Munca, octombrie 1969 (Anul 25, nr. 6807-6833)
1969-10-18 / nr. 6822
Simbáta 18 octombrie 1969 MUNKA VIZITA TOVARĂŞILOR NICOLAE CEAUŞESCU ŞI ION GHEORGHE MAURER IU INDIA. La Mysore şi împrejurimile sale (Urmare din pag. la zoologică din Mysore, considerată printre cele mai mari din India. Ea excelează în special în exemplare rare de reptile şi de animale sălbatice. Apoi, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, Ieri Gheorghe Maurer şi ceilalţi oaspeţi români părăsesc localitatea Mysore, înapoindu-se la Bangalore. Şoseaua care leagă cele două localităţi străbate un peisaj încîntător, fascinant. Natura Indiei se dezvăluie privirilor în toată grandoarea ei. Vegetaţia luxuriantă alternează cu podişuri sterpe, pietroase, lanurile geometrice de orez sunt întrerupte de păduri de palmieri. Orizontul este înlănţuit de masive muntoase golaşe, cu contururi bizare. Prezenţa omului, efortul de a smulge naturii spaţii cit mai vaste sunt atestate nu numai de suprafaţa întinsă a terenurilor cultivate întîlnite în drum ci şi de numeroasele instalaţii moderne de irigare care pot fi găsite foarte des pe aceste ogoare. De-a lungul şoselei, cocotieri uriaşi se clatină sub povara fructelor lor. La un moment dat, coloana maşinilor oficiale se opreşte şi oaspeţii români sunt invitaţi să guste din sucul răcoros al nucilor de cocos. Şoseaua străbate numeroase aşezări rurale. Locuitorii acestor sate, adunaţi de cele două părţi ale drumului, fac o primire călduroasă oaspeţilor români. Vineri seara, guvernatorul statului Mysore, Somanath Jyer, a oferit în saloanele palatului „Raj Bhavan“ din Bangalore, un dineu în cinstea preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu. La dineu au luat parte preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, cu soţia, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Cornel Burtică, ministrul comerţului exterior, Petre Tănăsie, ambasadorul României la Delhi, şi alte persoane oficiale. Au participat, de asemenea, primul ministru al guvernului statului Mysore, Paul Veerendra, oficialităţi ale municipalităţii din Bangalore, deputaţi, oameni de ştiinţă şi cultură. In timpul dineului, desfăşurat într-o atmosferă cordială, prietenească, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi guvernatorul statului Mysore au toastat pentru dezvoltarea continuă a relaţiilor dintre cele două ţări, pentru prietenia dintre poporul român şi indian. După dineu, a fost prezentat un spectacol de cîntece şi dansuri populare indiene care s-a bucurat de aprecierea oaspeţilor românii. La Muzeul Naţional, oaspeţii admiră mărturiile unei remarcabile tradiţii La Institutul indian de cercetări agricole Foto : AGERPRES Din presa indiană BANGALORE 17. — Trimisul special Agerpres, Paul Finanţu, transmite: Vizita în India a preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a Preşedintelui Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, continuă să se afle în centrul atenţiei opiniei publice din această ţară. Ziarele indiene, atît cele centrale cit şi cele care apar în localităţile vizitate de oaspeţii români, publică ample comentarii, numeroase reportaje şi fotografii în legătură cu această vizită. Sub titluri ca „Salutul fierbinte al populaţiei adresat conducătorilor români“ (National Herald), „Preşedintele Nicolae Ceauşescu primit cu căldură. Posibilităţi pentru relaţii mai strînse“ (Times of India“), „Şeful statului român se pronunţă pentru cooperare“ (Hindustan Times), presa subliniază contribuţia acestei vizite la o mai bună cunoaştere reciprocă, la dezvoltarea relaţiilor de colaborare şi cooperare, la întărirea prieteniei dintre cele două popoare, relevînd atmosfera cordială cu care sunt întîmpinaţi pretutindeni oaspeţii români. Ziarul „Times of India“ subliniază în comentariul său că în politica externă a celor două ţări, în ciuda faptului că ele au sisteme social-politice diferite, se constată o apropiere, iar în unele probleme o identitate de vederi în aprecierea evenimentelor internaţionale. Aceeaşi idee este subliniată şi de ziarele „Hindustan Times“ şi „National Herald“ care relevă totodată hotărîrea guvernelor indian şi român de a coopera pentru soluţionarea problemelor internaţionale majore, de a-şi aduce o contribuţie pozitivă la promovarea aspiraţiilor de pace şi securitate internaţională. Numeroase comentarii şi articole sunt consacrate relaţiilor bilaterale indianoromâne. Ziarele reproduc declaraţiile şefilor celor două state în care se constată dezvoltarea ascendentă a colaborării în domeniile politic, economic, tehnico-ştiinţific şi în care se subliniază necesitatea diversificării acestei colaborări ca urmare a posibilităţilor mereu crescînde pe care le oferă dezvoltarea industrială şi agricolă a ambelor ţări. In această ordine de idei sunt comentate pe larg şi este subliniată importanţa noilor acorduri încheiate între cele două ţări, arătîndu-se că „ele au fost primite cu satisfacţie în India“ (Times of India). Ziarele „National Herald“, „Hindustan Times“, „Times of India“, „Statesman“, „Indian Express“ şi multe altele inserează ample reportaje şi fotografii din timpul vizitei oaspeţilor români la unele obiective industriale şi agricole, reproduc pasaje din cuvîntările preşedinţilor celor două state. Vizita preşedintelui Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, şi a primului ministru, Ion Gheorghe Maurer, este oglindită, de asemenea, pe larg în presa locală. Ziarul „Deccan Herald“ şi ediţia din Bangalore a ziarului „Indian Express“ publică în prima pagină fotografii care surprind diferite aspecte de la primirea călduroasă ce li s-a făcut oaspeţilor români în acest stat. Sub titlul „Ei au luptat împotriva fascismului“ ziarul „Indian Express“ publică biografiile tovarăşilor Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer însoţite de fotografii. Alături de reportajele privind sosirea la Bangalore, vizitarea complexului industrial „Hindustan“, vizitarea localităţilor Mysore, ziarele „Deccan Herald“ şi „Indian Express“ redau extrase din cuvîntările preşedintelui Consiliului de Stat şi preşedintelui Indiei, rostite la plecarea din Delhi. Toate ziarele indiene au reprodus ştirea privind invitaţia făcută de preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, preşedintelui Indiei, Varahagiri Venkata Giri, de a vizita România, apreciind-o ca o expresie a dorinţei conducătorilor de stat români şi indieni de a continua întîlnirile la nivel înalt în interesul dezvoltării relaţiilor dintre cele două ţări, întăririi prieteniei dintre cele două popoare. Pagina a 3-a Fabrica de ulei şi produse derivate „Unirea“ din Iaşi INTELIGENŢA — „MONEDĂ" FORTE (Urmare din pag. 1) „Naşterea“ acestei fabrici ieşene se supune logicii stricte — care stă la baza fiecărei investiţii socialiste — a valorificării materiei prime dintr-un bazin în care cultura florii i soarelui este tradiţională şi întruneşte condiţii optime de dezvoltare. „Noi — a precizat inginerul GHERASIM CRUSOS, directorul fabricii „Unirea“ — ne asigurăm peste 50 la sută din materia primă necesară din judeţul Iaşi şi judeţele megieşe : Botoşani şi Vaslui, distanţa medie de aprovizionare fiind de 92 de kilometri...“ Cineva, pare-mi-se Romeo Zamisnicu, economist principal, mi-a făcut un calcul sumar (om al cifrelor, ce vreţi) dar sugestiv, al eficacităţii economice a investiţiei : „Care va să zică, fabrica noastră a fost dată în folosinţă la sfîrşitul lui 1961, începutul lui '62 şi a atins capacitatea proiectată cu circa 11 luni înainte de termenul stabilit. Prin beneficiile obţinute într-un an şi patru luni, cheltuielile pentru realizarea fabricii au fost amortizate...“ In universul acesta al cifrelor, lucrurile par simple, poate prea simple. Miezul lor tăinuieşte însă o frămîntare continuă, un consum, la cea mai înaltă tensiune, de inteligenţă, colectivul dînd măsura, într-un interval relativ scurt, capacităţii sale de a înnoi, oricît ar părea de paradoxal, noul. Este uşor să spui acum : s-a ajuns la o producţie de ulei de 195 tone în 24 ore, depăşindu-se capacitatea proiectată cu 40 tone. Dar cum ? Fără a avea intenţia să parafrazeze un cunoscut adagio, Zamfir Nicodin, preşedintele comitetului sindicatului, mi-a spus, la un moment dat : „... produsul cel mai de preţ pe care l-am obţinut în aceşti ani este colectivul“. Are o istorie interesantă formarea lui. Nu unică, a început să se închege încă înainte ca fabrica să capete contur final. Intr-un emoţionant paralelism. Viitorii mînuitori ai unor agregate moderne au participat direct la montarea acestora. „Mi se pare firesc acest lucru, devenit, la noi în ţară, la toate investiţiile, o practică a duce la adîncirea cunoaşterii utilajelor, la descoperirea resurselor lor, fundamentează şi stimulează gîndirea tehnică creatoare a celor care vor deveni, preluînd-o de la constructorii montori, beneficiarii fabricii sau uzinei respective“ — precizează inginerul şef Nicolae Pătraşcu. In acelaşi timp, numeroşi membri ai colectivului viitoarei fabrici au fost trimişi să se specializeze la fabrici similare din ţară : la Bucureşti, la Oradea, la Craiova, împreună, aceste două laturi ale formării colectivului au creat condiţiile pentru intrarea din plin, în deplină cunoştinţă de cauză, pe producţie. Biografia fabricii nu cunoaşte, aşadar, o etapă de acomodare care să fi răpit vreo formulă din timpul efectiv al producţiei. Explicabil cum chiar din primul an al existenţei sale, fabrica a înregistrat beneficii în valoare de 12 600 000 de lei. „A fost prima treaptă, poate cea mai grea, dar care ne-a descoperit capacitatea, ne-a dat, cum să zic, aripi“ îşi aminteşte Niculina Moisa, una dintre cele mai „vechi“ operatoare ale fabricii (un amănunt definitor pentru personalitatea acestei muncitoare — dînsa a obţinut de cinci ori consecutiv titlul de fruntaşă în întrecerea socialistă...). Fără să vrea, a realizat o imagine poetică. Ea capătă şi mai mare valoare raportînd-o la amplitudinea pe care au dobîndit-o aceste „aripi“ de-a lungul anilor: de la 12 690 000 lei beneficii în 1962 în 1968 s-a ajuns la 108 000 000 lei beneficii. „Ca să completăm imaginea acestui zbor spre realizări tot mai importante — pentru că este, într-adevăr frumoasă — a adăugat Vasile Giuraniuc, şeful serviciului plan — trebuie să sistăm că primul semestru al acestui an l-am încheiat cu realizări superioare perioadei corespunzătoare din anul trecut. Astfel, s-au înregistrat depăşiri la totalitatea prevederilor de plan, obţinîndu-se, de pildă, o producţie marfă vîndută şi încasată suplimentară în valoare de 20 494 000 lei şi economii la preţul de cost în valoare de 3 375 000 lei; în acelaşi timp, planul de beneficii a fost depăşit cu 4 647 000 lei“. Şi iarăşi cifrele cer, cu insistenţă, acel „cum“ explicativ. Producţia fabricii pare simplă deşi aici se face circa 25 la suta din totalul cantităţii de ulei produs în ţară. Repartizate în procente uleiurile ieşene iau în proporţie de 25 la sută, drumul exportului (în Anglia, Franţa, Austria, R.F. a Germaniei, Italia, Belgia, Suedia, Elveţia, Maroc, Irak...), 15 la sută sunt livrate, înbuteliat 40 la sută sub formă de uleiuri rafinate, vărsate, şi 20 la sută sunt superior industrializate prin margarină (din 1962, margarina fabricată aici este cunoscută sub mărcile „MARGA“ şi „IDEAL“). Dacă în 1961 din totalul cantităţii de ulei produs doar 80 la sută era ulei îmbunătăţit (reţeta de fabricaţie a acestuia este prea complicată ca să o redau), astăzi se livrează numai ulei îmbunătăţit, randamentul, în proteine, înregistrînd o creştere de la 36 la sută la 46 la sută. Nu, nu am să intru în prea multe amănunte tehnice. Ele ţin de o migăloasă muncă de laborator transpusă apoi la scara producţiei industriale. Pe traiectoria acestei creşteri calitative se află înscris tocmai acel consum de inteligenţă care defineşte activitatea colectivului. Referindu-se la necesitatea continuării eforturilor pentru obţinerea unei producţii calitativ superioare, directorul fabricii, inginerul Gherasim Crusos, spunea : „Documentele Congresului al X-lea al partidului nu trasează numai liniile mari de dezvoltare ale ţării, ci prin accentul deosebit pus pe diferitele probleme ale felului de muncă — eficacitate, competenţă, răspundere, disciplină, iniţiativă, conducere colectivă — se adresează direct fiecărui om al muncii. Trebuie să ne folosim, aşadar, la maximum posibilităţile, să milităm necontenit pentru găsirea unor soluţii optime care să dea activităţii noastre o eficienţă sporită“. Această hotărîre colectivă îşi află cea mai sugestivă ilustrare în sumum-ul măsurilor de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, elaborate şi aplicate, pînă acum, în fabrică. Nu am să le citez nominal. Le voi exprima prin efectul pe care îl au. Cele 27 de studii aplicate (dintr-un total de 45) au avut ca urmare reducerea conţinutului de coji în miez de la 11 la sută la 7 la sută, eliminarea unui procent de 0,7 la sută corpuri străine din sămînţă, reducerea consumului de ulei în broker. Fiecare din aceşti „termeni“ înseamnă o producţie suplimentară în valoare de milioane de lei! Şi cît de simple sînt, la origine, aceste măsuri. De pildă, printr-o nouă reglare a sitelor plane şi a separatoarelor pneumatice se obţine acea reducere a cojilor în miez — astfel spus, o producţie suplimentară de ulei brut in valoare de 9 200 000 lei pe an... O acţiune continuă, care solicită întreaga inteligenţă tehnică şi organizatorică a colectivului. Şi paradoxul noului ce se cere mereu înnoit, se realizează din plin, în trimestrul IV al acestui an, acum, se trece la montarea în cadrul secţiei prese a unui grup de prăjitori care va putea prelua activitatea preselor atunci cînd acestea se află în revizie. Ca urmare a acestei măsuri se va putea efectua o presare avansată a miezilor de seminţe şi, pe această cale, reducerea, în mod corespunzător a uleiului din broker. Se va obţine astfel o cantitate mai mare de ulei, ceea ce va face ca sectorul de extracţie să realizeze o producţie suplimentară în valoare de 11 000 000 lei. La un loc, toate aceste mărturii ale spiritului gospodăresc îşi regăsesc deplina lor valoare în succesiunea creşterii productivităţii muncii pe ansamblul fabricii. Faţă de 1965, de pildă, productivitatea muncii a crescut cu 22,4 la sută. Este procentul condensului de inteligenţă şi hărnicie. Sigur, nu se poate vorbi despre procesul continuu de înnoire tehnică la această relativ tinără fabrică ieşană, fără a pomeni despre cei care, cu gîndirea lor, merg cu un pas înaintea obişnuinţei, investigînd noul, dîndu-i conturul concret al unor dispozitive şi sisteme tehnologice îndrăzneţe. Şi nu cifrele sînt interesante aici. Cu toate că, după cum îmi spunea responsabilul cu inovaţiile : „...numai la sectorul ulei economiile post calculate rezultate pe seama celor şase inovaţii aplicate în acest an, se ridică la 1860 672 Iei“. Ci originalitatea concepţiei tehnice. Citez doar cîteva dintre titlurile inovaţiilor : instalaţia pentru prepararea emulgatorului (un produs folosit la secţia de margarină) (autori inginerii Petru Mihai şi Mircea Popel) ; metodă pentru mărirea duratei de utilizare a tubulaturii de deversare (autori lăcătuşii Constantin Ştefănescu şi Nicolae Soreanu) ; înlocuirea pistoanelor, greu de procurat, de la maşinile de împachetat margarină cu pistoane confecţionate cu mijloace proprii (autor Ion Carabule). Fiecare din autorii acestor inovaţii ar merita, poate, un portret aparte. Mă opresc însă la trăsătura care le este comună : dragostea pentru fabrică. Pentru că ceea ce au născocit nu constituie un scop în sine, ci exprimă gradul conştient de participare la rezolvarea problemelor curente ale producţiei, mîndria de a şti că fabrica ai căror salariaţi sunt, atinge indici deosebiţi de economicitate. Şi, concret, inteligenţa lor tehnică se răsfrînge, în final, asupra calităţii superioare a produselor şi, în acelaşi timp, logică îmbinare, asupra creşterii continue a cîştigului mediu al salariaţilor. Asupra cîştigului muncitorilor, concretizarea cifrică este semnificativă : dacă în 1964 cîştigul era de 889 de lei pe lună, în trimestrul I al lui 1961 a ajuns la 1140 de lei. Cifra exprimă consecințele imediate ale identificării, la scara întregului colectiv, a intereselor personale cu cele generale. Trăsătură definitoriu în activitatea colectivului fabricii de ulei şi produsr derivate „Unirea“ din Iaşi. Secţia de rafinare a uleiului —un uriaş laborator Fotografii de ŞT. ALBESCU