Munca, august 1968 (Anul 24, nr. 6443-6469)
1968-08-02 / nr. 6444
Anul XXIV nr. 6444 vineri 2 VIII 1968 4 pagini 30 bani Proletari din toate țârile, unifi-vâ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA CU MAŞINILE ŞI UTILAJELE EXISTENTE — O PRODUCŢIE SPORITĂ „Alimentarea“ anacronismelor slăbeşte potenţialul tehnic al uzinei fcßffiL vÄyA'tt (Pro TiW* TsS, H-8IUIUILE TIMPULUI«» Munţii s-au despicat neverosimil. De-a latul s-au despicat. Şi a apărut, din strania lor mişcare tectonică, Valea Jiului. „Nicăieri n-am văzut desfăşurate cu atita măiestrie in acelaşi cadru cele trei mari podoabe ale pămîntului: munţii, pădurile şi apa..." avea să noteze, tulburat de frumuseţea acestor locuri, Alexandru Vlahuţă. Desfăşurată pe 45 km şi cu o lăţime maximă de 9 km, valea aceasta îşi marchează pregnant prezenţa in timp. In secolul XV, documente oficiale atestă existenţa unor aşezări perfect conturate („impozabile“ — termenul indică gradul de stabilitate) la Petrila, la Dilla Mare, la Maleia. Au trebuit să treacă insă aproape patru secole pentru ca Valea Jiului să-și dobîndească personalitatea — CĂRBUNELE — care avea să o scoată din anonimatul unei zone oarecare, cu economie naturală, cu o slabă industrie casnică. In 1868 se consemnează pentru prima oară (de bună seamă, tardiv — exploatarea cărbunelui a început cu mult înainte, dar poate că nu a atins valori de interes industrial extracţia a 852 de tone. In valea liniştită dintre munţi, viaţa a început să se precipite. Cu miile de tone începe să fie smuls cărbunele din noaptea terţiarului. De la Lonea pînă aproape de Cîmpul lui Neag, pămintul a început să vibreze. Depozitele împietrite, oligogene şi eocene au fost desferecate. Băieşii se sugeau tot mai adine la faţă de casna mineritului cu tîrnăcopul, de căratul cu teugă, de orbecăitul prin galerii năduşite de aer fierbinte, umed. Amar îşi cîntau oamenii viaţa: Valea Jiului-i săracă Căci minerii nu fac . De la început trebuie arătat că munca harnicilor constructori de maşini şi utilaje este de la o lună la alta tot mai productivă. Acest lucru este confirmat de faptul că pe semestrul întii, ei au obţinut un spor de producţie marfă vindută şi încasată în valoare de peste 46.000.000 lei. în aceeaşi perioadă, productivitatea muncii a crescut cu 3,7 la sută faţă de sarcina planificată. Din datele statistice rezultă însă că aceste realizări ar fi fost şi mai substanţiale dacă în toate unităţile s-ar fi acordat aceeaşi atenţie folosirii la întreaga capacitate a potenţialului tehnic şi uman. La Uzina „24 Ianuarie" din Ploieşti şi Uzina de mecanică fină din Sinaia se manifestă o preocupare continuă pentru organizarea temeinică a producţiei şi a muncii, încărcarea judicioasă plată. Prăvălia s-a scumpit Şi plata li s-o micit... Bogăţiile locului sunt fabuloase. In 1900 se extrag 1 597 360 chintale de cărbune. Băieşii simt doar în truda oaselor această bogăţie. Altfel... Şi plata li s-o micit... Cînd cer un spor neînsemnat de salarii, li se „răspunde“ prin : „...se suspendă, pe timp de doi ani (ca nerentabile ! n.a.) lucrările de exploatare a minelor 1 şi 2 din Lonea, Cilfa şi Vest Petroşani, Vest Carolina şi Est Vulcan, Victoria din Lupeni...“ (înştiinţarea poartă semnătura Ministerului In a fiecărei maşini, dotarea cu scule şi dispozitive, aprovizionarea la timp cu cele necesare, îmbunătăţirea activităţii de reparaţii etc. Astfel s-au obţinut indici ridicaţi în folosirea utilajelor. La Uzina de mecanică fină Sinaia, de pildă, întreaga producţie este organizată pe linii de fabricaţie specializate pe repere, avînd amplasate maşinile în ordinea execuţiei pieselor. Aceasta a permis ca suprafeţele de producţie, maşinile şi utilajele, forţa de muncă să fie mai bine folosite, cu randament mult sporit faţă de anii trecuţi. In prezent, aici se realizează anual o producţie valorică pe metru pătrat uzinal cu 4 000 lei mai mare în comparaţie cu cit se obţinea la sfîrşitul lui 1966. La rîndul lor, constructorii de utilaj chimic din Ploieşti, datorită măsurilor luate, au reuşit să obţină pe aceeaşi suprafaţă şi cu aceleaşi maşini o producţie suplimentară de peste 930 tone utilaj tehnologic, pe an. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre felul cum sunt folosite maşinile la uzina „Foroemail“ Ploieşti, uzinele mecanice şi „Neptun“ din Cîmpina, unde indicele extensiv de utilizare nu depăşeşte 55 la sută. De exemplu, la Uzina mecanică Cimpina, acest indice este de 52,8 la sută faţă de 65 la sută planificat. Tabloul sinoptic al utilizării maşinilor-unelte în secţiile de bază ale uzinelor prahovene, pendinte de LUCIAN BĂRBIERI şi DUMITRU VLĂSCEANU (Continuare în pag. 3 a) In ultimii ani, unităţile industriale au fost dotate cu maşini şi utilaje moderne, de înalt randament, în vederea sporirii eficienţei întregii activităţi economice, uşurării eforturilor muncitorilor. Utilizarea la întreaga capacitate a acestor potenţiale tehnice constituie în prezent o sarcină de prim ordin pentru colectivele întreprinderilor, pentru comitetele de direcţie. Cum se prezintă situaţia din acest punct de vedere în uzinele din judeţul Prahova ce aparţin Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini ? Răspunsul la această întrebare l-am aflat în investigaţia întreprinsă recent în întreprinderile amintite. MIHAI COLEŞIU (Continuare în pag. 2-a) 9999999999999999999999999999999 MEDICUL-factor activ la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă Sarcina asigurării unor tot mai bune condiţii de muncă aparţine în principal celor ce organizează, controlează şi conduc procesul de producţie. Atribuţii însemnate revin însă şi sindicatelor, care prin comisiile pe probleme iniţiază în acelaşi scop investigaţii şi studii ce se soldează deseori cu propuneri şi măsuri utile. O transcriere modernă a proverbului „Unde-s mulţi, puterea creşte" vorbeşte de necesitatea colaborării între parteneri, pledînd succesul hotărîrilor comune şi insuccesul celor unilaterale. In cazul eforturilor depuse de conducere şi sindicat pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, dacă acţiunile nu sînt concordante, dacă fiecare lucrează separat „pe cont propriu", dacă nu există înţelegere şi colaborare, multe iniţiative îşi pierd de la început premisele realizării. Un al treilea partenerpînă acum insuficient ascultat vine să se adauge primilor — medicul din întreprindere. Cadrele medicale din întreprinderi au datoria să cunoască în amănunţime locurile de muncă, să coreleze starea sănătăţii oamenilor cu condiţiile concrete, iar pe baza concluziilor să înainteze conducerilor şi comitetelor sindicatelor propuneri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Fiindcă, Ministerul Sănătăţii n-a fixat încă profilul activităţii medicilor de întreprinderi, aceştia neglijează uneori, cu bună ştiinţă, sarcinile ce le revin ca practicieni de medicină a muncii (în cercetarea condiţiilor de muncă, a adaptibilităţii organismului în orientarea angajaţilor) şi împrumută stilul de muncă al medicului de circumscripţie, rezumîndu-şi activitatea la consultaţii în cabinet. Acolo unde se face „medicalizarea condiţiilor de muncă", propunerile cadrelor medicale, bazate pe studii judicios alcătuite, trebuie ascultate şi urmate. De la direcţia sanitară Dolj, prin persoana medicului inspector Ştefan Ghircă, am aflat că în anul trecut şedinţele care au avut ca scop analiza morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă s-au ţinut regulat, iar dezbaterile au generat multe propuneri, în majoritate fructificate. Am ţinut să aflăm şi părerea CLARA SMITH (Continuare în pag. 3-a) Biologia şi viaţa RADIAŢIILE SI ORGANISMUL __ OMENESC BIROUL JURIDIC Pagina a 2-a Locuinţe ieftine la Craiova In microraionul Brazda lui Novac, din Craiova, a început construcţia primului bloc experimental, cuprinzînd 30 de apartamente cu grade diferenţiate de confort Blocul va avea patru etaje şi va cuprinde trei tipuri de apartamente, cu două camere, totalizez o suprafaţă locuibilă de 22,24 mp., care se deosebesc după modul în care sunt dispuse grupul sanitar şi locul pentru gătit. Constructorii craioveni îi asigură pe viitorii locatari că peste trei luni vor putea să primească repartiţia în noile apartamente. (Agerpres) UN „ŞABLON“ CARE A ÎNCURCAT LINIILE DIRECTOARE ALE ACTIVITĂŢII Întreprinderii • ALERTA DE DIMINEATA ŞI CEA DE LA ORA 14 • FORMALISMUL REINTRA IN SCENA • CINE SE ÎNSCRIE LA CUVINT ?... • ÎNTREBĂRE FARA RĂSPUNS » LA PRIMA CONFRUNTARE CU SALARIAŢII, COMITETUL DE DIRECŢIE N-A TRECUT EXAMENUL Marţi, 30 iulie, dimineaţa, în biroul directorului Fabricii de ţevi sudate din Bucureşti, inginerul NICOLAE BICOIU, e un du-tevino necontenit. Economişti şi funcţionari apar şi dispar cu vrafuri de dosare la subsoară, secretara şi dactilografele se agită cu alte şi alte hîrtii, care nu sint decît filele dării de seamă pe care comitetul de direcţie trebuie să o prezinte peste 2—3 ceasuri adunării generale a salariaţilor. Şi telefoanele zbîrnîie, zbîrnîie... Se cer serviciilor diferite situaţii, rapoarte, statistici... în sfîrşit, spre prinz, cînd se credea că ultima formă a dării de seamă e gata, cînd bătută la maşină şi încopciată fusese pusă în dosare, sosesc reprezentantul Consiliului sindicatelor din sectorul II şi cel al forului tutelar, Ministerul Industriei Metalurgice. Parcurcînd-o cu atenţie, reprezentantul Consiliului sindicatelor, tovarăşul Pliski, îşi dă părerea : — In general merge, dar... — Dar... (sare ca ars, de pe scaunul său, tovarăşul director). — Mai trebuie lucrat. Nu se suflă nici un cuvinte despre realizarea planului de investiţii, despre îndeplinirea obligaţiilor reciproce din contractul colectiv, despre protecţia muncii. Instinctiv, toţi cei de faţă privesc acele ceasornicelor. Ora 14. Directorul încearcă o împotrivire „e imposibil să mai putem introduce toate acestea în darea de seamă, pînă la ora 15 cînd începe adunarea“. Cineva propune amînarea adunării. Directorul însă, nu cedează. Se ajunge pînă la urmă la un „compromis". Problemele omise vor fi enunţate foarte pe scurt printre celelalte. Şi formalismul reintră în scenă. Din nou alertă. Din nou acolade, ştersături, paragrafe noi. A mai rămas un sfert de ceas pînă la începerea adunării. Cei prezenţi răsuflă uşuraţi. Dar iată dintr-un maldăr de dosare îşi scoate capul reprezentantul ministerului, Constantin Anghel, şeful serviciului financiar al Direcţiei generale ţevi, trefilate şi cabluri. — Fraţilor, nu merge nici aşa ! — De ce ? — par să întrebe la unison cei de faţă — Plan de măsuri avem? — Ptiii!... Şi iarăşi discuţii, schimb tăios de replici, priviri disperate la cadranele ceasornicelor. într-o inspiraţie de moment, directorul fabricii găseşte soluţia salvatoare : va prezenta adunării generale planul de măsuri adoptat de comitet la ultima sa şedinţă privind îmbunătăţirea calităţii produselor. Din nou alertă. Sunt tăiate două dintre prevederi, retuşate alte cîteva. Adunarea poate să înceapă... Am insistat asupra modului cum a fost pregătită darea de seamă pentru că ea reprezintă, într-un fel, oglinda stilului de muncă al comitetului de direcție. Dar, să nu ne grăbim cu aprecie- DUMITRU SANDU (Continuare în pag. 3-c) Foto : G. VLAD Frumosul cu utilul — îmbinare armonioasă a construcţiilor de locuinţe din Cartierul Gării din Braşov. Foto : P. COZIA Elaborarea unei noi şarje de oţel la Combinatul siderurgic din Hunedoara ADUNĂRILE GENERALE ALE SALARIAȚILOR NOUL PORT DIN ORŞOVA Două evenimente vin să consemneze via activitate ce se desfăşoară în aceste zile în noul oraş dunărean Orşova. Este vorba de începerea construcţiei şantierului naval şi conturarea brîului de beton al cheiului noului port care se va întinde pe o lungime de 500 m. Şantierul naval va avea o hală de reparaţii cu o suprafaţă de peste 2 000 mp, o cală de ridicare şi lansare a navelor, o centrală termică, fabrică de piese de schimb pentru diverse tipuri de nave etc. Capacitatea noului şantier va fi de două ori mai mare decît a celui din vechiul oraş. Aici se vor face reparaţii capitale, medii şi curente, la toate tipurile de nave fluviale. Portul străjuit de o gară fluvială modernă şi construcţii pentru depozitarea mărfurilor se va întinde pe 9 ha, în zona viitorului lac de acumulare, într-un adevărat golf ferit de curenţii apelor şi va permite ancorarea navelor fluviale indiferent de tonaj. Proiectele prevăd ca ambele obiective să fie terminate pînă la finele anului viitor. UNII CU FIRMA, ALŢII CU... BANII După ce au umblat cu au umblat şi prin cite locuri or fi fost cu iniţiativa lor, experţii s-au stabilit la Bucureşti. Mai lucrau ei cu cooperativele agricole de prin părţile Vişeului, dar cam pe terminate. Aşa că au luat la rînd C.A.P.-urile din jurul Capitalei. Aici oamenii erau, semănau cu priceperea lor de agricultori, că pînă la urmă începeau să culeagă ba pătlăgele, ba morcovi şi ceapă, ba ardei şi gogoşari, ba porumb, grîu şi oite şi mai oite de astea. De găini şi de ouă, de porci sau vaci de lapte, nici nu mai vorbim, că unde s-a mai pomenit gospodărie fără aşa ceva, mai cu seamă cînd te afli aşezat la poarta unui oraş ca Bucureştiul ? Şi, cum lucrau ei aşa, numai ce bat la uşa preşedintelui experţii Tudor Florea, David Herman şi încă vreo cîţiva, că pe vremea aceea erau mai puţini experţi. — Bună ziua, bună ziua, ce mai faceţi, cum merg treburile, şi din una în alta, ajung la iniţiativă. — Ar fi vremea să vă apucaţi de nasturi. — Poftim 77... — De nasturi... De producţia de nasturi. — Măi, oameni buni, dar noi suntem agricultori, ne ocupăm de agricultură, de creşterea animalelor, cum să cultivăm nasturi . Unde s-a mai pomenit aşa ceva ? — Pomenit-nepomenit, iaca se poate, că de aceea am venit aici. Ce mai la deal la vale, domnu' preşedinte, facem tovărăşie. Dumneata pui firma şi noi inovaţia. Noi facem nasturii şi dumneata, cu cooperatorii, nimic. Banii, pe din două, îmbogăţim cooperativa, creşte valoarea zilei-muncă, fără ca ţăranii să mişte un pai în plus şi fără se te doară capul pe dumneata ; ba pe deasupra, toată lumea va avea nasturi la discreţie. — Asta ar fi ceva... Dar cum facem ? De unde maşini, din ce-i facem, cine-i plasează, de unde bani, că noi lucrăm cu banca . — Stai Încet. Totu-i aranjat, gîndit, totu-i legal. Avem noi de toate, ne priveşte cum îi facem şi zicem că sintem anexa industrială a dumitale; facem nasturii, îi plasăm prin I.C.R.T.I. şi tot noi avem grijă de asta. Ei, şi cînd vine factura onorată prin bancă pe numele C.A.P.-ului, luaţi banii, ne daţi jumătate conform contractului şi apoi altă producţie, alţi bani. Numai polistirenul ni-l daţi dv., că-l puteţi găsi la fabrică, mai ales că vă prezentaţi ca firmă, pentru anexă. — Aha, am înţeles ! Din deşeuri... — Da de unde ! Trebuie marfă bună că altfel ies nasturii prost. Vrei să ne compromitem 7 Și nu s-au compromis. De la fabrica de pe Valea Trotușului, sacii cu polistiren au luat calea C.A.P.-urilor, cu care se încheiase tîrgul. Numai la C.A.P. Dimieni au ajuns în total vreo 8 tone, din care se puteau fabrica nasturi pentru o bună parte din mapamond. Din încăperile dosnice ale căsuţelor paşnice pînă atunci, maşini rudimentare şi ceva mai răsărite ca rişniţa de cafea, scot nasturii presaţi, tot cite opt odată. Oameni dezbrăcaţi pînă la briu îşi şterg sudoarea în răstimpul ci vine Tudor tn inspecţie. — Merge-merge . — Merge, patroane, dar cam greu de tras la roata asta ... — Ei, că n-ăi fi vrînd să-ţi vie banii plocon. Aici, în strada Străbună ca şi In Bacului, în Labirint, sau In Calea Văcăreşti, lucrurile se petrec aidoma. Nasturii, frumos aşezaţi în cutii cumpărate de patron pe C.E.C.-ul cooperativei, iau prin poştă calea multor localităţi alese cu chibzuinţă negustorească. Factura pe numele C.A.P.ului se onorează cinstit. Apoi, cu statul de plată, întocmit de patron, in mina dreaptă şi cu banii în stînga, se prezintă casierul Drăghici, de pildă, şi face dreptate. Dă patronului banii, patronul dă şi celor trei truditori cite ceva şi pe urmă o iau de la capăt. Ca totul să meargă şi mai bine, David Herman şi-a luat o secretară, Tudor un automobil şi încă unul, iar pînă la urmă, ca să nu fie nici un fel de dubiu al florescu (Continuare în pag. 3-a) ETICĂ ♦ ETICĂ + ETICĂ