Román Nyelvű Katolikus Gimnázium, Naszód, 1909

Principiile cari ne-ar putea servi de bază la stu diarea şi clasificarea cuvintelor compuse. I. Adevăratul mijloc al înmulţirii materialului lexical al limbii este formarea de cuvinte. Ştim că limba română s’a născut din latina vulgară sau rustică. Aceasta, pentru a forma cuvinte nouă, a recurs la deosebite proceduri, pe a căror întrebuinţare a continuat-o limba română în desvoltarea sa. Astfel ea a format din cuvintele deja existente un vast contingent de cuvinte nouă cu ajutorul deosebitelor combinaţiuni de prefixe, sufixe şi infixe, de cuvinte, prin contaminare ori extragerea rădăcinii. Aceasta este formarea de cuvinte poporană română. Cu timpul, din lipsă, s’au introdus în limba română o mulţime de cuvinte şi însămnări de-ale acelora din limba latină clasică şi din greacă parte direct, parte indirect prin celelalte limbi romanice, apoi prin alte limbi streine, iar acelea în acelaşi timp ne-au adus deosebite proceduri de formare de cuvinte latine ori grecești clasice, etc. Aceasta este aşa-numita formare de cuvinte literară sau savantă. Formarea cuvintelor se poate întâmpla în patru moduri: 1) compunerea de cuvinte, despre care vom vorbi în cele ce urmează, 2) derivarea, care consistă în schimbarea formei cuvintelor vechi existente prin alipirea prefixelor, sufixelor și infixelor, 3) contaminarea (dumic + zdrobesc ne-au dat zdrumic, tot așa s'au născut screm din exprimo + excrementum (* excremo), puţintel din puţin + mititel, care e diminutivul lui mic (mi+cu+ţel = micuţel = mititel = mititel), curg din cur şi merg, mgl.rom. spruză din (s)prună + spuză, mag. kurjombál din kiabál + kurjongat, etc. Contaminarea se face uneori în mod conştient, pentru diferite motive, mai ales pentru a provoca râsul; aşa face d. p. Creangă în exemplele citate de D-l Philippide (Istoria limbii române. I. Principii de limbă, Iaşi, 1894, p. 82): „bine ai venit nepurcele“ (nepoate + purcele), Dumnezău să-l iepure (ierte + iepure), furtuase (furase + luase), 4) extra-