Munca, noiembrie 1968 (Anul 24, nr. 6522-6547)
1968-11-22 / nr. 6540
FORESTIERII TRIMIT LEMNUL LA TIMP! DE CE AJUNG LA El TIRZIU PRODUSELE SOLICITATE ? Cîteva zile oaspeţi ai forestierilor de la Nehoiu- Buzău, doi redactori şi un fotoreporter ai ziarului nostru au asistat, plini de admiraţie, la efortul generos al oamenilor pădurii, consacrat valorificării superioare a „aurului verde“, notindu-şi, în acelaşi timp, cîteva probleme cu sensuri majore, şi care ar fi trebuit să fie soluţionate — nu de ieri! — de către Ministerul Economiei Forestiere. Publicăm, mai jos, însemnările redactorilor noştri. Exploatarea forestieră^ Fabrică fără ziduri şi fără acoperiş, I. F. Nehoiu se întinde pe aproape 118 000 ha pădure în Munţii Buzăului, la curbura Carpaţilor, de la o altitudine de 300 pină la 1 500 metri. Cer şi copaci Oameni şi maşini. Ferăstraie, funiculare şi trolii.. Anul forestier — care are alt început decit cel calendaristic — se desfăşoară pe toate coordonatele sale. întregul peisaj are o frumuseţe sălbatică In acest decor, in aproape 100 de parchete, dispersate in imensitatea întinderii, muncesc 2 500 de forestieri. Oameni încercaţi, harnici. Din mîinile lor pornesc anual, spre industrializare şi în afara graniţelor, circa o jumătate de milion metri cubi de material lemnos. Faptele fac uşor ocolul pădurii . Aţi auzit ? La Huduboaia (acesta este cel mai îndepărtat punct al exploatării) numai cu atelajele nu pridideau transportul de la cioată. Şi atunci, maistrul Sandu Mînzală a discutat cu Petre Băjenaru, singurul tractorist din parchet. I-a făcut propunerea să tragă cu tractorul cu troliu materialul lemnos. De fapt acesta era şi punctul de vedere al tractoristului. Şi s-a tras silnic, cu un singur tractor, tot atît material lemnos cit s-ar fi tras cu zece atelaje la un loc. Timpul a fost folosit cu pricepere. Şi nu s-a întîmplat nici un accident. Tractoristul a dovedit nu numai elan tineresc, dar şi curaj şi stăpînirea la perfecţie a meseriei. Sarcinile de plan din prima lună a noului an forestier au fost in întregime realizate. ...Cincizeci de forestieri fac parte din două brigăzi. Îna la „Trestia", sub conducerea lui Traian Buzea şi cealaltă la „Arşiţa", condusă de Ion Cucu. Şi peste amindouă brigăzile este meşterul Gheorghe Tudose. Cinci ferăstraie, două funiculare şi şapte atelaje. Zestrea celor două brigăzi. Iar oamenii sunt muncitori stabili. Majoritatea din comuna Siriu, veche aşezare de muncitori pădurari. Se lucrează mecanizat. Ca de altfel in tot sectorul, in toată întreprinderea. In brigăzile din Valea Buzăului acţionează 60 de ferăstraie mecanice, 24 de funiculare, de tipuri diferite, 2 tractoare, înmulţiţi de 5 ori aceste mecanisme şi veţi avea imaginea mecanizării din toate sectoarele întreprinderii forestiere Nehoiu. L-am rugat pe Gheorghe Tudose să ne spună, pe scurt, cite ceva din experienţa brigăzilor sale. In prima şi în cea de a doua lună din noul an forestier, în loc de 380 m.c. masă lemnoasă cit prevedea planul lunar, ele au realizat cite 450 m.c. Ni s-a spus că în cadrul brigăzilor fiecare om îşi are atribuţii bine stabilite. Se ocupă de anumite operaţii ale procesului tehnologic. Unii doboară copacii şi-i fasonează. Alţii ii trag după atelaje. Alţii se ocupă cu transportul la gara forestieră şi încărcarea în vagoane. — Şi mai departe ? — Păi,... cam asta ar fi. Contabilul de sector, tovarăşul Popa, îi îndeamnă pe maistru să spună mai departe. — Arată, măi omule, că ai un grafic pe zile, care arată ce cantităţi şi sortimente trebuie realizate, că discutaţi in fiecare seară la cabană ce aveţi de făcut a doua zi. Spune că toţi oamenii lucrează de 10—12 şi chiar mai mulţi ani sub conducerea dumitale. Aşa este. Permanentizarea, calificarea şi ridicarea calificării contează foarte mult. Aici, ca şi în alte brigăzi, datorită împlinirii acestor laturi importante ale activităţii, se obţin, din aceeaşi cantitate de masă lemnoasă, sute de metri cubi de lemn de lucru în plus. La Nehoiu se lucrează cu indici înalţi de utilizare. Poţi să prăpădeşti lemnul ?! Gheorghe Tudose,nea NICOLAE BIVOLU LUCIAN BĂRBIERI (Continuare în pag. 3 a) Gheorghe T. Fercu, fruntaş în întrecerea socialistă, este unul din harnicii muncitori din brigada lui Petre Posea, de la gura de exploatare Izvorul Bradului O nouă instituţie ştiinţifică CENTRUL de cercetare I pentru proble-mele tineretului Convorbire cu conf. univ. dr. OVIDIU BĂDINA, consilier al ministrului pentru problemele tineretului In condiţiile revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, tineretul este tot mai solicitat pentru cunoaşterea şi aprofundarea fenomenelor noi ale vieţii. Educaţia lui ridică probleme complexe, necesită o continuă perfecţionare a mijloacelor şi metodelor de realizare a ei. Hotărîrea plenarei C.C. al P.C.R. din 29 noiembrie—1 decembrie 1967 cu privire la munca de educaţie în rîndurile tineretului prevede, printre alte măsuri, înfiinţarea Centrului de cercetări pentru problemele tineretului care a început să funcţioneze de curînd. L-am rugat pe interlocutorul nostru să ne vorbească despre profilul acestei instituţii de cercetare ştiinţifică. — Centrului de cercetări îi revine ca sarcină principală să întreprindă largi anchete şi studii în diferite medii privind viaţa şi munca tineretului. Colectivul de cercetători ai Centrului — sociologi, pedagogi, profesori şi alţi oameni de cultură cu îndelungată activitate ştiinţifică şi educativă — îşi propune să studieze tineretul în procesul formării şi integrării sale în muncă şi viaţă. Vor fi urmărite aspecte legate de dezvoltarea multilaterală a personalităţii tineretului şi psiho-sociologia grupurilor de tineret. Totodată, sunt preocupaţi să cunoască şi să aprofundeze tendinţele de evoluţie a tineretului, factorii care condiţionează munca şi viaţa sa, pregătirea şi educarea acestuia. Centrului îi revine sarcina să urmărească realizarea unei cunoaşteri profunde, ştiinţifice, a tineretului, pentru a putea înțelege Interviu luat de adriana Iuscalov (Continuare în pag. 5-a) I I I Proletari din toate tarile, unifi-va ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIV nr. 6540 S vineri 22 XI 1968 16 pagini 30 bani Noaptea era tot mai rece, se simţea apropierea apei şi umezeala te pătrundea adine. Trenul opri în gară şi după un minut se urni din loc. In forfota pasagerilor, nimeni nu putea observa două umbre ceI se furişau la cele două capete ale trenului, iar cînd se puse în mişcare, cei doi bărbaţi cu greu îşi făceau loc prin culoarul aglomerat, căutînd...I CÎnd ajunseră unul în faţa celuilalt, la o smucitură a trenului, cei doi se ciocniră. — Vă rog să fiţi atent, m-aţi călcat, fu replica politicoasă a unuia dintre ei. — Nu pot decit să-mi cer scuze, în fuga aceasta după un loc... — Şi totuşi trebuie să găsim două locuri, să mergem spre ultimul vagon. Ajunşi aici, platforma era goală, iar cei doi se furişară pe ea şi de aici repede pe vagon. Sus, Sebastian răsuflă puţin uşurat şi zise către doctor care se căţărase ca o pisică. — Nu-mi vine să cred că nu sunt aici. In stepă ei nu pot rămîne şi alt mijloc de a ajunge la destinaţie nu au. Ar mai rămîne de cercetat vagonul poştal, tenderul şi locomotiva. Fără să mai stea pe ginduri porniră să cerceteze şi aceste locuri. Scotociră fiecare ungher, dar nu păru nimic suspect. Apoi, priviră spre locomotivă. Aici, fochistul şi mecanicul erau absorbiţi de treabă, de altfel mai era puţin şi ajungeau la punctul terminus al călătoriei. Un semn al doctorului făcu să lucească de bucurie ochii lui Sebastian. Pe podeaua locomotivei, un obiect sub forma unui container zăcea printre praful de cărbune. Pentru un ochi neexperimentat ar fi trecut poate neobservat, dar nu şi pentru ochii obişnuiţi cu neprevăzutul. Locomotiva scoase cîteva şuierături scurte, semn că ajunsese în port. Sebastian şi Zavera se retraseră repede şi coborîră, amestecîndu-se cu mulţimea de călători. Doctorul vru să pună o întrebare, dar Sebastian il opri, făcindu-i semn să-l urmeze. ...Era unu noaptea. Portul era pustiu, vasele dormeau în leagănul undelor liniştite ale Dunării, otgoanele şi parîmele scîrţîiau uşor, liniştite. Farul, scînteia la intervale scurte, trătind drumul apelor. Peste tot liniște, dar urechea fină a lui Sebastian desluși în apropiere un motor ce batea înfundat, parcă ar sta gata de plecare. Uitîndu-se mai bine, descoperi o șalupă zveltă, ale cărei lumini erau camuflate. — Doctore, ascunde-te repede undeva şi nu pierde din ochi locomotiva. Eu mă duc să spun bună seara căpitanului. Cu paşi elastici se furişă ca o umbră pe pasarelă şi de aici pe puntea şalupei, ca apoi să se piardă prin chepengul deschis al punţii. Păşi cu băgare de seamă pe scară şi numără şapte trepte pină jos. Aici era linişte, nu se simţea nici o mişcare. Sebastian împinse cu grijă o uşă. Zgomotul motorului se intensifică; era sala maşinilor, iar înăuntru, un singur om îmbrăcat într-o salopetă şi maieu. Sebastian se furişă lingă el. Acesta întoarse capul cu o înjurătură spre uşă, simţind briza răcoroasă ce intra prin golul lăsat de ușa deschisă. Cînd dădu cu ochii de musafirul, nocturn făcu o săritură în lături și scoase din buzunarul pantalonului o armă. Sebastian fu însă mai iute; o lovitură fulgerătoare cu piciorul îl făcu pe acesta să scape pistoletul din mină, apoi cu o lovitură în plex și una in regiunea gîtului cu palma puternic deschisă, ii rostogoli in nesimțire lingă motor. Sebastian il imobiliză complet. Înghesui apoi pe stăpînul șalupei intr-un colț, acoperindu-l cu o foaie de cort... Nu trebui să aștepte prea mult. O mină puternică deschise larg ușa, zicînd din prag: — Bună seara ! Te-am făcut să mă aştepţi cam mult, dar uite că am sosit. AUREL IONESCU şi PETRE HLADCHIBUCOVINEANU (Continuare în pag. 2-a) ! SFIRȘITUL AGENTULUI „R -3" © In numărul de azi: • Rubrica: in audiență la sindicat (In pag. a 2-a) • Tribuna economica (Pagina a 3-a) . Intilnirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu conducerea Uniunii Compozitorilor Joi, 21 noiembrie, la Comitetul Central al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşul Paul Niculescu-Mizil, s-au întîlnit cu conducerea Uniunii Compozitorilor. La întîlnire au participat membrii Biroului Uniunii Compozitorilor, ai biroului organizaţiei P.C.R. a compozitorilor din Bucureşti, secretarii birourilor secţiilor de creaţie, precum şi ai filialelor şi cenaclurilor din ţară ale Uniunii Compozitorilor. In cadrul întîlnirii au fost examinate probleme privind adunarea generală a compozitorilor care va avea loc în zilele de 11—12 decembrie 1968. ROLUL ACTIV AL MIŞCĂRII SOCIALISTE ÎN ÎNFĂPTUIREA UNIRII TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA Tradiţiile înaintate ale luptei socialiştilor români împotriva asupririi naţionale, pentru autodeterminarea popoarelor, afirmate deschis încă de la începuturile mişcării muncitoreşti şi socialiste în ţara noastră, primesc la începutul secolului al XX-lea valenţe noi. Clasa muncitoare, împletind lupta pentru eliberarea de exploatare cu dezideratele naţionale fundamentale ale poporului român, imprimă mişcării socialiste un curs tot mai combativ, desfăşurat pe mai multe planuri, pentru desăvîrşirea procesului de constituire a statului naţional român. Sprijinind lupta românilor aflaţi sub dominaţia habsburgică pentru unirea Transilvaniei cu România, socialiştii exprimau voinţa întregului popor român. La congresele şi conferinţele avute, în presă şi alte materiale propagandistice, în întruniri şi adunări, ca şi într-o serie de alte manifestări muncitoreşti (campanii pentru votul universal, demonstraţii de 1 Mai etc.) se evidenţiază nu numai ION IACOŞ şef de sector la Institutul de studii istorice şi socialpolitice de pe lingă C. C. al P. C. R. strînsa legătură dintre socialiştii români de pe ambele versante ale Carpaţilor, ci şi poziţia apropiată, uneori identică, în soluţionarea problemei naţionale. Socialiştii în scrierile lor, ca şi la diferite congrese şi conferinţe naţionale, au continuat să abordeze chestiunea eliberării naţionale ca pe un act istoric necesar şi posibil în cadrul revoluţiei sociale. C. Dobrogeanu-Gherea, referindu-se la acest aspect al luptei proletariatului scria, în 1911, următoarele : „cînd popoarele muncitoare conştiente vor dispune de soarta lor şi a ţărilor lor, atunci va suna şi ceasul liberării naţiunilor mici de jugul celor puternice, atunci va deveni cu adevărat posibilă şi întregirea ţării noastre...“ Aceeaşi poziţie a fost exprimată şi de către alţi socialişti de frunte ai mişcării noastre muncitoreşti. De pildă, C. Hacovski scria, în 1914, că „unirea pe care o urmărim noi, socialiştii, se deosebeşte de aceea urmărită de către burghezie, atît prin forma ei, cit şi prin mijloacele de realizare... eliberarea nu se va putea face, decit în ziua cînd oamenii vor avea deplină posesiune a drepturilor lor politice, ca şi deplină proprietate a muncii lor, ea nu se va face decit sub regimul socialist“. Meritul deosebit al socialiştilor români constă în aceea că ei au pus problema desăvîrşirii unităţii statului naţional român prin unirea Transilvaniei cu România, în timp ce o parte a liderilor Partidului Naţional Român au rămas la stadiul autonomiei naţionale în cadrul imperiului dualist, iar unele forţe politice burgheze din vechea Românie din acea vreme abordau problema echivoc, aceasta fie din considerente politice conjuncturale, fie datorită poziţiilor lor de clasă. Reorganizarea mişcării muncitoreşti la începutul secolului al XX-lea, al cărui apogeu l-a reprezentat refacerea P.S.D. în 1910, pe de o parte, iar pe de alta crearea secţiunii române a P.S.D. din Transilvania, au dat impuls luptelor de clasă muncitoreşti şi ţărăneşti din ţara noastră, luptei de eliberare naţională, îmbinarea dezideratelor de ordin social cu cele de factură naţională a constituit o preocupare de bază a socialiştilor români. Această activitate poate fi surprinsă şi în presa socialistă, în „România muncitoare“, „Adevărul“, „Lupta“, „Viitorul social“, „Calendarul muncii“ etc., care critică ascuţit inegalitatea socială şi naţională şi militează pentru menţinerea mereu trează a conştiinţei naţionale a poporului român. In acest sens, presa socialistă a reprezentat o însemnată tribună pentru unirea tuturor forţelor progresiste ale naţiunii. Totodată, presa socialistă a abordat şi problema raportului dintre naţional şi internaţional, relevînd unitatea organică a acestui fenomen în viaţa oricărui popor. S-a arătat că între caracterul naţional al mişcării şi principiul internaţionalismului proletar nu există contradicţie. „Internaţionalismul în caz de anaţionalism e o utopie pe care nimeni nu o ia în serios. Noi socialiştii sîntem internaţionalişti în sensul că vrem ca toate popoarele să trăiască libere“. (Continuare în pag. 2-a) Acţiunile de prevederi si asistentă socială In sfera preocupărilor şi sarcinilor pe care le au sindicatele intră urmărirea, continuă şi activă, a „condiţiilor sociale ale muncii“. In această privinţă, o primă îndatorire, elementară, constă în privegherea bunei aplicări a dispoziţiilor de prevedere socială, cuprinse în Codul Muncii, al Familiei şi în legile de asigurări sociale. Acţiunile de prevedere socială vizează realizarea obligatorie şi automată a unor drepturi legale, de îndată ce anume condiţii sunt îndeplinite. Astfel , este suficient ca un salariat să facă dovada că a împlinit o anume vîrstă şi are o anume vechime în muncă, pentru ca pensia ce i se cuvine să-i fie calculată şi achitată , sau e suficient să arate că se încadrează în anume condiţii familiale, ca alocaţia cuvenită copiilor să-i fie asigurată. Asupra drepturilor de prevederi sociale nu există deci nici o controversă. Rămîne ca sindicatele să facă cele necesare pentru ca aceste drepturi să fie efectiv asigurate membrilor lor, astfel ca, orice om al muncii să aibă certitudinea că se va bucura de ele, fără şicane, în condiţii de rapiditate şi minuţioasă exactitate. Dar, în afara acestor acţiuni de prevedere socială, există un alt cîmp de activitate sindicală, avînd de asemenea o bază legală. Aceasta se realizează însă doar în măsura în care organele sindicale dau dovada unei price-Prof. univ. H. H. STAHL peritehnice şi a unei capacităţi de iniţiativă, însufleţită de un înalt spirit de solidaritate tovărăşească. Este vorba de domeniul „acţiunilor de asistenţă socială adică acele acţiuni, care urmărind acelaşi scop cu prevederile sociale, de necontenită îmbunătăţire a condiţiilor sociale ale muncii, nu sunt totuşi legal prestabilite şi nici strict obligatorii, ci sunt lăsate la aprecierea tehnicienilor de asistenţă socială, pentru a fi rea(Continuare în pag. 5 a) Vedere de ansamblu a noii Fabrici de amoniac din cadrul Combinatului chimic Craiova Foto : P. COZIA TELEGRAMA Excelenţei Sale Domnului CHARLES HELOU Preşedintele Republicii Liban BEIRUT Cu ocazia zilei naţionale a Republicii Liban, am plăcerea să adresez Excelenţei Voastre felicitări cordiale, cele mai bune urări de fericire personală, de prosperitate şi progres poporului libanez şi să exprim totodată convingerea că relaţiile prieteneşti româno-libaneze se vor dezvolta continuu. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a primit pe ambasadorul Republicii Arabe Unite Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit joi la amiază pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Arabe Unite, Moustapha Moukhtar, într-o vizită protocolară de prezentare. La întrevedere, care s-a desfășurat într-o atmosferă cordială, a luat parte Petru Burlacu, adjunct al ministrului afacerilor externe.