Munca, octombrie 1968 (Anul 24, nr. 6495-6521)

1968-10-19 / nr. 6511

Grăbirea ritmului lucrărilor de recoltare şi al insămînţărilor Relatări telefonice de la corespondenţii noştri BRĂILA. — Colaborînd strîns cu consiliile de con­ducere ale cooperativelor agricole de producţie, folo­sind din plin timpul priel­nic de lucru, mecanizatorii din întreprinderile de me­canizare a agriculturii ale judeţului Brăila au_ei£celŞ" 'rat mult ritmul rftunator agricole de toamnă. Stră­dania depusă, atît de către mecanizatori, cît şi de către ţăranii cooperatori a făcut ca, în cele 92 C.A.P. din ju­deţ să se încheie semănatul celor 63 000 ha cultivate cu păioase. MARAMUREŞ. — Calen­darul indică cea de a doua jumătate a lui octombrie. Se pare însă că scurgerea vremii nu îngrijorează pe unii conducători ai unităţi­lor agricole din judeţul Ma­ramureş. Aşa se explică cum pînă la această dată s-au executat însămînţările doar pe 32 la sută din su­prafaţa planificată în C.A.P. şi 30 la sută în I.A.S. La data de 18 octombrie exis­tau în Maramureş 18 C.A.P. care nu au început încă în­­sămînţatul, printre acestea se numără Berinţa, Cetă­­ţele, Lipotin, Lăpuş etc. De asemenea sunt 8 cooperati­ve care nu au trecut la re­­­­coltatul cartofilor. O situaţie necorespunză­toare prezintă şi recoltatul porumbului. în cooperati­vele agricole de producţie, această lucrare s-a execu­tat doar în proporţie de 35 la sută, iar în unităţile a­­­gricole de stat în proporţie de 38 la sută. Pentru recuperarea rămî­­nerii în urmă se cere din partea conducerilor C.A.P. şi I.A.S. din judeţul Mara­mureş o atenţie sporită fo­losirii intensive a utilajelor, mijloacelor de transport, a utilizării fiecărei ore bune de lucru şi, acolo unde este cazul, procurării neîntîr­­ziate a seminţelor. ARGEŞ. — Ca în întrea­ga ţară şi pe ogoarele jude­ţului Argeş întîlneşti în a­­ceste zile freamătul specific campaniilor agricole: se culege rodul culturilor tîr­­zii, se­ară şi se însămîn­­ţează păioasele. La însămîn­­ţări, o contribuţie de sea­mă o aduc lucrătorii între­prinderilor agricole de stat, care au și terminat execu­tarea acestei importante la­(Continuare în pag. 4-a) TELEGRAMĂ Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Co­mitetului Central al Partidului Comunist Român, pre­şedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România şi tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, preşedin­tele Consiliului de Miniştri, au primit o telegramă din partea tovarăşilor Todor Jivkov, prim-secretar al Co­mitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, pre­şedintele Consiliului de Miniştri şi Gheorghi Traikov, preşedintele Prezidiului Adunării Populare a Republi­cii Populare Bulgaria, prin care transmit condoleanţe în legătură cu catastrofa de cale ferată care a avut loc în ţara noastră la 7 octombrie şi exprimă compasiune sinceră familiilor îndoliate. Dincolo de definiţiile cu­rente — incomplete, dată fiind sfera vastă de mani­festare — recunoaştem in simţul moral pe acela ce o caracterizează in exclusivi­tate pe om. In virtutea a­­cestei aserţiuni, aprecierea oricărui individ exprimă marca distinctă a personali­tăţii sale, simţul moral con­stituind, în ultimă analiză, sumumul însuşirilor par­ticulare. Dacă spiritul­ de observaţie, de pildă, diferă de la om la om, iar inteli­genţa — se spune — este distribuită în mod inegal pe suprafaţa pămîntului, sim­ţul moral — fără a face abstracţie de existenţa fac­torilor endogeni şi exogeni, —poate fi identificat în acea facultate esenţială a indivi­dului, desigur într-o accep­ţiune elastică, pe care uma­nistul francez Taine punea atîta bază în teoriile sate. Intrucît gradul de mora­litate reprezintă sinteza ma­nifestărilor concrete ale fie­căruia în societate, subiec­tul — deşi comportă o des­făşurare complexă şi aproa­pe inadecvată limitelor im­puse­­de un simplu articol — îşi justifică permanent dreptul la dezbatere. Este şi motivul, între altele, al pre­zentei intervenţii — un la­conic dialog despre cultiva­rea acestui al şaselea simţ sau bunului simţ, cum îl numeşte direct poporul. Un consens unanim de păreri referitoare la indis­­pensabilitatea simţului mo­ral avansează concluzia po­trivit căreia un om lipsit de o educaţie fizică sau inte­lectuală specială îşi poate găsi locul în societate, dar in nici un caz un individ lipsit total de calităţi mora­le, care lezează interesele societăţii. (Mihai Milea, elev Liceul nr. 3 — Craiova). Re­flex de natură superioară, ce dă omului posibilitatea să reacţioneze în împreju­rările variate de viaţă, în mod corect, umanitarist; să ia o atitudine potrivită, con­formă cu normele sociale legiferate ori acceptate prin tradiţie multiseculară; să contribuie nemijlocit la ar­monia colectivităţii căreia îi aparţine — cerc intim, loc de muncă, etc simţul moral este, prin excelenţă, un produs al educaţiei, (prof. Milthiade Ionescu, Li­ceul nr. 4 — Craiova). Evident, educaţia simţu­lui în discuţie nu se reali­zează, pe deplin, doar în perimetrul microgrupului social într-o perioadă scur­tă (se face apel la orice pas la fatidicii „cei şapte ani de acasă"), ci presupune un proces de durată, mai exact o străduinţă continuă depu­să în lungul vieţii, în sensul aspiraţiei de autoperfecţio­­nare a personalităţii uma­ne. Cu certitudine, factorul primar îl constituie mediul familial. Rolul familiei — se acreditează ideea — este VICTOR BIBICIOIU ROMULUS DIACONESCU (Continuare în pag. 2-a) CULTIVAREA SIMȚULUI MORAL Proletari din toate tarile, unifi-va! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIV nr. 6511 S sîmbătă 19 X 1968 6 pagini 30 bani CONSECINŢELE încălcării normelor democraţiei sindicale La Craiova, preşedinţi de sindicat „numiţi, iar nu aleşi" au transformat funcţia de înaltă răspundere pe care o ocupau, într-un mijloc de satisfacere a intereselor personale, dăunînd colectivităţii prin atitudini arbitrare, subiective şi imorale întrunit în şedinţă la 23 mai 1968, biroul executiv al Consiliului judeţean al sin­dicatelor Dolj a hotărît în unanimitate : 1. După absol­virea cursului sindical, Iov Apostolache Balcic va fi promovat în funcţia de pre­şedinte al comitetului sin­dicatului de la staţia C.F.R. Craiova ; 2. încadrarea lui Ionel Nedelcuţ ca preşedinte al comitetului sindicatului, nescos din producţie, la auto­buza D­upă două luni, la 29 iu­lie, biroul executiv se în­truneşte în grabă în şedinţă extraordinară şi hotărăşte, tot în unanimitate, reveni­rea la... hotărîrea anterioară, deoarece cei doi absolvenţi ai şcolii „au avut obiecţii“. Altfel spus, au refuzat, din motive felurite şi personale, numirile în funcţiile respec­tive. Aşa că biroul execu­tiv s-a spălat pe mîini, re­­parîndu-şi greşeala. Vorba aceea , capul plecat, nu este tăiat de... sabia criticii. „Am greşit, poate că ne-am pri­pit, dar oricine greşeşte, nu? că d-aia suntem­ oameni ; principalul este că am re­cunoscut aceasta într-un ca­dru organizat şi am îndrep­tat lucrurile tot în cadru or­ganizat, în şedinţă de birou. Nu eu, Iuliu Ică, şi nici eu, Ştefan Dragomir — preşe­dinte şi respectiv secretar al consiliului judeţean — am dispus, ci organul. E hotărî­rea organului, tovarăşe, şi noi, ca soldaţi disciplinaţi, respectăm hotărîrea orga­nului !“ La prima vedere e vorba de un joc al hotărîrilor : azi e albă, mîine e neagră, pen­tru că nea Cutare n-a fost de acord cu poziţia biroului executiv. Aşadar „în unani­mitate de voturi“, hotărîrile respective nu au fost fun­damentate, nu ştiinţific, că ar fi prea mult spus, dar cel puţin în conformitate cu practica curentă a organelor sindicale de a-şi respecta cuvîntul dat, de a nu se con­trazice de la o zi la alta, de a măsura de zece ori şi a... hotărî o singură dată. După cum ni s-a explicat, cineva de la Bucureşti, care are în primire dosarele de cadre şi poartă de belciug cheia sertarului în care ţine ascuns aşa-numitul „nomen­clator de funcţii“, a dat or­din : „Să raportaţi ce aveţi de gînd cu viitorii absolvenţi ai şcolii sindicale. Unde îi veţi încadra ? Pe ce func­ţii ?“ Oamenii nici nu termina­seră învăţătura, dar soarta lor fusese deja hotărîtă, fără ca ei să ştie. Poate că unii dintre ei trecuseră prin şcoală ca gîsca prin apă, fără să se prindă ceva de ei. Poate că unii, căpătaseră apucături nesănătoase. Omul e schimbător, şi-ţi trebuie timp pentru a-l cunoaşte. Ca să-l aleagă preşedinte al co­mitetului sindicatului (înain­te de a pleca la şcoală era doar membru al comitetului) organizaţia are nevoie de o cunoaştere temeinică a celui ce va fi conducătorul, re­prezentantul său. Ar fi fi­resc ca absolvenţii şcolii să nu aibă dinainte postul asi­gurat, ci să se întoarcă de unde au plecat, în acelaşi co­lectiv şi pe aceeaşi funcţie. Dacă el va dovedi că merită încrederea maselor, că este temeinic instruit şi are înalte calităţi morale, atunci va putea candida pe lista viito­rului comitet, primind man­datul organizaţiei. Aşa ni se pare că este firesc să se pro­cedeze. Dar, s-a procedat PAUL URDEA (Continuare în pag. 5­ a) Pe şantierele de irigaţii din judeţul Constanţa Rezerve potenţiale insuficient valorificate în stepa dobrogeană natura capricioasă cedează în faţa stăruinţei omului şi a cu­ceririlor ştiinţei. De la Taşaul la Vama Ve­che şi de la Cernavoda la Constanţa se va în­tinde un adevărat păienjeniş de conducte şi canale din beton. Numai în judeţul Con­stanţa se vor iriga pînă în 1972 peste 174 000 ha. Şantierele T.C.S.F. care vor executa a­­ceste lucrări dispun de un bogat potenţial tehnic şi uman. In ce măsură este el cores­punzător folosit ? Ancheta noastră publicată in pagina a 3-­a își propune să răs­pundă la această întrebare. Nopţile de insomnie Pe marile şantiere de construcţii ale ţării, pre­zente în toate cele patru zări, harnicii noştri con­structori ridică şi coboară schele, lăsînd în urma lor uzine, fabrici, blocuri, în­tr-un ritm uimitor, îmbo­găţind perin­apiurit­­patri­moniul industrial şi social­­edilitar. Constructorii, des­pre care s-au scris multe pagini elogioase şi se vor mai scrie, constituiţi în monolite echipe cu experi­enţa multor şantiere ale ţării, poposesc de fiecare dată în alt loc. De această dată ne-am îndreptat atenţia nu asu­pra a ceea ce fac, ci a fe­lului în care trăiesc, a con­diţiilor de viaţă ce le sunt oferite pe şantier. Primul popas îe platforma chimi­că Dudeşti, şantierul nr. 1 al I.C.M. Bucureşti pendin­te de Ministerul Construc­ţiilor pentru Industria Chi­mică şi Rafinării. Aici se ridică trei mari obiective industriale : Uzina de me­dicamente, Uzina policolor şi Fabrica de articole din sticlă. Deci, ani de muncă. ...încă de la bariera ce marchează intrarea în „co­lonia policolor", se vede că aici există o mînă de bun gospodar, care nu precupe­ţeşte nimic pentru îmbună­tăţirea condiţiilor de viaţă ale constructorilor. Pe dreapta şi stînga, barăci lu­minoase, proaspăt vopsite în verde, cu perdele curate la ferestre. Intre ele, alei betonate, flancate de brazde cu flori, bănci pentru odihnă. Aici locuiesc peste 1 500 de oameni. Pe gospo­darul şef Eugen Corbu l-am găsit în plină activitate la spălătoria coloniei. Se în­grijea de schimbarea rufă­­riei de pat. Vizităm locuinţele pro­vizorii — barăcile. Paturi­le sînt plăcut aranjate cu cearşeafuri albe, călcate, cu pături albastre strînse fru­mos. Pe jos, fîşii de linole­um, în spaţiile dintre pa­turi, mese cu feţe curate şi flori în vaze. Pentru a se înlătura dispersarea cuie­relor pe pereţi, cu aspect unit, s-au construit stela­je vopsite, cu draperii de doc, unde hainele de oraş sunt aranjate pe umeraşe. Calo­riferele vopsite în bronz, funcţionează de cîteva zile. Spălătoriile cu şase duşuri sunt curate, sclipitoare. Te crezi mai curând într-o ca­bană de munte bine gospo­dărită. Baia comună a fost de curând renovată, vopsi­tă, instalaţia verificată. Pe jos grătare noi de lemn. După-amiezele, când lucrul încetează, constructorii fac baie, se schimbă, oprindu­­se la clubul coloniei. Vizi­onează programele de tele­viziune, ascultă radioul, citesc ori joacă popice pe cele trei piste amenajate sau se odihnesc pe băncile dintre alei. Oamenii sunt mulţumiţi. Dar, aşa cum se întîmplă uneori pe şantie­re, mai sunt unii tineri­ ne­înţelegători, certaţi cu dis­ciplina, cu maniere dife­rite. Gălăgioşi, sparg gea­muri, forţează uşi, deterio­rează difuzoarele ori alte bunuri. Numai în acest an s-au înlocuit 700 m.p. de geamuri, iar dimineaţa vezi în urma lor resturi de ali­mente. Din cele 100 difu­zoare, 38 au fost stricate fără milă. Munca de educaţie lasă de dorit. Gheorghe Feieş, preşedintele comitetului sindical de secţie, răsfoieş­te planul de muncă din care a scăpat... tocmai această importantă sarcină: munca de educaţie —ne­cesitate stringentă aici, pe şantier, de loc uşoară, dar care trebuie să ducă la mo­delarea caracterelor celor tineri, să-l înveţe cu disci­plina, cu munca organizată şi viaţa ordonată. Nici muncitorii vîrstnici, cunos­cuţi şi stimaţi, nu sunt che­maţi pentru a le da un preţios ajutor, a sta de vor­bă cu ei. Ar trebui dezvol­tată şi folosită eficient opi­nia de masă, organizarea unor întîlniri la club unde CONSTANTIN ANDREI (Continuare în pag. 5-a) are unui șantier In imediata apropiere a uzinei „Electroputere“ din Craiova, se construiesc atelierele centrale ale Uzinei de reparaţii locomotive Diesel electrice şi a celor ce circulă pe li­niile electrificate. Anual, aci vor putea fi supuse reparaţiilor capitale 60 de locomotive. In clişeu , unul din atelierele principale ale noii uzine. 400 000 DE TURIŞTI STRĂINI ŞI-AU PETRECUT VACANŢA ÎN ROMÂNIA In sezonul estival 1968, în staţiunile Mamaia, E­­forie Nord, Eforie Sud şi Neptun de pe litoralul ro­mânesc şi-au petrecut vacanţele peste 400 000 de turişti străini din R.F.G., Suedia, Anglia, R.D.G., Franţa, R.S.C., Elveţia, U.R.S.S., Belgia, R. P. Po­lonă şi alte ţări. Agenţii­le internaţionale O.N.T. au organizat pentru oas­peţi peste 30 de excursii şi acţiuni turistice (de­gustări de vinuri, serbări cîmpeneşti, seri româ­neşti etc.), în ţară şi stră­inătate la care au parti­cipat mai bine de 175 000 de persoane. Dintre aceş­tia, aproape 50 000 au vi­zitat zone şi obiective tu­ristice cum ar fi : Bucu­reşti, Valea Prahovei, Delta Dunării, mînăsti­­rile Bucovinei, Valea Ol­tului etc. Alţi peste 35 000 de tu­rişti, folosind serviciile O.N.T., au avut posibili­tatea să cunoască frumu­seţile din Istanbul, Cairo, Kiev, Odessa şi litoralul bulgar. Numai motonava Transilvania a executat in acest sezon 53 de curse la Istanbul. Portul Constanţa a fost şi în acest an o gazdă os­pitalieră pentru numeroşi turişti străini sosiţi din întreaga lume. Astfel, de la 1 ianuarie pînă în a­­ceste zile, la danele sale au acostat nave sub pa­vilioane de naţionalitate vest-germană, spaniolă, sovietică, italiană, engle­ză, americană etc., venind în 40 de croaziere care au totalizat aproape 14 000 de turişti. PRELUDII LA O SIMFONIE MULTI­MILENARĂ Interviuri cu maestrul emerit al artei M. H. MAXY și prof. dr. docent ION TARNAVSCHI La "]. O. continua Caruselul recordurilor • Un mare vis împlinit la 31 de ani. @ Gammoudi: „Planul meu a fost de a de­juca intenţiile puternicei coaliţii ken­­yano-etiopiene". 9 Şi totuşi Iolanda Balaş a fost în Me­xic... în gîndul noii campioane olimpice. 9 A început ploaia „de recorduri“ în... bazine. © Ultimele noutăţi despre sportivii noştri. (Citiţi corespondenţa din pagina a V-a) Toamna e îmbelşugată şi nespus de frumoasă, cu mult soare şi lumină, deşi ceasul chindiilor se tot a­­propie, micşorînd, zi de zi, ziua. Poeţii au celebrat toamna în chip şi fel, unii slăvind-o pentru roadele şi virtuţile ei, pentru policro­mia naturii, alţii meditind profund şi melancolic asu­pra stărilor sufleteşti pe care le stîrneşte. Dar toamna travestită în vară — cum spune Topîr­­ceanu — de la o vreme nu mai are putere să se pre­facă ; începe să-şi deie a­­rama pe faţă.­.. Ploaia, vîntul şi frigul sînt doar apanajul ei şi crainicul timpului de iarnă. Pentru a afla cum s-au pre­gătit şi mai ales ce au în vedere In­ următoarele luni cîteva mari instituţii de ordin republican, chemate să propage dragostea pen­tru artă şi cultură in ma­sele largi, ne-am adresat cadrelor de conducere din aceste unităţi cu întrebarea: ce spor de investiţii, de gîn­­dire, inventivitate şi orga­nizare aţi antrenat pentru a mări numărul şi interesul vizitatorilor şi auditorilor ? Tot mai mulţi prieteni ai frumosului M. H. Maxy directorul Muzeului de Artă al Republicii Socialiste România Preocuparea constantă a Muzeului de Artă al Repu­blicii Socialiste România de a-şi strînge mereu în preajmă prieteni, îmbracă forme tot mai variate, me­nite să capteze interesul iubitorilor de frumos, de toate vîrstele şi gradele de receptivitate. Spre a cinsti evenimente memorabile din viaţa ar­tistică, trecută şi prezentă a ţării noastre, în ultima parte a acestui an vom a­­vea două expoziţii come­morative. Una dintre ele va înmănunchia cele mai realizate peisaje şi compo­ziţii de plein air din opera străbătută de un luminos lirism a lui Luchian. La doi ani după expoziţia „Flori­lor“ sale, cea a peisajului va constitui un omagiu a­­dus genialului pictor, la împlinirea unui veac de la moartea sa. Aniversarea a 50 de ani de la marea unire din 1918, eveniment istoric de amplă rezonanţă naţională, va pri­lejui de asemenea deschide­rea, în sălile muzeului, a unor expoziţii care vor re­uni cele mai valoroase ta­blouri închinate Transilva­niei. O tradiţie care, în ciuda tinereţii ei, în ţara noas­tră s-a bucurat de la înce­put de simpatia publicului, îşi va afirma din nou şi în sezonul acesta virtuţile de catalizator, faţă de muzeul nostru. Este vorba de vii­toarele seri de muzică, dans şi poezie, care în cadrul expoziţiilor temporare sau pe estrada sălii de confe­rinţe vor ocaziona iubitori­lor de artă întîlnirea cu dansatorii Miriam Răduca-Interviuri consemnate de I. D. ZAVA (Continuare în pag. 2­ a)

Next