Román Nyelvű Katolikus Gimnázium, Naszód, 1879
acele scientie, cari se baseza pre rationementulu puru sî observatiunea immediata sî nu pre teorii ipotetice; inse ipotesele si-au avutu sî voru avea totu-deaun’a îndreptățirea loru pana candu spiritulu omenescu in staruinti’a lui de a cunosce adeverulu nu va despera in poterea lui propria de a percepe lumea, originea sî ultimele cause a ei. Despre originea acestoni corpuri ceresci se a ivitu pana acumu done pareri seau teorii diferite: teori’a lui Olbers sî teori’a marelui astronomu Laplace. îndată după descoperirea celoru de antaii planetoidi se a încercaţii Olbers a deduce originea cosmica a loru. Elu sustiene, ca planetoidii s’au nascutu prin esplosiunea unei planete mari, a carei’a orbite a fostu intre Marte si poterniculu Joie sî in urmare planetoidii ar’ fi numai fragmintele a acelei planete. In fondu acest’a teoria nu se poate admite de in cause ponderose sî anume: inainte de tóte este forte anevoia a ne esplica cumu au pot utu urma acést’a catastrofa, prin poteri interne, fia acele in urm’a actiuneloru vulcanice seau plutonice, de siguru ca nu; inse nici prin colisiune cu alte corpuri ceresci d.e. prin colisiune cu comete, pentru ca constitutiunea fisica a acestora este de atare natura fina incatu nu au potutu produce atari eveniminte colosali. De in punctu de vedere mai inaltu esplica saplace originea acestora planete. Din raporturile reali, cari predomnescu in sistem’a solara a formatu Laplace una teoria cosmologica, care esplica in modulu celu mai simplu originea intregei sisteme solari sî prin urmare sî a planetoidiloru de in esistinti’a unei nebule incandescente, care se estinsese pana preste regiunile, cari le ocupa astadi sistem’a planetare si care in tempu de mai multe milioane de ani sub influinti’a poteriloru fisice separa de in sine tote planetele sî in regiunea intre Marte si Joie planetoidii. Acestia se separara sub influinti’a polemicului Joie, care prin atractiunea lui acélera rumperea loru de in nebul’a primitiva si astu-feliu in apropiarea lui se formară corpuri ceresci relative mici. Restulu acelei nebule ’lu forméaza astadi soarele. Acést’a teoria contiene mare probabilitati in sine, pentru ca ea esplica in unu modu intuitivu tote raporturile sî particularitățile de in sistema precumu de esemplu: numerulu celu mare de trabanti la planetele mai îndepărtate de sere, anelele lui Saturau si altele *). *) Vedi disertatiunea anionului „Unitatea sistemei solare“ in pro£'\ a Vl-a 1875.