Munca, octombrie 1969 (Anul 25, nr. 6807-6833)

1969-10-18 / nr. 6822

Simbáta 18 octombrie 1969 MUNKA VIZITA TOVARĂŞILOR NICOLAE CEAUŞESCU ŞI ION GHEORGHE MAURER IU INDIA­­.­­ La Mysore şi împrejurimile sale (Urmare din pag. l­a­ zoologică din Mysore, con­siderată printre cele mai mari din India. Ea exce­lează în special în exem­plare rare de reptile şi de animale sălbatice. Apoi, preşedintele Con­siliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, preşe­dintele Consiliului de Mi­niştri, Ieri Gheorghe Maurer şi ceilalţi oaspeţi români părăsesc localitatea My­sore, înapoindu-se la Ban­galore. Şoseaua care leagă cele două localităţi străbate un peisaj încîntător, fascinant. Natura Indiei se dezvăluie privirilor în toată gran­doarea ei. Vegetaţia luxu­riantă alternează cu podi­şuri sterpe, pietroase, la­nurile geometrice de orez sunt întrerupte de păduri de palmieri. Orizontul este înlănţuit de masive mun­toase golaşe, cu contururi bizare. Prezenţa omului, efortul de a smulge natu­rii spaţii cit mai vaste sunt atestate nu numai de su­prafaţa întinsă a terenu­rilor cultivate întîlnite în drum ci şi de numeroase­le instalaţii moderne de iri­gare care pot fi găsite foar­te des pe aceste ogoare. De-a lungul şoselei, co­­cotieri uriaşi se clatină sub povara fructelor lor. La un moment dat, coloana ma­şinilor oficiale se opreşte şi oaspeţii români sunt invitaţi să guste din sucul răcoros al nucilor de cocos. Şoseaua străbate nume­roase aşezări rurale. Locu­itorii acestor sate, adunaţi de cele două părţi ale dru­mului, fac o primire căl­duroasă oaspeţilor români. Vineri seara, guvernato­rul statului Mysore,­ Soma­­nath Jyer, a oferit în sa­loanele palatului „Raj Bha­van“ din Bangalore, un di­neu în cinstea preşedinte­lui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu. La dineu au luat parte preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, cu soţia, Corneliu Mănescu, ministrul afa­cerilor externe, Cornel Burtică, ministrul comer­ţului exterior, Petre Tă­­năsie, ambasadorul Româ­niei la Delhi, şi alte per­soane oficiale. Au participat, de aseme­nea, primul ministru­ al gu­vernului statului Mysore, Pau­l Veerendra, oficiali­tăţi ale municipalităţii din Bangalore, deputaţi, oa­meni de ştiinţă şi cultură. In timpul dineului, des­făşurat într-o atmosferă cordială, prietenească, pre­şedintele Nicolae Ceauşescu şi guvernatorul statului Mysore au toastat pentru dezvoltarea continuă a re­laţiilor dintre cele două ţări, pentru prietenia din­tre poporul român şi in­dian. După dineu, a fost pre­zentat un spectacol de cîn­­tece şi dansuri populare indiene care s-a bucurat de aprecierea oaspeţilor ro­mânii. La Muzeul Naţional, oaspeţii admiră mărturiile unei remarcabile tradiţii La Institutul indian de cercetări agricole Foto : AGERPRES D­in presa indiană BANGALORE 17. — Trimisul special Agerpres, Paul Finanţu, transmite: Vizita în India a preşedin­telui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Ro­mânia, Nicolae Ceauşescu, şi a Preşedintelui Consiliu­lui de Miniştri, Ion Gheor­ghe Maurer, continuă să se afle în centrul atenţiei opiniei publice din această ţară. Ziarele indiene, atît cele centrale cit şi cele care apar în localităţile vizitate de oaspeţii români, publică ample comentarii, numeroase reportaje şi fo­tografii în legătură cu a­­ceastă vizită. Sub titluri ca „Salutul fierbinte al populaţiei a­­dresat conducătorilor ro­mâni“ (National Herald), „Preşedintele Nicolae Ceauşescu primit cu căl­dură. Posibilităţi pentru relaţii mai strînse“ (Times of India“), „Şeful statului român se pronunţă pentru cooperare“ (Hindustan Times), presa subliniază contribuţia acestei vizite la o mai bună cunoaştere reciprocă, la dezvoltarea relaţiilor de colaborare şi cooperare, la întărirea prieteniei dintre cele două popoare, relevînd atmosfe­ra cordială cu care sunt întîmpinaţi pretutindeni oaspeţii români. Ziarul „Times of India“ subliniază în comentariul său că în politica externă a celor două ţări, în ciuda faptului că ele au sisteme social-politice diferite, se constată o apropiere, iar în unele probleme o identi­tate de vederi în aprecierea evenimentelor internaţio­nale. Aceeaşi idee este subliniată şi de ziarele „Hindustan Times“ şi „Na­tional Herald“ care relevă totodată hotărîrea guver­nelor indian şi­­ român de a coopera pentru soluţio­narea problemelor interna­ţionale majore, de a-şi a­duce o contribuţie pozitivă la promovarea aspiraţiilor de pace şi securitate inter­naţională. Numeroase comentarii şi articole sunt consacrate re­laţiilor bilaterale indiano­­române. Ziarele reproduc declaraţiile şefilor celor două state în care se con­stată dezvoltarea ascen­dentă a colaborării în do­meniile politic, economic, tehnico-ştiinţific şi în care se subliniază necesitatea diversificării acestei cola­borări ca urmare a posi­bilităţilor mereu crescînde pe care le oferă dezvolta­rea industrială şi agricolă a ambelor ţări. In această ordine de idei sunt comentate pe larg şi este subliniată importanţa noilor acorduri încheiate între cele două ţări, ară­­tîndu-se că „ele au fost primite cu satisfacţie în In­dia“ (Times of India). Ziarele „National He­rald“, „Hindustan Times“, „Times of India“, „States­man“, „Indian Express“ şi multe altele inserează am­ple reportaje şi fotografii din timpul vizitei oaspeţi­lor români la unele obiec­tive industriale şi agricole, reproduc pasaje din cuvîn­­tările preşedinţilor celor două state. Vizita preşedintelui Con­siliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, şi a primului ministru, Ion Gheorghe Maurer, este oglindită, de asemenea, pe larg în presa locală. Ziarul „Deccan He­rald“ şi ediţia din Banga­lore a ziarului „Indian Ex­press“ publică în prima pa­gină fotografii care sur­prind diferite aspecte de la primirea călduroasă ce li s-a făcut oaspeţilor români în acest stat. Sub titlul „Ei au luptat împotriva fascismului“ zia­rul „Indian Express“ pu­blică biografiile tovarăşi­lor Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer în­soţite de fotografii. Alături de reportajele privind sosirea la Bangalo­re, vizitarea complexului industrial „Hindustan“, vi­zitarea localităţilor Mysore, ziarele „Deccan Herald“ şi „Indian Express“ redau extrase din cuvîntările pre­şedintelui Consiliului de Stat şi preşedintelui Indiei, rostite la plecarea din Delhi. Toate ziarele indiene au reprodus ştirea privind in­vitaţia făcută de preşedinte­le Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, preşe­dintelui Indiei, Varahagiri Venkata Giri, de a vizita România, apreciind-o ca o expresie a dorinţei condu­cătorilor de stat români şi indieni de a continua întîl­­nirile la nivel înalt în inte­resul dezvoltării relaţiilor dintre cele două ţări, întă­ririi prieteniei dintre cele două popoare. Pagina a 3-a Fabrica de ulei şi produse derivate „Unirea“ din Iaşi INTELIGENŢA — „MONEDĂ" FORTE (Urmare din pag. 1) „Naşterea“ acestei fabrici ieşene se supune logicii stricte — care stă la baza fiecărei investiţii socialiste — a valorificării materiei prime dintr-un bazin în ca­re cultura florii i soarelui es­te tradiţională şi întruneşte condiţii optime de dezvolta­re. „Noi — a precizat ingi­nerul GHERASIM CRUSOS, directorul fabricii „Unirea“ — ne asigurăm peste 50 la sută din materia primă ne­cesară din judeţul Iaşi şi ju­deţele megieşe : Botoşani şi Vaslui, distanţa medie de a­­provizionare fiind de 92 de kilometri...“ Cineva, pare-mi-se Ro­meo Zamisnicu, economist principal, mi-a făcut un cal­cul sumar (om al cifrelor, ce vreţi) dar sugestiv, al efica­cităţii economice a investi­ţiei : „Care va să zică, fabri­ca noastră a fost dată în fo­losinţă la sfîrşitul lui 1961, începutul lui '62 şi a atins capacitatea proiectată cu circa 11 luni înainte de ter­menul stabilit. Prin benefi­ciile obţinute într-un an şi patru luni, cheltuielile pen­tru realizarea fabricii au fost amortizate...“ In universul acesta al cifrelor, lucrurile par simple, poate prea sim­ple. Miezul lor tăinuieşte însă o frămîntare continuă, un consum, la cea mai înaltă tensiune, de inteligenţă, co­lectivul dînd măsura, în­tr-un interval relativ scurt, capacităţii sale de a înnoi, oricît ar părea de parado­xal, noul. Este uşor să spui acum : s-a ajuns la o pro­ducţie de ulei de 195 tone în 24 ore, depăşindu-se capaci­tatea proiectată cu 40 tone. Dar cum ? Fără a avea intenţia să parafrazeze un cunoscut a­­dagio, Zamfir Nicodin, pre­şedintele comitetului sindi­catului, mi-a spus, la un moment dat : „... produsul cel mai de preţ pe care l-am obţinut în aceşti ani este colectivul“. Are o istorie interesantă formarea lui. Nu unică, a început să se închege încă înainte ca fabrica să capete contur final. Intr-un emoţi­onant paralelism. Viitorii mînuitori ai unor agregate moderne au participat direct la montarea acestora. „Mi se pare firesc acest lucru, de­venit, la noi în ţară, la toa­te investiţiile, o practică a duce la adîncirea cunoaşterii utilajelor, la descoperirea resurselor lor, fundamentea­ză şi­­ stimulează gîndirea tehnică creatoare a celor care vor deveni, preluînd-o de la constructorii montori, benefi­ciarii fabricii sau uzinei res­pective“ — precizează ingine­rul şef Nicolae Pătraşcu. In a­­celaşi timp, numeroşi mem­bri ai colectivului viitoarei fabrici au fost trimişi să se specializeze la fabrici simi­lare din ţară : la Bucureşti, la Oradea, la Craiova, îm­preună, aceste două laturi ale formării colectivului au creat condiţiile pentru in­trarea din plin, în deplină cunoştinţă de cauză, pe pro­ducţie. Biografia fabricii nu cunoaşte, aşadar, o etapă de acomodare care să fi răpit vreo formulă din timpul e­­fectiv al producţiei. Explica­bil cum chiar din primul an al existenţei sale, fabrica a înregistrat beneficii în va­loare de 12 600 000 de lei. „A fost prima treaptă, poa­te cea mai grea, dar care ne-a descoperit capacitatea, ne-a dat, cum să zic, aripi“ îşi aminteşte Niculina Moisa, una dintre cele mai „vechi“ operatoare ale fabricii (un amănunt definitor pentru personalitatea acestei mun­citoare — dînsa a obţinut de cinci ori consecutiv titlul de fruntaşă în întrecerea soci­alistă...). Fără să vrea, a re­alizat o imagine poetică. Ea capătă şi mai mare valoare raportînd-o la amplitudinea pe care au dobîndit-o aces­te „aripi“ de-a lungul ani­lor: de la 12 690 000 lei be­neficii în 1962 în 1968 s-a a­­juns la 108 000 000 lei bene­ficii. „Ca să completăm imagi­nea acestui zbor spre reali­zări tot mai importante — pentru că este, într-adevăr frumoasă — a adăugat Vasi­le Giuraniuc, şeful serviciu­­lui plan — trebuie să sis­tăm că primul semestru al acestui an l-am încheiat cu realizări superioare perioa­dei corespunzătoare din anul trecut. Astfel, s-au înregis­trat depăşiri la totalitatea prevederilor de plan, obţi­­nîndu-se, de pildă, o produc­ţie marfă vîndută şi înca­sată suplimentară în valoa­re de 20 494 000 lei şi eco­nomii la preţul de cost în valoare de 3 375 000 lei; în acelaşi timp, planul de bene­ficii a fost depăşit cu 4 647 000 lei“. Şi iarăşi cifrele cer, cu insistenţă, acel „cum“ expli­cativ. Producţia fabricii pare simplă deşi aici se face cir­ca 25 la suta din totalul can­tităţii de ulei produs în ţară. Repartizate în procente u­­leiurile ieşene iau în pro­porţie de 25 la sută, drumul exportului (în Anglia, Fran­ţa, Austria, R.F. a Germani­ei, Italia, Belgia, Suedia, El­­veţia, Maroc, Irak...), 15 la sută sunt livrate, înbuteliat 40 la sută sub formă de u­­leiuri rafinate, vărsate, şi 20 la sută sunt superior in­dustrializate prin margarină (din 1962, margarina fabri­cată aici este cunoscută sub mărcile „MARGA“ şi „IDE­AL“). Dacă în 1961 din tota­lul cantităţii de ulei produs doar 80 la sută era ulei îm­bunătăţit (reţeta de fabrica­ţie a acestuia este prea com­plicată ca să o redau), astăzi se livrează numai ulei îm­bunătăţit, randamentul, în proteine, înregistrînd o creş­tere de la 36 la sută la 46 la sută. Nu, nu am să intru în prea multe amănunte tehnice. Ele ţin de o migăloasă mun­că de laborator transpusă a­­poi la scara producţiei in­dustriale. Pe traiectoria a­­cestei creşteri calitative se află înscris tocmai acel con­sum de inteligenţă care de­fineşte activitatea colectivu­lui. Referindu-se la necesi­tatea continuării eforturilor pentru obţinerea unei pro­ducţii calitativ superioare, directorul fabricii, inginerul Gherasim Crusos, spunea : „Documentele Congresului al X-lea al partidului nu tra­sează numai liniile mari de dezvoltare ale ţării, ci prin accentul deosebit pus pe diferitele probleme ale felu­lui de muncă — eficacitate, competenţă, răspundere, dis­ciplină, iniţiativă, conducere colectivă — se adresează di­rect fiecărui om al muncii. Trebuie să ne folosim, aşadar, la maximum posibilităţile, să milităm necontenit pentru gă­sirea unor soluţii optime care să dea activităţii noastre o eficienţă sporită“. Această hotărîre colectivă îşi află cea mai sugestivă ilustrare în sumum-ul măsurilor de organizare ştiinţifică a pro­ducţiei şi a muncii, elabora­te şi aplicate, pînă acum, în fabrică. Nu am să le citez nominal. Le voi exprima prin efectul pe care îl au. Cele 27 de studii aplicate (dintr-un total de 45) au a­­vut ca urmare reducerea conţinutului de coji în miez de la 11 la sută la 7 la sută, eliminarea unui procent de 0,7 la sută corpuri străine din sămînţă, reducerea con­sumului de ulei în broker. Fiecare din aceşti „termeni“ înseamnă o producţie supli­mentară în valoare de mili­oane de lei! Şi cît de sim­ple sînt, la origine, aceste măsuri. De pildă, printr-o nouă reglare a sitelor plane şi a separatoarelor pneu­matice se obţine acea redu­cere a cojilor în miez — ast­fel spus, o producţie supli­mentară de ulei brut in va­loare de 9 200 000 lei pe an... O acţiune continuă, care solicită întreaga inteligenţă tehnică şi organizatorică a colectivului. Şi paradoxul noului ce se cere mereu în­noit, se realizează din plin, în trimestrul IV al acestui an, acum, se trece la mon­tarea în cadrul secţiei prese a unui grup de prăjitori ca­re va putea prelua activita­tea preselor atunci cînd a­­cestea se află în revizie. Ca urmare a acestei măsuri se va putea efectua o presare avansată a miezilor de se­minţe şi, pe această cale, re­ducerea, în mod corespun­zător a uleiului din broker. Se va obţine astfel o canti­tate mai mare de ulei, ceea ce va face ca sectorul de extracţie să realizeze o pro­ducţie suplimentară în valoa­re de 11 000 000 lei. La un loc, toate aceste mărturii ale spiritului gospodăresc îşi regăsesc deplina lor valoare în succesiunea creşterii pro­ductivităţii muncii pe an­samblul fabricii. Faţă de 1965, de pildă, productivita­tea muncii a crescut cu 22,4 la sută. Este procentul condensului de inteligenţă şi hărnicie. Sigur, nu se poate vorbi despre procesul continuu de înnoire tehnică la această relativ tinără fabrică ieşană, fără a pomeni despre cei care, cu gîndirea lor, merg cu un pas înaintea obişnuin­ţei, investigînd noul, dîndu-i conturul concret al unor dis­­pozitive şi sisteme tehnolo­gice îndrăzneţe. Şi nu cifrele sînt interesante aici. Cu toa­te că, după cum îmi spunea responsabilul cu inovaţiile : „...numai la sectorul ulei e­­conomiile post calculate re­zultate pe seama celor şase inovaţii aplicate în acest an, se ridică la 1860 672 Iei“. Ci originalitatea concepţiei teh­nice. Citez doar cîteva din­tre titlurile inovaţiilor : in­stalaţia pentru prepararea emulgatorului (un produs fo­losit la secţia de margarină) (autori inginerii Petru Mihai şi Mircea Popel) ; metodă pentru mărirea duratei de utilizare a tubulaturii de de­versare (autori lăcătuşii Constantin Ştefănescu şi Ni­colae Soreanu) ; înlocuirea pistoanelor, greu de procu­rat, de la maşinile de împa­chetat margarină cu pistoa­ne confecţionate cu mijloa­ce proprii (autor Ion Cara­­bule). Fiecare din autorii a­­cestor inovaţii ar merita, poate, un portret aparte. Mă opresc însă la trăsătura ca­re le este comună : dragos­tea pentru fabrică. Pentru că ceea ce au născocit nu constituie un scop în sine, ci exprimă gradul conştient de participare la rezolvarea problemelor curente ale pro­ducţiei, mîndria de a şti că fabrica ai căror salariaţi sunt, atinge indici deosebiţi de economicitate. Şi, con­cret, inteligenţa lor tehnică se răsfrînge, în final, asupra calităţii superioare a produ­selor şi, în acelaşi timp, lo­gică îmbinare, asupra creş­terii continue a cîştigului mediu al salariaţilor. Asu­pra cîştigului muncitorilor, concretizarea cifrică este semnificativă : dacă în 1964 cîştigul era de 889 de lei pe lună, în trimestrul I al lui 1961 a ajuns la 1140 de lei. Cifra exprimă consecințele imedi­ate ale identificării, la scara întregului colectiv, a intere­­selor personale cu cele ge­nerale. Trăsătură definitoriu în activitatea colectivului fabricii de ulei şi produsr­ derivate „Unirea“ din Iaşi. Secţia de rafinare a uleiului —un uriaş laborator Fotografii de ŞT. ALBESCU

Next