Munca, ianuarie 1970 (Anul 26, nr. 6886-6909)
1970-01-16 / nr. 6896
1970 ADUNĂRI Şl CONFERINŢE PENTRU DĂRI DE SEAMĂ Şl ALEGERI SINDICALE IN PAG. II-A ® Un trio literar-artistic românesc la Paris © Vatra Dornei— ilustrate 1970 ® Blondă sau brună ? OPINII AD-HOC ® „Comturist" IBS-în PAG. A 11I-A Vineri m Lbnk&ufei n nu numai valoarea intrinsecă, dar şi implicaţiile financiare ale calităţii treime ! SA II ITERESEZE! N. HIRIZAN, director la Banca Naţională a Republicii Socialiste România, sucursala judeţeană Argeş 15 I Ianuarie | GHEORGHE TOMOZEI Scriu rindurile a §aceste la 15 ianuarie 1970 cind se impli- g nesc 120 de ani de la g naşterea lui Emines- M cu. Aniversarea mă g găseşte aplecat peste g manuscrisul unei căr- gi, despre adolescentul g Eminescu, student la g Viena. Se împlineşte g de la întîiul an „vie- gnez“ al poetului un veac. Steaua lui Emi- g nescu arde, enigmatic, g iluminînd spiritul g românesc şi despre g cel născut acum 120 g de ani ştim la fel de g puţin, ori mai puţin g decit ştim despre zei- jj la Selene — Luna — g pe care paşii pămîn- g tenilor s-a îmtimplat g s-o cunoască. Mulţi- g plicim plnă la ab- g surd imaginea (şi g ea selenică) a Poetu- g lui — Zburător cu g negre plete, ne impo- g dobim laviţele cu me- g reu mai elegante to- g muri, îl căutăm pe g Eminescu în mar- g mură ori gresie, dar g monument de oricîte g tulpini de piatră vor g înălţa în fantaste pă- j duri, nu-l pot închi- g pui aşa cum trebuie g că a fost, cercetarea jj noastră nu năzuie să jj ajungă prea departe... g Deschid aparatul §j de radio şi ascult cu g stupefacţie o emisiu- g ne în care un vene- grabil dascăl, vorbind g despre Eminescu nu H găseşte de cuviinţă §j să-l evoce altfel decit g reamintindu-ne, pue- g ril, că „Scrisoarea a jj III-a" are mai multe părţi, între care una g lirică (!) în care ni se g povesteşte că... etc, g etc... iar un alt rene- g rabil vorbeşte despre g necunoaşterea lui g Eminescu de către g critici „externi“, no- g ţiune ce ar trebui să-i g definească pe cerce- gătorii de peste hotare g ai operei emines- g ciene, g Eminescu rămîne g ecuatoriala împărţire H silvestră în care a g vemi imense spaţii de jj (Continuare în g pag. a 2-a) . Majoritatea colectivelor din întreprinderile judeţului nostru se străduiesc ca, odată cu îndeplinirea lună de lună a planului să livreze economiei produse de un înalt nivel tehnic şi calitativ. Ele sînt animate de preocuparea stăruitoare de a traduce în viaţă hotărîrile Congresului al X-lea al partidului cu privire la îmbunătăţirea calităţii produselor — obiectiv esenţial al întregii activităţi economice. Merită apreciată preocuparea în această direcţie a multor colective. Dintre numeroasele exemple care s-ar putea da ne oprim la întreprinderea minieră Cîmpulung Muscel Rafinăria Piteşti, filatura „Musceleanca“, fabrica de tananţi „Argeşul“, Combinatul petrochimic şi Fabrica de încălţăminte din Piteşti, întreprinderea de industrie locală dinTopoloveni, cooperativele meşteşugăreşti „Deservirea“ şi „Tehnica încălţămintei" Piteşti, „Munca colectivă“ Cîmpulung, care s-au ocupat cu răspundere de îmbunătăţirea calităţii produselor astfel că în anul 1969 nu au înregistrat nici un refuz de calitate, sau li s-au refuzat mărfuri de valori neînsemnate. Colectivele acestor întreprinderi au înţeles că îndeplinirea sarcinilor în legătură cu îmbunătăţirea calităţii produselor constituie o condiţie de bază pentru satisfacerea nevoilor de producţie şi de consum, pentru creşterea eficienţei activităţii economice a întreprinderilor, pentru creşterea competitivităţii mărfurilor noastre pe piaţa externă. Din păcate, avem şi întreprinderi ale căror colective nu au luat toate măsurile pentru îmbunătăţirea calităţii produselor, neînţelegînd că exigenţele beneficiarilor sînt dictate de interesele generale ale economiei, că fabricarea unor produse de slabă calitate constituie o abatere care nu poate fi tolerată, că economia noastră nu se poate dezvolta acumulînd cantităţi de bunuri materiale care nu corespund întrutotul cerinţelor ei reale sau nevoilor de consum ale populaţiei. In judeţul nostru, în anul trecut s-au înregistrat 987 refuzuri de calitate în valoare de 17.927.000 lei. Cele mai multe refuzuri pentru calitate necorespunzătoare au fost primite de Uzina de autoturisme Piteşti. Ele se cifrează la 151 refuzuri în valoare de 2782 mii lei (din care în luna (Continuare în pag. a 3-a) în curînd, la Uzina de pompe din Capitală va intra în fabricaţie un nou tip de pompă de mare capacitate destinată în special sectorului agricol. Supus unor ample verificări şi încercări de specialitate, prototipul eletetropompei D.V.R. 5110, proiectat de ing. Valentin Negrea, a trecut cu succes normele tehnico-funcţionale impuse. In clişeu , probele tehnice fiind trecute ele succes, se fac pregătiri în vederea fabricației de serie. Comentar extern Asturia în contextul efervescenţei sociale din Spania IN PAG. A IV-A Proletari din toate tárile, unifi-vá ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA MĂRCI NOI DE OŢEL O dată cu sporirea producţiei de oţel în 1970 la 6,5 milioane tone, producţie care va situa România în rîndul ţărilor cu o siderurgie dezvoltată, colectivele unităţilor de specialitate din întreaga ţară se preocupă de îmbunătăţirea calităţii acestei importante materii prime. Planul tehnic pe 1970 al ministerului de resort prevede asimilarea a 14 mărci noi de oţeluri necesare în fabricaţia de locomotive, cazane cu aburi de mare capacitate, autoturisme, utilaje chimice etc. O mare dezvoltare va cunoaşte anul acesta producţia de oţeluri aliate, care vor contribui la reducerea greutăţii utilajelor şi construcţiilor metalice. In ce priveşte producţia de laminate, atenţia siderurgiştilor este îndreptată spre creşterea cantităţilor şi lărgirea sortimentelor produselor de mare importanţă pentru economie — sîrmă trefilată, bare trase, profile cu pereţi subţiri, al căror volum va fi în 1970 de peste 2,4 ori mai mare decît în 1965. (Agerpres) Ciad lipseşte busola, tinereţea intră in derivă Daunele, stabilite la centimă, depăşeau suma de 130 000 de lei, valoarea obiectelor substituite din cele trei magazine (Broşteni, Bacău şi Tîrgu Neamţ). Organele de miliţie au intrat neîntirziat în acţiune. Stilul spargerilor indica mai mulţi „specialişti“ ai genului, dar numai doi dintre ei se aflau în libertate. Cercetaţi de oamenii legii, ambii au prezentat alibiuri solide, însoţite de repetarea promisiunii: „Am terminat cu trecutul, cu dezonoarea, am ales drumul cinstei“ Deci, exista un al treilea. Debutant, recidivist ? Un ospătar, care cumpărase un ceas de „ocazie“, pus în faţa unor fotografii, a indicat fără ezitare una din ele : „Asta-i!“ Şi astfel, existînd indiciul infractorului, a început cu precipitare cursa de urmărire. Hoţul se numea Ion Bălan, era în vîrstă de 20 de ani, domiciliat în comuna Ţibucani, judeţul Piatra Neamţ, fusese eliberat din închisoare, după ispăşirea unei pedepse, în vară, ca să fie dat dispărut de acasă, în iarnă. Poza, un cap „hippy", a pornit într-o circulaţie grăbită pe toate meridianele şi paralelele ţării. Azi sau mîine, incontestabil, răufăcătorul care-şi schimbase „maniera de lucru“ avea să fie prins. O ştia miliţia. O ştia opinia publică. O ştia, poate, însuşi el. In lumea noastră clădită pe cinste şi aspiraţii înalte, între milioane de fiinţe harnice, dăruite trup şi suflet intereselor sociale, un delincvent se simte în permanenţă încolţit, hăituit, măcinat de gînduri şi nesiguranţă, cu teama că la primul pas, la prima neatenţie poate da piept cu dreptatea. De altfel, prinderea lui Ion Bălan stă sub semnul marii simplităţi. O dimineaţă friguroasă, un autobuz grăbind spre Piatra Neamţ, o oprire la bariera oraşului de sub Ceahlău şi un glas răstit de călător : — Tovarăşe şofer, nu deschide uşa! Avem printre noi un hoţ! In staţie se află un miliţian! Să-l poftim înăuntru! Şi în vreme ce pasagerii, muncitori navetişti din împrejurimi, se încredinţau că nu le lipseşte nimic din buzunare şi genţi. Ion Bălan, căptuşit cu ceasuri şi bijuterii, însoţit de plutonierul Vasile Ifrim şi cetăţeanul Mihai Bîzu, lua drumul biroului judiciar al miliţiei judeţene. In sinea ei, o întîmplare aproape banală. Nici cazul, nici sistemul prinderii infractorului n-au ceva senzaţional. Răufăcători de-o vîrstă jună au existat, există şi vor mai exista încă o perioadă de timp. Trecutul ne-a lăsat destule deprinderi antisociale, egoism, lăcomie, parazitism etc., care nu pot fi vindecate doar printr-un gest magic. In ST. GHEORGHIU (Continuare în pag. a 2-a) . <► . ♦. igl Anul XXVI nr. 6896 * 4 pagini 30 bani Vizita preşedintelui Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, in R. S. F. Iugoslavia BELGRAD 15 — Trimişii speciali Agerpres, Nicolae Ionescu şi Nicolae Plopeanu, transmit: In continuarea vizitei pe care o întreprinde în R.S.F. Iugoslavia, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a sosit joi dimineaţa la Rieka, important centru industrial al Croaţiei. La sosirea trenului special în gara acestui oraş portuar,înaltul oaspete român a fost întîmpinat cu căldură de Dragutin Haramia, preşedintele Vecei Executive a R.S. Croaţia, Neda Andrici, preşedintele Skupstinei oraşului Rieka, şi alte oficialităţi locale. Vizita premierului român la Rieka a prilejuit un contact nemijlocit cu unele aspecte ale dezvoltării industriale a Iugoslaviei socialiste, cu o serie de realizări de prestigiu ale economiei acestei ţări. Premierul Ion Gheorghe Maurer, însoţit de Emil Drăgănescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Nicolae Ecobescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, şi Vasile Şandru, ambasadorul României la Belgrad, a fost, în cursuldimineţii, oaspetele muncitorilor şi inginerilor de la cunoscuta Uzină, „Torpedo“, specializată în producţia de motoare Diesel, motoare pentru navele maritime, maşini unelte etc. Adresînd un călduros bun venit şefului guvernului român şi personalităţilor care îl însoţesc — în numele colectivului de oameni ai muncii din această unitate industrială — directorul general al uzinei, Marko Seliakovici, a înfăţişat oaspeţilor principalele etape ale dezvoltării întreprinderii, de la micul atelier de reparaţii fondat cu peste un secol în urmă, pînă la moderna uzină de azi. Directorul uzinei şi-a exprimat deosebita satis- facţie în legătură cu colaborarea excelentă în producţie, statornicită între „Torpedo“ şi unele întreprinderi din România, cum sunt întreprinderea de Utilaj Energetic din Bucureşti, Uzina de autocamioane „Steagul Roşu“ din Braşov şi Uzinele „Semănătoarea“. Parcurgînd apoi halele secţiilor de fabricare şi asamblare a motoarelor Diesel, înaltul oaspete s-a interesat de caracteristicile procesului de producţie, de randamentul şi nivelul de automatizare ale producţiei. Premierul român s-a întreţinut de asemenea cu un grup de tehnicieni de la Uzina de autocamioane din Braşov, aflaţi aici în cadrul colaborării dintre cele două întreprinderi. Apoi, preşedintele Consiliului de Miniştri a vizitat Şantierele navale „3 Mai“ din Rieka. Avînd o producţie anuală de 10 nave, cu un deplasament variind între 15 000 şi 68 000 de tone, şantierele dispun, totodată, de o fabrică de motoare Diesel, cu care sunt utilate navele produse, întreaga producţie este defotinată exportului. Amintind că aici au fost construite şi două nave pentru România, directorul general al şantierelor, Milovan Turitan, s-a referit, de asemenea, la perspectivele de colaborare în producţie cu unele întreprinderi din România. Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, s-a interesat îndeaproape de activitatea de cercetare, precum şi de diferite probleme privind conducerea şi organizarea producţiei, însoţit de Dragutin Haramia, preşedintele Vecei Executive a R.S. Croaţia, premierul Ion Gheorghe Maurer şi ceilalţi oaspeţi români au făcut, de asemenea, o scurtă vizită prin oraşul Rieka, străbătînd principalele bulevarde ale acestuia şi noile cartiere de locuinţe. Port la Marea Adriatică, oraşul se distinge atît prin pitorescul său, cit şi prin importanţa sa economică. Rafinarea petrolului, industria hîrtiei, construcţiile navale, industria constructoare de maşini, industria electrotehnică, activitatea portuară — sunt numai cîteva dintre argumentele care conferă atributul de centru industrial acestui oraş cu 135 000 de locuitori. Joi la amiază, preşedintele Vecei Executive a R.S. Croaţia, Dragutin Haramia, a oferit un dejun în onoarea şefului guvernului român, în saloanele Hotelului „Ambasador“ din staţiunea (Continuare în pag. 4-a) B B B I 1 n m 1 1 I B I I I 1 1 I 1 1 1 1 I I 8 B I I I I 18 B B însemnări la un centenar bucureştean !@ • Anii acestui cincinal poartă în structura lor reevaluări fundamentale şi pentru I.D.E.R., sector obligat să ţină pasul cu impetuoasa dezvoltare a consumului de energie. Şi aici, au loc, cu frecvenţa cu care ne-am obişnuit în toate domeniile vieţii materiale, infuzii de modernitate. Aparate de măsură, control şi comandă, moderne instalaţii perfecţionate de semnalizare, grupuri electrogene mobile pentru intervenţii în cazuri excepţionale stau la dispoziţia colectivului în vederea alimentării în bune condiţii a consumatorilor, a întreţinerii reţelei de iluminat public şi de uz casnic. Utilajul şi aparatajul electric e asigurat în mare majoritate de industria noastră constructoare de maşini şi electrotehnică. Uzinele „Electroputere" Craiova furnizează transformatori şi aparate de înaltă tensiune, „Electroaparataj" Bucureşti aparataj de joasă tensiune, „Electromagnetica" relee şi contoare, întreprinderea de construcţii metalice şi prefabricate a M.E.E. panouri de automatizare, stîlpi din beton, posturi de transformare în cabine metalice, iar F.C.M-E. îi livrează cabluri de forţă 1-10 kv, cabluri telefonice şi semnalizare, materiale electroizolante. Ca raport de dezvoltare a acestei întreprinderi în actualul cincinal e de ajuns să subliniem uriaşa amploare a construcţiei de locuinţe. 84 000 de apartamente noi cer instalaţii şi branşamente noi pentru un oraş de dimensiunile Constanţei. In noua imagine edilitară a oraşului intră mari artere de circulaţie, pasaje subterane, scuaruri, aeroporturi, ansambluri statuare, monumente de arhitectură modernă cum sunt Palatul Televiziunii, Teatrul Naţional, Hotelul Internaţional. Dar aportul specialiştilor întreprinderii la modernitatea oraşului se remarcă îndeosebi în domeniul fundamental al industrializării impetuoase a municipiului. Uzinele, mari consumatoare de energie electrică, necesită lucrări speciale pentru asigurarea alimentării în condiţii de deplină siguranţă. „Focurile nestinse" din laminoare şi oţelării nu constituie o metaforă, o licenţă livrescă, ci o realitate palpabilă material dimensionată. Procesele electrolitice sunt incompatibile cu ceea ce se cheamă „întreruperi de curent". O stagnare la elaborarea oţelului ar aduce economiei naţionale daune inimaginabil mai mari decît şarjele ratate, întrucît afectează valoarea cuptoarelor. Livrarea energiei electrice către marii consumatori decurge în condiţii de maximă siguranţă şi continuitate, respectîndu-se riguros parametrii nominali — tensiunea şi frecvenţa. Toată dezlănţuirea de forţe acţionează în cadrul unui mecanism care raţionalizează mişcarea, spaţiul şi timpul. Nu se GEORGE ORAȚIU VASILE ANDREI (Continuare în pag. a 2-a) UN INUTIL „SENS UNIC“ Să ne închipuim pentru cîteva momente — şi pentru nevoile demonstraţiei, desigur — că au dispărut toţi artiştii amatori; că brusc, printr-o minune, nu mai există nici echipe de dansuri, nici de teatru, nici „solişti“, „tarafuri“ sau „orchestre“, nici măcar „fanfare“ şi „coruri“, că din groasele registre ale celor ce ţin evidenţa „activităţii culturale“ şi a „manifestărilor şi acţiunilor“ la instituţiile de profil (cluburi, case de cultură etc.) sau dintr-un perimetru administrativ (oraş, municipiu, judeţ) au fost scoase toate referirile la artiştii amatori. Rezultatele acestui — să recunoaştem, nu prea dificil — efort de imaginaţie sunt surprinzătoare: ceea ce rămîne este foarte puţin. Aceasta, deoarece de mai multă vreme activitatea cultural-educativă de masă se reduce în bună măsură la activitatea artistică de amatori. Ceea ce nu era — sau nu trebuia să fie — decît o parte s-a dilatat pînă într-atîta îneît a ajuns să se suprapună pe alocuri întregului. Iar această „invazie“ a fost însoţită, paralel, de o treptată şi tot mai accentuată scădere a ponderii celorlalte componente. Fenomenul n-a atras atenţia decît sporadic, deşi chiar unele „caracteristici“ ale muncii cu artiştii amatori îl puteau indica. Este vorba, mai întîi, de campaniile — cuvîntul acesta spune multe ! — care s-au purtat şi se poartă cu prilejul multelor şi diferitelor competiţii ale artiştilor amatori. Indiferent dacă au caracter local sau republican, zelul este acelaşi. O distincţie cîştigată la un asemenea concurs este (mai complet spus, e socotită) mai valoroasă decît, să zicem, din ciclu de conferinţe la care participarea să fie masivă şi aceasta nu doar datorită unei bune „mobilizări“ (cuvîntul sună cam ostăşeşte). Pentru Concursurile din vara anului trecut s-au cheltuit mai multe forţe şi fonduri decît, de pildă, pentru deschiderea şi organizarea Universităţilor populare şi muncitoreşti. Apoi, în multe locuri, dacă nu chiar pretutindeni, „artiştii amatori“ s-au instituţionalizat: cîţi directori de întreprinderi n-au a se plînge de dificultăţile provocate din pricina repetiţiilor ,a spectacolelor, a diverselor concursuri ? Acolo unde absenţa din producţie n-a fost acceptată — ceea ce era, astfel, firesc — s-au înregistrat absenţe de la repetiţii şi, uneori, chiar de la spectacole. Faptul este îndeajuns de semnificativ în sine, dar şi pentru mentalitatea ce s-a creat: anume că fiind „artist amator“ eşti scutit de sarcinile producţiei, că aceasta conferă un privilegiu ! Dar unde e, atunci, „amatorismul“ ?! Pe de altă parte, acest fenomen are urmări asupra însăşi mişcării amatorilor, deoarece nu de puţine ori este mai bine cotată „vechimea“ ca artist amator decît valoarea. Aşa s-a întîmplat recent, spre exemplu, la concursul festival de muzică uşoară de la Giurgiu — „Portativul ””- MIRCEA IORGULESCU (Continuare în pag. a 2-a) Aspect din secţia montaj general a Uzinei de rulmenţi din Braşov Foto : A. ŞTEFAN