Munca, noiembrie 1968 (Anul 24, nr. 6522-6547)

1968-11-22 / nr. 6540

FORESTIERII TRIMIT LEMNUL LA TIMP! DE CE AJUNG LA El TIRZIU PRODUSELE SOLICITATE ? Cîteva zile oaspeţi ai forestierilor de la Nehoiu- Buzău, doi redactori şi un fotoreporter ai ziarului nostru au asistat, plini de admiraţie, la efortul generos al oamenilor pădurii, consacrat valorifi­cării superioare a „aurului verde“, notindu-şi, în acelaşi timp, cîteva probleme cu sensuri majore, şi care ar fi trebuit să fie soluţionate — nu de ieri! — de către Ministerul Economiei Forestiere. Publicăm, mai jos, însemnările redactorilor noştri. Exploatarea forestieră^ Fabrică fără ziduri şi fără acoperiş, I. F. Nehoiu se în­tinde pe aproape 118 000 ha pădure în Munţii Buzăului, la curbura Carpaţilor, de la o altitudine de 300 pină la 1 500 metri. Cer şi copaci Oameni şi maşini. Ferăs­­traie, funiculare şi trolii.. Anul forestier — care are alt început decit cel calen­daristic — se desfăşoară pe toate coordonatele sale. în­tregul peisaj are o frumuse­ţe sălbatică In acest decor, in aproape 100 de parchete, dispersate in imensitatea în­tinderii, muncesc 2 500 de forestieri. Oameni încercaţi, harnici. Din mîinile lor por­nesc anual, spre industriali­zare şi în afara graniţelor, circa o jumătate de milion metri cubi de material lem­nos. Faptele fac uşor ocolul pădurii . Aţi auzit ? La Hudu­­boaia (acesta este cel mai îndepărtat punct al exploa­tării) numai cu atelajele nu pridideau transportul de la cioată. Şi atunci, maistrul Sandu Mînzală a discutat cu Petre Băjenaru, singurul tractorist din parchet. I-a făcut propunerea să tragă cu tractorul cu troliu mate­rialul lemnos. De fapt aces­ta era şi punctul de vedere al tractoristului. Şi s-a tras silnic, cu un singur tractor, tot atît material lemnos cit s-ar fi tras cu zece atela­je la un loc. Timpul a fost folosit cu pricepere. Şi nu s-a întîmplat nici un acci­dent. Tractoristul a dovedit nu numai elan tineresc, dar şi curaj şi stăpînirea la per­fecţie a meseriei. Sarcinile de plan din prima lună a noului an forestier au fost in întregime realizate. ...Cincizeci de forestieri fac parte din două brigăzi. έna la „Trestia", sub con­ducerea lui Traian Buzea şi cealaltă la „Arşiţa", condu­să de Ion Cucu. Şi peste a­­mindouă brigăzile este meş­terul Gheorghe Tudose. Cinci ferăstraie, două funi­­culare şi şapte atelaje. Zes­trea celor două brigăzi. Iar oamenii sunt muncitori sta­bili. Majoritatea din comu­na Siriu, veche aşezare de muncitori pădurari. Se lu­crează mecanizat. Ca de alt­fel in tot sectorul, in toată întreprinderea. In brigăzile din Valea Buzăului acţio­nează 60 de ferăstraie me­canice, 24 de funiculare, de tipuri diferite, 2 tractoare, înmulţiţi de 5 ori aceste mecanisme şi veţi avea i­­maginea mecanizării din toate sectoarele întreprin­derii forestiere Nehoiu. L-am rugat pe Gheorghe Tudose să ne spună, pe scurt, cite ceva din experi­enţa brigăzilor sale. In pri­ma şi în cea de a doua lună din noul an forestier, în loc de 380 m.c. masă lemnoasă cit prevedea planul lunar, ele au realizat cite 450 m.c. Ni s-a spus că în cadrul bri­găzilor fiecare om îşi are atribuţii bine stabilite. Se ocupă de anumite operaţii ale procesului tehnologic. Unii doboară copacii şi-i fasonează. Alţii ii trag după atelaje. Alţii se ocupă cu transportul la gara forestie­ră şi încărcarea în vagoane. — Şi mai departe ? — Păi,... cam asta ar fi. Contabilul de sector, to­varăşul Popa, îi îndeamnă pe maistru să spună mai departe. — Arată, măi omule, că ai un grafic pe zile, care arată ce cantităţi şi sorti­mente trebuie realizate, că discutaţi in fiecare seară la cabană ce aveţi de făcut a doua zi. Spune că toţi oame­nii lucrează de 10—12 şi chiar mai mulţi ani sub conducerea dumitale. Aşa este. Permanentiza­rea, calificarea şi ridicarea calificării contează foarte mult. Aici, ca şi în alte bri­găzi, datorită împlinirii a­­cestor laturi importante ale activităţii, se obţin, din ace­eaşi cantitate de masă lem­noasă, sute de metri cubi de lemn de lucru în plus. La Nehoiu se lucrează cu indici înalţi de utilizare. Poţi să prăpădeşti lemnul ?! Gheorghe Tudose,­­nea NICOLAE BIVOLU LUCIAN BĂRBIERI (Continuare în pag. 3­ a) Gheorghe T. Fercu, fruntaş în întrecerea socialistă, este unul din harnicii muncitori din brigada lui Petre Posea, de la gura de exploatare Izvorul Bradului O nouă instituţie ştiinţifică CENTRUL de cercetare I pentru proble-­­­mele tineretului Convorbire cu conf. univ. dr. OVIDIU BĂDINA, consilier al ministrului pentru problemele tineretului In condiţiile revoluţiei tehnico-ştiinţifice contem­porane, tineretul este tot mai solicitat pentru cu­noaşterea şi aprofundarea fenomenelor noi ale vieţii. Educaţia lui ridică proble­me complexe, necesită o continuă perfecţionare a mijloacelor şi metodelor de realizare a ei. Hotărîrea plenarei C.C. al P.C.R. din 29 noiem­brie—1 decembrie 1967 cu privire la munca de edu­caţie în rîndurile tineretu­lui prevede, printre alte măsuri, înfiinţarea Centru­lui de cercetări pentru pro­blemele tineretului care a început să funcţioneze de curînd. L-am rugat pe interlocu­torul nostru să ne vor­bească despre profilul a­­cestei instituţii de cerce­tare ştiinţifică. — Centrului de cercetări îi revine ca sarcină prin­cipală să întreprindă largi anchete şi studii în dife­rite medii privind viaţa şi munca tineretului. Colecti­vul de cercetători ai Cen­trului — sociologi, peda­gogi, profesori şi alţi oa­meni de cultură cu înde­lungată activitate ştiinţifi­că şi educativă — îşi pro­pune să studieze tine­retul în procesul formării şi integrării sale în muncă şi viaţă. Vor fi urmărite aspecte legate de dezvol­tarea multilaterală a per­sonalităţii tineretului şi psiho-sociologia grupurilor de tineret. Totodată, sunt preocupaţi să cunoască şi să aprofundeze tendinţele de evoluţie a tineretului, factorii care condiţionează munca şi viaţa sa, pregă­tirea şi educarea acestuia. Centrului îi revine sarcina să urmărească realizarea unei cunoaşteri profunde, ştiinţifice, a tineretului, pentru a putea înțelege Interviu luat de adriana Iuscalov (Continuare în pag. 5-a) I I I Proletari din toate tarile, unifi-va ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIV nr. 6540 S vineri 22 XI 1968 1­­6 pagini 30 bani Noaptea era tot mai­­ rece, se simţea apropierea apei şi umezeala te pă­trundea adine. Trenul opri în gară şi după un minut­ se urni din loc. In forfota pasagerilor, nimeni nu pu­tea observa două umbre ceI se furişau la cele două ca­pete ale trenului, iar cînd se puse în mişcare, cei doi­ bărbaţi cu greu îşi făceau loc prin culoarul aglomerat, căutînd...I CÎnd ajunseră unul în faţa celuilalt, la o smuci­­tură a trenului, cei doi se ciocniră. — Vă rog să fiţi atent, m-aţi călcat, fu replica po­liticoasă a unuia dintre ei. — Nu pot decit să-mi cer scuze, în fuga aceasta după un loc... — Şi totuşi trebuie să găsim două locuri, să mer­gem spre ultimul vagon. Ajunşi aici, platforma era goală, iar cei doi se fu­rişară pe ea şi de aici re­pede pe vagon. Sus, Se­bastian răsuflă puţin uşu­rat şi zise către doctor care se căţărase ca o pisică. — Nu-mi vine să cred că nu sunt aici. In stepă ei nu pot rămîne şi alt mij­loc de a ajunge la desti­naţie nu au. Ar mai rămîne de cercetat vagonul poştal, tenderul şi locomotiva. Fără să mai stea pe ginduri porniră să cerceteze şi a­­ceste locuri. Scotociră fiecare ungher, dar nu păru nimic suspect. Apoi, priviră spre locomo­tivă. Aici, fochistul şi me­canicul erau absorbiţi de treabă, de altfel mai era puţin şi ajungeau la punc­tul terminus al călătoriei. Un semn al doctorului făcu să lucească de bucurie ochii lui Sebastian. Pe podeaua locomotivei, un obiect sub forma unui con­tainer zăcea printre praful de cărbune. Pentru un ochi neexperimentat ar fi trecut poate neobservat, dar nu şi pentru ochii o­­bişnuiţi cu neprevăzutul. Locomotiva scoase cî­teva şuierături scurte, semn că ajunsese în port. Sebas­tian şi Zavera se retraseră repede şi coborîră, ames­­tecîndu-se cu mulţimea de călători. Doctorul vru să pună o întrebare, dar Se­bastian il opri, făcindu-i semn să-l urmeze. ...Era unu noaptea. Por­tul era pustiu, vasele dor­meau în leagănul undelor liniştite ale Dunării, otgoa­nele şi parîmele scîrţîiau uşor, liniştite. Farul, scîn­­teia la intervale scurte, t­­rătind drumul apelor. Peste tot liniște, dar urechea fină a lui Sebastian des­luși în apropiere un motor ce batea înfundat, parcă ar sta gata de plecare. Ui­­tîndu-se mai bine, desco­peri o șalupă zveltă, ale că­rei lumini erau camuflate. — Doctore, ascunde-te repede undeva şi nu pierde din ochi locomotiva. Eu mă duc să spun bună seara că­pitanului. Cu paşi elastici se furişă ca o umbră pe pasarelă şi de aici pe pun­tea şalupei, ca apoi să se piardă prin chepengul des­chis al punţii. Păşi cu bă­gare de seamă pe scară şi numără şapte trepte pină jos. Aici era linişte, nu se simţea nici o mişcare. Se­bastian împinse cu grijă o uşă. Zgomotul motorului se intensifică; era sala maşi­nilor, iar înăuntru, un sin­gur om îmbrăcat într-o sa­lopetă şi maieu. Sebastian se furişă lingă el. Acesta întoarse capul cu o înju­rătură spre uşă, simţind briza răcoroasă ce intra prin golul lăsat de ușa des­chisă. Cînd dădu cu ochii de musafirul, nocturn făcu o săritură în lături și scoa­se din buzunarul pantalo­nului o armă. Sebastian fu însă mai iute; o lovitură fulgerătoare cu piciorul îl făcu pe acesta să scape pistoletul din mină, apoi cu o lovitură în plex și una in regiunea gîtului cu palma puternic deschisă, ii rostogoli in nesimțire lin­gă motor. Sebastian il imo­­biliză complet. Înghesui a­­poi pe stăpînul șalupei in­tr-un colț, acoperindu-l cu o foaie de cort... Nu trebui să aștepte prea mult. O mină puternică deschise larg ușa, zicînd din prag: — Bună seara ! Te-am făcut să mă aştepţi cam mult, dar uite că am sosit. AUREL IONESCU şi PETRE HLADCHI­­BUCOVINEANU (Continuare în pag. 2-a) ! SFIRȘITUL­­ AGENTULUI „R -3" © In numărul de azi: • Rubrica: in audiență la sindicat (In pag. a 2-a) • Tribuna economica (Pagina a 3-a) . Intilnirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu conducerea Uniunii Compozitorilor Joi, 21 noiembrie, la Co­mitetul Central al Partidu­lui Comunist Român, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşul Paul Niculescu-Mizil, s-au întîl­­nit cu conducerea Uniunii Compozitorilor. La întîlnire au participat membrii Biroului Uniunii Compozitorilor, ai biroului organizaţiei P.C.R. a com­pozitorilor din Bucureşti, secretarii birourilor secţii­lor de creaţie, precum şi ai filialelor şi cenaclurilor din ţară ale Uniunii Compozi­torilor. In cadrul întîlnirii au fost examinate probleme pri­vind adunarea generală a compozitorilor care va avea loc în zilele de 11—12 de­cembrie 1968. ROLUL ACTIV AL MIŞCĂRII SOCIALISTE ÎN ÎNFĂPTUIREA UNIRII TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA Tradiţiile înaintate ale luptei socialiştilor români împotriva asupririi naţiona­le, pentru autodeterminarea popoarelor, afirmate deschis încă de la începuturile miş­cării muncitoreşti şi socia­liste în ţara noastră, primesc la începutul secolului al XX-lea valenţe noi. Clasa muncitoare, împletind lupta pentru eliberarea de exploa­tare cu dezideratele naţio­nale fundamentale ale po­porului român, imprimă miş­cării socialiste un curs tot mai combativ, desfăşurat pe mai multe­­ planuri, pentru desăvîrşirea procesului de constituire a statului naţio­nal român. Sprijinind lupta românilor aflaţi sub dominaţia habs­­burgică pentru unirea Tran­silvaniei cu România, so­cialiştii exprimau voinţa în­tregului popor român. La congresele şi conferinţele a­­vute, în presă şi alte ma­teriale propagandistice, în întruniri şi adunări, ca şi într-o serie de alte mani­festări muncitoreşti (campa­nii pentru votul universal, demonstraţii de 1 Mai etc.) se evidenţiază nu numai ION IACOŞ şef de sector la Institutul de studii istorice şi social­­politice de pe lingă C. C. al P. C. R. strînsa legătură dintre so­cialiştii români de pe am­bele versante ale Carpaţi­lor, ci şi poziţia apropiată, uneori identică, în soluţio­narea problemei naţionale. Socialiştii în scrierile lor, ca şi la diferite congrese şi conferinţe naţionale, au con­tinuat să abordeze chestiu­nea eliberării naţionale ca pe un act istoric necesar şi po­sibil în cadrul revoluţiei so­ciale. C. Dobrogeanu-Gherea, referindu-se la acest aspect al luptei proletariatului scria, în 1911, următoarele : „cînd popoarele muncitoare conştiente vor dispune de soarta lor şi a ţărilor lor, atunci va suna şi ceasul li­berării naţiunilor mici de jugul celor puternice, atunci va deveni cu adevărat posi­bilă şi întregirea ţării noas­tre...“ Aceeaşi poziţie a fost exprimată şi de către alţi so­cialişti de frunte ai mişcării noastre muncitoreşti. De pildă, C. Hacovski scria, în 1914, că „unirea pe care o urmărim noi, socialiştii, se deosebeşte de aceea urmări­tă de către burghezie, atît prin forma ei, cit şi prin mijloacele de realizare... eli­berarea nu se va putea face, decit în ziua cînd oamenii vor avea deplină posesiune a drepturilor lor politice, ca şi deplină proprietate a muncii lor, ea nu se va face decit sub regimul socialist“. Meritul deosebit al socia­liştilor români constă în a­­ceea că ei au pus problema desăvîrşirii unităţii statului naţional român prin unirea Transilvaniei cu România, în timp ce o parte a lideri­lor Partidului Naţional Ro­mân au rămas la stadiul au­tonomiei naţionale în cadrul imperiului dualist, iar unele forţe politice burgheze din vechea Românie din acea vreme abordau problema e­­chivoc, aceasta fie din con­siderente politice conjunctu­­rale, fie datorită poziţiilor lor de clasă. Reorganizarea mişcării muncitoreşti la începutul se­colului al XX-lea, al cărui apogeu l-a reprezentat refa­cerea P.S.D. în 1910, pe de o parte, iar pe de alta crea­rea secţiunii române a P.S.D. din Transilvania, au dat impuls luptelor de clasă muncitoreşti şi ţărăneşti din ţara noastră, luptei de eli­berare naţională, îmbinarea dezideratelor de ordin social cu cele de fac­tură naţională a constituit o preocupare de bază a socia­liştilor­ români. Această ac­tivitate poate fi surprinsă şi în presa socialistă, în „Ro­mânia muncitoare“, „Adevă­rul“, „Lupta“, „Viitorul so­cial“, „Calendarul muncii“ etc., care critică ascuţit ine­galitatea socială şi naţiona­lă şi militează pentru men­ţinerea mereu trează a con­ştiinţei naţionale a poporu­lui român. In acest sens, presa socialistă a reprezen­tat o însemnată tribună pen­tru unirea tuturor forţelor progresiste ale naţiunii. Tot­odată, presa socialistă a a­­bordat şi problema raportu­lui dintre naţional şi inter­naţional, relevînd unitatea organică a acestui fenomen în viaţa oricărui popor. S-a arătat că între caracterul naţional al mişcării şi prin­cipiul internaţionalismului proletar nu există contra­dicţie. „Internaţionalismul în caz de anaţionalism e o utopie pe care nimeni nu o ia în serios. Noi socialiştii sîntem internaţionalişti în sensul că vrem ca toate po­poarele să trăiască libere“. (Continuare în pag. 2-a) Acţiunile de prevederi si asistentă socială In sfera preocupărilor şi sarcinilor pe care le au sin­dicatele intră urmărirea, continuă şi activă, a „con­diţiilor sociale ale muncii“. In această privinţă, o primă îndatorire, elementară, con­stă în privegherea bunei a­­plicări a dispoziţiilor de pre­vedere socială, cuprinse în Codul Muncii, al Familiei şi în legile de asigurări sociale. Acţiunile de prevedere so­cială vizează realizarea obli­gatorie şi automată a unor drepturi legale, de îndată ce anume condiţii sunt îndepli­nite. Astfel , este suficient ca un salariat să facă dovada că a împlinit o anume vîrstă şi are o anume vechime în muncă, pentru ca pensia ce i se cuvine să-i fie calculată şi achitată , sau e suficient să arate că se încadrează în anume condiţii familiale, ca alocaţia cuvenită copiilor să-i fie asigurată. Asupra drepturilor de prevederi so­ciale nu există deci nici o controversă. Rămîne ca sin­dicatele să facă cele nece­sare pentru ca aceste drep­turi să fie efectiv asigurate membrilor lor, astfel ca, orice om al muncii să aibă certi­tudinea că se va bucura de ele, fără şicane, în condiţii de rapiditate şi minuţioasă exactitate. Dar, în afara acestor ac­ţiuni de prevedere socială, există un alt cîmp de activi­tate sindicală, avînd de ase­menea o bază legală. Aceasta se realizează însă doar în mă­sura în care organele sindi­cale dau dovada unei price-Prof. univ. H. H. STAHL peri­tehnice şi a unei capa­cităţi de iniţiativă, însufle­ţită de un înalt spirit de so­lidaritate tovărăşească. Este vorba de domeniul „acţiunilor de asistenţă so­cială adică acele acţiuni, care urmărind acelaşi scop cu prevederile sociale, de necontenită îmbunătăţire a condiţiilor sociale ale mun­cii, nu sunt totuşi legal pres­tabilite şi nici strict obliga­torii, ci sunt lăsate la apre­cierea tehnicienilor de asis­tenţă socială, pentru a fi rea­(Continuare în pag. 5­ a) Vedere de ansamblu a noii Fabrici de amoniac din cadrul Combinatului chimic­ Craiova Foto : P. COZIA TELEGRAMA Excelenţei Sale Domnului CHARLES HELOU Preşedintele Republicii Liban BEIRUT Cu ocazia zilei naţionale a Republicii Liban, am plă­cerea să adresez Excelenţei Voastre felicitări cordiale, cele mai bune urări de fericire personală, de prosperi­tate şi progres poporului libanez şi să exprim totodată convingerea că relaţiile prieteneşti româno-libaneze se vor dezvolta continuu. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a primit pe ambasadorul Republicii Arabe Unite Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit joi la amiază pe ambasa­dorul extraordinar şi pleni­potenţiar al Republicii Arabe Unite, Moustapha Moukhtar, într-o vizită protocolară de prezentare. La întrevedere, care s-a desfășurat într-o atmosferă cordială, a luat parte Petru Burlacu, adjunct al mi­nistrului afacerilor ex­terne.

Next