Munca, septembrie 1969 (Anul 25, nr. 6782-6806)

1969-09-11 / nr. 6790

Joi 77 teptembrió 7969 Dezbaterea cifrelor de ÎNCÂLCI obligaţiile DE SERVICIU? RĂSPUNZI PERSONAL! * Din cauza „problemelor" nu se mai văd... mărunţişurile • Procesul tehnologic prevede „odihna" anve­lopelor crude, nu a propunerilor ! • Ciudat fel de a-i stimula pe maiştri­­ fac, nu fac treabă — premiu.» maxim I De la adunarea salariaţi­lor din secţia III, anvelope uşoare, a Uzinei Victoria, Floreşti-Prahova, am reţi­nut îndeosebi spiritul cri­tic şi autocritic al dezba­te­­­rilor. Tonul a fost dat de referatul prezentat de ing. Nicolae Preda, şeful secţiei, care, după ce a remarcat faptul că în urma aplicării măsurilor stabilite la înce-­­­­putul anului ,mai cu seamă în ceea ce priveşte creşte­rea continuă a pregătirii profesionale a operatorilor chimişti, colectivul secţiei a realizat planul producţiei marfă vîndută şi încasată pe opt luni în proporţie de 103,4 la sută — a insistat asupra cauzelor care frî­­nează buna desfăşurare a procesului tehnologic. Şe­ful secţiei a prezentat, de asemenea, un plan concret de măsuri care va duce la înlăturarea neajunsurilor semnalate, la realizarea cu succes a sarcinilor pe peri­oada care a mai rămas pînă la sfîrşitul anului, la pre­gătirea de pe acum a con­diţiilor de trecere la înde­plinirea ritmică a planului pe 1970. Participanţii la discuţii au ţinut însă să demonstre-­­­za că aici mai sînt încă multe de făcut, că pe lîngă problemele aşa-zise „mari" mai sînt de pus la punct şi acele mărunţişuri,» im­portante, care nu cer cine ştie ce eforturi de gîndire sau financiare din partea conducerii secţiei şi a comi­tetului de direcţie, dar fără de care producţia are de su­ferit. Dominanta discuţii­lor — criticarea tărăgănă­rilor în aplicarea unor pro­puneri menite să ducă la lichidarea deficienţelor. O primă concluzie: cauzele unor lipsuri persistă aici de mult timp, dar măsurile ce trebuiau luate întîrzie. Nimeni nu a fost tras la răspundere pentru acest lu­cru şi de aici au apărut apoi alte şi alte necazuri. — După cum am văzut — arăta operatorul chimist Nicolae Preda — sarcinile de plan vor creşte în anul viitor, astfel că pentru de­pozitarea intermediară vom avea nevoie de rastele pen­tru minimum 1 200 bucăţi anvelope crude. Dar nici acum numărul rastelelor nu este suficient şi am atras atenţia asupra acestui lucru de mai mult timp. Din această cauză, după confec­ţionare, anvelopele nu sunt „odihnite“, aşa cum preve­de procesul tehnologic, cel puţin opt ore. De aici se nasc defectele de fabrica­ţie. Un calcul simplu de­monstrează că pierderile din aceste motive, depă­şesc de zeci de ori costul confecţionării rastelelor. Este un lucru conceput de toată lumea darT. Asupra altor cauze care duc la irosirea timpului bun de lucru, cauze tolerate la nesfîrşit, a insistat şi maistrul Alexandru Piroş care arăta că „prin confec­ţionarea a 40 de cărucioare şi 24 de poduri care să stea în faţa preselor cu anvelo­pe pregătite pentru vulca­nizare se va elimina depla­sarea inutilă a operatorilor de la prese pentru aprovi­zionare şi astfel producţia va creşte, iar numărul de­fectelor va scădea simţitor. In cuvîntul său, maistrul Gheorghe Crăciun a insis­tat asupra rolului maistru­lui în producţie — „un lu­cru care nu-l discutăm pen­tru prima dată“ după cum arăta el „dar pe­­care mulţi dintre noi îl uităm“. Cauza ? Lipsa simţului de răspun­dere în muncă al maistru­lui. Şi cum să existe răs­pundere, cînd indiferent de contribuţia adusă la înde­plinirea sarcinilor de pro­ducţie, toţi maiştrii sunt tre­cuţi la „premiere maximă“ ? De aici lipsa de ritmicitate în aprovizionarea zilnică a locurilor de muncă, slaba a­­sistenţă tehnică, plimbările prin secţii, sporirea numă­rului de „pierde vară“ prin secţii. Cu deplină satisfac­ţie a fost primită de colec­tiv propunerea maistrului Crăciun de a se trece în­­tr-un timp cît mai scurt la imputarea de sus şi pînă jos a materialelor irosite, ia­­ cei vinovaţi să suporte toate consecinţele ce decurg din încălcarea obligaţiilor de serviciu. Numai astfel se poate face ordine atît în ceea ce priveşte obligativi­tatea ridicării nivelului de cunoştinţe, a păstrării dis­ciplinei la fiecare loc de muncă. LUCIAN BĂRBIERI (Urmare din pag. 1-a) de locuinţe din Vaslui ca, de pildă, cele din preajma Fa­bricii de confecţii şi Blocul „MS“, au reliefat şi alte as­pecte negative care, indiscu­tabil, se răsfrîng nefavorabil asupra ritmicităţii şi costu­lui lucrărilor. După cum ne spuneau maiştrii, Gheorghe Mihăluş şi Constantin Dra­­gomir, ca şi Constantin Ar­­hire, şeful de lot de aici, apa este adusă cu cisterna de la peste 5 km, ceea ce grevează preţul de cost, majorîndu-1 de peste 10 ori. Cu toate a­tare cu apă a oraşQllfî (EXC* cutant — aceeaşi întreprinde­­re) sunt mult rămase în ur­mă şi nu se întrevăd măsuri pentru dinamizarea lor. — De mai mult timp, — remarca un şef de lot, care ne-a rugat să nu-i dăm nu­mele — am propus conducerii întreprinderii prepararea centralizată a mortarelor şi betoanelor, arătindu-i marile avantaje tehnico-econom­ice. Dar, n-am fost luat în sea­mă. Acum, după cum vă pu­teţi convinge personal, ma­­laxoarele şi betonierele sunt împrăştiate la toate punctele de lucru. Sunt utilizate cu in­dici foarte scăzuţi, în schimb, sunt folosiţi numeroşi munci­tori auxiliari, ceea ce afec­tează serios productivitatea muncii. In acest climat de dezinte­res, nici timpul afectat pro­ducţiei nu este judicios fo­losit, disciplina în muncă a­­vînd grave carenţe. Oamenii vin şi pleacă de la serviciu cînd vor, absentează zile în şir, fără să le atragă cineva atenţia, sau să le diminueze cîştigul. Afirmaţiile lor au fost confirmate şi de statisticiana Nicolae Baban, care, pe bază de documente, ne-a înfăţişat o situaţie alarmantă, în opt luni, absenţele nemotivate şi învoirile fără plată se ridică la 12 659 ore / om şi, res­pectiv, 41 416 ore / om, încercarea de a justifica cauzele indisciplinei numai pe seama tinereţii oamenilor şi a faptului că „sunt prove­niţi din mediul rural şi nu s-au incadrat Încă in diser­­piiaa industrială* ma­jpraa­pund realităţii. Pe şantierele întreprinderii sint forma­ţii de lucru, ca brigada de zidari a lui Dumitru D. Pa­­traş, a cărei vîrstă medie e sub 25 de ani, şi in cadrul căreia nu există absenţe ne­motivate sau întîrzieri de la program, ea depăşindu-şi cu regularitate planul de pro­ducţie cu 20—30 la sută. „In­­disciplinaţii — remarca dîn­­sul — se autoexclud din bri­carifmé'rtf inciere"plu­vi vin­tul". Şi, nu este unica briga­dă, formată din tineri, care merge bine. Acelaşi lucru se poate spune şi de echipa con­­dusă de Dumitru Achiţei. Evident, lipsa de organi­zare a lucrului la marea ma­joritate a punctelor de lu­cru, inexistenţa supraveghe­rii şi îndrumării oamenilor, încadrarea în munci de răs­pundere a unor elemente ne­corespunzătoare. — iată ca­uzele principale care au ge­nerat o atmosferă de sufici­enţă, de îngăduinţă şi tole­rare a anomaliilor amintite. In perioada care a mai ră­mas pînă la finele anului vor trebui depuse eforturi seri­oase pentru recuperarea res­tanţelor, concomitent cu pre­gătirea frontului de lucru pentru 1970. In ordinea im­portanţei şi urgenţei vor tre­bui înfăptuite, neîntîrziat, următoarele măsuri : reorga­nizarea serviciilor şi înca­drarea lor cu elemente pri­cepute, capabile să se achi­te conştiincios şi cu convin­gere de sarcinile ce le revin ; organizarea­­ activităţii de construcţii, în două schim­buri, la toate punctele de lu­cru ; repartizarea cadrelor tehnice pe şantiere, loturi şi puncte de lucru, astfel incit munca să fie urmărită înde­aproape ; organizarea unei staţii centralizate de prepa­rare a betoanelor şi morta­relor, ceea ce ar avea ca ur­mare — pe lîngă aprovizio­narea ritmică a punctelor de lucru cu cantităţile necesare de materiale — reducerea cu toate M la antă a numărului Constituite cu peste un an de zile în urmă, comitetele de direcţie au acum o apre­ciabilă experienţă pozitivă, acumulată din gîndirea ce­lor mai buni specialişti, a colectivelor de muncă din întreprinderi. Activitatea lor, rezultatele obţinute demons­trează in marea majoritate a cazurilor superioritatea con­ducerii colective faţă de ve­chea formă de conducere unipersonală, arată în acelaşi timp justeţea măsurilor adop­tate de către partid. Aceste lucruri au fost scoase in evidenţă şi cu pri­lejul consfătuirii organizată zilele trecute la Giurgiu de Comitetul judeţean de partid şi Consiliul judeţean al sin­dicatelor. Numeroase comi­tete de direcţie, printre care cele de la Şantierul naval şi întreprinderea „Fructo­­nil", Giurgiu, filatura „Olte­niţa“ I.C.I.L., D.R.T.A. Bucu­ de muncitori auxiliari și a necesarului de utilaje. In ve­derea asigurării agentului termic pentru continuarea lu­crului în sezonul rece, se im­pune urgentarea lucrărilor la centrala de termoficare, trecerea neintirziată la mon­tarea cazanelor deja sosite pe şantier. Din discuţiile purtate cu tovarăşii Gheorghe Ivan, pre­şedintele Consiliului judeţean cii judeţene de investiţii, ca şi cu uniii şefi de lot, a re­zultat că actualul director, tovarăşul Constantin Spirea, cu toată bunăvoinţa pe care o manifestă, este depăşit de complexitatea sarcinilor ce stau în faţa intreprinderii pe care o conduce. Rutina, ami­ciţia prost înţelească de o se­rie de cadre tehnico-admi­­nistrative cu care s-a încon­jurat şi cărora le-a încredin­ţat munci de răspundere­­mai ales la producţie şi organi­zarea muncii), tolerarea aba­terilor săvîrşite de subalterni şi lipsa de intervenţie cînd se constată anomalii, au contri­buit „din plin“ la crearea te­renului prielnic miopiei, ac­tuala stare de lucruri fiind considerată ca o situaţie „neo plus ultra“ In această pri­vinţă o vină o are şi comite­tul sindicatului — preşedinte, Gheorghe Ştefănescu — care nu şi-a făcut simţit sprijinul. In discuţiile avute, cei care s-au referit la dînsul au fă­cut remarca că este un pre­şedinte ... „de formă“. Aici, la I.C.M. Vaslui, in­­făptuirea programului de construcţii a locuinţelor. In prezent ca şi in perspectivă, impune producerea unui e­­nergic reviriment astfel incit oamenii muncii să primească la termenele planificate a­­partamentele ce le-au fost repartizate, şi ca întregul po­tenţial uman şi material să fie utilizat la întreaga capa­citate, pentru realizarea rit­­mlui a planului de construcţii.­reşii, I.C.F.T. Urziceni, pro­movînd principiul muncii şi conducerii colective, iniţia­tiva şi spiritul novator, şi-au dovedit capacitatea în solu­ţionarea operativă şi eficace a problemelor esenţiale ale activităţii economice, în lua­rea unor decizii temeinic fundamentate. Aceste apre­cieri sunt confirmate şi de faptul că în numai opt luni ale anului, planul a fost nu nu­mai îndeplinit dar şi depăşit. Cu toate aceste succese, din cuvîntul participanţilor la consfătuire a reieşit preg­nant că stilul şi metodele de muncă ale unor comitete de direcţie nu sunt încă la ni­velul cerinţelor şi condiţii­lor actuale. Ele nu-şi înde­plinesc constant rolul şi a­­tribuţiile ce le revin, nu pro­movează încă o concepţie ştiinţifică în organizarea producţiei şi a muncii, în ve­derea sporirii eficienţei eco­nomice a activităţii de pro­ducţie. Aşa, de exemplu, în multe întreprinderi, printre care Fabrica de vară şi cea de ambalaje metalice din Buftea, Fabrica de cărămizi Urziceni, întreprinderea de foraj-Bucureşti, I.I.L. Olte­niţa s-au manifestat forma­lism şi superficialitate în ela­borarea regulamentelor, copi­­indu-se prevederile hotărîrii sau regulamentele altor uni­tăţi fără a le localiza măcar la specificul întreprinderilor respective. Or, trebuie ştiut de către fiecare conducător din economie, că acest regu­lament are scopul să stabi­lească amănunţit modul de organizare şi funcţionare a comitetului de direcţie, să prevadă atribuţiile concrete ce-i revin ca organ colectiv de conducere, frecvenţa şi termenele de convocare a comitetului, modalitatea de pregătire şi desfăşurare a analizelor, metodologia de întocmire a studiilor şi ter­menelor de predare a mate­rialelor către membrii comi­tetului, modul de urmărire a îndeplinirii hotărîrilor a­ Una dintre premisele suc­cesului muticii comitetului de direcţie este cunoaşterea profundă a activităţii ce se desfăşoară în întreprindere. Numai fiind în cunoştinţă de cauză, organul de conducere colectivă are posibilitatea de a sesiza neajunsurile şi de a orienta activitatea intreprin­derii, a sectoarelor şi a tutu­ror factorilor producţiei în direcţia creşterii eficienţei economice. Cunoaşterea de­plină a problemelor concrete pe care le ridică producţia se reflectă în întocmirea u­­nor planuri de muncă cores­punzătoare. Aceste planuri reprezintă, de fapt, instru­mentul care asigură o activi­­tate organizată şi care are po­sibilitatea urmăririi obiecti­velor majore ce trebuie înfăp­tuite pentru desfăşurarea în bune condiţiuni a producţiei. Pe această linie s-au încadrat multe comitete de direcţie din unităţile economice ale judeţului Ilfov. Aşa, de exemplu, planurile comitete­lor de direcţie de la Fabrica de conserve Valea Roşie, filatura „Olteniţa“, D.S.A.P.C. Bucureşti şi apele au cu­prins în planurile lor pro­bleme majore ca: folosirea deplină şi raţională a utilaje­lor, a forţei de muncă, a fon­dului­ de timp, selecţionarea, pregătirea şi promovarea ca­drelor corespunzător sarcini­lor actuale, construirea şi pu­nerea în funcţiune la termen a noilor capacităţi de produc­ţie prevăzute în planul de investiţii şi altele. Din lucră­rile consfătuirii a reieşit şi nu toate comitetele de direc­­ţie s-au călăuzit după aces­te criterii la întocmirea pla­nurilor de muncă. La între­prinderea forestieră Bucu­reşti, Trustul interjudeţean de construcţii, I.I.L. Giurgiu şi la alte întreprinderi, pla­nurile de muncă nu cuprind cele mai importante şi actua­le probleme a căror rezolva­re condiţionează buna desfă­şurare a activităţii economi­ce. Deşi se cunoaşte impor­tanţa respectării întocmai a prevederilor din contractele economice încheiate între u­­­nităţi, această problemă nu şi-a găsit locul în planurile şi preocupările multor comi­tete de direcţie, ceea ce a făcut ca pe ansamblul jude­ţului întreprinderile indus­triale să nu onoreze la timp 333 contracte în valoare de aproape 50 milioane Iei. De asemenea, cu toate că secţia de supe concentrate a Fabricii de conserve Valea Roşie a funcţionat luni de zile doar cu o treime din ca­pacitate, diferenţa fiind de aproape 100 de tone, sau la Fabrica de ambalaje metali­ce Buftea stă încă nefolosită­ linia de postvernisare (pen­tru care s-a cheltuit peste 1,5 milioane lei), din planuri lipsesc măsurile referitoare tocmai la folosirea integrală a instalaţiilor, a maşinilor şi utilajelor. Planurile trimestriale de activitate ale comitetelor de direcţie trebuie să fie rodul gîndirii colective. Aceste planuri nu pot fi înlocuite cu graficele de şedinţe, aşa cum se procedează la Şan­tierul naval Olteniţa, „Fructonul“ Giurgiu, O.C.L. Urziceni, I­L Giurgiu unde, de la începutul anului şi pînă acum, au ţinut fiecare cam cîte 20 de şedinţe. Dar nu numai atit. In practica unor comitete de direcţie persistă şi tendinţa de aglomerare a acestor şedinţe cu un număr mare de probleme. Astfel, la Fabrica de zahăr Giurgiu pe ordinea de zi a uneia din­tre şedinţe au figurat... 12 probleme. Adesea sunt pre­zentate referate superfi­cial întocmite care nu creează condiţii pentru o participare activă la dezbateri a tuturor membrilor comitetului de direcţie, la stabilirea unor măsuri concrete a căror a­­plicare să asigure bunul mers al întreprinderilor. Din cuvîntul participanţi­lor la consfătuire a reieşit şedinţe a tuturor membrilor comitetului de direcţie. Ei au criticat faptul că la O.C.L. Giurgiu, întreprinderea fo­restieră şi altele, la dezba­terea unor probleme majore au fost prezenţi mai puţin de 2/3 din totalul membrilor. Oare nu se ştie că participa­rea în întregime a comitetu­lui de direcţie la şedinţe şi discuţii este o necesitate care decurge din esenţa a­­cestui organ, al cărui princi­piu de bază este tocmai gîn­­direa şi răspunderea colecti­vă în stabilirea şi adoptarea hotărîrilor ? Este foarte dău­nătoare şi tendinţa ce se mai manifestă pe alocuri de a se aproba în mod automat anu­mite păreri sau soluţii nu­mai pentru că acestea vin de la director sau inginerul şef, fără să se ţină seamă de p­unctele de vedere ale celor­­alţi membri ai comitetului, însufleţiţi de măreţul pro­gram de dezvoltare şi inflo­­rire a României socialiste, adoptat la cel de al X-lea Congres al partidului, parti­cipanţii la consfătuirea co­mitetelor de direcţie de la Giurgiu au exprimat hotărî­­rea fermă a colectivelor de muncitori, ingineri şi tehni­cieni din judeţul Ilfov de a nu-şi precupeţi eforturile pentru a îndeplini în mod exemplar sarcinile ce le re­vin în acest an şi de a con­tribui cu toată priceperea lor la pregătirea celor mai bune condiţii de desfăşurare a producţiei anului viitor. MIRCEA NOVAC CE AU INVATAT COMITETELE DE DIRECŢIE LA ŞTIINŢA CONDUCERII ?“ • Un atestat al superiorităţii conducerii colective • Regulamentul de organizare — doar act „pro forma" ? “ In loc de plan concret... şedinţe cu duiumul • „Ce zice tovarăşul director e sfînt!" ...şi mai vorbim de „personalitatea“ comitetului de direcţie. Incompetenţa şi lipsa de organizare Aspect de la linia de fabricaţie a Uzinei de autoturisme — Piteşti Foto : EM. SIRZEA Uriaşul excavator cu ro­tor şi cupe. El are o capa­citate de 1800 metri cubi pe oră şi funcţionează la întreprinderea minieră Ro­vinari Foto : P. COZIA Front de lucru fără obstacole (Urmare din pag. l­ a) NR. 2 DE LA ÎNTREPRIN­DEREA DE CONSTRUC­­ȚII-MONTAJ NR. 2, adu­narea generală s-a caracte­rizat­­ printr-o profundă a­­naliză a cauzelor care au determinat rămînerea în urmă la o serie de obiec­tive printre care se află și Hanul lui Manuc. Aici nu s-a realizat o producţie de 200 000 lei, pentru că forţa de muncă nu a fost judi­cios folosită, iar aprovizio­narea cu­­materii şi mate­riale a fost şi ea, sub toate aspectele, deficitară. Mun­citori fruntaşi în întrece­rea socialistă, şefi de echi­pă, maiştri au criticat sti­lul unipersonal de muncă al conducerii şantierului, fapt cu repercusiuni directe în organizarea mai bună a procesului de producţie. Printre altele, maistrul Ion Macovei a subliniat că pe şantier există resurse ne­folosite pe deplin. „Pe şapte luni — a relevat Ion Maco­­vei — valorile prevăzute în devii erau de 15 832 000 lei Acestea au fost depăşite cu IM la rată, ceea ce a făcut ca preţul de cost să fie în­cărcat cu diferite operaţii în plus. Aşa, de pildă, nu­mai la manoperă s-a plătit cu 11,6 la sută peste cît era stabilit, iar la materiale s-a cheltuit cu 14,6 la sută mai mult. Iată de ce se im­pune ca pe acest şantier, pînă la sfîrşitul anului, să se urgenteze lucrările de structură şi terminarea zi­dăriei exterioare la blocu­rile din străzile Maior Co­­ravu nr. 57 şi Povernei 28_3Q1 La ŞANTIERUL NR. 1 al ÎNTREPRINDERII DE CONSTRUCŢII-MON­TAJ NR. 5, participanţii la adunare au arătat că în propria lor activitate mai persistă o serie de neajun­suri. Darea de seamă a pre­zentat situaţia cam aşa: „Deşi planul pe primele opt luni nu s-a îndeplinit la indicatorul producţie, din cauza nerealizărilor din tri­mestrul întîi, valoarea pro­ducţiei de 30 442 000 lei ca şi ritmul mediu de reali­zare de circa 5 000 000 lei lunar, obţinut în ultimele luni, asigură realizarea pla­nului anual de 50 000 000 lei“. Constructorii de pe a­­cest şantier s-au declarat de acord cu tonul optimist al dării de seamă, dar în acelaşi timp au criticat fără menajamente conducerea şantierului (ing. Isac Feier) pentru slaba preocupare în ceea ce priveşte aprovizio­narea punctelor de lucru şi bineînţeles organizarea pro­ducţiei. Dulgherul Ion Lupu a creionat în cîteva cuvinte o anumită stare de lucruri : „Cu două luni în urmă am deschis front de lucru la blocul 22, din an­samblul Colentina, cu nu­mai 2 mc de scîndură. Şan­tierul resimte acut lipsa basculantelor, deşi necesa­rul de beton pe zi se ri­dică la peste 420 tone. Echi­pele şi formaţiile de lucru sunt mereu în căutarea unor unelte de primă urgenţă ca:­ teste, pînză de ferăs­trău, butoane etc.“. ÎNTREPRINDEREA DE CONSTRUCŢII DIN PRE­FABRICATE DE BETON BUCUREŞTI, cunoscută şi sub denumirea de „combi­natul de case“, este una din unităţile de bază in furni­tural panourilor stări pre­fabricate din beton. Aşa se face că la şantierul nr. 1 al acestei unităţi, s-a supus dezbaterii folosirea cu ma­ximum de randament a uti­lajelor din dotare. Mecani­cul şef Viorel Rughiniş a scos în evidenţă faptul că an de an şantierul înregis­trează pierderi importante datorită modului în care sunt folosite utilajele. In continuare, el a arătat că în timp ce pe şantiere majo­ritatea lucrărilor sunt exe­cutate manual, maşinile de driscuit şi turbosol stau sub cheie în magazie, fără a fi folosite. Şi în cadrul altor adunări generale s-a desprins ideea că există toate posibilităţile ca pînă la încheierea anu­lui rămînerile în urmă să fie recuperate şi totodată „să se atace" încă de pe a­­cum un larg front de lucru pentru anul 1970. Construc­torii au scos în evidenţă o­­bligativitatea comitetelor de direcţie de a soluţiona din timp deficienţele exis­tente în cadrul şantierelor, stabilindu-se cu certitudine viitoarele amplasamente ale blocurilor de locuința MUNKA Pagina a 8-a

Next