şi calitativi, înainte de termen. Din informarea prezentată de inginerul MARIN BARABANCEA, preşedintele comitetului de direcţie, se relevă că eforturile depuse de acest colectiv nou au fost încununate de succes. La 30 iunie a.c. — deci la un an de la punerea în funcţiune — fabrica a intrat în producţie cu întreaga capacitate proiectată. Un alt obiectiv de o deosebită importanţă : s-a încheiat asimilarea tuturor aparatelor prevăzute în licenţă, aşa cum prevede planul director de asimilare aprobat în 1965. Informarea prezentată, ca şi o bună parte din vorbitori, au scos în evidenţă faptul că printr-o activitate susţinută s-au obţinut la o serie de produse parametri tehnico-economici superiori celor stabiliţi în documentaţia tehnică. Datorită măsurilor tehnice şi organizatorice luate, se prevede ca realizarea parametrilor proiectaţi, prevăzută în documentaţia de investiţii, pentru anul 1970, să fie în NICOLAE BIVOLU (Continuare în pag. 5-a) CALVARUL CELEI Omeneşte este să vibrezi în faţa evenimentelor ce te întîmpină de-a lungul timpului, să pui ceva din fiinţa ta, din ce ai mai bun în tine în fiecare gest săvîrşit. Sunt unii ce cu nedisimulat cinism afirmă : „E bine întotdeauna să nu fii sentimental“. Iar alţii dispuşi să-şi ascundă vidul sufletesc sub cuvinte aparent înţelepte, ii completează : „...căci in felul acesta suferi prea mult". Cumplită amăgire pentru cei ce-şi fac din acest mod de a gîndi o deviză în viaţă şi dureroasă experienţă pentru acei ce nu se potrivesc procustienei mentalităţi, lansată de adepţii consumării sentimentelor „la rece“. Am depăşit de mult etapa cînd înfăptuirea unei căsătorii era sinonimă cu perfectarea unei afaceri. Doi oameni îşi unesc destinele nu pentru a se chinui, ci pentru a întemeia ceea ce numim viaţă de familie, conglomerat de bucurii şi necazuri. Aşa a gîndit poate şi Mioara Sanda, în clipa cînd a consimţit să se căsătorească cu Vasile Rudeanu. Erau colegi de neînţelegeri, care pe măsură ce trecea vremea deveneau mai ascuţite. Şi dintr-o dată cei doi soţi s-au trezit faţă în faţă ca doi străini, ce se întreabă cu nedumerire de existenţa celui care îi stă în cale. Vasile muncă, ca muncitoare, iar ei lăcătuş la Fabrica de produse refractare Pleaşa din judeţul Prahova. Rudeanu, părea om serios la cei 32 de ani ai săi, Mioara mai tînără, mai lipsită de experienţa vieţii, la 25 s-a transformat nu intr-un străin, ci într-un adevărat duşman al propriei sale soţii. Părinţii soţului convinşi de „nevinovăţia“ odraslei lor, l-au încurajat, l-au susţinut şi au încercat ei înşişi, prin felurite şicane de ani visa o căsătorie fericită. In ianuarie 1967, soţii Rudeanu s-au bucurat de venirea pe lume a primului lor copil, o fetiţă. Nu după mult timp au început însă să apară intre ei tot felul de ETICĂ ♦ ETICĂ ♦ ETICĂ ♦ ETICĂ s-o alunge pe Mioara din casă. — Ce dacă eşti căsătorit, parcă nu te poţi despărţi. Ai dreptul să-ţi găseşti doar o fată ce se potriveşte cu tine — l-au sfătuit pe Vasile, părinteşte mama şi tatăl lui. îndemnat atît de convingător, băiat ascultător cum era, soţul a trecut la măsuri concrete. De nenumărate ori şi-a ameninţat soţia cu moartea, i-a luat tot felul de obiecte din casă, i-a încuiat poarta curţii, obligînd-o să se refugieze pe la vecini. Intr-o bună zi, timp de iarnă, M. CERNAT (Continuare in pag. 5-a) DE A OPTA SOTII TELEGRAME Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului Nicolae Ceauşescu După cum s-a anunţat, recent la COMBINATUL DE ÎNGRĂŞĂMINTE AZOTOASE DIN TG. MUREŞ au intrat în funcţiune instalaţiile din cea de a doua etapă de dezvoltare a Combinatului. Prin începerea producţiei fabricilor de amoniac, acid azotic şi azotat de amoniu granulat, capacitatea Combinatului din Tg. Mureş se triplează. Raportînd acest important succes, adunarea generală a reprezentanţilor salariaţilor Combinatului a trimis Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, o telegramă prin care îşi exprimă profunda recunoştinţă pentru sprijinul efectivprimit din partea conducerii superioare de partid şi de stat, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, cu ocazia vizitelor făcute în Combinatul de îngrăşăminte azotoase din Tg. Mureş. Preţioasele îndrumări primite în perioada realizării investiţiei au constituit pentru întreg colectivul nostru, prilej de analiză şi mobilizare a energiilor în scopul recuperării întîrzierilor cauzate de nelivrarea în termen a unor utilaje din ţară — se spune în telegramă. „Vă asigurăm, tovarăşe secretar general, că fructificînd din plin experienţa dobîndită, mobilizînd toate capacităţile colectivului nostru, muncind cu energie şi pasiune, vom realiza înainte de termen indicatorii tehnico-economici proiectaţi şi vom îndeplini în mod exemplar sarcinile încredinţate de partid, contribuind în felul acesta la înfăptuirea programului suplimentar de creştere a producţiei, asigurînd cantităţi sporite de îngrăşăminte azotoase de calitate superioară agriculturii noastre şi pentru export, întregul colectiv este pregătit pentru noi sarcini în vederea dezvoltării în continuare a combinatului, a industriei noastre chimice". Oamenii muncii continuă să-şi exprime satisfacţia faţă de măsurile adoptate de conducerea de partid şi de stat în vederea intensificării construcţiilor de locuinţe, într-o telegramă adresată Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului Nicolae Ceauşescu de către colectivul de muncă al UZINEI CHIMICO-METALURGICE „1 MAI“ DIN BAIA MARE, se arată : „Aprobăm din toată inima măsurile stabilite, care reprezintă o nouă dovadă a grijii permanente a partidului şi statului nostru pentru ridicarea nivelului de trai al poporului, pentru a da vieţii oamenilor muncii un cadru corespunzător exigenţelor civilizaţiei socialiste. Am fost şi suntem martorii transformărilor uriaşe pe care oraşele şi satele patriei noastre le-au cunoscut în privinţa asigurării condiţiilor de locuit, a dotărilor social-culturale şi edilitar-gospodăreşti. Noile cartiere de locuinţe cuprinzînd aproape 7 080 apartamente, numeroasele edificii social-culturale construite în ultimii ani dau străvechiului nostru oraş o înfăţişare tinerească, de nerecunoscut“. Suntem conştienţi — se arată în telegramă — de faptul că creşterea numărului locuitorilor din mediul urban ridică încă probleme serioase în ceea ce priveşte asigurarea unor condiţii ideale de locuit pentru întreaga populaţie. Dar în acelaşi timp, avem ferma convingere că noile măsuri adoptate privind lărgirea gamei de tipuri de apartamente, reducerea preţului la unele categorii creează posibilităţi mult mai largi în vederea asigurării într-un timp mai redus a unui număr sporit de locuinţe, care să satisfacă cerinţele diferitelor categorii de oameni ai muncii. Ne exprimăm recunoştinţa fierbinte şi ataşamentul nostru neclintit faţă de Comitetul Central al partidului, faţă de dumneavoastră personal, scumpe tovarăşe Ceauşescu, pentru politica înţeleaptă promovată de partidul şi statul nostru atît pe plan intern cît şi pe plan extern, politică ce asigură avîntul neîntrerupt al patriei noastre pe drumul desăvârşirii construcţiei socialiste şi contribuie la întărirea forțelor păcii și progresului în lume. Pagina a 3-a : Ancheta brigăzii \ l xw reporteri \ I ■ > ai ziarului „MUNCA“ \ ' - - '' \ • • în județul I Atribute ale hărniciei La Consiliul popular judeţean Argeş a avut loc sîmbătă festivitatea înmînării Ordinului Muncii clasa a 111-a unui număr de 29 muncitori, ingineri şi tehnicieni care timp de 5 ani consecutiv s-au menţinut fruntaşi in întrecerea socialistă. La festivitate au luat parte Dumitru Petrescu, prim-vicepreşedinte al Consiliului popular judeţean provizoriu Argeş, Ion Deliu, secretar al Consiliului judeţean al sindicatelor, activişti de partid şi ai sindicatelor, numeroşi oameni ai muncii care, felicitîndu-i călduros, au urat celor decoraţi ca şi în viitor să obţină rezultate deosebite, spre cinstea colectivelor de muncă din care fac parte. Printre cei care au primit înalta distincţie se află şi Petre I. Moldoveanu de la Uzina mecanică din Muscel. In cei aproape 27 de ani de cînd lucrează ca maistru în secţia de tratamente termice, s-a dedicat cu pasiune însuşirii şi aplicării unor metode noi de cimentare şi creşterii de cadre cu o înaltă calificare profesională. Unii dintre ei — Dumitru Crăciun sau Dumitru Simischi — au devenit maiştri, iar pe Pop Gavrilă l-au ajutat să meargă la cursurile şcolii de maiştri din Braşov. DUMITRU BURCEA (Continuare în pag. 5-a)