Munca, august 1968 (Anul 24, nr. 6443-6469)

1968-08-04 / nr. 6446

CONDIŢII FAVORABILE PARTICIPĂRII MASE- u­ll LA ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA PRODUCŢIEI In întreprinderea de re­paraţii auto Bucureşti— Obor lucrează mulţi oa­meni talentaţi, bine pregă­tiţi profesional. In urmă cu cîţiva ani, presa consemna un succes strălucit pentru prestigiul unităţii : cîştiga­­rea diplomei de întreprin­dere fruntaşă pe ramură. Munca era spornică, dătă­toare de satisfacţii mari — atît morale, cit şi mate­riale. Acesta era rezultatul fi­resc al bunei organizări a producţiei şi a muncii, a disciplinei ferme, a price­perii şi hărniciei întregului colectiv. „Secretul“ succe­selor se poate exprima la­pidar astfel : exigenţă ma­ximă faţă de calitatea lu­crărilor, respectarea terme­nelor contractuale, spirit de întrecere creatoare, de va­lorificare superioară a re­zervelor interne, morale şi materiale. Treptat însă, strălucirea succesului a pălit. Pe fron­tul muncii entuziaste şi creatoare erau aşteptate noi izbînzi ; dar ele întîrziau să apară. In aparenţă nu se schimbase nimic ; colec­tivul dispunea de aceleaşi forţe ; profilul întreprin­derii era acelaşi; ministe­rul primea rapoarte opti­miste la fiecare sfîrşit de lună şi de trimestru — pla­nul la I.R.A. a fost îndepli­nit şi depăşit! Apar totuşi unele semne neliniştitoare, dar sunt considerate defi­cienţe interne­ minore. Conducerea întreprinderii prefera să spele rufele murdare în familie . „Mai sunt şi lipsuri, tovarăşi, dar, promitem că vom lua măsuri de îndreptare...“ Măsurile erau posibile şi necesare. întîrziau însă , sau, atunci cînd se apli­cau, aveau efecte reduse. Poarta întreprinderii era păzită cu strășnicie! nu cumva să iasă afară vreun „secret". La 28 mai 1968, ministe­rul se face ecoul nemulţu­mirilor beneficiarilor I.R.A.: „autobuzele nu sunt intro­duse în reparaţie în ordi­nea sosirii ; nu se stabilesc concret, pentru fiecare au­tobuz, piesele lipsă, substi­tuite sau accidentate teh­nic ; unii salariaţi, ce efec­tuează rodajul şi probele în parcurs, se abat de la traseul stabilit; instruc­ţiunile privind luarea în primire a carburanţilor, lu­­brifianţilor, depozitarea şi restituirea către beneficiari nu se respectă; benzina e folosită uneori în scopuri personal­e“. Directorul I.R.A., Teodor Meleşteu dispune : „se vor lua mă­suri de sancţionare dacă se vor constata astfel de nere­guli". Dar... nu se constată. Totul este în regulă , bene­ficiarii sunt „chiţibuşari“. La I.R.A., susţine directo­rul, lucrurile sunt puse­ la punct. Conducerea întreprinderii se desprinde treptat de rea­litate, depune eforturi pen­tru alimentarea unui mit apus, pentru crearea unei false imagini strălucitoare. Atenţia este îndreptată cu predilecţie nu spre proble­me de fond, economice şi organizatorice ale între­prinderii, ci spre aspectele lăturalnice, minore şi ne­semnificative. Opinia colec­tivului este ignorată şi, de multe ori, înăbuşită, în timp ce procesul tehnologic se dezorganizează. Se lu­crează în asalt. Supranor­­mativele cresc. Aprovizio­narea cu piese a liniei de reparaţii este defectuoasă. Lipseşte mica mecanizare. Mijloacele fixe nu sunt fo­losite raţional. Nefiind asi­gurate condiţiile elemen­tare tehnico-materiale, se lucrează după principiul înstăpînit aci cu iresponsa­bilitate : „Nu mă intere­sează. Descurcă-te. Planul trebuie realizat oricum !* Pentru a face faţă greută­ţilor de natură organizato­rică în procesul de pro­ducţie, în trimestrul II s-au efectuat 8 000 de ore supli­mentare. Timpul de muncă nu era reglementat; în u­­nele zile echipele se aflau în gol de producţie ; în al­tele lucrau 12—13 ore. In condiţiile programului de lucru prelungit, dacă pla­nul zilnic nu era îndeplinit, se proceda la tăierea abuzi­vă a zilei de muncă a maiş­trilor şi şefilor de atelier, deşi aceştia demonstrau convingător că nu dispun de condiţii favorabile pri­vind aprovizionarea şi asi­gurarea autobuzelor de re­parat etc. împrumutul ga­rantat la bancă este ridi- PAUL URDEA (Continuare în pag. 4-a) &8 S 88888 S 88888 S 88888 COMERŢUL TIMIŞOREAN (II) DISCORDANŢA ÎNTRE CERERE ŞI OFERTA Nemulţumirile care-i în­cearcă zilnic pe cumpărătorii timişoreni sunt generate de modul defectuos în care se face aprovizionarea cu pîine a oraşului. Sunt zile şi ore cînd acest aliment de bază fie că nu se găseşte în canti­tăţi suficiente, fie că lasă de dorit din punct de vedere al calităţii. E o situaţie parado­xală dacă avem în vedere că nu demult, la Timişoara s-a dat in funcţiune o fabrică nouă, modernă, de pîine. A­­tunci de unde provin golu­rile în aprovizionare ? Fabri­ca cea nouă are unele „bete­şuguri" (lipsă de utilaje), pe care ministerul nu prea se grăbeşte să le vindece, deşi termenele din „minutele“ în­cheiate la faţa locului au trecut. Dar şi aşa industria de panificaţie , Timişoara dispune de capacitate sufici­entă de producţie. Numai că secţia a IlI-a, de pildă, stă închisă, pentru că i se schim­bă profilul (se transformă în pate-bar), dar nu există con­structor pentru această lu­crare, iar la celelalte secţii capacitatea e insuficient fo­losită din lipsa forţei de muncă (aceasta ca urmare a politicii greşite dusă de con­ducerea fabriciii, respectiv de ing. V. Hrincescu, direc­torul unităţii, faţă de califi­carea cadrelor, prin cursuri organizate la locul de muncă şi faţă de menţinerea lor în întreprindere). Un studiu întreprins recent la această întreprindere a mai evidenţiat şi alte nea­junsuri. Astfel, sunt dese ca­zurile de nerespectare a teh­nologiei de fabricaţie, în sen­sul că se foloseşte făină ve­che în proporţie mai mare decit cea admisă de organele sanitare, ceea ce dă pîinii un gust neplăcut. Apoi, în urma unor sondaje s-au constatat lipsuri la gramaj, uneori pînă la 20 la sută. Transportul pu­ni­ la unităţi se face de cele mai multe ori în condiţii im­proprii de igienă, în amba­laje necorespunzătoare, din care cauză plinea ajunge în reţeaua de desfacere murda­ră, turtită, etc. Perturbări în aprovizionare produce şi nerespectarea gra­ficului de transport. La ora actuală nu poţi să ştii precis la care centru de desfacere găseşti în mod sigur pîine. In ziua de 20 iulie, la maga­zinul „Bucureşti", lumea aş­tepta pîine de mai bine de 2 ore, deşi de la fabrică se spu­nea că maşina plecase de mult spre centru. La unita­tea din Bd. 23 August nr. 4, în aceeaşi zi, după-amiază, se vindea pîinea rămasă de vi­neri dimineaţa. S-a preconi­zat crearea unui dispecerat alcătuit din reprezentanţi ai O.C.L. Alimentara şi ai in­dustriei de panifcatie care să dirijeze în toate cele 3 schim­buri transportul spre centrele de desfacere, pe baza unui grafic. E imperios necesar a­­cest lucru, dar nu şi sufici­ent. Trebuie luate măsuri şi pentru îmbunătăţirea calită­ţii şi asigurarea cantităţilor necesare de pâine. Lacune există şi în aprovi­zionarea populaţiei cu carne. Paradoxul creat de realizarea planului de către întreprin­derea de industrializare a cărnii pe de o parte, și de lipsa acestui produs alimen­tar, în dese cazuri, din mă­celării, pe de altă parte, e­­xistă de mai mult timp. In­ginerul șef al întreprinderii, Carol Teszler, ne informa că planul de livrări pe semes­trul I a fost nu numai înde­plinit, ci şi depăşit cu 59 tone la came şi cu 14 tone la CEZAR I. FLOREA (Continuare în pag. 2-a) Proletari din toate torile,unifi-va ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMANIA Anul XXIV nr. 6446 duminică 4 VIII 1968 6 pagini 30 bani Pe malul mării... Laboratorul de măsură­tori din cadrul sculăriei centrale al uzinei „1 Mai“ din Ploiești a fost dotat de curînd cu apa­rate optice cu ajutorul cărora se execută la SDV-uri măsurători de ordinul micronilor Foto : A. MIHAI ADUNĂRILE GENERALE I ■ ■ ■ -■ ■■ ■ ■ ALE SALARIAŢILOR „Examenul“ anului I a consacrat maturi­tatea colectivului Industria electrotehnică din ţara noastră s-a îmbo­găţit cu un nou obiectiv , Fabrica de elemente pen­tru automatizări, din Bucu­reşti, (F.E.A.) care a intrat parţial în producţie în anul trecut, iar în acest an cu întreaga capacitate. O uni­tate nouă, un colectiv nou, de specialişti „constructori de elemente de automati­zare" format pentru prima dată în ţară, colectiv care merge cu paşi repezi spre maturizare, spre creşterea competenţei profesionale. Adunarea generală a repre­zentanţilor salariaţilor, care a analizat cu spirit de răspundere şi cu o înaltă exigenţă realizările din se­mestrul I, precum şi sarci­nile pe ultimele 6 luni ale anului, a confirmat maturi­zarea acestui colectiv. în­treaga dezbatere, propune­rile făcute, au gravitat în jurul ideii centrale şi anu­me preocuparea întregului colectiv pentru atingerea parametrilor proiectaţi, cantitativi şi calitativi, îna­inte de termen. Din informarea prezen­tată de inginerul MARIN BARABANCEA, preşedin­tele comitetului de direc­ţie, se relevă că eforturile depuse de acest colectiv nou au fost încununate de succes. La 30 iunie a.c. — deci la un an de la punerea în funcţiune — fabrica a intrat în producţie cu în­treaga capacitate proiecta­tă. Un alt obiectiv de o deosebită importanţă : s-a încheiat asimilarea tuturor aparatelor prevăzute în li­cenţă, aşa cum prevede pla­nul director de asimilare aprobat în 1965. Informarea prezentată, ca şi o bună parte din vorbitori, au scos în evidenţă faptul că prin­­tr-o activitate susţinută s-au obţinut la o serie de produse parametri tehni­co-economici superiori ce­lor stabiliţi în documenta­ţia tehnică. Datorită măsu­rilor tehnice şi organizato­rice luate, se prevede ca realizarea parametrilor proiectaţi, prevăzută în do­cumentaţia de investiţii, pentru anul 1970, să fie în­ NICOLAE BIVOLU (Continuare în pag. 5-a) CALVARUL CELEI Omeneşte este să vi­brezi în faţ­a evenimen­telor ce te întîmpină de-a lungul timpului, să pui ceva din fiinţa ta, din ce ai mai bun în tine în fiecare gest să­­vîrşit. Sunt unii ce cu nedisimulat cinism afir­mă : „E bine întotdeau­na să nu fii sentimen­tal“. Iar alţii dispuşi să-şi ascundă vidul su­fletesc sub cuvinte apa­rent înţelepte, ii comple­tează : „...căci in felul a­­cesta suferi prea mult". Cumplită amăgire pen­tru cei ce-şi fac din a­­cest mod de a gîndi o deviză în viaţă şi dure­roasă experienţă pentru acei ce nu se potrivesc procustienei mentalităţi, lansată de adepţii con­sumării sentimentelor „la rece“. Am depăşit de mult e­­tapa cînd înfăptuirea u­­nei căsătorii era sinoni­mă cu perfectarea unei afaceri. Doi oameni îşi unesc destinele nu pen­tru a se chinui, ci pentru a întemeia ceea ce nu­mim viaţă de familie, conglomerat de bucurii şi necazuri. Aşa a gîndit poate şi Mioara­ Sanda, în clipa cînd a consimţit să se căsătorească cu Vasile Rudeanu. Erau colegi de neînţelegeri, care pe măsură ce trecea vre­mea deveneau mai ascu­ţite. Şi dintr-o dată cei doi soţi s-au trezit faţă în faţă ca doi străini, ce se întreabă cu nedume­rire de existenţa celui care îi stă în cale. Vasile muncă, ca muncitoare, iar ei lăcătuş la Fabrica de produse refractare Pleaşa din judeţul Pra­hova. Rudeanu, părea om serios la cei 32 de ani ai săi, Mioara mai tînără, mai lipsită de experienţa vieţii, la 25 s-a transformat nu in­tr-un străin, ci într-un adevărat duşman al pro­priei sale soţii. Părinţii soţului convinşi de „ne­vinovăţia“ odraslei lor, l-au încurajat, l-au sus­ţinut şi au încercat ei în­şişi, prin felurite şicane de ani visa o căsătorie fericită. In ianuarie 1967, soţii Rudeanu s-au bucurat de venirea pe lume a primului­ lor copil, o fe­tiţă. Nu după mult timp au început însă să apa­ră intre ei tot felul de ETICĂ ♦ ETICĂ ♦ ETICĂ ♦ ETICĂ s-o alunge pe Mioara din casă. — Ce dacă eşti căsă­torit, parcă nu te poţi despărţi. Ai dreptul să-ţi găseşti doar o fată ce se potriveşte cu tine — l-au sfătuit pe Vasile, părin­teşte mama şi tatăl lui. îndemnat atît de con­vingător, băiat ascultă­tor cum era, soţul a tre­cut la măsuri concrete. De nenumărate ori şi-a ameninţat soţia cu moartea, i-a luat tot fe­lul de obiecte din casă, i-a încuiat poarta curţii, obligînd-o să se refugie­ze pe la vecini. Intr-o bună zi, timp de iarnă, M. CERNAT (Continuare in pag. 5-a) DE A OPTA SOTII TELEGRAME Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului Nicolae Ceauşescu­ După cum s-a anunţat, recent la COMBINATUL DE ÎNGRĂŞĂMIN­TE AZOTOASE DIN TG. MUREŞ au intrat în funcţiune instalaţiile din cea de a doua etapă de dezvoltare a Combinatului. Prin începerea pro­ducţiei fabricilor de amoniac, acid azotic şi azotat de amoniu granulat, capacitatea Combinatului din Tg. Mureş se triplează. Raportînd acest important succes, adunarea generală a reprezentanţilor salariaţilor Combinatului a trimis Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, o telegramă prin care îşi exprimă profunda recunoştin­ţă pentru sprijinul efectiv­­pri­mit din partea conducerii supe­rioare de partid şi de stat, a tova­răşului Nicolae Ceauşescu personal, cu ocazia vizitelor făcute în Combi­natul de îngrăşăminte azotoase din Tg. Mureş. Preţioasele îndrumări primite în perioada realizării inves­tiţiei au constituit pentru întreg co­lectivul nostru, prilej de analiză şi mobilizare a energiilor în scopul re­cuperării întîrzierilor cauzate de ne­­livrarea în termen a unor utilaje din ţară — se spune în telegramă. „Vă asigurăm, tovarăşe secretar gene­ral, că fructificînd din plin experienţa dobîndită, mobilizînd toate capacităţile colectivului nostru, muncind cu energie şi pasiune, vom realiza înainte de ter­men indicatorii tehnico-economici proiec­taţi şi vom îndeplini în mod exemplar sarcinile încredinţate de partid, contri­buind în felul acesta la înfăptuirea pro­gramului suplimentar de creştere a pro­ducţiei, asigurînd cantităţi sporite de în­grăşăminte azotoase de calitate superi­oară agriculturii noastre şi pentru ex­port, întregul colectiv este pregătit pentru noi sarcini în vederea dezvoltării în con­tinuare a combinatului, a industriei noastre chimice". Oamenii muncii continuă să-şi exprime satisfacţia faţă de măsuri­le adoptate de conducerea de partid şi de stat în vederea intensificării construcţiilor de locuinţe, într-o telegramă adresată Comite­tului Central al Partidului Comu­nist Român, tovarăşului Nicolae Ceauşescu de către colectivul de muncă al UZINEI CHIMICO-ME­­TALURGICE „1 MAI“ DIN BAIA MARE, se arată : „Aprobăm din toată inima măsurile stabilite, care reprezintă o nouă dovadă a grijii permanente a partidului şi sta­tului nostru pentru ridicarea nivelului de trai al poporului, pentru a da vieţii oamenilor muncii un cadru corespunză­tor exigenţelor civilizaţiei socialiste. Am fost şi suntem­ martorii transfor­mărilor uriaşe pe care oraşele şi satele patriei noastre le-au cunoscut în privin­ţa asigurării condiţiilor de locuit, a do­tărilor social-culturale şi edilitar-gos­­podăreşti. Noile cartiere de locuinţe cu­­prinzînd aproape 7 080 apartamente, nu­meroasele edificii social-culturale con­struite în ultimii ani dau străvechiului nostru oraş o înfăţişare tinerească, de nerecunoscut“. Suntem­ conştienţi — se arată în tele­gramă — de faptul că creşterea numă­rului locuitorilor din mediul urban ridi­că încă probleme serioase în ceea ce pri­veşte asigurarea unor condiţii ideale de locuit pentru întreaga populaţie. Dar în acelaşi timp, avem ferma convingere că noile măsuri adoptate privind lărgirea gamei de tipuri de apartamente, reduce­rea preţului la unele categorii creează posibilităţi mult mai largi în vederea a­­sigurării într-un timp mai redus a unui număr sporit de locuinţe, care să satis­facă cerinţele diferitelor categorii de oameni ai muncii. Ne exprimăm recunoştinţa fierbinte şi ataşamentul nostru neclintit faţă de Co­mitetul Central al partidului, faţă de dumneavoastră personal, scumpe tova­răşe Ceauşescu, pentru politica înţeleap­tă promovată de partidul şi statul nos­tru atît pe plan intern cît şi pe plan ex­tern, politică ce asigură avîntul neîn­trerupt al patriei noastre pe drumul de­săvârşirii construcţiei socialiste şi con­tribuie la întărirea forțelor păcii și pro­gresului în lume. Pagina a 3-a : Ancheta brigăzii \ l xw reporteri \ I ■ > ai ziarului „MUNCA“ \ ' - - '' \ • • în județul­­ I Atribute ale hărniciei La Consiliul popular judeţean Argeş a avut loc sîmbătă festivitatea înmînării Ordinului Muncii clasa a 111-a unui număr de 29 muncitori, ingineri şi tehnicieni care timp de 5 ani con­secutiv s-au menţinut fruntaşi in întrecerea socialistă. La festivitate au luat parte Dumitru Petrescu, prim-vicepre­­şedinte al Consiliului popular judeţean provi­zoriu Argeş, Ion Deliu, secretar al Consiliului judeţean al sindicatelor, activişti de partid şi ai sindicatelor, numeroşi oameni ai muncii care, felicitîndu-i călduros, au urat celor decoraţi ca şi în viitor să obţină re­zultate deosebite, spre cinstea colectivelor de muncă din care fac parte. Printre cei care au primit înalta distincţie se află şi Petre I. Mol­­doveanu de la Uzina mecanică din Muscel. In cei aproape 27 de ani de cînd lucrează ca maistru în secţia de tratamente termice, s-a dedicat cu pasiune în­suşirii şi aplicării unor metode noi de cimenta­re şi creşterii de cadre cu o înaltă calificare profesională. Unii din­tre ei — Dumitru Cră­ciun sau Dumitru Si­­mischi — au devenit maiştri, iar pe Pop Ga­­vrilă l-au ajutat să mear­gă la cursurile şcolii de maiştri din Braşov. DUMITRU BURCEA (Continuare în pag. 5-a)

Next