Munca, noiembrie 1969 (Anul 25, nr. 6834-6859)

1969-11-22 / nr. 6852

Sîmbătă LA ÎNTREPRINDEREA DE REŢELE ELECTRICE— BUCUREŞTI 1969 C­ULTURA ARTĂ Filon bogat energii şi iniţiative (IN PAGINA A 2-A) (IN PAGINA A 3-A) TALENT ÎNCĂ DE Cineva mi-a spus: „...ca să aduci ceva nou în tehnică, trebuie sa ai talent..." Afirmaţia se justifică numai partial. „Talentul" este doar scîn­­teia, restul este muncă, o muncă acerbă, care soli­cită totalitatea resurselor intelectuale. Nerăbdarea se exclude. Nu are ce căuta în orele, în zilele și, uneori, anii în care variantele posibile trec prin incandescenta in­certitudinilor ce gene­rează noi variante pen­tru a rotunji deplin, uni­tar, o idee ce-i­ caută forma tehnică însoțită de finalitatea ei logică — eficienta economică. Mă gindeam la toate a­­cestea ascultîndu-l pe in­ginerul Vladimir Mocia­­rov, de la Institutul „Pe­­trochim" din Ploieşti, descriindu-şi una din creaţiile sale — punerea la punct a tehnologiei de fabricație a stirenului. Dincolo de mulţimea ter­menilor de strictă spe­cialitate, începea să mi se limpezească tot mai mult, o particularitate a muncii de creaţie în condiţiile acestei adevă­rate revoluţii tehnico­­ştiinţifice prin care trece vremea noastră : efortul colectiv. Şi poate tocmai de aceea mi se pare fi­resc că astăzi nu trebuie să aştepţi vîrsta senectu-M. COLEŞIU (Continuare în pag. a 3-a) Proletari din toate ţările, uniți-vă! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNI Pe platforma oţelăriei gălăţene va scădea „febra“ restanţelor, dar numai cu reţete bune la... Jurnale Oţelăria Combinatului si­derurgic Galaţi, una dintre cele mai moderne din ţară, trebuie să livreze pînă la sfîrşitul acestui an 1 035 000 tone oţel. Din această canti­tate prinsă în balanţa econo­mică a ţării, aproape jumă­tate este destinată exportu­lui. Cele 40 zile care au mai rămas pînă la încheierea u­­nui bilanţ sunt zile de efort asiduu, de intensă activitate pentru respectarea­­cuvintu­­lui dat — realizarea integra­lă a sarcinilor de plan şi an­gajamentelor asumate. Sunt zile „incandescente“ poate tocmai pentru faptul că aici există o datorie (n.r. noi îi spunem RESTANŢA) de 43 000 tone oţel. Retrospecţia acesteia, numără cîteva ca­uze obiective : cantitatea şi calitatea minereului, lipsa unor oale de zgură, unele stagnări la fabrica de oxigen şi altele. Au fost şi mai sunt destule cauze care aparţin de fapt şi de drept colectivu­lui de aici. ...Cîteva zile am fost din nou oaspetele oţelarilor. In birouri, pe culoare, pe plat­forma convertizoarelor, în sclipirile incandescente ale oţelului încercam să deslu­şesc o anume reţinere. Sînt în joc doar 43 000 tone oţel ! N-am găsit scuze îngădui­toare ci doar zîmbete. Zîm­­bete largi şi gesturi amicale ! Intre două şarje, GEOR­GE DRIŞCU, adjunctul şe­fului secţiei oţelărie ne-a declarat : „încă de la înce­putul semestrului II condu­cerea secţiei a trecut la pu­nerea în practică a unui am­plu plan de măsuri, în ca­drul acesteia au fost echili­brate schimburile, suplimen­tată şi dozată asistenţa teh­nică cu personal din condu­cere. Zilnic, la terminarea fiecărui schimb au loc ope­rative de câte 10—15 minute, timp în care este analizat mersul activităţii oţelăriei, dificultăţile constatate, mă­surile tehnico-operative ne­cesare bunului mers al pro­ducţiei. Suntem­ permanent preocupaţi de respectarea tehnologiei de elaborare, de întreţinere în funcţiune a două convertizoare, de ridi­care a bazicităţii zgurii, de îmbunătăţirea procedeelor de elaborare. Mai trebuie adău­gat şi faptul că luna trecută a intrat în funcţiune cel de al doilea furnal de 1 700 m.c. cu 45 zile mai devreme“. VALERIU TANASESCU, preşedintele comitetului sin­dicatului de aici ţine să facă cîteva completări la cele relatate. „P problema restan­ţei amintite face subiectul major al preocupărilor orga­nizaţiei noastre. Acţionăm de la grupă la comitet, de la fiecare oţelar şi pină la şeful secţiei prin toate mijloacele, de care dispunem. Ele merg de la angajament, cunoaşte­re, modalităţi de îndeplinire şi urmărire pînă la finaliza­re trecînd prin filtrul lucid al analizelor, operativelor, şedinţelor de grupă sindica­lă , prin optica unor studii şi planuri de măsuri, prin o­­perativitatea aplicării ime­diate a numeroaselor propu­neri. Mai racordăm aici extinderea experienţei îna­intate, continua preocupare pentru întărirea disciplinei tehnologice, o largă şi mobi­lizatoare agitaţie vizuală“. Din cele relatate desprin­dem cîteva lucruri esenţiale şi anume : se lucrează aici deja în contul celui de al II-lea milion tone oţel, de la intrarea în funcţiune a oţelă­riei, unele schimburi cum ar fi de pildă cele conduse de Mihai Mocanu şi Gheor­ghe Preotu depăşesc în 24 de ore cu mult media plani­ MIRCEA CIŞMAN • O restanţă de 43 000 tone oţel • Un racord entuziast dar şi cîteva... poticneli ! Furnaliştii nu ţin „hăţurile“, oţelarii fac exces de nobleţe... “ ...Pe banii gui ? “ Şi totuşi restanţa se va transforma într-un spor de 10 000 tone oţel! Noua fabrică de zahăr din Buzău se înscrie printre cele mai moderne unităţi de acest fel din ţară Foto : EM. SÎRZEA (Continuare în pag. a 3-a) E uluitor cit de mult ne putem complica noi oamenii şi cit de normală ni se pare această situaţie ! Pentru că numai aşa cine­va ar fi putut să plîngă luînd martor cerul că dreptatea este de partea sa, cînd celă­lalt (pentru că doi erau), făcea acelaşi lu­cru. Şi pentru că numai aşa am fi putut să-l credem pe fiecare, necrezînd, de altfel, în nici unul. Pentru că nu poţi să-i crezi. Pen­tru că nu poţi să nu-i crezi. (Poate că aşa s-a simţit cîndva nevoia unei logici care să opereze dincolo de adevăr şi fals). Pornisem să condamn în faţa opiniei pu­blice, un om. Soţ, tată şi fiu, Constantin Te­­lişcă din str. Hrisovului nr. 16, bloc 11, sca­ra B, et. III, ap. 31, sectorul 8 , Bucureşti, eră acuzat de a fi instalat în propria-i casă „scandalul ajungînd pînă acolo incit să-şi gonească din casă mama, copilul şi soţia, acum în prag de iarnă". (Dintr-o sesizare sosită pe adresa redacţiei din partea unui grup de colocatari). La faţa locului, acuzaţia se confirmă, în­cărcată de indignarea vecinilor, găzduitori de-o noapte ai familiei peregrine. Pentru că „ne alunga — ne spune mama, Catinca Te­­lişcă — veneam din nou şi iar ne alunga... De patru săptămîni dorm îmbrăcată. Ne-a spus că nu ne mai poate suferi. Pe mine mă urăşte, deoarece, uneori, îi iau parte soţiei. M-a izbit de pereţi de m-au scos din mîi­­nile lui vecinii. M-a îmbolnăvit şi pe mine, s-au slăbit şi la mine nervii şi nu mă mai ţin..." Nici pe fiu, pe Constantin Telişcă, nu-i prea mai ţin nervii. O veche şi supărător de persistentă astenie nervoasă pe un fond depresiv (atestată de mai multe certificate medicale), l-a dus în pragul sinuciderii. A­­ceastă astenie, contractată în mijlocul fa­miliei, se manifestă în familie şi numai aici, pentru că în rîndul colegilor de la „Electro­­aparatat", Telişcă trece drept un om cum­secade. Şi este. Acasă însă, astenia îşi face uneori de cap şi capul familiei se încurcă în iţe. Nişte iţe încurcate altădată de soţie, Dumitru Telişcă, şi pentru descurcarea că­rora el, soţul, trebuise să renunţe cîndva la echilibru, un echilibru pe care nu l-a mai putut recupera nici astăzi. Bolnav, îşi îm­bolnăveşte la rîndul său soţia, care ne pro­bează, cu mai noi sau mai vechi certificate medicale, o inimă care a început să bată anormal. ...Şi nu ne putem împiedica gîndul la acel „Cuib de vipere" al lui Mauriac. Şi chiar dacă sîntem în stare să înţelegem totul, de acceptat nu putem accepta. Şi nu putem ac­cepta, pentru că ni se pare dincolo de orice limite finînd de omenesc, ca asocierea a doi MARIN STOIAN (Continuare în pag. 5-a) F­oileton Judecata lui Solomon in oglinda opiniei publice (IN PAGINA A 4-A) • Microinterviu cu compozitorul italian 4 SALVATORE ALLEGE A# Dușmanul femei- i­lor... pe scenă ® Eveniment industrial © Et­ 4 nografie în aer liber ® Tinerețea unei vechi­­ fabrici • Pagini de istorie^ 4 (IN PAGINA A 5-a) 4 Anul XXV nr. 6852 6 pagini 30 bani Foto : S. EMIL La Fabrica de becuri electrice din Fieni, majoritatea operaţiilor fine ale procesului de fabricaţie sunt executate de femei. Multe din acestea au ajuns la un înalt grad de calificare. Operatoarea Elena Ralinschi (în clişeu), care lucrează la maşina de confecţionat suporţi becuri miniatură, se numără printre cele mai harnice muncitoare de aici Evoluţii in conceptul şi maniera de lucru a comisiilor pe probleme Extensia pe care au luat-o atribuţiile sindicatelor prin participarea lor in organele de conducere colectivă ale întreprinderilor şi altor organizaţii eco­­nomico-sociale a amplificat sarcinile ce le au de îndeplinit. Congresul al X-lea al partidului a indicat sindicatelor să pună în centrul activităţii lor munca pentru înfăptuirea programului de dezvoltare multilaterală a Româ­niei socialiste. Aceasta înseamnă practic că preocupările lor trebuie să se diversifice şi să cuprindă întreaga sferă a producţiei materiale şi spirituale. Deşi au o componenţă largă, organele de conducere ale sindicatelor nu-şi pot înde­plini misiunea fără a beneficia de aportul unor colective cu pronunţat caracter lucra­tiv, specializate pe probleme, prin care se dă conţinut practic acţiunilor ce se circum­scriu atribuţiilor sindicatelor. Cristalizate, la ora actuală, sub forma comisiilor pe pro­bleme, aceste colective obşteşti ajutătoare deţin un­ loc însemnat între mijloacele or­ganizatorice chemate să confere conţinut şi eficienţă întregii activităţi sindicale. Constatările unei recente investigaţii ne îndreptăţesc să afirmăm că munca acestor comisii cunoaşte un progres evolutiv, toc­mai pentru că ea este nemijlocit şi puter­nic ancorată în realitatea întreprinderilor, influenţînd-o şi fiind influenţată de aceasta, că ea se dezvoltă în climatul înnoitor ca­racteristic întregii noastre vieţi economice şi sociale. In maniera de lucru a comisiilor pe probleme au apărut, evident, nu peste tot, mutaţii semnificative, de esenţă , stilul lor de muncă devenind realist dinamic, la obiect. Aceasta s-a datorat şi faptului că s-a ajuns la utile şi necesare clarificări asu­pra rolului şi funcţionalităţii lor, că ma­joritatea comitetelor sindicatelor procedea­ză actualmente la o reconsiderare critică a muncii cu aceste colective. Examinarea activităţii comisiei economice de pe lingă comitetul sindicatului Fabricii de confecţii şi tricotaje „Bucureşti“, con­duce la aprecierea că ea şi-a stabilit un con­cept de acţiune bine conturat, care îi per­mite să cuprindă întregul ansamblu de pro­bleme, să se manifeste multilateral. Prin componenţa membrilor ei (ingineri, econo­mişti, maiştri, tehnicieni, muncitori din toate serviciile şi secţiile întreprinderii) are legături strînse cu compartimentele de bază GHEORGHE PANTAZI IOAN VĂDUVA (Continuare în pag. a 4-a) Din treaptă, în treaptă ierarhică, sesizările sunt „finalizate“ în dosare O echipă de control obştesc sesiza că în piaţa „Ilie Pintilie“ intendentul era, mai întotdeauna, de negăsit. Cînd era căutat, fie de cetăţeni, fie de membrii echipe­lor, dispărea printre miile de cumpărători şi producă­tori. Ca urmare, a fost sancţionat cu mustrare scrisă cu avertisment. Măsura fiind judicioasă, sesizarea pă­rea, desigur, definitiv rezolvată. Şi totuşi, fapta constatată a sugerat specialiştilor din Direcţia generală comercială a municipiului Bucu­reşti o idee interesantă, care, nu după mult timp, a şi fost materializată. Pentru a fi recunoscuţi cu uşurinţă intendenţii şi încasatorii au fost obligaţi să poarte halate albe şi insigne triunghiulare colorate. Avantajele ce decurg din aplicarea măsurii respecti­ve sunt evidente. Dar nu despre ele vrem să vorbim. Exemplul relevă cit de ne­cesar este ca Direcţia gene­rală comercială a munici­piului să studieze atent se­sizările controlului obştesc. Este ştiut că semnalările miilor de controlori ob­şteşti, oameni pricepuţi şi gospodari, în permanent contact cu consumatorii, reprezintă un inestimabil ajutor pentru organizaţiile comerciale, pentru fiecare unitate. O mare parte din propu­nerile şi sugestiile controlu­lui obştesc sunt valorificate de către organizaţiile co­merciale. Altele, depăşind competenţa lor, urmează să fie analizate de către Direc­ția generală comercială. DUMITRU NEGOIȚA (Continuare în pag. 4-a) TELEGRAMĂ Excelenţei Sale Domnului CHARLES HELOU Preşedintele Republicii Liban BEIRUT Cu prilejul sărbătorii naţionale a Libanului, am deose­bită plăcere să vă adresez, Excelenţă, în numele poporu­lui român şi al meu personal, calde felicitări şi cele mai bune urări de fericire personală şi prosperitate pentru poporul libanez, îmi exprim speranţa că relaţiile româno-libaneze se vor dezvolta continuu în interesul reciproc şi al păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Primire la tovarăşul Ion Gheorghe Maurer Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit vineri dimineaţa delegaţia Conferinţei Federale a Uni­unii Socialiste a Poporului Muncitor din Iugoslavia, condusă de Liubcio Arsov, vicepreşedinte al Conferin­ţei Federale, care, la invi­taţia Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialis­te, face o vizită pentru schimb de experienţă în ţara noastră. La primirea­ desfăşurată, într-o atmosferă cordială, tovărăşească, a participat Vasile Potop, secretar al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socia­liste. A fost de față Iso Njego­­van, ambasadorul R.S.F. Iugoslavia la Bucureşti.

Next