Munca, octombrie 1970 (Anul 26, nr. 7114-7140)
1970-10-27 / nr. 7136
Pagina a 2-a 25 DE ANI DE LA CONFERINŢA NAŢIONALĂ A P.C.R. UN EVENIMENT CU AMPLE SEMNIFICAŢII ÎN ISTORIA POPORULUI ROMÂN In istoria contemporană a societăţii socialiste româneşti sunt unele momente care, prin importanţa lor, capătă dimensiuni şi rezonanţe deosebite, jalonînd în timp traiectul prezentului şi viitorului luminos al ţării. Un astfel de moment, de o excepţională importanţă pentru drumul pe care a pornit poporul român după actul istoric de la 23 August 1944, a fost Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român, care a avut loc în octombrie 1945. In condiţiile complexe prin care trecea ţara, frămîntată de gravele dificultăţi economice provocate de război, de sabotajul claselor exploatatoare şi avînd în faţă probleme politice de o deosebită însemnătate, ce se cereau rezolvate în perspectiva dezvoltării viitoare a întregii noastre vieţi socialepolitice, Conferinţa Naţională a P.C.R. din octombrie 1945 are , aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „o importanţă excepţională în viaţa ţării“ , ...deoarece „a elaborat programul de acţiune perntru consolidarea cuceririlor revoluţionare ale poporului şi dezvoltarea democratică a ţării, pentru întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea şi celelalte pături muncitoare, pentru unirea tuturor forţelor democratice“. In faţa patriei stăteau probleme de importanţă decisivă, economice şi sociale, care se cereau rezolvate. Comuniştii, aflaţi în primele rînduri ale clasei muncitoare, luptau cu abnegaţie pentru înlăturarea numeroaselor greutăţi cauzate de dezorganizarea economiei, acţionau, prin toate mijloacele, pentru refacerea potenţialului productiv al ţării, pentru repararea şi punerea în funcţiune a instalaţiilor şi utilajelor distruse. Era imperios necesar să se treacă grabnic de la producţia de război la producţia de pace, să se refacă mijloacele de transport, materialul rulant al căilor ferate şi căile de comunicaţie, să se asigure aprovizionarea întreprinderilor cu materii prime şi a populaţiei cu bunurile de consum necesare unui trai mai bun, mai îmbelşugat. Punînd în prim plan, în acel moment, problemele redresării şi dezvoltării economiei naţionale în ansamblu, Conferinţa Naţională a P.C.R. a indicat totodată principalele coordonate, liniile de dezvoltare, pe care trebuia să păşească ţara pentru a atinge obiectivele de importanţă hotărîtoare pentru viitorul ţării. Tezele elaborate de Conferinţa Naţională a P.C.R. demonstrează clarviziunea partidului nostru, capacitatea sa de a selecta problemele esenţiale ce condiţionau repunerea în funcţiune în acea etapă a mecanismului economic al ţării, astfel încât să fie satisfăcute nevoile de moment, şi, în acelaşi timp, să fie trasate căile care să asigure dezvoltarea şi progresul general al ţării. Analiza profundă, marxist-leninistă, a realităţilor României făcută la Conferinţa Naţională a P.C.R. din octombrie 1945, a identificat astfel singura cale posibilă pentru asigurarea dezvoltării economice a ţării, chezăşia pentru asigurarea independenţei şi suveranităţii naţionale. Elaborînd un program concret de acţiune, antrenînd „tot ce este activ, energic şi competent pentru viitorul României“, Conferinţa Naţională a partidului a dovedit nu numai cutezanţa revoluţionară, proprie comuniştilor, dar şi o temeinică cunoaştere a realităţilor ţării noastre. Menţionînd că industrializarea constituie factorul determinant al progresului general al patriei, Conferinţa Naţională a P.C.R. sublinia totodată că „de tăria industrială a ţării depinde în mare măsură insăşi independenţa statului nostru“. Realizările deosebit de importante obţinute de clasa muncitoare —sub conducerea Partidului Comunist — într-o perioadă istorică relativ scurtă, dar de o intensitate şi profunzime nemaiîntîlnite, semnifică vigoarea şi dîrzenia, talentul şi dăruirea poporului român în opera măreaţă de construire a socialismului. Explicaţia acestor succese rezidă în conducerea ştiinţifică a întregii societăţi de către Partidul Comunist Român. Nestăvilitul avînt, revărsarea de energie şi pasiune revoluţionară, dîrzenia şi hărnicia cu care cele mai largi categorii de oameni ai muncii, indiferent de naţionalitate, păşesc sub conducerea partidului, pe drumul făuririi societăţii socialiste atestă ataşamentul întregului nostru popor faţă de politica partidului. Ţara întreagă urmează fără şovăire, cu deplină încredere, cu devotament şi abnegaţie Partidul Comunist Român, conducătorul unic al naţiunii noastre socialiste, suflet din sufletul poporului. Este semnul distinctiv al epocii pe care o trăim, o caracteristică a timpului nostru, o demonstraţie clară că politica partidului este considerată de întregul popor ca propria politică, exprimă forţa de convingere a ideilor partidului, capacitatea de a stimula toate energiile naţiunii. Demonstrînd preocupările consecvente ale partidului nostru de orientare a tuturor energiilor şi resurselor naţionale spre domeniile hotărîtoare ale progresului economic, Conferinţa Naţională din 1967 şi Congresele al IX-lea şi al X-lea al P.C.R. au indicat un program amplu de perfecţionare a conducerii şi planificării economiei, de ridicare calitativă a întregii activităţi economice şi de sporire a eficienţei economiei naţionale în ansamblu. România, altă dată considerată hinterland agrar, cu o economie înapoiată, arhaică, şi-a semnat cu demnitate intrarea în rîndul ţărilor cu o industrie în plină dezvoltare, cu un înalt ritm de creştere a tuturor ramurior economiei naţionale. Rezultatul politicii de industrializare, — elaborată iniţial la Conferinţa Naţională a P.C.R. din octombrie 1945 — îmbogăţită şi perfecţionată de partid pe parcursul dezvoltării societăţii noastre socialiste, se materializează în dublarea, inedie, la fiecare cinci ani a producţiei industriale a ţării, fiind de peste 14 ori mai mare decit în anul 1938. Pretutindeni pe întinsul patriei s-au construit şi s-au dezvoltat sute de întreprinderi noi, dotate cu tehnică avansată. Se dezvoltă cu precădere ramurile hotărîtoare pentru progresul economiei noastre, care exprimă cel mai deplin progresul tehnic în strîns raport cu valorificarea avuţiei naţionale, a resurselor materiale şi de muncă ale ţării. A crescut în structura economiei naţionale ponderea industriei constructoare de maşini, a chimiei, electrotehnicii şi electronicii. Ritmurile înalte ale creşterii economice atestă perfecţionarea structurii industriei noastre, modernizarea ei continuă, penetraţia masivă a ştiinţei în toate domeniile producţiei materiale. Stadiul de dezvoltare la care a ajuns în prezent economia românească, ritmul dinamic, accelerat, înregistrat în ansamblu de toate ramurile economiei naţionale este cea mai elocventă mărturie a justeţei şi rodniciei politicii de industrializare socialistă. Ceea ce caracterizează pregnant amplul proces de diversificare a economiei naţionale, de ridicare a acesteia pe o treaptă superioară pe baza încorporării în producţie a cuceririlor tehnico-ştiinţifice contemporane, este creşterea indicelui de competitivitate a produselor economiei româneşti pe piaţa internaţională, lărgirea ariei schimburilor comerciale, a legăturilor economice cu peste 100 ţări din Europa şi din alte continente, îmbogăţirea nomenclatorului de produse destinate exportului, rod al talentului, hărniciei şi inteligenţei oamenilor muncii din patria noastră, reprezintă o dovadă grăitoare a dorinţei României de a-şi afirma şi valorifica capacitatea tehnică, potenţialul său economic, de a stabili strînse legături care să servească progresului social, înţelegerii între popoare. Un fenomen remarcabil în acest amplu proces de industrializare este creşterea puternică a rîndurilor clasei muncitoare, schimbările calitative ce s-au produs în structura şi în profilul ei. Clasă conducătoare în societatea socialistă, astăzi clasa muncitoare — călăuzită de Partidul Comunist Român — are o bogată experienţă în organizarea şi conducerea producţiei materiale, în conducerea întregii noastre vieţi politico-sociale. In condiţiile construirii societăţii socialiste, clasa muncitoare îşi afirmă zi de zi înaltele sale calităţi, vigoarea, tenacitatea, capacitatea de organizare, înaltul său patriotism, care dinamizează energiile întregului popor român. Realitatea confirmă din plin politica ştiinţifică a partidului în opera de transformare socialistă a agriculturii. înfăţişarea de astăzi a satului românesc, scos din imobilism şi înapoiere, este o dovadă elocventă a hărniciei şi priceperii ţărănimii noastre. Orînduirea socialistă a asigurat climatul politic şi social al multiplicării şi dezvoltării talentului şi priceperii cetăţenilor patriei noastre în toate domeniile de activitate : în industrie, în agricultură, în creaţia ştiinţifică şi artistică, pretutindeni unde pulsează viaţa nouă a patriei. In viaţa societăţii noastre, ştiinţa, arta şi cultura racordate la realităţile dezvoltării contemporane, la marile cuceriri ale revoluţiei tehnicoştiinţifice, se integrează organic efortului general al întregului popor pentru propăşirea naţiunii, pentru construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Cele mai noi file ale istoriei contemporane consemnează Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român — ca unul din evenimentele de o covîrşitoare importanţă pentru drumul ascendent, de construire a socialismului şi comunismului în patria noastră. Abordarea marilor probleme ale contemporaneităţii în spirit realist, în raport cu realităţile dezvoltării României, fidelitatea faţă de ideile marxism-leninismului şi aplicarea lor creatoare, pornind de la interesele fundamentale ale poporului nostru, constituie constanţa politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru. In înfăptuirea măreţului program de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, obiectivul fundamental ce stă în faţa partidului şi a întregului popor îl constituie, dezvoltarea tot mai puternică a bazei tehnico-materiale a societăţii, creşterea forţelor de producţie, realizarea unei viguroase industrii moderne şi a unei agriculturi intensive, bazate pe cuceririle ştiinţei, perfecţionarea întregii noastre orînduiri sociale, pentru asigurarea prosperităţii patriei, ridicarea nivelului de bunăstare a poporului. In acest proces, Partidul Comunist Român orientează eforturile oamenilor muncii spre sporirea şi perfecţionarea continuă a producţiei de bunuri materiale, spre creşterea avuţiei naţionale, spre ridicarea eficienţei şi a nivelului calitativ al întregii economii.* singura şi cea mai sigură cale pentru sporirea venitului naţional şi, o dată cu el, creşterea veniturilor oamenilor muncii, satisfacerea în tot mai largă măsură a cerinţelor celor ce muncesc. Concentrîndu-şi eforturile asupra dezvoltării construcţiei socialiste în patria noastră, Partidul Comunist Român îşi îndeplineşte o înaltă îndatorire faţă de poporul român, şi în acelaşi timp se achită de o obligaţie esenţială faţă de clasa muncitoare din întreaga lume, faţă de forţele socialismului şi păcii. Interdependenţa dialectică dintre politica internă şi externă este expresia elocventă a fermităţii şi principialităţii cu care Partidul Comunist Român aplică şi dezvoltă creator ştiinţa marxist-leninistă, în spiritul celor mai înalte adevăruri ale umanismului socialist, ale internaţionalismului socialist, pentru întărirea forţelor socialismului, asigurarea progresului social şi a păcii în lume, împlinirea unei jumătăţi de veac de la crearea Partidului Comunist Român, eveniment crucial în viaţa poporului român, perioadă în care se înscriu cele mai progresiste momente din frămîntată istorie a României, la care Partidul Comunist Român a fost forţa dinamică, propulsatoare, reprezintă pentru oamenii muncii din patria noastră un prilej de adîncă recunoştinţă, de manifestare a încrederii nestrămutate în viitorul fericit al patriei noastre socialiste. Drumul ascendent parcurs de poporul nostru de la Conferinţă Naţională a P.C.R. din octombrie 1945 şi pînă astăzi demonstrează forţa dinamizatoare a politicii înţelepte a partidului, încrederea şi hotărirea de neînvins cu care poporul român îşi făureşte viitorul sub conducerea Partidului Comunist Român. PETRU IGNAT Noul hotel „Decebal“ din oraşul Bacău Decada cărţii sovietice Luni la amiază a avut loc la librăria „Dacia" din Capitală festivitatea de deschidere a decadei cărţii sovietice, organizată de Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă şi Centrala cărţii, cu prilejul apropiatei aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Sunt expuse 2 500 de volume , lucrări ruseşti şi sovietice din toate domeniile traduse în ţara noastră, precum şi cărţi în limba rusă ale autorilor clasici şi contemporani. La deschidere au fost prezenţi Ion Dodu-Bălan, vicepreşedinte al Comitetului de Statpentru Cultură şi Artă, Mihail Roşianu, preşedintele Consiliului General A.R.L.U.S., funcţionari superiori din M.A.E. directori de edituri, oameni de artă şi cultură, ziarişti. Au participat, de asememenea, membri ai ambasadei Uniunii Sovietice la Bucureşti, precum şi delegaţia filialei ucrainiene a Asociaţiei de prietenie sovieto-română, condusă de Valentin Mihailovici Terleţki, preşedintele filialei, membru al C.C. al Partidului Comunist din Ucraina, redactor-şef al revistei „Komunist“. Cu acest prilej au luat cuvîntul Constantin Măciucă, director general al Centralei cărţii şi I. S. Ilin, ministru consilier al Ambasadei Uniunii Sovietice la Bucureşti, care, subliniind tradiţionala colaborare dintre editurile româneşti şi sovietice, dintre culturile celor două ţări, au relevat rolul acesteia în strîngerea legăturilor de prietenie dintre cele două ţări. (Agerpres) MUNKA ..................in.... Idei in care ne regăsim cu tatii (Urmare din pag. la tului nostru ,ne-a apărut, in liniile ei de forţă de o limpezime plenară, vădind o perfectă aplicare la realităţile contemporaneităţii şi subsumată unor idealuri probate de poporul nostru in secole de luptă şi prefaceri sociale. Ne-am regăsit cu toţii in ideile dominante ale acestei înţelepte politici năzuind să asigure înflorirea ţării noastre şi cristalizmă în viaţa sa întreaga capacitate de creaţie a oamenilor muncii, devotamentul cu care ei slujesc pacea şi prietenia popoarelor. Da, sintem un popor care — mîndru de existența sa multimilenară — își. păstrează, netulburăte, energiile vitale, un popor aflat in plin proces de renaștere socială, care a găsit in socialism tgrimul propice dezvoltării.. sale impetuoase............. La O.N.U. si — tit ge- ■ neral — în vizită neo- o ficială întreprinsă " în" S.U.A., delegaţia condusă de preşedintele Ceauşescu a reprezentat o ţară mică dar inspirind încredere şi respect. Noi refacem, in linişte constructivă, experienţa unor state cu înalt nivel de dezvoltare industrială şi e firesc să ne mărturisim deschis dorinţa de a învăţa, de a ne perfecţiona, după cum este de asemenea firesc să urmărim penetraţia valorilor româneşti in circuitul comercial mondial. Contactele delegaţiei române cu personalităţi ale economiei americane au demonstrat că există încă largi posibilităţi de colaborare (de interese reciproc avantajoase) care se cer explorate şi avem toate motivele să privim cu optimism convenţiile încheiate sub semnul paşnicului zeu Mercur. Putem afirma cu mîndrie: tovarăşul Ceauşescu ne-a reprezentat pe îndepărtatele meridiane pe unde a călătorit aşa cum sintem noi, muncind cu devotament pentru edificarea prezentului şi gîndindu-ne cu luciditate viitorul. Numele României a strălucit cu consecvenţă in pagini de ziare şi, în inimi neştiute, culorile drapelului nostru de stat au strălucit cu vigoare vegetală peste tot, acolo unde a călă- torit preşedintele nostru. Şi scriitorul, alături de cei în mijlocul cărora trăieşte, işi vede fila pe care scrie împodobită blind cu frunzele unei toamne rodnice... (Urmare din pag. 1 a) le au — potrivit Hotărîrii Consiliului de Miniştri nr. 151/1970 — de a stimula pe acei salariaţi care se evidenţiază printr-o activitate deosebită. Alte unităţi au arătat că nu au folosit acest mijloc de stimulare, pentru că nu au existat cazuri in care să fie Îndeplinite condiţiile necesare. Desigur, nu poate fi vorba ca fondul ce se constituie pentru premierea unor rezultate deosebite să fie neapărat consumat integral, chiar atunci cind nu există rezultate care să justifice acordarea unor astfel de premii. Trebuie insă să se înţeleagă că folosirea judicioasă a acestei pîrghii de cointeresare, pentru stimularea celor care contribuie la rezolvarea unor probleme mai dificile ce apar în activitatea întreprinderii, intr-un cuvint, a salariaţilor care obţin realizări deosebite, face ca numărul acestor salariaţi să crească, iar aceştia, prin exemplul lor, să antreneze şi restul salariaţilor, astfel incit, in final, rezultatele întreprinderii să fie mai bune, iar volumul beneficiilor să fie mai ridicat. Aceasta este şi una din căile prin care se poate obţine un fond de premiere mai ridicat la sfîrşitul anului, din care toţi salariaţii să beneficieze de gratificaţii mai mari, calea care asigură deci îmbinarea armonioasă a intereselor economiei naţionale cu cele ale salariaţilor. — Cum apreciaţi dv. faptul că o Hotărîre a Consiliului de Miniştri care conţine prevederi clare stimulative, cu o largă sferă de aplicativitate pentru eforturile depuse de muncitori, tehnicieni şi ingineri. în economisirea materiilor prime şi materialelor nu este folosită de către ministere şi comitetele de direcţie ca o pîrghie de cointeresare materială a salariaţilor? — La fel ca în cazul premierii pentru rezultate deosebite, aşa cum a reziltat din constatările făcute, este vorba în principal, de o insuficientă preocupare pentru cunoaşterea hotăririi şi aplicarea ei. Trebuie să precizez că aplicarea prevederilor hotărîrii, referitoare la acordarea premiilor pentru economii de materii prime și materiale implică, din partea întreprinderilor, a centralelor și a ministerelor unele măsuri organizatorice. Astfel, ministerele trebuiau să stabilească lista materialelor pentru a căror economisire se pot acorda premii de pînă la 50 la sută din valoarea economiilor obţinute, centralele cele pentru care se poate acorda pînă la 40 la sută, iar întreprinderile cele la care premiile pot fi de pînă la 30 la sută din valoarea economiilor. In acelaşi timp, întreprinderile trebuiau să stabilească principalele locuri de muncă unde se pot realiza economii, să asigure ca, pentru toate aceste locuri de muncă, să existe norme de consum stabilite in mod corespunzător şi să fie organizată evidenţa consumurilor realizate. Atunci cind aceste măsuri au fost aplicate, întreprinderile au putut acorda premii pentru economii, aşa cum a fost de pildă la Fabrica de ţigarete Bucureşti, unde s-au plătit astfel de premii in valoare de peste 400 000 lei. In foarte multe unităţi insă nu a existat o preocupare, sau preocuparea a fost insuficientă pentru aplicarea măsurilor organizatorice necesare şi nici din partea centralelor industriale şi a ministerelor economice nu a existat o îndrumare şi un control eficient in această privinţă. Un ,,argument“ care se aduce de multe ori, încercînd să se justifice faptul că prevederile hotăririi nu sunt aplicate, este acela că nu este suficient de conturată noţiunea de „loc de muncă“, deşi în legătură cu aceasta s-a scris în diferite publicaţii de specialitate. Potrivit celor ştiute pînă acum, locul de muncă se defineşte ca fiind acea parte din spaţiul de producţie, înăuntrul căruia, datorită premiselor care au fost create, muncitorul individual sau echipa işi pot realiza sarcinile de producţie. In cadrul acestei definiţii conducerea întreprinderilor, ţinind cont de condiţiile specifice tehnico-organizatorice în care îşi desfăşoară activitatea de producţie, poate delimita locul de muncă la nivelul căruia se pot plăti premii pentru economii de materiale. Un alt „argument“ întrlnit adesea este că stabilirea normelor de consum şi organizarea evidenţei pe fiecare loc de muncă sunt foarte dificile, impunînd un mare volum de muncă. Desigur că aplicarea măsurilor necesare în vederea unei evidenţieri exacte a economiilor ce se realizează nu este o treabă simplă, dar fără evidența aceasta nici nu se poate concepe acordarea de premii, care nu se justifică decit pentru economii reale, certe. Trebuie totodată ţinut seama că nu este vorbă de toate locurile de muncă ci, aşa cum am mai arătat, trebuie stabilite in prealabil principalele locuri de muncă, care au o influenţă directă asupra consumurilor şi la acestea să se organizeze în primul rînd evidenţa economiilor. Nu ştiu dacă mai este cazul să insist asupra importanţei pe care o are pentru economia naţională reducerea consumurilor de materii prime şi materiale, precum şi asupra faptului că această reducere se reflectă direct în beneficiile întreprinderii şi respectiv in mărimearatificaţiilor pe care le vor primi salariaţii la sfîrşitul anului. Consider însă că acestea reprezintă argumente suficiente pentru ca, în fiecare întreprindere, să se depună eforturi mai susţinute decit pînă în prezent în vederea găsirii celor mai potrivite forme de urmărire şi evidenţiere a consumurilor, care să permită aplicarea corespunzătoare a prevederilor hotăririi în ce priveşte stimularea celor care obţin economii.— Unii conducători de unităţi economice solicită instrucţiuni de aplicare a H.C.M. nr. 151/70 , alţii susţin că nu ar fi nevoie de ele. După părerea dv. sunt necesare astfel de Instrucţiuni ? — Am mai spus că prevederile hotărîrii sint clare, nefiind necesare instrucţiuni de aplicare. Totuşi, cu privire la premiile ce se acordă din beneficii — gratificaţiile de la sfîrşitul anului şi premiile pentru realizări deosebite — au fost elaborate aşa cum prevedea hotărirea, regulamente de premiere, care au fost avizate de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Muncii. In ceea ce priveşte premierea spentru economii de materiale şi forţă de muncă, aceasta este reglementată prin anexa nr. 2 la H.C.M. nr. 151/1970, anexă care are ea însăși caracterul unui regulament, precizind pentru ce se acordă premii, in ce condiții, cine poate beneficia de aceste premii, mărimea premiilor, sursele de acoperire etc. Ca atare, nu sunt necesare nici un fel de alte instrucţiuni, suplimentare, lucru care, de altfel, a fost comunicat atit verbal cit şi în scris de către Ministerul Muncii tuturor ministerelor economice. De altfel, consider că in condiţiile când H.C.M. este detaliată, elaborarea unor asemenea instrucţiuni, care să acopere în cele mai mici amănunte toate problemele concrete ce se ridică intr-o întreprindere, nici nu este indicat să fie date, ele puţind să limiteze sau chiar să anuleze spiritul de iniţiativă şi răspundere ce trebuie să revină conducerii acesteia in aplicarea hotăririlor de partid şi de stat. _iSi ce ar trebui să se întreprindă acum pe diverse nivele, pentru aplicarea corectă a prevederilor H.C.M. nr. 151/70 ? — Este vorba în cadrul fiecărei întreprinderi să se aprofundeze încă o dată, cu toată atenţia, textul hotărîrii, să se stabilească şi să fie aplicate toate măsurile organizatorice corespunzătoare, pentru crearea condiţiilor aplicării ei. In această acţiune este necesar ca şi centralele industriale şi ministerele să facă precizările necesare prevăzute în hotărîre, să intervină într-un mod mai concret, să controleze modul, cum se aplică prevederile hotâririi şi să dea îndrumări acelor unităţi la care se constată rămîneri în urmă să organizeze, dacă este cazul, unele schimburi de experienţă etc. De asemenea, Ministerul Muncii, împreună cu celelalte organe centrale de sinteză, va continua să urmărească felul in care se aplică prevederile hotăririi şi va da tot sprijinul necesar, astfel ca aceste importante forme de cointeresare să-şi atingă scopul pentru care au fost create. în numele cititorilor ziarului „Munca“ mulţumim tovarăşului Gheorghe Stoica pentru răspunsurile date la cererea redacţiei noastre. Convorbire consemnată de NICOLAE BIVOLU Pîrghii de cointeresare şi stimulare insuficient folosite ! Raid-ancheta pe marginea scrisorilor sosite la redacţie „PENE“ PE TRASEELE TRANSPORTULUI IN COMUN întirzieri de... 800 minute , pagube în valoare de 100 000 lei • Lipsă de respect față de publicul călător • Propuneri consemnate doar pe hîrtie • Operativitatea şi solicitudinea flori rare Lunar, spre Bucureşti călătoresc numai cu mijloacele auto ale Autobazei 3 călători — Bucureşti 2 500 000 pasageri. Din aceştia, o bună parte sunt navetişti care locuiesc în raza judeţului Ilfov şi lucrează în diferite întreprinderi din Bucureşti. Transportul lor spre locurile de muncă a făcut obiectul multor articole. Scrisorile sosite la redacţie în ultima vreme, ne-au atras din nou atenţia asupra neajunsurilor ce mai persistă în acest sector, ridicînd totodată şi un alt aspect. Este vorba de legătura dintre această problemă şi implicaţiile ei sociale. Este ştiut că în afara celor 8 ore de muncă pe care le prestează efectiv, cetăţeanul mai consumă timp şi cu drumul pe care îl face de la domiciliu pînă la locul de muncă şi invers. Fireşte, acest „consum“ este in funcţie de distanţa pe care o parcurge, de vehiculul cu care călătoreşte şi mai ales de modul în care este organizat transportul în comun. Ancheta noastră ne-a relevat că în unele întreprinderi, la începutul zilei de muncă, se observă în comportamentul salariaţilor o stare de oboseală, de indispoziţie. Cauza nu este greu de aflat : ei vin uneori indispuşi de pe drum tocmai pentru că au călătorit în condiţii necorespunzătoare. Iată ce ne-a scris un grup de 40 de muncitori de la uzinele „Vulcan“ — Bucureşti. „Suntem navetişti şi călătorim cu mijloace auto pe diferite trasee. Unii pe linia Brăneşti — Fundulea — Bucureşti, alţii pe cea de la Buftea — Crevedia — Bucureşti ş.a.m.d. Starea necorespunzătoare a unor drumuri, la care se adaugă proasta gospodărire a maşinilor, ne creează mari greutăţi. Uneori se produc pene, alteori se staţionează nejustificat şi astfel zilnic autobuzele cu care circulăm ajung cu intimere în Bucureşti. Din această cauză, noi venim întotdeauna la lucru cu 15-20 de minute mai tîrziu. Aceasta înseamnă că se pierd din producţie circa 800 minute, timp în care se pot realiza produse în valoare de peste 100 000 lei". Exemplul nu este singular. Andrei Coman şi Tudor Chelaru, salariaţi la Uzinele Chimice Române, ne-au sesizat că ei fac zilnic naveta cu trenul pe ruta Roşiori-Bucureşti, şi mereu ajung cu întîrziere la destinaţie şi, deci, şi la locul de muncă. La fel se petrec lucrurile şi cu navetiştii ce lucrează la uzinele de maşini agricole „Semănătoarea“, „Danubiana“ şi Uzina de maşini grele, etc. Anomaliile semnalate nu sunt de ieri, de azi. Ele se repetă cu regularitate, dar forurile de resort nici că le observă. Lipsa de receptivitate faţă de înlăturarea acestor carenţe aduce prejudicii atît economiei naţionale, cit şi forţei de muncă. Numai autobuzele de la Autobaza 3 călători—Bucureşti au înregistrat în primele 7 luni din acest an întirzieri ce se ridică la aproape 50 000 minute. Un calcul arată, că în acest timp, numai în două uzine din Capitală se puteau realiza 7 agregate de încălzit tip vapor, 5 semănători de precizie sau 10 motocositoare. Nimeni nu îi contestă greutăţile existente încă în acest sector. Dar, din păcate, s-a acţionat prea puţin pentru a se înlătura cauzele care le permanentizează. Consultarea întreprinderilor la întocmirea graficelor de circulaţie a mijloacelor auto şi chiar a trenurilor capătă de multe ori ari caracter formal. Se ascultă cu multă politeţe doleanţele şi propunerile făcute de delegaţii unităţilor, dar ele rămîn consemnate doar pe hîrtie. Şi repercusiunile se cunosc. Un transport defectuos, care cultivă şi întreţine aglomeraţia, macină timpul şi nervii cetăţeanului. Şi astfel, neţinîndu-se seama de interesele reale ale producţiei şi ale cetăţenilor, se uită un lucru esenţial şi anume : că o industrie modernă nu poate funcţiona bine dacă salariaţii nu ajung la lucru în condiţii civilizate, la timp şi, mai ales, odihniţi. Am discutat despre implicaţiile acestui aspect şi cu tovarăşul Aurelian Părşoiu, preşedintele comitetului sindicatului de la Autobaza 3 călători. Ne-am interesat îndeosebi de acţiunile întreprinse de sindicat în vederea eliminării acestor deficienţe. Am aflat că în ultimul trimestru, temele dezbătută în adunările de grupă sindicală din secţii şi coloane au fost axate pe probleme referitoare la ridicarea calificării, reducerea timpului de staţionare a autobuzelor pentru reparaţii curente, etc., unele din propunerile făcute în cadrul grupelor sindicale fiind incluse în planul de măsuri al autobazei. Nimeni nu contestă eficienţa acestor iniţiative, însă faţă de cerinţe ele sunt insuficiente. Este necesar să existe mai multă preocupare pentru disciplina de muncă a personalului, pentru combaterea diferitelor manifestări nesănătoase de comportament. Observaţiile şi sugestiile date de cititori în scrisorile trimise redacţiei, precum şi constatarea făcută la faţa locului, arată că neajunsurile existente în transportul în comun pe rutele amintite pot şi trebuie îndreptate intr-un timp cit mai scurt. Pentru aceasta se impune ca atît forurile care dirijează mijloacele de transport, cit şi cele care sunt chemate să coopereze la buna lor circulaţie, să ţină seama şi de interesele călătorilor. Altfel, se vor ivi mereu situaţii în care cetăţeanul va avea de suferit, va fi lipsit de odihna necesară, va da un randament, scăzut în muncă. Ba mai mult, lipsa de operativitate şi solicitudine ce se manifestă în acest domeniu poate avea repercusiuni negative şi în sectorul economic, fapt ce nu poate fi tolerat. Ancheta efectuată a arătat că posibilităţi de a se circula în condiţii civilizate sunt suficiente. Ele trebuie doar valorificate raţional. M. ADRIAN ........... ii " "" .......... Mărfi 27 octombrie 1970