Lajos Kassák (Galerile Etaj, 1999)
1921 , în calitate de redactor dezvoltă relaţii cuprinzătoare cu mişcările de avangardă europene. în revista „Ma” se reproduc printre altele lucrări de Grosz, Archipenko, Schwitters, Hans Richter, Moholy-Nagy, Viking Eggeling, Ivan Puni, Hans Arp, Theo van Doesburg, El Lisitzky, Tatlin, Léger, Le Corbusier, Picabia și poezii de Cocteau, Cendrars, Éluard, Ivan Goli, Sauvage, Tzara, Ion Vinea. Concepe programul teoretic al constructivismului maghiar. Cu operele sale constructiviste denumite „arhitectură vizuală” („képarchitektúra’’), înrudite strâns cu creaţiile constructiviştilor rus şi olandezi se orientează spre viitor, se hotăreşte să exprime un ideal de ordine şi armonie. Poeziile, articolele şi reproducerile după lucrările sale plastice sunt publicate de revistele de avangardă americane, germane, franceze, daneze, olandeze, belgiene, poloneze, cehe, slovace, româneşti, sârbeşti, croate. 1922 • Publică în colaborare cu László Moholy-Nagy antologia „Cartea artiştilor noi” (Új művészek könyve). Cu titlul „2x2” întemeiază o nouă revistă. Aici va publica o operă poetică ce evocă peregrinările sale din tinereţe, intitulată „Calul moare, păsările zboară” (A ló meghal, a madarak kirepülnek), în martie călătoreşte în Cehoslovacia în compania soţiei sale, artista recitatoare Jolán Simon şi a poetului Sándor Barta. La Praga, Kassa (Kosice) şi Ungvăr (Ujgorod) prezintă operele unor poeţi de avangardă maghiari, germani şi italieni. La Berlin se întâlneşte cu Herwarth Walden, Klee, Kandinsky, El Lisitzky, Hans Arp, Hans Richter, Raoul Hausmann. La Galeria „Sturm” are loc o serată consacrată lui Kassák cu participarea artistului, în revista „Ma” relatează despre apariţia avangărzii plastice ruseşti de la Berlin. 1923 • Apare editat de „Sturm" (Berlin) volumul său de poezii alese, traduse în germană şi un volum dedicat graficii sale. 1924 • în februarie i se organizează prima sa expoziţie în Galeria „Würthle” din Viena, în mai expune la Galeria „Sturm” din Berlin. Cu ocazia expoziţiei internaţionale de tehnică teatrală de la Viena se întâlneşte cu Marinetti, Theo van Doesburg, Enrico Prampolini. în noiembrie participă în compania lui Brâncuşi, Klee, Arp, Schwitters, Hans Richter, Marcel Iancu şi alţii la „Prima expoziţie internaţională a artiştilor moderni” de la Bucureşti. Din cauza unui pamflet politic intitulat „Luare de poziţie” (Álláspont) se emite din nou un mandat de arestare împotriva lui, iar „Ma” este interzis în Ungaria. 1926 • La Viena se întânește cu Scarlat Callimachi. în iunie pleacă la Paris, organizează o serată de autor cu ajutorul prietenilor săi francezi. Se întâlnește cu colaboratorii francezi ai revistei „Ma”: Le Corbusier, Ozenfant, Tzara, Ivan Goli, Paul Dermée. în septembrie se pregăteşte să plece în România. Turneul de lecturi ar fi cuprins printre altele Sighetul Marmaţiei, Satu Mare şi Cluj. A trebuit să renunţe la această călătorie din cauza bolii. în noiembrie, după şase ani de emigraţie, se întoarce la Budapesta, în volumul său intitulat „Cartea purităţii” (Tisztaság könyve) încearcă să conceapă principiile de bază ale unei culturi materiale şi spirituale actuale. în proiectele sale tipografice, de reclamă şi scenice începe transpunerea acestor principii. în noua sa revistă de nivel şi orizont european „Document” (Dokumentum) încearcă continuarea la Budapesta a revistei „Ma”, din perioada vieneză. 1927 • Apar primele volume din scrierea autobiografică „Viaţa unui om” (Egy ember élete). Datorită lipsei de ecou este nevoit să sisteze apariţia revistei „Dokumentum”. Participă cu lucrările sale la expoziţia internaţională de arta reclamei găzduită de Kunsthalle Mannheim. 1928 • Este membru fondator al Societăţii Maghiare de Arta Cărţii şi Reclamei. Organizează o expoziţie la Galeria „Mentor” din Budapesta. Interesul său se apleacă asupra fotografiei şi fotomontajului, în septembrie iniţiază o nouă revistă cu titlul „Munka” (Munca) şi grupează în jurul acesteia scriitori, artişti, studenţi şi tineri muncitori cu sentimente de stânga. începe să publice romanele sale legate de problemele societăţii maghiare, de şomaj, de situaţia ţărănimii şi a tineretului. 1929 • Se integrează, în activitatea Cercului Noilor Creatori de Publicitate („Neue Werbegestalter”) iniţiat de Kurt Schwitters. Lucrările sale figurează în expoziţiile de arta cărţii şi reclamei organizate de acest grup la Berlin, Magdeburg, Essen şi Basel. 1930 • Participă la prima expoziţie a Societăţii Maghiare de Arta Cărţii şi Reclamei de la Muzeul de Artă Decorativă din Budapesta. 1931 • Participă cu afişe şi coperţi de carte la expoziţia internaţională de arta reclamei de la Stedelijk Museum, Amsterdam. 1933-1944 • La Budapesta publică volumul intitulat „Reevaluarea zilelor noastre” (Napjaink átértékelése) consacrat analizei ascensiunii fascismului în Germania şi sarcinilor mişcării muncitoreşti. Datorită ultimului volum din scrierea sa autobiografică este urmărit penal. După apariţia cărţii sale „Pe adresa mamei” (Anyám címére), fiind învinuit de agitaţie antirăzboinică, este închis. Timp de trei luni stă în arestul preventiv din Budapesta. Autorităţile nu mai permit apariţia în continuare a revistei „Munka”, în timpul războiului mondial prin poeziile sale consacrate frumuseţii vieţii, ale aspectelor sale idilice a vrut să stimuleze împotrivirea faţă de război şi dragostea de viaţă. 1939 • La Galeria „Charpentier” din Paris în expoziţia „Noua realitate” lucrările sale figurează alături de cele ale lui Picabia, Léger, Laurens, Iancu, Rossiné şi Survage. 1945-1948 • După încheierea celui de-al doilea război mondial joacă un rol important în calitate de vicepreşedinte al Forumului Artiştilor Maghiari şi redactor de revistă, în relansarea vieţii culturale maghiare. Se întâlneşte cu Tristan Tzara, aflat în vizită la Budapesta. Noile sale reviste se numesc: „Alkotás” (Creaţia), „Kortárs” (Contemporanul). 1949-1954 • Este nevoit să intre într-un exil interior. 1956 • Se întâlneşte din nou la Budapesta cu Tristan Tzara. Salută izbucnirea revoluţiei maghiare. Comemorează în poezie şi pictură amintirea luptelor budapestane. 1957 • Poate să organizeze o expoziţie la Galeria „Csók”, în a doua jumătate a anilor '50 începe o nouă epocă activitatea sa poetică şi plastică. Poeziile sale de senectute sunt caracterizate de puritanism, simplitate formală, iar tablourile probează continuarea tradiţiilor constructiviste. 1960-1961 • La iniţiativa lui Victor Vasarely şi Étienne Hajdú i se organizează o expoziţie la Paris, la Galeria „Denise René”. Autorităţile maghiare îl împiedică să participe la vernisaj. La invitaţia repetată a prietenilor săi, de Crăciun, în 1960 pleacă la Paris. Se întâlneşte din nou cu Tzara, Michel Seuphor, Sonja Delaunay, Hans Arp. Vizitează atelierul Vieirei da Silva şi Árpád Szenes. Galeria „Denise René” editează mapa sa de grafică alcătuită împreună cu Vasarely. 1962 • Din romanul său „Pământul îngerilor” (Angyalföld), apărut în 1929 se turnează un film. La festivalul de la Mar del Plata (Argentina) acest film câştigă Marele Premiu al Juriului şi Premiul Asociaţiei Internaţionale a Criticilor. 1963 • Expune a doua oară la Galeria „Denise René”. Cu această ocazie ajunge din nou la Paris. La Bruxelles apare sub titlul „Hommage à Kassák” o selecţie a poeziilor sale traduse în franceză. La Budapesta i se tipăresc sub titlul „Paşte la New York” (Húsvét New Yorkban) traducerile din Cendrars. îi apare volumul de poezii „Averea şi colecţia mea de arme” (Vagyonom és fegyvertáram). 1964 • îi apare un volum de poezii: „Frunzele stejarului” (A tölgyfa levelei). 1965 • Expoziţie din picturile şi colajele sale la Galeria „Klihm” din München. Primeşte cea mai înaltă, distincţie culturală maghiară, Premiul Kossuth. I se publică sub titlul „Omagiu maeştrilor” (Mesterek köszöntése) volumul de poezii scrise în cinstea lui Matisse, Picasso, Braque, Léger, Franz Marc, Chagall, Henri Rousseau, De Chirico, Max Ernst. 1966 • Expoziţie la Köln, la Galeria „Tobies et Silex” şi la Torino, în Galeria „Vietti”. La expoziţiile jubiliare Dacia de la Kunsthalle Zürich şi Muzeul de Artă Modernă de la Paris figurează şi operele sale. 1967 • Cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani poate organiza o expoziţie la Galeria „Fényes Adolf” din Budapesta. La Paris în Galeria „Denise René”, sub titlul „Hommage à Kassák” sunt prezentate în compania creaţiilor lui Arp, Sonja Delaunay şi Sophie Tauber-Arp lucrările sale timpurii şi târzii. La 22 iulie încetează din viaţă la Budapesta.