Munca, februarie 1971 (Anul 27, nr. 7217-7240)
1971-02-23 / nr. 7236
Pagina a 2-a FIECĂREI FERME,ON PROFIL STATORNIC Realizarea unor recolte mari de legume a necesitat — după cum se ştie — modificarea şi la noi în ţară a sistemului de producere şi valorificare a legumelor, urmărindu-se în principal concentrarea producţiei, aplicarea strictă a tehnologiilor moderne, folosirea mijloacelor mecanice la un număr cît mai mare de lucrări, chimizarea complexă, extinderea în cultură a unor soiuri de mare productivitate cu însuşiri calitative şi tehnologice superioare şi prelungirea duratei de consum a legumelor în stare proaspătă. Fermele legumicole (unităţi de producţie specializate) şi centrele pentru producerea şi valorificarea legumelor sunt noile nuclee organizatorice menite să asigure posibilităţi sporite desfăşurării unei activităţi productive mult îmbunătăţită, cu rezultate economice superioare, capabile să creeze o puternică bază de aprovizionare cu legume pentru populaţia fiecărui judeţ în parte. în momentul de faţă, conţinutul organizatoric al cuprinzătorului program naţional privind aşezarea pe baze noi a producerii şi valorificării legumelor a fost în linii mari (vom relata ceva mai tîrziu de ce nu în totalitate) înfăptuit în toate judeţele analizate. Pentru a evidenţia supleţea şi spiritul novator dovedit în acţiunea de organizare a întreprinderilor judeţene de producere, industrializare şi valorificare a legumelor, a centrelor zonale şi a fermelor specializate ne vom folosi de cîteva date comparative. Imbinînd armonios multiplele preocupări pentru aplicarea corectă a măsurilor întreprinse de partid şi guvern în vederea îmbunătăţirii, organizării, planificării şi conducerii agriculturii cu munca faptipentru crearea scheletului organizatoric a sistemului de producere şi valorificare a legumelor, organele competente din judeţul Ilfov au reuşit ca într-un timp scurt să concentreze suprafaţa legumicolă ,de 13 500 hectare in 144 ;erme specializate, îndrumate şi sprijinite tehnic şi material de 8 centre de producere şi valorificare a legumelor. în judeţul Teleorman cele 9 300 de hectare sunt concentrate în 112 ferme specializate, 48 de brigăzi şi 6 centre de profil, iar la Buzău, întreprinderea judeţeană dispune de 2 centre (Buzău şi Rîmnicu Sărat) care au legături strînse atît cu fermele cît şi cu brigăzile legumicole de la unităţile agricole cultivatoare din zonă. Meritoriu este faptul că în judeţele Prahova şi Ilfov au fost create asociaţii intercooperatiste de profil. Reunindu-şi cele 400 ha de grădină, forţa de muncă şi ini-ventarul necesar în 5 ferme specializate, cooperativele agricole de producţie din Bărcăneştii, Brazi, Negoieşti, Strejnic şi Tîrgşorul-Vechi, vor furniza anual populaţiei din municipiul Ploieşti aproape 1000 de vagoane de legume. O astfel de concentrare a producţiei prin gruparea mai multor ferme într-un singur perimetru s-a organizat şi în cadrul Consiliului intercooperatist de la Vidra, judeţul Ilfov, care asociază cooperativele Vărăşti, Colibaşi şi Dobroieni. Am prezentat aceste succinte date pentru a dovedi că „şablonul“ n-a mai fost un instrument operant în această acţiune şi că sarcinile stabilite se înfăptuiesc în mod creator. Acest lucru nu ne împiedică, însă, să arătăm că, în multe unităţi cultivatoare din judeţele analizate, etapa organizării din brou n-a fost escaladată nici pînă la această dată. De pildă, la Movila Banului, Bălăceanu şi Rîmnicelu — din judeţul Buzău şi în alte numeroase unităţi producătoare din judeţele Ialomiţa şi Teleorman amplasarea fermelor şi brigăzilor legumicole pe cele mai bune terenuri — ferite de curenţi şi exces de umiditate — nu s-a făcut. De asemenea, am întîlnit mult prea multe ferme (Dărmăneşti, I.L. Caragiale — Dîmboviţa, Tinosu, Ologeni — Prahova) fără schiţe de amplasare a culturilor, iar în altele se constată că se merge (în mod greşit) tot pe o excesivă mozaicare a culturilor în cadrul perimetrului afectat legumiculturii. Şi mai rău stau lucrurile în ce priveşte întocmirea fişelor tehnologice pentru fiecare cultură în parte, şi darea în primire către fermieri a suprafeţelor inventarului necesar şi a tehnologiilor ce urmează a fi aplicate. Trebuie să fie clar deci pentru toţi cei ce răspund direct de producerea şi valorificarea legumelor că oricît de bun ar fi cadrul organizatoric general dacă nu va fi susţinut de măsuri concrete el nu va constitui o pîrghie puternică în ridicarea producţiilor legumicole. Aşadar, mai puţine hîrtii la centru cu te miri ce date şi scheme fără rost şi mai multă muncă organizatorică jos la ferme şi la centre, acolo unde de fapt se hotărăşte producţia. Legumicultura in solarii poate deveni o sursă importantă de venituri Planurile de măsuri ale întreprinderilor judeţene de producere, industrializare şi valorificare a legumelor stipulează aproape invariabil terminarea pînă la 10 februarie a tuturor construcţiilor de solarii noi, precum şi încheierea lucrărilor de consolidare la cele vechi. In planul judeţului Buzău, de pildă, se precizează ca pînă la 1 martie a.c. în solarii să se şi încorporeze cel puţin 40 de tone de gunoi de grajd şi 1 000 kg îngrăşăminte complexe la fiecare hectar şi să se execute toate lucrările de bază inclusiv modelate1. Dacă am judeca numai după cele cuprinse în aceste planuri şi ne-ar da cineva dreptul de a da calificative am spune „foarte bine“. Realitatea faptică de pe teren nu certifică însă un astfel de calificativ. Apelăm din nou la cifre . La construcţii de solarii noi, judeţele analizate prezintă pînă la 18 februarie 1971 următoarele realizări : Ilfov (40,2 de hectare faţă de 65 ha plan), Ialomiţa (7 ha din 20), Dîmboviţa (25 ha din 45), iar judeţele Teleorman, Buzău şi Prahova (vom reveni la ele) raportează îndeplinită integral sarcina cuprinsă în plan. Construcţiile de solarii din anii precedenţi deşi statistic sunt raportate ca reparate, consolidate şi aprovizionate cu materialul de învelire (folia de polietilenă) practic sunt la fel cum au fost lăsate după ultima producţie din vară sau toamnă. Stîlpi neconsolidaţi, barele şi ramele de susţinere şi întindere a foliei de polietilenă lipsesc, iar în interiorul lor se mai găsesc şi acum vrejii şi buruienile din anul precedent — deci sînt nearate, nefertilizate. Astfel de exemple se găsesc la tot pasul aşa că ne e greu să enumerăm. Ceea ce trebuie spus în această privinţă este semnalarea atitudinii dăunătoare a cadrelor de conducere din unele unităţi agricole producătoare de a lăsa baltă lucrările de construire a salariilor. Tendinţa este deosebit de dăunătoare deoarece conducerile unităţilor agricole productive în loc să-şi asume răspunderea de a le crea o eficienţă economică maximă sau tendinţa de a abandona salariile existente. în această privinţă se impune o mai susţinută muncă educativă în rîndul tuturor lucrătorilor legumicoli pentru a stimula acţiunea de protejare a legumelor în vederea producerii lor mai de timpuriu sau prelungirii vegetaţiei cît mai tîrziu în toamnă. Să reţinem că s-au făcut suficiente cheltuieli pentru înfiinţarea sutelor de hectare de solarii în legumicultura acestor judeţe şi nu este nimănui permis să nu le folosească cu eficiență maximă. MUNCA I Legumicultura este una din ramurile agriculturii căreia îi revin sarcini deosebite în acest an. » Concentrarea şi specializarea producţiei, îmbunătăţirea substanţială a tehnologiilor de lucru în răsadniţe, sere, solarii şi grădini, ridicarea calităţii produselor şi organizarea unei mai bune valorificări a legumelor şi a fructelor sunt cerinţele primordiale ale acestei ramuri ce se cer rezolvate chiar din acest sezon. „Se impune — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la şedinţa de lucru de la C.C. al P.C.R. din 23 noiembrie 1970 — ca la fiecare judeţ să-şi organizeze baza proprie de aprovizionare cu legume şi zarzavaturi“. Cum sunt înţelese şi aplicate sarcinile ce re- i vin sectorului legumicol în acest moment , „cheie“ pentru succesul recoltei ’71? Investigaţiile făcute în unităţile cultivatoare de legume din judeţele ILFOV, TELEORMAN, IALOMIŢA, DÎMBOVIŢA, PRAHOVA şi BUZĂU şi la întreprinderile judeţene de producere, industrializare şi valorificare a legumelor, ne-au dat posibilitatea să cunoaştem numeroase aspecte ce se impun a fi amplu dezbătute — cu atit mai mult cu cit se constată că unele lipsuri din anul precedent continuă să se manifeste. EXIGENTELE DEBUTULUI LUCRĂRILOR AGROTEHNICE IN LEGUMICULTURA Producerea legumelor extratimpurii şi timpurii este o îndeletnicire tradiţională pentru legumicultorii din Bucov, judeţul Prahova. De aceea, în paralel cu producerea răsadurilor în sere inmulţitor ei au organizat şi un mare sector de răsadniţe cu încălzire biologică. Răsadurile produse aici vor fi repicate în întregime in ghivece nutritive şi apoi plantate in cîmp, în condiţii de protejare. Acţiunea are drept scop să asigure piaţa municipiului Ploieşti cît mai de timpuriu cu legume proaspete, pe de o parte, iar pe de altă parte să poată folosi acelaşi teren pentru un nou ciclu de producţie, însămînţîndu-l succesiv cu culturi de toamnă. „Buruiana“ autoliniştirii să fie grabnic ierbicidată! Mai în toate judeţele analizate ne-a fost dat să constatăm o atitudine destul de liniştită atunci cînd am adus vorba despre stadiul actual al lucrărilor de pregătire şi producere a răsadurilor. „Stăm destul de bine“, „sîntem în grafic“, ne-au declarat majoritatea interlocutorilor noştri. Şi ca să ne spulbere orice îndoială ne-au argumentat cu următoarele cifre. In judeţul Ilfov (interlocutor ing. Grigore Cişleanu) legumicultorii din fermele agricole de stat aveau la data investigaţiilor (18 II 1971) pregătiţi 50 331 m.p. de răsadniţe (124 la sută faţă de grafic) şi insăminţaşe cu varză timpurie, gulioare şi tomate timpurii, 25.560 de m.p. ; Buzău (interlocutor ing. Ieremia Petre) răsadniţe pregătite în fermele I.A.S. 3 400 m.p. (144 la sută) din care 970 semănate; Prahova (ing. C-tin Munteanu) faţă de 2400 m.p. prevăzuţi în grafic s-au pregătit 1050 m.p. şi s-au semănat 1000 m.p. La Ialomiţa aflăm de la ing. Gheorghe Ciolănescu că în I.A.S. s-au pregătit 11 550 m.p. de răsadniţe şi s-au semănat doar 1650 m.p., realizări care, confruntate mai apoi cu graficul nu reprezentau decît 12 la sută. In judeţul Teleorman aceste lucrări se efectuaseră doar în proporţie de 39 la sută, faţă de graficul ce singuri şi l-au alcătuit. Serioase rămîneri în urmă faţă de graficul de lucru sunt şi în C.A.P. (Ilfov 57°/o, Teleorman 35°/o, Ialomiţa 38°/o, Buzău 64°/o). Lărgind sfera investigaţiilor şi comparînd datele şi faptele culese cu volumul total de lucrări necesare în sectorul de producere a răsadurilor şi mai ales cu termenele optime calendaristice, stabilite de cercetarea ştiinţifică pentru semănatul culturilor timpurii, am constatat însă o îngrijorătoare rămînere în urmă chiar şi în judeţele aparent fruntaşe după prezentarea cifrelor de mai sus. Să demonstrăm. In judeţul Ilfov, de pildă, din cele 40 de hectare de răsadniţe încălzite cu biocombustibil, necesare producerii legumelor timpurii din prima etapă, au fost pregătite pentru semănat numai 35 ha. In fermele legumicole există şi în prezent un deficit de circa 30 000 de tone de gunoi de grajd iar din necesarul de 95 milioane ghivece nutritive, pentru repicatul răsadurilor s-au confecţionat numai 16,5 milioane bucăţi. Dacă mai adăugăm şi faptul că lucrările de construcţie a celor 5 hectare de sere înmulţitor de la Moviliţa, Valea Mărului, Ileana Dridu şi Berceni nu sunt încheiate, apare evident faptul că planul de însămînţare a tomatelor timpurii (cultura de bază în legumicultura modernă) nu va putea fi realizat la timpul optim. De aici un lanţ întreg de neajunsuri în ce priveşte eficienţa acestor investiţii şi mai ales în buna valorificare a acestor legume. Situaţii similare am întîlnit şi în celelalte judeţe. La brigada Dărmăneşti din judeţul Dîmboviţa, de pildă, la această dată abia au început lucrările de săpare a gropilor pentru răsadniţele cu încălzire tehnică, lucrare ce se efectuează cu 2—3 muncitori pe zi. Nici serele inmultitor de la Zimnicea — Teleorman (2 000 m.p.) şi cele de la Găvăneşti şi Scurteşti — Buzău nu sunt terminate la această dată. Dispunem şi de alte numeroase date, şi fapte care pot ilustra această rămînere în urmă, dar apreciem că enumerarea lor ar lungi artificial articolul nostru. Important este să ne facem înţeleşi că actualul stadiu de lucru în răsadniţe şi sere înmulţitor nu corespunde scopurilor productive urmărite şi în consecinţă se impune ca atitudinea de autoliniştire să fie radical înlocuită cu o susţinută muncă practică. Sectoarele de producere a răsadurilor trebuie să devină in următoarele zile, mari şantiere de lucru înfiecare fermă legumicolă. Legumicultorii de la ferma Mihăileşti îngrijesc cu multă atenţie răsadurile Comoditatea nu poate fi băgată sub brazdă ? Adaptabilitatea mobilă, la condiţiile climatice specifice fiecărei perioade de timp este o însuşire absolut necesară celor ce lucrează în agricultură. De această însuşire depinde în bună măsură evitarea sau diminuarea unor pierderi provocate de capriciile naturii. Am constatat cu ocazia periplului nostru terestru prin unităţile agricole de producţie din aceste judeţe că parte din legumicultori au folosit util timpul aproape primăvăratec din această iarnă. La fermele legumicole de la I.A.S. Buzău, Bragadiru, Dudu, Buciumeni, Popeşti-Leordeni din judeţul Ilfov, Borcea, Pietroiu Călăraşi din judeţul Ialomiţa, Zimnicea, Canton şi Pădurea din judeţul Teleorman, mecanizatorii folosind fiecare zi bună de lucru în cîmp au lucrat cu mult sîrg pentru administrarea îngrăşămintelor chimice, nivelarea incintelor legumicole şi modelarea terenului. Evidenţiem în mod deosebit iniţiativa fermierilor ing. Ilie Marin (ferma Zimnicea), ing. Cătălin Caciuc (ferma Canton) şi ing. Dan Rădulescu (ferma Pădurea) care au mutat amplasamentele legumicole iniţiale, din zona de baltă— unde erau permanent supuse inundaţiilor — pe terasele superioare ale Dunării. Dar — pentru că există un dar! — aceste exemple rămîn nişte flori rare în „glastra“ marelui teritoriu legumicol . Deşi pe hîrtie există prevederea ca fiecare fermă legumicolă să-şi organizeze grupe de tractoare diversificate ca tip în funcţie de cerinţele de mecanizare a lucrărilor legumicole, acestea continuă să se găsească la sediul sectoarelor mecanice ale S.M.A. (multe din ele încă nereparate) ci nu la fermă (sau, mai corect spus, pe cîmpul legumicol) unde să execute toate lucrările de bază cuprinse în fişele tehnologice. Astfel de situaţii am întîlnit la Mihăileşti, Movila Banului, Săgeata, Rîmnicelu din judeţul Buzău (de reţinut că în Cîmpia Buzăului au căzut în această lună sub 1 mm precipitaţii la m.p.) ca şi în fermele din bazinele legumicole ale judeţului Ilfov, Băleni Sîrbi (Tîrgovişte) şi Brătăşanca, Măneşti (Prahova). Se impune aşadar ca întreprinderile judeţene de producere, industrializare şi valorificare a legumelor şi fructelor în colaborare cu întreprinderile judeţene de mecanizare a agriculturii să ia urgenţe măsuri pentru ca toate tractoarele şi maşinile agricole apte de lucru să fie în aceste zile, cu timp favorabil, prezente în cîmp pentru a executa în ritm susţinut toate lucrările posibile. Comoditatea unor mecanizatori şi fermieri să fie aşadar grabnic și adinc băgată sub brazdă. Ferma 22 din cadrul Complexului de sere I.A.S. Ploiești. Mării 23 februarie 1971 Constatările făcute de noi la unităţile agricole din judeţele analizate precum şi din datele consemnate în Buletinul informativ din 18 februarie a.c. cu privire la desfăşurarea lucrărilor agricole de sezon elaborat de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor, deşi în comparaţie cu aceeaşi perioadă de timp din anul trecut evidenţiază o pregnantă îmbunătăţire a activităţii de producţie în legumicultură, nu satisfac nici pe departe exigenţele cuprinse în noul program de producere şi valorificare a legumelor. Cifrele care demonstrează că pînă la 18 februarie a.c, graficul de însămînţări în răsadniţe şi sere înmulţitor s-a realizat în judeţul Ilfov în proporţie de 49 la sută, Teleorman 61 la sută, Ialomiţa 123 la sută, Prahova 50 la sută, şi Buzău 90 la sută, faptul că în judeţele Ilfov, Ialomiţa şi Prahova salariile n-au fost construite în totalitate şi că este mult rămasă în urmă acţiunea de confecţionare a ghivecelor nutritive, demonstrează convingător temeinicia afirmaţiilor făcute. Se cere deci ca în zilele următoare toţi lucrătorii din legumicultură, indiferent de treapta ierarhică a funcţiei pe care o ocupă, să fie mobilizaţi la o muncă efectiv productivă, susţinut desfăşurată în ferme acolo unde de fapt efortul depus se poate împlini printr-un rod cît mai bogat. Anchetă realizată de ing. PETRONIUS ANGHEL și MIRCEA NOVAC