Munca, februarie 1971 (Anul 27, nr. 7217-7240)

1971-02-23 / nr. 7236

Pagina a 2-a FIECĂREI FERME,­ON PROFIL STATORNIC Realizarea unor recolte mari de legume a necesitat — după cum se ştie — mo­dificarea şi la noi în ţară a sistemului de producere şi valorificare a legumelor, urmărindu-se în principal concentrarea producţiei, a­­plicarea strictă a tehnologi­ilor moderne, folosirea mij­loacelor mecanice la un număr cît mai mare de lu­crări, chimizarea complexă, extinderea în cultură a unor soiuri de mare pro­ductivitate cu însuşiri cali­tative şi tehnologice supe­rioare şi prelungirea dura­tei de consum a legumelor în stare proaspătă. Ferme­le legumicole (unităţi de producţie specializate) şi centrele pentru producerea şi valorificarea legumelor sunt noile nuclee organiza­torice menite să asigure po­sibilităţi sporite desfăşură­rii unei activităţi producti­ve mult îmbunătăţită, cu rezultate economice superi­oare, capabile să creeze o puternică bază de aprovi­zionare cu legume pentru populaţia fiecărui judeţ în parte. în momentul de faţă, conţinutul organizatoric al cuprinzătorului program naţional privind aşezarea pe baze noi a producerii şi valorificării legumelor a fost în linii mari (vom re­lata ceva mai tîrziu de ce nu în totalitate) înfăptuit în toate judeţele analizate. Pentru a evidenţia supleţea şi spiritul novator dovedit în acţiunea de organizare a întreprinderilor judeţene de producere, industrializare şi valorificare a legumelor, a centrelor zonale şi a fer­melor specializate ne vom folosi de cîteva date com­parative. Imbinînd armo­nios multiplele preocupări pentru aplicarea corectă a măsurilor întreprinse de partid şi guvern în vederea îmbunătăţirii, organizării, planificării şi conducerii ag­r­iculturii cu munca fapti­­pentru crearea scheletu­­lu­i organizatoric a sistemu­lui de producere şi valorifi­care a legumelor, organele competente din judeţul Ilfov au reuşit ca în­­tr-un timp scurt să concen­treze suprafaţa legumicolă ,de 13 500 hectare in 144 ;erme specializate, îndru­mate şi sprijinite tehnic şi material de 8 centre de producere şi valorificare a legumelor. în judeţul Tele­orman cele 9 300 de hectare sunt concentrate în 112 fer­me specializate, 48 de bri­găzi şi 6 centre de profil, iar la Buzău, întreprinderea judeţeană dispune de 2 centre (Buzău şi Rîmnicu Sărat) care au legături strînse atît cu fermele cît şi cu brigăzile legumicole de la unităţile agricole cul­tivatoare din zonă. Merito­riu este faptul că în judeţe­le Prahova şi Ilfov au fost create asociaţii intercoope­­ratiste de profil. Reunin­­du-şi cele 400 ha de grădi­nă, forţa de muncă şi in­i­-­ventarul necesar în 5 ferme­­ specializate, cooperativele agricole de producţie din Bărcăneştii, Brazi, Negoieşti, Strejnic şi Tîrgşorul-Vechi, vor furniza anual popu­laţiei din municipiul Plo­ieşti aproape 1000 de va­goane de legume. O astfel de concentrare a producţi­ei prin gruparea mai mul­tor ferme într-un singur perimetru s-a organizat şi în cadrul Consiliului interco­­operatist de la Vidra, ju­deţul Ilfov, care asociază cooperativele Vărăşti, Coli­­başi şi Dobroieni. Am pre­zentat aceste succinte date pentru a dovedi că „şablo­nul“ n-a mai fost un instru­ment operant în această ac­ţiune şi că sarcinile stabili­te se înfăptuiesc în mod creator. Acest lucru nu ne împiedică, însă, să ară­tăm că, în multe unităţi cul­tivatoare din judeţele ana­lizate, etapa organizării din b­rou n-a fost escaladată nici pînă la această dată. De pildă, la Movila Banului, Bălăceanu şi Rîmnicelu — din judeţul Buzău şi în alte numeroase unităţi producă­toare din judeţele Ialomiţa şi Teleorman amplasarea fermelor şi brigăzilor legu­micole pe cele mai bune te­renuri — ferite de curenţi şi exces de umiditate — nu s-a făcut. De asemenea, am întîlnit mult prea multe ferme (Dărmăneşti, I.L. Ca­­ragiale — Dîmboviţa, Tino­­su, Ologeni — Prahova) fără schiţe de amplasare a culturilor, iar în altele se constată că se merge (în mod greşit) tot pe o exce­sivă mozaicare a culturilor în cadrul perimetrului a­­fectat legumiculturii. Şi mai rău stau lucrurile în ce pri­veşte întocmirea fişelor teh­nologice pentru fiecare cul­tură în parte, şi darea în primire către fermieri a suprafeţelor inventarului necesar şi a tehnologiilor ce urmează a fi aplicate. Trebuie să fie clar deci pen­tru toţi cei ce răspund direct de producerea şi valorifi­carea legumelor că oricît de bun ar fi cadrul organizato­ric general dacă nu va fi susţinut de măsuri concrete el nu va constitui o pîrghie puternică în ridicarea pro­ducţiilor legumicole. Aşa­dar, mai puţine hîrtii la centru cu te miri ce date şi scheme fără rost şi mai multă muncă organizatori­că jos la ferme şi la centre, acolo unde de fapt se hotă­răşte producţia. Legumicultura in solarii poate deveni o sursă importantă de venituri Planurile de măsuri ale întreprinderilor judeţene de producere, industrializa­re şi valorificare a legume­lor stipulează aproape in­variabil terminarea pînă la 10 februarie a tuturor con­strucţiilor de solarii noi, precum şi încheierea lucră­rilor de consolidare la cele vechi. In planul judeţului Bu­zău, de pildă, se precizează ca pînă la 1 martie a.c. în solarii să se şi încorporeze cel puţin 40 de tone de gu­noi de grajd şi 1 000 kg în­grăşăminte complexe la fie­care hectar şi să se execute toate lucrările de bază in­clusiv modelate1. Dacă am judeca numai după cele cuprinse în aceste planuri şi ne-ar da cineva dreptul de a da calificative am spune „foarte bine“. Reali­tatea faptică de pe teren nu certifică însă un astfel de calificativ. Apelăm din nou la cifre . La construcţii de solarii noi, judeţele anali­zate prezintă pînă la 18 fe­bruarie 1971 următoarele realizări : Ilfov (40,2 de hec­tare faţă de 65 ha plan), Ia­lomiţa (7 ha din 20), Dîm­boviţa (25 ha din 45), iar judeţele Teleorman, Buzău şi Prahova (vom reveni la ele) raportează îndeplinită integral sarcina cuprinsă în plan. Construcţiile de sola­rii din anii precedenţi deşi statistic sunt raportate ca reparate, consolidate şi a­­provizionate cu materialul de învelire (folia de polie­tilenă) practic sunt la fel cum au fost lăsate după ultima producţie din vară sau toamnă. Stîlpi neconso­lidaţi, barele şi ramele de susţinere şi întindere a foliei de polietilenă lipsesc, iar în interiorul lor se mai găsesc şi acum vrejii şi bu­ruienile din anul precedent — deci sînt nearate, nefer­tilizate. Astfel de exemple se găsesc la tot pasul aşa că ne e greu să enume­răm. Ceea ce trebuie spus în această privinţă este semnalarea atitudinii dău­nătoare a cadrelor de con­ducere din unele unităţi a­­gricole producătoare de a lăsa baltă lucrările de con­struire a salariilor. Tendinţa este deosebit de dăunătoare deoarece con­ducerile unităţilor agricole productive în loc să-şi asume răspunderea de a le crea o eficienţă economică maximă s­au tendinţa de a abandona salariile exis­tente. în această privin­ţă se impune o mai sus­ţinută muncă educativă în rîndul tuturor lucrătorilor legumicoli pentru a stimu­la acţiunea de protejare a legumelor în vederea pro­ducerii lor mai de timpuriu sau prelungirii vegetaţiei cît mai tîrziu în toamnă. Să reţinem că s-au făcut su­ficiente cheltuieli pentru înfiinţarea sutelor de hec­tare de solarii în legumi­cultura acestor judeţe şi nu este nimănui permis să nu le folosească cu eficiență maximă. MUNCA I Legumicultura este una din ramurile a­­­­griculturii căreia îi revin sarcini deosebite­­ în acest an. » Concentrarea şi specializarea producţiei,­­ îmbunătăţirea substanţială a tehnologiilor­­ de lucru în răsadniţe, sere, solarii şi grădini,­­ ridicarea calităţii produselor şi organizarea­­ unei mai bune valorificări a legumelor şi a fructelor sunt cerinţele primordiale ale aces­­­­tei ramuri ce se cer rezolvate chiar din acest­­ sezon. „Se impune — sublinia tovarăşul­­ Nicolae Ceauşescu la şedinţa de lucru de la­­ C.C. al P.C.R. din 23 noiembrie 1970 — ca la fiecare judeţ să-şi organizeze baza proprie­­ de aprovizionare cu legume şi zarzavaturi“.­­ Cum sunt înţelese şi aplicate sarcinile ce re- i vin sectorului legumicol în acest moment , „cheie“ pentru succesul recoltei ’71? Inves­­­­tigaţiile făcute în unităţile cultivatoare de­­ legume din judeţele ILFOV, TELEORMAN,­­ IALOMIŢA, DÎMBOVIŢA, PRAHOVA şi­­ BUZĂU şi la întreprinderile judeţene de­­ producere, industrializare şi valorificare a­­ legumelor, ne-au dat posibilitatea să cu­­­­noaştem numeroase aspecte ce se impun a­­ fi amplu dezbătute — cu atit mai mult cu­­ cit se constată că unele lipsuri din anul­­ precedent continuă să se manifeste. EXIGENTELE DEBUTULUI LUCRĂRILOR AGROTEHNICE IN LEGUMICULTURA Producerea legumelor extratimpurii şi timpu­rii este o îndeletnicire tradiţională pentru legu­micultorii din Bucov, judeţul Prahova. De aceea, în paralel cu producerea răsadurilor în sere in­­mulţitor ei au organizat şi un mare sector de ră­sadniţe cu încălzire biologică. Răsadurile produ­se aici vor fi repicate în întregime in ghivece nutritive şi apoi plantate in cîm­p, în condiţii de protejare. Acţiunea are drept scop să asigure piaţa municipiului Ploieşti cît mai de timpuriu cu legume proaspete, pe de o parte, iar pe de altă parte să poată folosi acelaşi teren pentru un nou ciclu de producţie, însămînţîndu-l succesiv cu culturi de toamnă. „Buruiana“ autoliniştirii să fie grabnic ierbicidată! Mai în toate judeţele a­­nalizate ne-a fost dat să constatăm o atitudine des­tul de liniştită atunci cînd am adus vorba despre sta­diul actual al lucrărilor de pregătire şi producere a răsadurilor. „Stăm destul de bine“, „sîntem în grafic“, ne-au declarat majoritatea interlocutorilor noştri. Şi ca să ne spulbere orice în­doială ne-au argumentat cu următoarele cifre. In jude­ţul Ilfov (interlocutor ing. Grigore Cişleanu) legumi­cultorii din fermele agri­cole de stat aveau la data investigaţiilor (18 II 1971) pregătiţi 50 331 m.p. de ră­sadniţe (124 la sută faţă de grafic) şi insăminţaşe cu varză timpurie, gulioare şi tomate timpurii, 25.560 de m.p. ; Buzău (interlocutor ing. Ieremia Petre) răsad­niţe pregătite în fermele I.A.S. 3 400 m.p. (144 la sută) din care 970 se­mănate; Prahova (ing. C-tin Munteanu) faţă de 2400 m.p. prevăzuţi în grafic s-au pre­gătit 1050 m.p. şi s-au se­mănat 1000 m.p. La Ialo­miţa aflăm de la ing. Gheor­­ghe Ciolănescu că în I.A.S. s-au pregătit 11 550 m.p. de răsadniţe şi s-au semănat doar 1650 m.p., realizări ca­re, confruntate mai apoi cu graficul nu reprezentau de­cît 12 la sută. In judeţul Teleorman aceste lucrări se efectuaseră doar în propor­ţie de 39 la sută, faţă de gra­ficul ce singuri şi l-au al­cătuit. Serioase rămîneri în urmă faţă de graficul de lu­cru sunt şi în C.A.P. (Ilfov 57°/o, Teleorman 35°/o, Ialo­miţa 38°/o, Buzău 64°/o). Lăr­gind sfera investigaţiilor şi comparînd datele şi faptele culese cu volumul total de lucrări necesare în sectorul de producere a răsadurilor şi mai ales cu termenele op­­time calendaristice, stabili­te de cercetarea ştiinţifică pentru semănatul culturilor timpurii, am constatat însă o îngrijorătoare rămînere în urmă chiar şi în jude­ţele aparent fruntaşe după prezentarea cifrelor de mai sus. Să demonstrăm. In ju­deţul Ilfov, de pildă, din cele 40 de hectare de ră­sadniţe încălzite cu biocom­­bustibil, necesare produce­rii legumelor timpurii din prima etapă, au fost pregătite pentru semănat numai 35 ha. In fermele le­gumicole există şi în pre­zent un deficit de circa 30 000 de tone de gunoi de grajd iar din necesarul de 95 milioane ghivece nutriti­ve, pentru repicatul răsa­durilor s-au confecţionat numai 16,5 milioane bucăţi. Dacă mai adăugăm şi faptul că lucrările de construcţie a celor 5 hectare de sere în­­mulţitor de la Moviliţa, Va­lea Mărului, Ileana Dridu şi Berceni nu sunt încheiate, apare evident faptul că planul de însămînţare a to­matelor timpurii (cultura de bază în legumicultura modernă) nu v­a putea fi realizat la timpul optim. De aici un lanţ întreg de nea­junsuri în ce priveşte efici­enţa acestor investiţii şi mai ales în buna valorifi­care a acestor legume. Si­tuaţii similare am întîlnit şi în celelalte judeţe. La brigada Dărmăneşti din ju­deţul Dîmboviţa, de pildă, la această dată abia au în­ceput lucrările de săpare a gropilor pentru răsadniţele cu încălzire tehnică, lucra­re ce se efectuează cu 2—3 muncitori pe zi. Nici serele inmultitor de la Zimnicea — Teleorman (2 000 m.p.) şi cele de la Găvăneşti şi Scurteşti — Buzău nu sunt terminate la această dată. Dispunem şi de alte nume­roase date, şi fapte care pot ilustra această rămînere în urmă, dar apreciem că e­­numerarea lor ar lungi ar­tificial articolul nostru. Important este să ne facem înţeleşi că actualul stadiu de lucru în răsadniţe şi sere înmulţitor nu cores­punde scopurilor producti­ve urmărite şi în consecin­ţă se impune ca atitudinea de autoliniştire să fie ra­dical înlocuită cu o susţi­nută muncă practică. Sec­toarele de producere a ră­sadurilor trebuie să devină in următoarele zile, mari şantiere de lucru în­­fiecare fermă legumicolă. Legumicultorii de la ferma Mihăileşti îngrijesc cu mul­tă atenţie răsadurile Comoditatea nu poate fi băgată sub brazdă ? Adaptabilitatea mobilă, la condiţiile climatice spe­cifice fiecărei perioade de timp este o însuşire absolut necesară celor ce lucrează în agricultură. De această însuşire depinde în bună măsură evitarea sau dimi­nuarea unor pierderi pro­vocate de capriciile naturii. Am constatat cu ocazia periplului nostru terestru prin unităţile agricole de producţie din aceste judeţe că parte din legumicultori au folosit util timpul aproa­pe primăvăratec din aceas­tă iarnă. La fermele legu­micole de la I.A.S. Buzău, Bragadiru, Dudu, Buciu­­meni, Popeşti-Leordeni din judeţul Ilfov, Borcea, Pie­­troiu Călăraşi din judeţul Ialomiţa, Z­imnicea, Canton şi Pădurea din judeţul Te­leorman, mecanizatorii fo­losind fiecare zi bună de lu­cru în cîmp au lucrat cu mult sîrg pentru adminis­trarea îngrăşămintelor chi­mice, nivelarea incintelor legumicole şi modelarea te­renului. Evidenţiem în mod deosebit iniţiativa fermieri­lor ing. Ilie Marin (ferma Zimnicea), ing. Cătălin Ca­­ciuc (ferma Canton) şi ing. Dan Rădulescu (ferma Pă­durea) care au mutat am­plasamentele legumicole iniţiale, din zona de baltă— unde erau permanent su­puse inundaţiilor — pe te­rasele superioare ale Du­nării. Dar — pentru că există un dar! — aceste exemple rămîn nişte flori rare în „glastra“ marelui teritoriu legumicol . Deşi pe hîrtie există prevederea ca fiecare fer­mă legumicolă să-şi orga­nizeze grupe de tractoare diversificate ca tip în func­ţie de cerinţele de mecani­zare a lucrărilor legumico­le, acestea continuă să se găsească la sediul sectoare­lor mecanice ale S.M.A. (multe din ele încă nere­parate) ci nu la fermă (sau, mai corect spus, pe cîmpul legumicol) unde să execute toate lucrările de bază cu­prinse în fişele tehnologice. Astfel de situaţii am întîl­nit la Mihăileşti, Movila Banului, Săgeata, Rîmnice­lu din judeţul Buzău (de reţinut că în Cîmpia Bu­zăului au căzut în această lună sub 1 mm precipita­ţii la m.p.) ca şi în fermele din bazinele legumicole ale judeţului Ilfov, Băleni Sîrbi (Tîrgovişte) şi Brătăşanca, Măneşti (Prahova). Se impune aşadar ca în­treprinderile judeţene de producere, industrializare şi valorificare a legumelor şi fructelor în colaborare cu întreprinderile judeţene de mecanizare a agriculturii să ia urgenţe măsuri pentru ca toate tractoarele şi ma­şinile agricole apte de lu­cru să fie în aceste zile, cu timp favorabil, prezente în cîmp pentru a executa în ritm susţinut toate lucrări­le posibile. Comoditatea u­­nor mecanizatori şi fermieri să fie aşadar grabnic și a­­dinc băgată sub brazdă. Ferma 22 din cadrul Complexului de sere I.A.S. Ploiești. Mării 23 februarie 1971 Constatările făcute de noi la unităţile a­­gricole din judeţele analizate precum şi din datele consemnate în Buletinul informativ din 18 februarie a.c. cu privire la desfăşura­rea lucrărilor agricole de sezon elaborat de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimen­tare, Silviculturii şi Apelor, deşi în compa­raţie cu aceeaşi perioadă de timp din anul trecut evidenţiază o pregnantă îmbunătăţire a activităţii de producţie în legumicultură, nu satisfac nici pe departe exigenţele cu­prinse în noul program de producere şi va­lorificare a legumelor. Cifrele care demon­strează că pînă la 18 februarie a.c, graficul de însămînţări în răsadniţe şi sere înmulţi­tor s-a realizat în judeţul Ilfov în propor­ţie de 49 la sută, Teleorman 61 la sută, Ia­lomiţa 123 la sută, Prahova 50 la sută, şi Buzău 90 la sută, faptul că în judeţele Ilfov, Ialomiţa şi Prahova salariile n-au fost construite în totalitate şi că este mult răma­să în urmă acţiunea de confecţionare a ghi­­vecelor nutritive, demonstrează convin­­gător temeinicia afirmaţiilor făcute. Se cere deci ca în zilele următoare toţi lucrătorii din legumicultură, indiferent de treapta ierarhică a funcţiei pe care o ocupă, să fie mobilizaţi la o muncă efectiv produc­tivă, susţinut desfăşurată în ferme acolo unde de fapt efortul depus se poate împlini printr-un rod cît mai bogat. Anchetă realizată de ing. PETRONIUS ANGHEL și MIRCEA NOVAC

Next