Román Nyelvű Katolikus Gimnázium, Naszód, 1901
dintre iobagi, cari absolvau în pace şi linişte şcolele altor neamuri, treceau de regulă în taberă străină, aşa încât poporul nostru nu avea nici un folos dela ei. Ajungând la finea seclului XVII Ardealul sub domnia Habsburgilor, şi mai mult, făcându-se la 1668 unirea între o parte din Românii ardeleni cu biserica catolică, de aici se începu o nouă vieţă culturală pentru Români. Ce e drept, ei n’au putut să-şi ridice imediat şcole naţionale, dar cel puţin li s'a făcut posibil să cerceteze şcolele străinilor, şi mai ales ale iesuiţilor din patrie şi străinătate, din cari şcole au ieşit cei dintâi bărbaţi luminaţi, adevăraţii luptători şi apărători ai bisericeî şi şcoleî noastre naţionale românesce. Amzis, că n’au putut să-şi ridice Românii imediat după actul unire! şcole naţionale, deoarece, încă timp de aproape patru decenii după unire, au decurs luptele înverşunate ale reformaţilor, unitarilor şi calvinilor din Ardeal, cari nu voiau să se supună casei domnităre, şi cari asupriau şi neîndreptăţia fi pe Români, chiar ca şi înainte de unire. Promisiunea făcută Românilor cu ocasiunea unireî, că li se va ridica o şcolă română-latină în Alba-Iula, şi diploma împăratului Leopold, din 1 Martie 1701, in care se demanda, să li se ridice Românilor şcole în Alba-Iulia, Haţeg şi Făgăraş; tote acestea rămaseră deocamdată numai scrise pe hârtie. Ba s’au întâmplat chiar şi în timpul acesta caşuri, că fii de ai preoţilor români, cari se duceau la şcole, au fost prinşi, legaţi şi duşi îndărăpt la lucru, cu tote că Românii uniţi în mai multe rânduri, mai energic însă în sinodul din 25 Maiu 1739, în frunte cu episcopul Inocenţiu Mica Clain, au protestat contra astfel de atacuri și vexări; și cu toate că în diploma împărătesei Maria Teresia d. d. 15 Aprilie 1746 espres se afic următorele: »Jobbagiorum dein Valachorum fiii, Scholas actu frequentantes, aut de inceps frequentatum Studiorum capaces, ne a Dominis suis Terestribus impediantur, sub gravi poena statuere dignatae sumus... Va säfie s, au să cadă sub grea pedepsă acei domni, proprietari de pământ, cari vor cuteza să impedece pe copiii iobagilor români de a cerceta şcola. Abia 50 ani după întâmplata unire, prin multe lupte şi greutăţi, şî-a fi putut deschide în fine Românii şcolele din Blaj, mulţămită zelului şi energiei episcopului Inocenţiu Clain, care, îndată după strămutarea reşedinţei episcopesce dela Bagăraş la Blaj, în 1738, s’a apucat de zidirea şi ridicarea şcolelor. Cu mari jertfe puse el mai