Munca, august 1968 (Anul 24, nr. 6443-6469)

1968-08-02 / nr. 6444

Anul XXIV nr. 6444 vineri 2 VIII 1968 4 pagini 30 bani Proletari din toate țârile, unifi-vâ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA CU MAŞINILE ŞI UTILAJELE EXISTENTE — O PRODUCŢIE SPORITĂ „Alimentarea“ anacronis­melor slăbeşte potenţialul tehnic al uzinei fcßffiL vÄyA'tt (Pro TiW* TsS, H-8IUIUILE TIMPU­­LUI«» Munţii s-au despicat neverosimil. De-a latul s-au despicat. Şi a apă­rut, din strania lor miş­care tectonică, Valea Jiului. „Nicăieri n-am văzut desfăşurate cu atita mă­iestrie in acelaşi cadru cele trei mari podoabe ale pămîntului: munţii, pădurile şi apa..." avea să noteze, tulburat de frumuseţea acestor locuri, Alexandru Vla­­huţă. Desfăşurată pe 45 km şi cu o lăţime maximă de 9 km, valea aceasta îşi marchează pregnant prezenţa in timp. In se­colul XV, documente oficiale atestă existenţa unor aşezări perfect conturate („impozabile“ — termenul indică gra­dul de stabilitate) la Pe­­trila, la Dilla Mare, la Maleia. Au trebuit să treacă insă aproape pa­tru secole pentru ca Valea Jiului să-și do­­bîndească personalitatea — CĂRBUNELE — care avea să o scoată din a­­nonimatul unei zone oarecare, cu economie naturală, cu o slabă in­dustrie casnică. In 1868 se consemnează pentru prima oară (de bună seamă, tardiv — exploa­tarea cărbunelui a în­ceput cu mult înainte, dar poate că nu a atins valori de interes indus­trial­ extracţia a 852 de tone. In valea liniştită din­tre munţi, viaţa a în­ceput să se precipite. Cu miile de tone începe să fie smuls cărbunele din noaptea terţiarului. De la Lonea pînă aproape de Cîmpul lui Neag, pă­­mintul a început să vi­breze. Depozitele împie­trite, oligogene şi eoce­ne au fost desferecate. Băieşii se sugeau tot mai adine la faţă de casna mineritului cu tîrnăcopul, de căratul cu teugă, de orbecăitul prin galerii năduşite de aer fierbinte, u­med. Amar îşi cîntau oame­nii viaţa: Valea Jiului-i săracă Căci minerii nu fac . De la început trebuie ară­tat că munca harnicilor con­structori de maşini şi utila­je este de la o lună la alta tot mai productivă. Acest lucru este confirmat de fap­tul că pe semestrul întii, ei au obţinut un spor de pro­ducţie marfă vindută şi în­casată în valoare de peste 46.000.000 lei. în aceeaşi pe­rioadă, productivitatea mun­cii a crescut cu 3,7 la sută faţă de sarcina planificată. Din datele statistice rezul­tă însă că aceste realizări ar fi fost şi mai substanţiale dacă în toate unităţile s-ar fi acordat aceeaşi atenţie fo­losirii la întreaga capacitate a potenţialului tehnic şi uman. La Uzina „24 Ianua­rie" din Ploieşti şi Uzina de mecanică fină din Sinaia se manifestă o preocupare con­tinuă pentru organizarea te­meinică a producţiei şi a muncii, încărcarea judicioasă plată. Prăvălia s-a scumpit Şi plata li s-o micit... Bogăţiile locului sunt fabuloase. In 1900 se ex­trag 1 597 360 chintale de cărbune. Băieşii simt doar în truda oaselor a­­ceastă bogăţie. Altfel... Şi plata li s-o micit... Cînd cer un spor ne­însemnat de salarii, li se „răspunde“ prin : „...se suspendă, pe timp de doi ani (ca ne­rentabile ! n.a.) lucrările de exploatare a minelor 1 şi 2 din Lonea, Cilfa şi Vest Petroşani, Vest Carolina şi Est Vulcan, Victoria din Lupeni...“ (înştiinţarea poartă sem­nătura Ministerului In­ a fiecărei maşini, dotarea cu scule şi dispozitive, aprovi­zionarea la timp cu cele ne­cesare, îmbunătăţirea activi­tăţii de reparaţii etc. Astfel s-au obţinut indici ridicaţi în folosirea utilajelor. La Uzina de mecanică fină Sinaia, de pildă, întreaga producţie este organizată pe linii de fabri­caţie specializate pe repere, avînd amplasate maşinile în ordinea execuţiei pieselor. Aceasta a permis ca suprafe­ţele de producţie, maşinile şi utilajele, forţa de muncă să fie mai bine folosite, cu ran­dament mult sporit faţă de anii trecuţi. In prezent, aici se realizează anual o pro­ducţie valorică pe metru pă­trat uzinal cu 4 000 lei mai mare în comparaţie cu cit se obţinea la sfîrşitul lui 1966. La rîndul lor, construc­torii de utilaj chimic din Plo­ieşti, datorită măsurilor lua­te, au reuşit să obţină pe a­ceeaşi suprafaţă şi cu ace­leaşi maşini o producţie su­plimentară de peste 930 tone utilaj tehnologic, pe an. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre felul cum sunt folosite maşinile la uzina „Foroemail“ Ploieşti, uzinele mecanice şi „Neptun“ din Cîmpina, unde indicele ex­tensiv de utilizare nu depă­şeşte 55 la sută. De exem­plu, la Uzina mecanică Cim­­pina, acest indice este de 52,8 la sută faţă de 65 la sută planificat. Tabloul sinoptic al utiliză­rii maşinilor-unelte în sec­ţiile de bază ale uzinelor prahovene, pendinte de LUCIAN BĂRBIERI şi DUMITRU VLĂSCEANU (Continuare în pag. 3­ a) In ultimii ani, unităţile industriale au fost dotate cu maşini şi utilaje moderne, de înalt randament, în vederea sporirii eficienţei în­tregii activităţi economice, uşurării eforturilor muncitorilor. Utiliza­rea la întreaga capacitate a acestor potenţiale tehnice constituie în prezent o sarcină de prim ordin pentru colectivele întreprinderilor, pentru comitetele de direcţie. Cum se prezintă situaţia din acest punct de vedere în uzinele din judeţul Prahova ce aparţin Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini ? Răspunsul la a­ceastă întrebare l-am aflat în investigaţia întreprinsă recent în întreprinderile amintite. MIHAI COLEŞIU (Continuare în pag. 2-a) 9999999999999999999999999999999 M­EDICUL-factor activ la îmbunătă­ţirea condiţii­lor de muncă Sarcina asigurării unor tot mai bune condiţii de muncă aparţine în princi­pal celor ce organi­zează, controlează şi conduc procesul de producţie. A­­tribuţii însemnate revin însă şi sindicatelor, care prin comisiile pe probleme iniţiază în acelaşi scop investigaţii şi studii ce se soldează deseori cu propu­neri şi măsuri utile. O transcriere modernă a proverbului „Unde-s mulţi, puterea creşte" vorbeşte de necesitatea colaborării în­tre parteneri, pledînd suc­cesul hotărîrilor comune şi insuccesul celor unilaterale. In cazul eforturilor depuse de conducere şi sindicat pentru îmbunătăţirea con­diţiilor de muncă, dacă ac­ţiunile nu sînt concordante, dacă fiecare lucrează sepa­rat „pe cont propriu", dacă nu există înţelegere şi co­laborare, multe iniţiative îşi pierd de la început pre­misele realizării. Un al treilea partener­­pînă acum insuficient as­cultat vine să se adauge primilor — medicul din în­treprindere. Cadrele medicale din întreprinderi au datoria să cunoască în amănunţime locurile de muncă, să co­releze starea sănătăţii oa­menilor cu condiţiile con­crete, iar pe baza concluzii­lor să înainteze conduceri­lor şi comitetelor sindica­telor propuneri pentru îm­bunătăţirea condiţiilor de muncă. Fiindcă, Ministerul Sănă­tăţii n-a fixat încă profilul activităţii medicilor de în­treprinderi, aceştia negli­jează uneori, cu bună ştiin­ţă, sarcinile ce le revin ca practicieni de medicină a muncii (în cercetarea condi­ţiilor de muncă, a adaptibi­­lităţii organismului în orien­tarea angajaţilor) şi împru­mută stilul de muncă al medicului de circumscrip­ţie, rezumîndu-şi activita­tea la consultaţii în cabinet. Acolo unde se face „medi­­calizarea condiţiilor de muncă", propunerile cadre­lor medicale, bazate pe stu­dii judicios alcătuite, tre­buie ascultate şi urmate. De la direcţia sanitară Dolj, prin persoana medi­cului inspector Ştefan Ghir­­că, am aflat că în anul tre­cut şedinţele care au avut ca scop analiza morbidită­ţii cu incapacitate tempora­ră de muncă s-au ţinut re­gulat, iar dezbaterile au ge­nerat multe propuneri, în majoritate fructificate. Am ţinut să aflăm şi părerea CLARA SMITH (Continuare în pag. 3-a) Biologia şi viaţa RADIAŢIILE SI ORGANISMUL __­­ OMENESC BIROUL JURIDIC Pagina a 2-a Locuinţe ieftine la Craiova In microraionul Braz­da lui Novac, din Craio­va, a început construcţia primului bloc experi­mental, cuprinzînd 30 de apartamente cu grade diferenţiate de confort Blocul va avea patru e­­taje şi va cuprinde trei tipuri de apartamente, cu două camere, totali­zez o suprafaţă locui­bilă de 22,24 mp., ca­re se deosebesc după modul în care sunt dis­puse grupul sanitar şi locul pentru gătit. Con­structorii craioveni îi a­­sigură pe viitorii loca­tari că peste trei luni vor putea să primească repartiţia în noile apar­tamente. (Agerpres) UN „ŞABLON“ CARE A ÎNCURCAT LINIILE DI­RECTOARE ALE ACTIVI­TĂŢII Întreprinderii • ALERTA DE DIMINEATA ŞI CEA DE LA ORA 14 • FORMALISMUL REINTRA IN SCE­NA • CINE SE ÎNSCRIE LA CUVINT ?... • ÎN­TREBĂRE FARA RĂSPUNS » LA PRIMA CON­­FRUNTARE CU SALARIAŢII, COMITETUL DE DIRECŢIE N-A TRECUT EXAMENUL Marţi, 30 iulie, dimineaţa, în biroul directorului Fabri­cii de ţevi sudate din Bucureşti, inginerul NICO­­LAE BICOIU, e un du-te­­vino necontenit. Economişti şi funcţionari apar şi dis­par cu vrafuri de dosare la subsoară, secretara şi dac­tilografele se agită cu alte şi alte hîrtii, care nu sint decît filele dării de seamă pe care comitetul de direc­ţie trebuie să o prezinte peste 2—3 ceasuri adunării ge­nerale a salariaţilor. Şi te­lefoanele zbîrnîie, zbîrnîie... Se cer serviciilor diferite si­tuaţii, rapoarte, statistici... în sfîrşit, spre prinz, cînd se credea că ultima formă a dării de seamă e gata, cînd bătută la maşină şi încop­­ciată fusese pusă în dosare, sosesc reprezentantul Con­siliului sindicatelor din sec­torul II şi cel al forului tutelar, Ministerul Industriei Metalurgice. Parcurcînd-o cu atenţie, reprezentantul Con­siliului sindicatelor, tovară­şul Pliski, îşi dă părerea : — In general merge, dar... — Dar... (sare ca ars, de pe scaunul său, tovarăşul di­rector). — Mai trebuie lucrat. Nu se suflă nici un cuvinte­ despre realizarea planului de investiţii, despre îndepli­nirea obligaţiilor reciproce din contractul colectiv, des­pre protecţia muncii. Instinctiv, toţi cei de faţă privesc acele ceasornicelor. Ora 14. Directorul încearcă o împotrivire „e imposibil să mai putem introduce toate acestea în darea de seamă, pînă la ora 15 cînd începe adunarea“. Cineva propune amînarea adunării. Directo­rul însă, nu cedează. Se a­­junge pînă la urmă la un „compromis". Problemele o­­mise vor fi enunţate foarte pe scurt printre celelalte. Şi formalismul reintră în scenă. Din nou alertă. Din nou a­colade, ştersături, paragrafe noi. A mai rămas un sfert de ceas pînă la începerea a­­dunării. Cei prezenţi ră­suflă uşuraţi. Dar iată din­­tr-un maldăr de dosare îşi scoate capul reprezentantul ministerului, Constantin An­­ghel, şeful serviciului finan­ciar al Direcţiei generale ţevi, trefilate şi cabluri. — Fraţilor, nu merge nici aşa ! — De ce ? — par să în­trebe la unison cei de faţă — Plan de măsuri avem? — Ptiii!... Şi iarăşi discuţii, schimb tăios de replici, priviri dis­perate la cadranele ceasor­nicelor. într-o inspiraţie de moment, directorul fabricii găseşte soluţia salvatoare : va prezenta adunării gene­rale planul de măsuri adop­tat de comitet la ultima sa şedinţă privind îmbunătăţi­rea calităţii produselor. Din nou alertă. Sunt tăiate două dintre prevederi, retuşate alte cîteva. Adunarea poate să înceapă... Am insistat asupra modu­lui cum a fost pregătită da­rea de seamă pentru că ea reprezintă, într-un fel, o­­glinda stilului de muncă al comitetului de direcție. Dar, să nu ne grăbim cu aprecie- DUMITRU SANDU (Continuare în pag. 3-c) Foto : G. VLAD Frumosul cu utilul — îmbinare armonioasă a construcţiilor de locuinţe din Cartierul Gării din Braşov. Foto : P. COZIA Elaborarea unei noi şar­je de oţel la Combinatul siderurgic din Hune­doara ADUNĂRILE GENERALE ALE SALARIAȚILOR NOUL PORT DIN ORŞOVA Două evenimente vin să consemneze via activi­tate ce se desfăşoară în aceste zile în noul oraş dunărean Orşova. Este vorba de începerea con­strucţiei şantierului naval şi conturarea brîului de beton al cheiului noului port care se va întinde pe o lungime de 500 m. Şantierul naval va avea o hală de reparaţii cu o suprafaţă de peste 2 000 mp, o cală de ridicare şi lansare a navelor, o centrală termică, fabrică de piese de schimb pentru diverse tipuri de nave etc. Capacitatea noului şantier va fi de două ori mai mare decît a celui din vechiul oraş. Aici se vor face reparaţii capitale, medii şi curente, la toa­te tipurile de nave fluviale. Portul străjuit de o gară fluvială modernă şi construcţii pentru depozitarea mărfurilor se va întinde pe 9 ha, în zona viitorului lac de acumu­lare, într-un adevărat golf ferit de curenţii ape­lor şi va permite ancorarea navelor fluviale indi­ferent de tonaj. Proiectele prevăd ca ambele obiective să fie terminate pînă la finele anului viitor. UNII CU FIRMA, ALŢII CU... BANII După ce au umblat cu­ au umblat şi prin cite locuri or fi fost cu iniţi­ativa lor, experţii s-au stabilit la Bucureşti. Mai lucrau ei cu cooperative­le agricole de prin păr­ţile Vişeului, dar cam pe terminate. Aşa că au luat la rînd C.A.P.-urile din jurul Capitalei. Aici oamenii erau, se­mănau cu priceperea lor de agricultori, că pînă la urmă începeau să culeagă ba pătlăgele, ba morcovi şi ceapă, ba ardei şi gogoşari, ba porumb, grîu şi oite şi mai oite de as­tea. De găini şi de ouă, de porci sau vaci de lapte, nici nu mai vorbim, că unde s-a mai pomenit gospodărie fără aşa ceva, mai cu seamă cînd te a­­fli aşezat la poarta unui oraş ca Bucureştiul ? Şi, cum lucrau ei aşa, numai ce bat la uşa pre­şedintelui experţii Tudor Florea, David Herman şi încă vreo cîţiva, că pe vremea aceea erau mai puţini experţi. — Bună ziua, bună ziua, ce mai faceţi, cum merg trebu­rile, şi din una în alta, ajung la iniţiativă. — Ar fi vremea să vă apucaţi de nasturi. — Poftim 7­7... — De nasturi... De producţia de nasturi. — Măi, oameni buni, dar noi suntem­ agricul­tori, ne ocupăm de agri­cultură, de creşterea ani­malelor, cum să cultivăm nasturi . Unde s-a mai pomenit aşa ceva ? — Pomenit-nepomenit, iaca se poate, că de aceea am venit aici. Ce mai la deal la vale, domnu' pre­şedinte, facem tovărăşie. Dumneata pui firma şi noi inovaţia. Noi facem nas­turii şi dumneata, cu coo­peratorii, nimic. Banii, pe din două, îmbogăţim co­operativa, creşte valoarea zilei-muncă, fără ca ţăra­nii să mişte un pai în plus şi fără se te doară capul pe dumneata ; ba pe deasupra, toată lumea va avea nasturi la discre­ţie. — Asta ar fi ceva... Dar cum facem ? De unde maşini, din ce-i facem, cine-i plasează, de unde bani, că noi lucrăm cu banca . — Stai Încet. Totu-i aranjat, gîndit, totu-i le­gal. Avem noi de toate, ne priveşte cum îi facem şi zicem că sintem­ anexa industrială a dumitale; facem nasturii, îi plasăm prin I.C.R.T.I. şi tot noi avem grijă de asta. Ei, şi cînd vine factura onorată prin bancă pe numele C.A.P.-ului, luaţi banii, ne daţi jumătate conform contractului şi apoi altă producţie, alţi bani. Nu­mai polistirenul ni-l daţi dv., că-l puteţi găsi la fa­brică, mai ales că vă pre­zentaţi ca firmă, pentru anexă. — Aha, am înţeles ! Din deşeuri... — Da de unde­­ ! Tre­buie marfă bună că alt­fel ies nasturii prost. Vrei să ne compromitem 7 Și nu s-au compromis. De la fabrica de pe Va­lea Trotușului, sacii cu polistiren au luat calea C.A.P.-urilor, cu care se încheiase tîrgul. Numai la C.A.P. Dimieni au ajuns în total vreo 8 tone, din care se puteau fabrica nasturi pentru o bună parte din mapa­mond. Din încăperile dos­nice ale căsuţelor paşnice pînă atunci, maşini rudi­mentare şi ceva mai ră­sărite ca rişniţa de cafea, scot nasturii presaţi, tot cite opt odată. Oameni dezbrăcaţi pînă la briu îşi şterg sudoarea în răstim­pul ci­ vine Tudor tn inspecţie. — Merge-merge . — Merge, patroane, dar cam greu de tras la roa­ta asta ... — Ei, că n-ăi fi vrînd să-ţi vie banii plocon. Aici, în strada Străbună ca şi In Bacului, în La­birint, sau In Calea Vă­căreşti, lucrurile se pe­trec aidoma. Nasturii, frumos aşezaţi în cutii cumpărate de patron pe C.E.C.-ul cooperativei, iau prin poştă calea multor localităţi alese cu chibzu­inţă negustorească. Fac­tura pe numele C.A.P.­­ului se onorează cinstit. Apoi, cu statul de plată, întocmit de patron, in mina dreaptă şi cu banii în stînga, se prezintă ca­sierul Drăghici, de pildă, şi face dreptate. Dă pa­tronului banii, patronul dă şi celor trei truditori cite ceva şi pe urmă o iau de la capăt. Ca totul să meargă şi mai bine, David Herman şi-a luat o secretară, Tudor un auto­mobil şi încă unul, iar pînă la urmă, ca să nu fie nici un fel de dubiu al­ florescu (Continuare în pag. 3-a) ETICĂ ♦ ETICĂ + ETICĂ

Next