Năzuința, octombrie-decembrie 1968 (Anul 1, nr. 34-47)

1968-10-18 / nr. 36

2 NĂZUINȚĂ Un „cal troian”... șubred, cauzele „obiective” Gîndindu-ne cîte mai sînt de făcut pe ogoare, în actuala campanie, timpul parcă se scurge mai repede. De ce? Multitudinea lucrărilor agricole, ce trebuiau să solicite la maximum spiritul organizatoric al consiliilor de conducere din cooperativele agricole de producție, nu și-au găsit ritmul cerut în județul nostru, pentru că, se vede treaba, nu s-au găsit cele mai eficace măsuri pentru impulsionarea desfășurării lor. Spunem aceasta pornind de la importanța actualei campanii pentru soarta recoltei de azi și de miine, de la sarcinile ce stau în fața unităților agricole de stat și cooperatiste. Ca să tragi această concluzie e suficient să privești situația recoltării și însămînțării culturilor. Pînă în 12 octombrie se recoltase numai 16 la sută din suprafața ocupată cu porumb. 55 la sută cea ocupată cu sfeclă și 48 la sută la cartofi, nurămînțările se execută și ele intr-un ritm ce nu prevestește nimic bun. Lucrarea, începută cu 5 săptămini în urmă, s-a executat doar în proporție de 37 la sută. Aruncînd o privire pe harta țării, vedem că unele județe vecine, vorbind mai larg din zona Transilvaniei, sînt în urma noastră, a sălăjenilor, însă posibilitățile noastre, dacă totul decurgea normal, inclusiv timpul, permitea un avans apreciabil față de situația, actuală — total nesatisfăcătoare. Trebuie să spunem, de la început, că nu sîntem de loc de acord, cu consiliile de conducere, președinții și specialiștii din acele cooperative agricole care aruncă rămînerile în urmă pe seama timpului nefavorabil. Factorii respectivi și-au creat, într-o serie de unități în dosul „timpului nefavorabil“, al condițiilor obiective un paravan al lipsei de preocupare. Nu timpul, ci lipsa de organizare și tărăgănările au determinat desfășurarea sub posibilități a campaniei. Și pentru a dovedi cele spuse, amintim că există diferene mari între cooperative agricole apropiate și cu condiții naturale și climatice asemănătoare. Aceasta dovedește că în mai multe locuri condițiile bune de lucru nu au fost folosite cu chibzuință, pierzîndu-se timp prețios. Numai așa se poate explica că în 10 octombrie a.c. existau 24 de cooperative agricole care încă nu recoltaseră nici un hectar cu porumb. Alte unități, de abia semănaserâ cîteva hectare. Oare aceasta e organizare? La această dată cooperativele agricole trebuiau să se apropie de sfîrșit cu această lucrare. Pentru a aviza conducerile unor unități agricole și comitete comunale de partid, spunem că rvți este mulțumitoare, activitatea ce au depus-o în actuala campanie în Dioșod, Cizer, Pria, Coșei, Benesat, Prodănești, Crișeni, Șimleul /WWWS/WWWWSAAO/ LUCRĂRILE AGRICOLE DE TOAMNĂ /WWWSA/WWWWWX Silvaniei etc. Pentru a da un exemplu clasic de delăsare, că alt cumva nu-i putem spune, să pomenim de Cooperativa agricolă de producție din Prodănești. Cînd am sosit aici, lucrările de recoltare și însămînțare a culturilor erau la „pămînt“. Credeam că consiliul de conducere se va trezi măcar acum, în ceasul doisprezecelea, și va porni senl ros la organizarea și desfășurarea campaniei. Dar nici vorbă. Inginerul agronom ne-a spus că el s-a gîndit să adune oamenii în această seară, să analizeze mersul lucrărilor, etc. etc.... Dar culmea, numai un brigadier a venit. Cert e, că, dacă nu venea cineva de la județ, nici inginerul, nici președintele, nici etc. etc., nu se gîndeau să analizeze mersul lucrărilor și să planifice ce au de făcut în ziua următoare, întrebindu-i de una, de alta ne-am dat seama că nu se știe precis ce s-a făcut pînă atunci și ce trebuia făcut. Venind vorba de recoltatul porumbului, președintele Augustin Abraham, a spus cu nesiguranță: „... Anazi am... început“. Apoi s-a adresat brigadierei Maria Silaghi: „Zi tu Mărie că eu nu știu“. Cînd am pomenit de planul de acțiune pe ziua următoare, „unul trăgea băți și altul cea ... erau dezorientați. A fost necesar ca un tovarăș de la Uniunea județeană a cooperativelor agricole de producție să-i îndemne, să insiste, pentru a întocmi un plan cu lucrările ce se vor efectua în următoarea zi (se anunța destul de frumoasă). Oare Comitetul comunal de partid Creaca (secretar tovarășul Gheorghe Ienășcuț) de ce nu a intervenit prompt atunci cînd a văzut (sau poate nu a știut?) cum se desfășoară campania la Prodănești?. O situație asemănătoare (aici știau ce au de făcut, dar rezultatele erau enorm de slabe) am găsit în cooperativa agricolă Benesat, unde am auzit numai văicăreli și motivări. Aici l-am întîlnit pe inginerul agronom Ioan Nedelea, care-i dădea înainte cu timpul nefavorabil. Oare oamenii nu-și dau seama că nu timpul e de vină, ci ei, că nu muncesc cum trebuie, nu pun umărul bărbătește la treabă? Situația nesatisfăcătoare în campania de toamnă se datorează și unor „mici“ deficiențe cu urmări mari ce s-au manifestat în folosirea mașinilor agricole. . „La Prodănești din cele 4 tractoare numai două au lucrat, timp de 10 zile“ — ne spunea inginerul agronom Ioan Ștreang. Apoi după ce le-au reparat, și cînd timpul era splendind de lucru, pe mecanizatori i-am găsit pornind la lucru după 8,30 dimineața, cu toate că șeful secției nr. 7 Iosif Iepure (I.M.A. Surduc) era acolo. Dar mare treabă nu făcea, în loc să mobilizeze mecanizatorii la arat, semănat etc., să se dea indicații, să-i sprijine, el își făcea niște ... situații (parcă nu era timp mai tîrziu). La Cooperativa agricolă Benesat am aflat că din cauza unei piese necorespunzătoare au stat o zi și jumătate 3 tractoare (secția 3 — I.M.A. Cehul Silvaniei). Lista exemplelor negative ar putea continue cu mecanizatorii de la secția nr. 13 Dioșod (I.M.A. Zalău) care nu au asigurat, din cauza unor deficiențe de organizare, folosirea rațională a mașinilor agricole, și ca urmare au dat un randament de numai 50 la sută. Aceste deficiențe semnalate de noi sunt numai cîteva dintr-un lung „lanț al deficiențelor“, ce au frînat mersul normal al lucrărilor de recoltare și însămînțare a cuiburilor de toamnă. De aceea, se impun măsuri energice, hotărîte din partea tuturor factorilor răspunzători de rodul ogoarelor, pentru a depăși acest pas critic în care se află desfășurarea campaniei agricole de toamnă în județul nostru. TIGREȚ Cultura nucului in atentia I.A.S. Șimleul Silvaniei . In toamna lui 1967 și primăvara acestui an a fost plantată la I.A.S. Șimleul Silvaniei o suprafață de 35 hectare cu nuc. Curios să știu lucruri noi, precum și modul în care se dezvoltă tînâra plantație, am poposit la Ferma nr. 5 Virșolț, pentru a sta de vorbă cu inginerul Ioan Guzman, șeful fermei. Interlocutorul meu un micultor, dar suficient de tînăr neexperimentat mi-a vorbit cu patos despre munca sa la această plantație. — Care au fost considerentele ce v-au determinat să plantați această suprafață tocmai cu nuc? — Deși cultura nucului intră pe rod, după aproximativ 12 ani, deși efectele economice nu sînt imediate, dat fiind faptul că cele 35 de hectare pe care le-am plantat, sunt situate pe un teren înclinat, expus eroziunii, iar alte culturi ca a mărului, viței de vie nu se pretează tot atît de bine, am ajuns la concluzia că nucul este cultura care fixează cel mai bine solul, el fiind totodată și mai puțin pretențios față de condițiile naturale. Recoltarea se face ușor, prin scuturare, nu necesită multe brațe de muncă și nu este pretențios față de condițiile de umiditate. — C condiții de sol, vînturi, precipitanții etc. necesită cultura nucului? — Nucul nu este o cultură pretențioasă, se pretează foarte bine pe soluri calcaroase, chiar cu un procent mai mare de 12 la sută calcar, este rezistent față de condițiile de umiditate scăzută, pentru că are rădăcini actinei cu care-și poate obține substanțele nutritive necesare din straturile mai profunde ale solului. In schimb, trebuie să nu fie expus curenților reci de aer, terenul să aibă o expoziție sudică, iar lucrările pregătitoare trebuie să fie executate cu mult simț de răspundere. Terenul pe care am înființat plantația întrunește întocmai aceste condiții. — Ce lucrări pregătitoare ați întreprins, ce lucrări de întreținere s-au mai executat pînă in momentul de față și ce cheltuieli ați efectuat? — Terenul pe care am înființat plantația, teren presărat ici colo cu cîte un arbust, precum și cu pomi fructiferi de vîrstă onorabilă, era practic neproductiv. Ca atare prima dată a trebuit să procedăm la desfundarea terenului, la adincimea de 60—70 cm, iar pe terenurile cu pantă pronunțată, unde nu s-a putut folosi tractorul s-au executat gropi de 100/100 cm, la 80 cm adîncime, pe terase individuale de 2/3 metri. Terenul odată desfundat l-am discuit cu atenție și l-am menținut curat prin operațiuni de săpare, iar în cursul lunii mai am făcut o fertilizare locală cu azotat de amoniu. Am efectuat trei stropiri cu zeamă bordeleză, pentru ca pomii să nu fie expuși bolilor criptogamice. După prinderea puieților s-au făcut două operațiuni de ciupiri și priviri în verde. Cheltuielile cu pregătirea și întreținerea plantației au fost relativ mici, aproximativ 3.000 lei per hectar, cheltuieli ce în maximum 4 ani după intrarea pe rod, le vom recupera. — Considerați că puieții se dezvoltă normal, și dacă se dezvoltă normal ce lucrări și cheltuieli mai trebuie să efectuați pentru ca, în dezvoltarea lor, surprizele să fie excluse? — Puieții au deja aproximativ 10 cm, sînt foarte bine prinși. Anul viitor intenționăm să facem tăieri în verde, după perioada plînsului. Cheltuielile vor fi minime, iar surprizele sînt atunci excluse. — După cîte știu vă puteți mîndri cu doi nuci, monumente ale naturii, considerate de dv. Ce ne puteți spune despre ei? — Da, noi considerăm că într-adevăr acești nuci de dimensiuni apreciabile, cum puțini există în țară, sunt monumente, dat fiind faptul că au vîrsta mai mult decit onorabilă — peste 300 de ani, și cu toate acestea mai rodesc. Acești nuci i-am lăsat tot acolo, constituind mîndria noastră, doar a noastră, pentru că în literatura de specialitate nu sînt citați, cu toate că, tot noi considerăm, ar merita. — Dacă bine știu din cele 35 ha plantate cu nuc, aveți un hectar cu nuc pe spalier. — Da avem și așa ceva. Dat fiind faptul că în puține locuri din țară, poate nicăieri, există plantații intensive de nuc, ne-am gîndit să înființăm acest lot experimental căruia îi acordăm bineînțeles o atenție sporită. Tovarășul inginer ne-a mărturisit cu modestie, că pomicultorii de aici doresc să contribuie și dînșii la îmbogățirea tezaurului științei agricole din țara noastră. In încheiere le-am urat mult succes și i-am mulțumit pentru solicitudinea cu care mi-a acordat acest interviu. Ioan PULBERE Pe cînd secerișul, tovarăși din Crișeni? In fața căminului cultural din Crișeni, un grup de cooperatori’. După felul cum gesticulau, puteai deduce că discutau ceva important. Era vorba despre niște orz și borceag. Am ascultat mai atent și nu-mi venea să cred. Orz nerecoltat în octombrie?! Din cele ce-au urmat, aflai și locul orzului, partea de hotar denumită „Fața Cristurului“. Atîta mi-a trebuit. M-am și luat într-acolo. Iată și locul cu pricina. Mă uitai peste tarla, apoi am măsurat-o cu pasul în lung și în lat. Mai bine de un hectar. M-am aplecat și am smuls, drept mărturie, o mînă bună de spice. Boabele erau încă frumoase și tari. Păcat c-au rămas aici, spre rușinea cooperatorilor. Am aflat apoi că în locul numit „Pustă“ au putrezit mii de kg de borceag. M-am întors spre casă cu spicele în mînă și cu sufletul plin de amărăciune. Un pic ici, un pic dincolo și uite așa se pierd bunurile și produsele pentru care se depun atîtea eforturi, se cheltuiește atîta energie, timp de aproape un an. Roadele, în loc să le adunăm cu grijă la vremea lor, le lăsăm să putrezească în cîmp. Mă întrebam: oare tovarășii de la Direcția agricolă, de la Uniunea județeană a C.A.P. au habar despre cele ce se întîmplă la Crișeni? Mă gîndeam cum oare nu le crapă obrazul de rușine tovarășilor Ion Blaj, președintele cooperativei agricole, primarului Teodor Iancu, secretarului comitetului comunal de partid Aurel Crișan? P.S. După cîte se vorbește, a fost formată recent o comisie care s-a deplasat la fața locului. Sîntem curioși să-i cunoaștem părerea. (a. s.)