Munca, octombrie 1968 (Anul 24, nr. 6495-6521)
1968-10-19 / nr. 6511
Grăbirea ritmului lucrărilor de recoltare şi al insămînţărilor Relatări telefonice de la corespondenţii noştri BRĂILA. — Colaborînd strîns cu consiliile de conducere ale cooperativelor agricole de producţie, folosind din plin timpul prielnic de lucru, mecanizatorii din întreprinderile de mecanizare a agriculturii ale judeţului Brăila au_ei£celŞ" 'rat mult ritmul rftunator agricole de toamnă. Strădania depusă, atît de către mecanizatori, cît şi de către ţăranii cooperatori a făcut ca, în cele 92 C.A.P. din judeţ să se încheie semănatul celor 63 000 ha cultivate cu păioase. MARAMUREŞ. — Calendarul indică cea de a doua jumătate a lui octombrie. Se pare însă că scurgerea vremii nu îngrijorează pe unii conducători ai unităţilor agricole din judeţul Maramureş. Aşa se explică cum pînă la această dată s-au executat însămînţările doar pe 32 la sută din suprafaţa planificată în C.A.P. şi 30 la sută în I.A.S. La data de 18 octombrie existau în Maramureş 18 C.A.P. care nu au început încă însămînţatul, printre acestea se numără Berinţa, Cetăţele, Lipotin, Lăpuş etc. De asemenea sunt 8 cooperative care nu au trecut la recoltatul cartofilor. O situaţie necorespunzătoare prezintă şi recoltatul porumbului. în cooperativele agricole de producţie, această lucrare s-a executat doar în proporţie de 35 la sută, iar în unităţile agricole de stat în proporţie de 38 la sută. Pentru recuperarea rămînerii în urmă se cere din partea conducerilor C.A.P. şi I.A.S. din judeţul Maramureş o atenţie sporită folosirii intensive a utilajelor, mijloacelor de transport, a utilizării fiecărei ore bune de lucru şi, acolo unde este cazul, procurării neîntîrziate a seminţelor. ARGEŞ. — Ca în întreaga ţară şi pe ogoarele judeţului Argeş întîlneşti în aceste zile freamătul specific campaniilor agricole: se culege rodul culturilor tîrzii, seară şi se însămînţează păioasele. La însămînţări, o contribuţie de seamă o aduc lucrătorii întreprinderilor agricole de stat, care au și terminat executarea acestei importante la(Continuare în pag. 4-a) TELEGRAMĂ Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România şi tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, au primit o telegramă din partea tovarăşilor Todor Jivkov, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, preşedintele Consiliului de Miniştri şi Gheorghi Traikov, preşedintele Prezidiului Adunării Populare a Republicii Populare Bulgaria, prin care transmit condoleanţe în legătură cu catastrofa de cale ferată care a avut loc în ţara noastră la 7 octombrie şi exprimă compasiune sinceră familiilor îndoliate. Dincolo de definiţiile curente — incomplete, dată fiind sfera vastă de manifestare — recunoaştem in simţul moral pe acela ce o caracterizează in exclusivitate pe om. In virtutea acestei aserţiuni, aprecierea oricărui individ exprimă marca distinctă a personalităţii sale, simţul moral constituind, în ultimă analiză, sumumul însuşirilor particulare. Dacă spiritul de observaţie, de pildă, diferă de la om la om, iar inteligenţa — se spune — este distribuită în mod inegal pe suprafaţa pămîntului, simţul moral — fără a face abstracţie de existenţa factorilor endogeni şi exogeni, —poate fi identificat în acea facultate esenţială a individului, desigur într-o accepţiune elastică, pe care umanistul francez Taine punea atîta bază în teoriile sate. Intrucît gradul de moralitate reprezintă sinteza manifestărilor concrete ale fiecăruia în societate, subiectul — deşi comportă o desfăşurare complexă şi aproape inadecvată limitelor impusede un simplu articol — îşi justifică permanent dreptul la dezbatere. Este şi motivul, între altele, al prezentei intervenţii — un laconic dialog despre cultivarea acestui al şaselea simţ sau bunului simţ, cum îl numeşte direct poporul. Un consens unanim de păreri referitoare la indispensabilitatea simţului moral avansează concluzia potrivit căreia un om lipsit de o educaţie fizică sau intelectuală specială îşi poate găsi locul în societate, dar in nici un caz un individ lipsit total de calităţi morale, care lezează interesele societăţii. (Mihai Milea, elev Liceul nr. 3 — Craiova). Reflex de natură superioară, ce dă omului posibilitatea să reacţioneze în împrejurările variate de viaţă, în mod corect, umanitarist; să ia o atitudine potrivită, conformă cu normele sociale legiferate ori acceptate prin tradiţie multiseculară; să contribuie nemijlocit la armonia colectivităţii căreia îi aparţine — cerc intim, loc de muncă, etc simţul moral este, prin excelenţă, un produs al educaţiei, (prof. Milthiade Ionescu, Liceul nr. 4 — Craiova). Evident, educaţia simţului în discuţie nu se realizează, pe deplin, doar în perimetrul microgrupului social într-o perioadă scurtă (se face apel la orice pas la fatidicii „cei şapte ani de acasă"), ci presupune un proces de durată, mai exact o străduinţă continuă depusă în lungul vieţii, în sensul aspiraţiei de autoperfecţionare a personalităţii umane. Cu certitudine, factorul primar îl constituie mediul familial. Rolul familiei — se acreditează ideea — este VICTOR BIBICIOIU ROMULUS DIACONESCU (Continuare în pag. 2-a) CULTIVAREA SIMȚULUI MORAL Proletari din toate tarile, unifi-va! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIV nr. 6511 S sîmbătă 19 X 1968 6 pagini 30 bani CONSECINŢELE încălcării normelor democraţiei sindicale La Craiova, preşedinţi de sindicat „numiţi, iar nu aleşi" au transformat funcţia de înaltă răspundere pe care o ocupau, într-un mijloc de satisfacere a intereselor personale, dăunînd colectivităţii prin atitudini arbitrare, subiective şi imorale întrunit în şedinţă la 23 mai 1968, biroul executiv al Consiliului judeţean al sindicatelor Dolj a hotărît în unanimitate : 1. După absolvirea cursului sindical, Iov Apostolache Balcic va fi promovat în funcţia de preşedinte al comitetului sindicatului de la staţia C.F.R. Craiova ; 2. încadrarea lui Ionel Nedelcuţ ca preşedinte al comitetului sindicatului, nescos din producţie, la autobuza După două luni, la 29 iulie, biroul executiv se întruneşte în grabă în şedinţă extraordinară şi hotărăşte, tot în unanimitate, revenirea la... hotărîrea anterioară, deoarece cei doi absolvenţi ai şcolii „au avut obiecţii“. Altfel spus, au refuzat, din motive felurite şi personale, numirile în funcţiile respective. Aşa că biroul executiv s-a spălat pe mîini, reparîndu-şi greşeala. Vorba aceea , capul plecat, nu este tăiat de... sabia criticii. „Am greşit, poate că ne-am pripit, dar oricine greşeşte, nu? că d-aia suntem oameni ; principalul este că am recunoscut aceasta într-un cadru organizat şi am îndreptat lucrurile tot în cadru organizat, în şedinţă de birou. Nu eu, Iuliu Ică, şi nici eu, Ştefan Dragomir — preşedinte şi respectiv secretar al consiliului judeţean — am dispus, ci organul. E hotărîrea organului, tovarăşe, şi noi, ca soldaţi disciplinaţi, respectăm hotărîrea organului !“ La prima vedere e vorba de un joc al hotărîrilor : azi e albă, mîine e neagră, pentru că nea Cutare n-a fost de acord cu poziţia biroului executiv. Aşadar „în unanimitate de voturi“, hotărîrile respective nu au fost fundamentate, nu ştiinţific, că ar fi prea mult spus, dar cel puţin în conformitate cu practica curentă a organelor sindicale de a-şi respecta cuvîntul dat, de a nu se contrazice de la o zi la alta, de a măsura de zece ori şi a... hotărî o singură dată. După cum ni s-a explicat, cineva de la Bucureşti, care are în primire dosarele de cadre şi poartă de belciug cheia sertarului în care ţine ascuns aşa-numitul „nomenclator de funcţii“, a dat ordin : „Să raportaţi ce aveţi de gînd cu viitorii absolvenţi ai şcolii sindicale. Unde îi veţi încadra ? Pe ce funcţii ?“ Oamenii nici nu terminaseră învăţătura, dar soarta lor fusese deja hotărîtă, fără ca ei să ştie. Poate că unii dintre ei trecuseră prin şcoală ca gîsca prin apă, fără să se prindă ceva de ei. Poate că unii, căpătaseră apucături nesănătoase. Omul e schimbător, şi-ţi trebuie timp pentru a-l cunoaşte. Ca să-l aleagă preşedinte al comitetului sindicatului (înainte de a pleca la şcoală era doar membru al comitetului) organizaţia are nevoie de o cunoaştere temeinică a celui ce va fi conducătorul, reprezentantul său. Ar fi firesc ca absolvenţii şcolii să nu aibă dinainte postul asigurat, ci să se întoarcă de unde au plecat, în acelaşi colectiv şi pe aceeaşi funcţie. Dacă el va dovedi că merită încrederea maselor, că este temeinic instruit şi are înalte calităţi morale, atunci va putea candida pe lista viitorului comitet, primind mandatul organizaţiei. Aşa ni se pare că este firesc să se procedeze. Dar, s-a procedat PAUL URDEA (Continuare în pag. 5 a) Pe şantierele de irigaţii din judeţul Constanţa Rezerve potenţiale insuficient valorificate în stepa dobrogeană natura capricioasă cedează în faţa stăruinţei omului şi a cuceririlor ştiinţei. De la Taşaul la Vama Veche şi de la Cernavoda la Constanţa se va întinde un adevărat păienjeniş de conducte şi canale din beton. Numai în judeţul Constanţa se vor iriga pînă în 1972 peste 174 000 ha. Şantierele T.C.S.F. care vor executa aceste lucrări dispun de un bogat potenţial tehnic şi uman. In ce măsură este el corespunzător folosit ? Ancheta noastră publicată in pagina a 3-a își propune să răspundă la această întrebare. Nopţile de insomnie Pe marile şantiere de construcţii ale ţării, prezente în toate cele patru zări, harnicii noştri constructori ridică şi coboară schele, lăsînd în urma lor uzine, fabrici, blocuri, într-un ritm uimitor, îmbogăţind perinapiuritpatrimoniul industrial şi socialedilitar. Constructorii, despre care s-au scris multe pagini elogioase şi se vor mai scrie, constituiţi în monolite echipe cu experienţa multor şantiere ale ţării, poposesc de fiecare dată în alt loc. De această dată ne-am îndreptat atenţia nu asupra a ceea ce fac, ci a felului în care trăiesc, a condiţiilor de viaţă ce le sunt oferite pe şantier. Primul popas îe platforma chimică Dudeşti, şantierul nr. 1 al I.C.M. Bucureşti pendinte de Ministerul Construcţiilor pentru Industria Chimică şi Rafinării. Aici se ridică trei mari obiective industriale : Uzina de medicamente, Uzina policolor şi Fabrica de articole din sticlă. Deci, ani de muncă. ...încă de la bariera ce marchează intrarea în „colonia policolor", se vede că aici există o mînă de bun gospodar, care nu precupeţeşte nimic pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale constructorilor. Pe dreapta şi stînga, barăci luminoase, proaspăt vopsite în verde, cu perdele curate la ferestre. Intre ele, alei betonate, flancate de brazde cu flori, bănci pentru odihnă. Aici locuiesc peste 1 500 de oameni. Pe gospodarul şef Eugen Corbu l-am găsit în plină activitate la spălătoria coloniei. Se îngrijea de schimbarea rufăriei de pat. Vizităm locuinţele provizorii — barăcile. Paturile sînt plăcut aranjate cu cearşeafuri albe, călcate, cu pături albastre strînse frumos. Pe jos, fîşii de linoleum, în spaţiile dintre paturi, mese cu feţe curate şi flori în vaze. Pentru a se înlătura dispersarea cuierelor pe pereţi, cu aspect unit, s-au construit stelaje vopsite, cu draperii de doc, unde hainele de oraş sunt aranjate pe umeraşe. Caloriferele vopsite în bronz, funcţionează de cîteva zile. Spălătoriile cu şase duşuri sunt curate, sclipitoare. Te crezi mai curând într-o cabană de munte bine gospodărită. Baia comună a fost de curând renovată, vopsită, instalaţia verificată. Pe jos grătare noi de lemn. După-amiezele, când lucrul încetează, constructorii fac baie, se schimbă, oprinduse la clubul coloniei. Vizionează programele de televiziune, ascultă radioul, citesc ori joacă popice pe cele trei piste amenajate sau se odihnesc pe băncile dintre alei. Oamenii sunt mulţumiţi. Dar, aşa cum se întîmplă uneori pe şantiere, mai sunt unii tineri neînţelegători, certaţi cu disciplina, cu maniere diferite. Gălăgioşi, sparg geamuri, forţează uşi, deteriorează difuzoarele ori alte bunuri. Numai în acest an s-au înlocuit 700 m.p. de geamuri, iar dimineaţa vezi în urma lor resturi de alimente. Din cele 100 difuzoare, 38 au fost stricate fără milă. Munca de educaţie lasă de dorit. Gheorghe Feieş, preşedintele comitetului sindical de secţie, răsfoieşte planul de muncă din care a scăpat... tocmai această importantă sarcină: munca de educaţie —necesitate stringentă aici, pe şantier, de loc uşoară, dar care trebuie să ducă la modelarea caracterelor celor tineri, să-l înveţe cu disciplina, cu munca organizată şi viaţa ordonată. Nici muncitorii vîrstnici, cunoscuţi şi stimaţi, nu sunt chemaţi pentru a le da un preţios ajutor, a sta de vorbă cu ei. Ar trebui dezvoltată şi folosită eficient opinia de masă, organizarea unor întîlniri la club unde CONSTANTIN ANDREI (Continuare în pag. 5-a) are unui șantier In imediata apropiere a uzinei „Electroputere“ din Craiova, se construiesc atelierele centrale ale Uzinei de reparaţii locomotive Diesel electrice şi a celor ce circulă pe liniile electrificate. Anual, aci vor putea fi supuse reparaţiilor capitale 60 de locomotive. In clişeu , unul din atelierele principale ale noii uzine. 400 000 DE TURIŞTI STRĂINI ŞI-AU PETRECUT VACANŢA ÎN ROMÂNIA In sezonul estival 1968, în staţiunile Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud şi Neptun de pe litoralul românesc şi-au petrecut vacanţele peste 400 000 de turişti străini din R.F.G., Suedia, Anglia, R.D.G., Franţa, R.S.C., Elveţia, U.R.S.S., Belgia, R. P. Polonă şi alte ţări. Agenţiile internaţionale O.N.T. au organizat pentru oaspeţi peste 30 de excursii şi acţiuni turistice (degustări de vinuri, serbări cîmpeneşti, seri româneşti etc.), în ţară şi străinătate la care au participat mai bine de 175 000 de persoane. Dintre aceştia, aproape 50 000 au vizitat zone şi obiective turistice cum ar fi : Bucureşti, Valea Prahovei, Delta Dunării, mînăstirile Bucovinei, Valea Oltului etc. Alţi peste 35 000 de turişti, folosind serviciile O.N.T., au avut posibilitatea să cunoască frumuseţile din Istanbul, Cairo, Kiev, Odessa şi litoralul bulgar. Numai motonava Transilvania a executat in acest sezon 53 de curse la Istanbul. Portul Constanţa a fost şi în acest an o gazdă ospitalieră pentru numeroşi turişti străini sosiţi din întreaga lume. Astfel, de la 1 ianuarie pînă în aceste zile, la danele sale au acostat nave sub pavilioane de naţionalitate vest-germană, spaniolă, sovietică, italiană, engleză, americană etc., venind în 40 de croaziere care au totalizat aproape 14 000 de turişti. PRELUDII LA O SIMFONIE MULTIMILENARĂ Interviuri cu maestrul emerit al artei M. H. MAXY și prof. dr. docent ION TARNAVSCHI La "]. O. continua Caruselul recordurilor • Un mare vis împlinit la 31 de ani. @ Gammoudi: „Planul meu a fost de a dejuca intenţiile puternicei coaliţii kenyano-etiopiene". 9 Şi totuşi Iolanda Balaş a fost în Mexic... în gîndul noii campioane olimpice. 9 A început ploaia „de recorduri“ în... bazine. © Ultimele noutăţi despre sportivii noştri. (Citiţi corespondenţa din pagina a V-a) Toamna e îmbelşugată şi nespus de frumoasă, cu mult soare şi lumină, deşi ceasul chindiilor se tot apropie, micşorînd, zi de zi, ziua. Poeţii au celebrat toamna în chip şi fel, unii slăvind-o pentru roadele şi virtuţile ei, pentru policromia naturii, alţii meditind profund şi melancolic asupra stărilor sufleteşti pe care le stîrneşte. Dar toamna travestită în vară — cum spune Topîrceanu — de la o vreme nu mai are putere să se prefacă ; începe să-şi deie arama pe faţă... Ploaia, vîntul şi frigul sînt doar apanajul ei şi crainicul timpului de iarnă. Pentru a afla cum s-au pregătit şi mai ales ce au în vedere In următoarele luni cîteva mari instituţii de ordin republican, chemate să propage dragostea pentru artă şi cultură in masele largi, ne-am adresat cadrelor de conducere din aceste unităţi cu întrebarea: ce spor de investiţii, de gîndire, inventivitate şi organizare aţi antrenat pentru a mări numărul şi interesul vizitatorilor şi auditorilor ? Tot mai mulţi prieteni ai frumosului M. H. Maxy directorul Muzeului de Artă al Republicii Socialiste România Preocuparea constantă a Muzeului de Artă al Republicii Socialiste România de a-şi strînge mereu în preajmă prieteni, îmbracă forme tot mai variate, menite să capteze interesul iubitorilor de frumos, de toate vîrstele şi gradele de receptivitate. Spre a cinsti evenimente memorabile din viaţa artistică, trecută şi prezentă a ţării noastre, în ultima parte a acestui an vom avea două expoziţii comemorative. Una dintre ele va înmănunchia cele mai realizate peisaje şi compoziţii de plein air din opera străbătută de un luminos lirism a lui Luchian. La doi ani după expoziţia „Florilor“ sale, cea a peisajului va constitui un omagiu adus genialului pictor, la împlinirea unui veac de la moartea sa. Aniversarea a 50 de ani de la marea unire din 1918, eveniment istoric de amplă rezonanţă naţională, va prilejui de asemenea deschiderea, în sălile muzeului, a unor expoziţii care vor reuni cele mai valoroase tablouri închinate Transilvaniei. O tradiţie care, în ciuda tinereţii ei, în ţara noastră s-a bucurat de la început de simpatia publicului, îşi va afirma din nou şi în sezonul acesta virtuţile de catalizator, faţă de muzeul nostru. Este vorba de viitoarele seri de muzică, dans şi poezie, care în cadrul expoziţiilor temporare sau pe estrada sălii de conferinţe vor ocaziona iubitorilor de artă întîlnirea cu dansatorii Miriam Răduca-Interviuri consemnate de I. D. ZAVA (Continuare în pag. 2 a)