Năzuința, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 131-143)
1970-09-19 / nr. 142
CULTURALE PATRIUM CARMEN - mai mult decit un concurs coral obișnuit " Din dorința de a oferi marelui public cît mai multe amănunte referitoare la concursul „Patrium Carmen" care se va desfășura în perioada octombrie 1970 — mai 1971, am solicitat un interviu tovarășul Ilie Luca, vicepreședintele Comitetului județean pentru cultură și artă. — Deci, ce trebuie să înțeleagă cititorii noștri prin „Patrium Carmen?“. — In cinstea aniversării a 50 »e ani de la înființarea Partidului Comunist Român, televiziunea română, în colaborare cu comitetele județene pentru cultură și artă, a inițiat concursul coral „Patrium Carmen“ sub formă de dialog cultural. In cadrul acestui concurs vor evolua aite trei formații corale din fiecare județ. Spre deosebire de edițiile trecute ale dialogurilor culturale, noua formulă aduce elemente noi, în sensul că reprezentantele fiecărui județ vor fi înregistrate pe telerecording, urmînd ca ele să fie prezentate la televizor în fața unui juriu central. Programul fiecărei formații din județ va dura maximum 20 de minute. Aprecierea calităților artistice se va face de către juriul central I în cele 13 emisiuni televizate. " — Ce criterii au stat la baza alegerii repertoriului? — Pentru acest concurs nu s-a indicat un repertoriu obligatoriu. fiecare formație are posibilitatea să-și aleagă bucățile muzicale dorite, cîntece patriotice, de inspirație folclorică, lucrări contemporane sau clasice, în funcție de posibilitățile interpretative ale fiecărei formații. — Județul Sălaj va avea parteneri de concurs... — Formațiile corale ale județelor Alba, Dîmbovița, Gorj. — Ce formații ne vor reprezenta județul? — Din partea căminelor culturale, corul din Sîncraiul Almașului, comuna Zimbor, dirijat de Dănilă Pintea. Această formație va susține bucățile muzicale: „Mîndră zi a libertății“ de Radu I Palade, „Idilă bihoreana“ de Sabin Drăgoi și „Zi, bădiță“, de Albert Marcos. Din partea formațiilor sindicale, a fost delegat corul învățâmîntului din flipul Cehul Silvaniei, dirijat de profesorul Vasile Robu. Repertoriul acestei formații va cuprinde cântecele „Te evit partid“ de Mircea Neagu, „Voința neamului“ de I. Danielescu și„ „Sârba în căruță“ de Gheorghe Danga. Casete de cultură orășenești vor fi reprezentate de formația din Șimleul Silvaniei dirijată de Valentin Barbusz. Bucățile: „Patrie pămînt de aur“ de Gheorghe Bazovan, „Ciocîrlia“ de Mendelsohn Bartholdy ,și „Fata ardeleană" de Achim Stoia reprezintă repertoriul pentru concurs al acestei formații. * — Pentru spectatorii sălăjeni pe cînd întilnirea cu artiștii amatori? — Județul nostru este programat să susțină recitalul în orașul Cluj, în data de 4 aprilie, dar spectacolul primului județ va fi televizat în luna octombrie ac. — Pînă atunci? — Desigur, timpul care ne-a rămas la dispoziție trebuie fructificat la maximum. Formațiile alese să ne reprezinte județul trebuie sa muncească mult spre a respecta tradiția culturală sălajeană. R. LAZAR 19 septembrie 1970 Năzuința — 9 Șantierul Casei de cultură a sindicatelor din Zalău .în zodia unui adevărat lanț al slăbiciunilor Proverbul, parafrazat, și-a găsit valabilitate atunci cînd am încercat să pătrundem în „culisele“ Casei de cultură a sindicatelor a cărei construcție a început în septembrie 1969. Tutelat de Consiliul județean al sindicatelor, viitorul edificiu, va satisface pe deplin cerințele și gusturile cele mai pretențioase și rafinate. Beneficiarul, Consiliul județean al sindicatelor, nu este, nici pe departe, mulțumit de stadiul și demersul lucrărilor. Și pe bună dreptate. Deși construcția ar fi trebuit închisă la sfirșitul anului, avem suficiente argumente care să ne convingă de contrariu. Constructorul, I.C.M. Cluj, Șantierul Zalău, privește realitatea cu ochii blînzi, ai celui care este mulțumit și cu... nimic. Rugați fiind să dea o explicație asupra ritmului greoi in care avansează lucrarea, tovarășii din conducerea șantierului invocă lipsa de materiale in special a cimentului. Realitatea, însă, este că pe șantier se pot constata și alte lipsuri foarte mari ca: slaba organizare a muncii, insuficienta forță de muncă și dezinteresul celor chemați să conducă lucrările față de acest obiectiv social-cultural atît de așteptat în oraș, însoțit de tovarășul Traian Tulbure, membru al Comitetului executiv al Consiliului județean al sindicatelor cu probleme economice, am încercat să stăm de vorbă cu cîțiva dintre factorii care răspund direct de desfășurarea muncii pe șantier. — Nu ne prea puteți convinge că in momentul de față echipa de dulgheri pe care o conduceți lucrează din plin. — Aveți dreptate, dar nu suntem noi de vină, ne spune tovarășul Ludovic Kadar. De multe ori suntem nevoiți să întrerupem lucrul din cauza lipsei de material lemnos și, chiar cînd dispunem de el, oamenii sînt luați și mutați dintr-un loc în altul. In asemenea condiții, desigur nu se poate lucra. — De cînd lucrați pe șantier ca maistru, ce greutăți ați întîmpinat tovarășe Anton Negoiescu? — In primul rînd lipsa de materiale, în special ciment și cherestea. Dar dacă ar fi numai astea ... Pe șantier se simte o mare lipsă a forței de muncă. Lucrările pe care le executăm acum necesită cam 45 de muncitori. In timp ce pe șantier lucrează efectiv 25—30 muncitori. Personal nu sunt mulțumit de calitatea lucrărilor, de calificarea oamenilor. Lipsa de preocupare în acest sens a dus la lucrări de foarte slabă calitate. — V-am ruga să exemplificați, — Turnări de betoane în grinzi de rezistență, întreruperi de betoane nepermise, aceasta din lipsa de sortare corespunzătoare a agregatelor folosite în mărcile de betoane... — Aici, mă sânt dator cu o explicație, intervine tovarășul Traten Tulbure. Beneficiarul a făcut, In acest sens, cîteva sesizări in scris adresate conducerii șantierului, la care nu s-a dat nici un răspuns. — De cînd lucrați pe șantier? — Efectiv de două săptămîni. — Dam multe lipsuri constatate intr-o perioadă atît de scurtă. — Personal nu sunt mulțumit de mersul lucrărilor. Dacă „avansăm“ tot așa, lucrarea nu o văd terminată nici în anul viitor. — Ați condus lucrările acestui edificiu un an de zile, tovarășe maistru Alexandru Ungureșan. — Da, din septembrie 1969 pînă în septembrie 1970. De la amplasament, cum spunem noi. — Cum explicați ritmul greoi în care avansează lucrarea? — Eu aș porni de la documentație, care a însemnat pentru noi o serioasă problemă. Din momentul în care am primit proiectul, și, pînă în urmă cu o săptă mînă, s-au făcut o sumedenie de reveniri și completări. Ultima „îmbunătățire“, sosită de cîteva zile, ne avertizează că proiectantul își rezervă, în continuare, dreptul de a interveni în documentație cu unele modificări. In altă ordine de idei, lipsa de materiale, ceea ce dovedește slaba preocupare a conducerii șantierului față de acest obiectiv. — Muncitorii reclamă faptul că nu sînt lăsați să lucreze în același loc, fiind mutați de ici colo. Vi s-a întîmplat și dumneavoastră acest lucru? — Problema este mai veche și de acum a devenit o obișnuință. Nu-mi amintesc să fi avut vreodată forță de muncă suficientă, și cea existentă pe șantier era „mișcată“. — Față de cele relatate, ce ne puteți spune tovarășe inginer? întrebarea o adresăm tovarășului BAZIL CRIȘAN, șeful șantierului din Zalău. — Intr-adevăr, cimentul ne-a lipsit o bună perioadă de timp din șantier. La lucrările pe care le executăm, noi avem un necesar de 1.200 tone ciment lunar, dar nu ni s-au afectat decit 800 tone în două decade, urmînd ca în decada a treia să ne procurăm ciment pe bază de repartiție. In ceea ce privește materialul lemnos el există in cantități suficiente. Vinovat că dulgherii se plîng de lipsa lui, se face maistrul Negoiescu Anton, care blochează materialul lemnos în cofraje. De altfel, tov. Negoiescu nu a făcut nimic de cînd a venit pe șantier. Nu are nici măcar decizie de încadrare, a fost luat pe o perioadă de probă, este indolent, manifestă multă lipsă de preocupare. De cînd a venit a și făcut cîteva absențe nemotivate Dacă mai vorbește multe îl dau afară! Curioase relații de serviciu s-au stabilit în cadrul șantierului. — Referitor la calificarea oamenilor și la „plimbarea“ lor dintr-un loc în altul?... — Nu este adevărat. Oamenii care lucrează pe șantier sînt calificați, chiar foarte pricepuți. Cît despre mutarea lor nici nu poate fi vorba. Ba mai mult am trimis oameni în plus. Poate tovarășul Călman, inginerul șef să... — Nici vorbă, ne asigură acesta în treacăt. Doar atunci cînd ... nu aveau de lucru. Greu de conceput ca pe un șantier aflat in plină desfășurare să nu se găsească nimic de lucru. Dar... — Totuși, pe cînd vedeți lucrarea închisă? — Nici intr-un caz pînă la sfirșitul anului. Este imposibil. — Am constatat pe teren acest lucru. Ce propuneți? — Ca lucrarea să fie executată din prefabricate. Dacă se continuă lucrările prin soluția „monolit“, nu o văd închisă nici în 30 martie. — Avantajele soluției prefabricate? — In decembrie curent i se va aplica acoperișul. — Alte măsuri luate?... Intenționăm să încredințăm lucrarea unei echipe prin acord global. Dar dacă nu vom dispune de ciment ne vom compromite. Lucrarea este foarte pretențioasă. Multe probleme vom avea de rezolvat in finisarea ei, întrucît sunt piese care nu se găsesc în comerț. De aceea va trebui să ne căutăm și să găsim de pe acum furnizori. — Referitor la greutățile pricinuite de proiectant... — Ar fi necesar ca proiectantul să înceteze cu expedierea planșelor despre care noi nici nu știm care sunt valabile și să se deplaseze la fața locului pentru elucidarea neînțelegerilor. Șansele de viitor ale casei de cultură... — Avem toate condițiile ca să punem lucrurile la punct și le vom pune. — Ar fi de dorit, mai ales că, recunoașteți, dispuneți de toate condițiile ... O indiscreție gazetărească. Pe cînd recepția? — Dacă o dăm gata la sfîrșitul anului 1971 suntem ... artiști. Pînă aici toate bune, dar să vedem care este părerea Direcției tehnice județene de investiții exprimată de tovarășul director, inginerul Dine Roman. Noi am urmărit îndeaproape mersul lucrărilor la acest obiectiv. Convingerea noastră este că șantierul a avut suficiente condiții să lucreze mai mult. Realitatea este că nu s-a manifestat un interes deosebit față de această lucrare. Cu despre documentație ea nu a împiedicat cu nimic ritmul lucrărilor. Tovarășul inginer Bazil Crișan invocă necesitatea schimbării soluției monolit cu prefabricate. Discuții în care trebuie să vedem intenția constructorului de a ascunde anumite carențe în activitatea lui. Despre calitatea slabă a lucrărilor și nu mai vorbim. In iama vizitei făcute pe șantier de către tovarășul L. Anderco, secretar al U.G.S. am adresat conducerii șantierului adresa nr. 789 din 14 august în care atrăgeam atenția asupra lucrărilor de slabă calitate, solicitîndu le sprijinul in sensul îmbunătățirii lucrărilor. Dar nu numai că nu s-a constatat nici o schimbare, dar nu am primit nici un răspuns. întreprinderea nu a fost în stare să asigure o conducere rezonabilă a lucrărilor. Numai în luna august au fost schimbați trei maiștri. In asemenea condiții este explicabil ritmul actual al lucrărilor. — Dumneavoastră ca beneficiar, cum ați urmărit mersul lucrărilor? — In primul rînd, ne spune tovarășul Anton Terșanschi, președintele Consiliului județean al sindicatelor, am luat de la început legătura cu constructorul, verbal și prin adrese scrise. Am înștiințat Consiliul General al Sindicatelor, ne-am străduit să le procurăm materiale, cu toate că nu intră în atribuțiunile noastre. Ni s-au făcut promisiuni, s-au „luat măsuri“, dar ritmul construcției continuă să rămină același. Am ajuns de multe ori să luăm înpreuna anumite hotărîri în sensul îmbunătățirii situației, dar ele erau schimbate pe parcurs fără ca soi să fim, cel puțin anunțați. Ar fi de dorit ca, în viitor, conducerea șantierului să-și schimbe atitudinea față de acest obiectiv social-cultural și să-i acorde importanța cuvenită. Concluziile prezentului material rezultă de la sine. Consiliul județean al sindicatelor, în dubla lui calitate de organizație județeană a sindicatelor și de beneficiar, s-a mulțumit cu adresele rămase fără răspuns, cu angajamente neîndeplinite, dar de făcut — după cum se vede în opiniile tovarășilor Terșanschi și Tulburea nu a făcut aproape nimic. Oare numai la alita se mărginește activitatea unui Consiliu județean al sindicatelor care mai este, pe deasupra, și beneficiarul acestui important edificiu? Același mod defectuos de lucru s-a constatat și în activitatea Direcției tehnice județene de investiții. Tovarășul director, inginer Dine Roman, afirmă clar că direcția pe care o conduce s-a mărginit și ea la o hîrtie, iar apoi a privit calmă, convinsă că are o acoperire, cum se perpetuează neajunsurile sub ochii ei? Socotim că numai CU adrese, cu vors >e și cu justificări nu se pot realiza în termen lucrările la Casa de cultură a sindicatelor. Este nevoie de măsuri organizatorice eficiente, atît din partea conducerii I.C.M. Cluj cit și din partea beneficiarului și a Direcției tehnice județene de investiții. Asupra eficienței acestor măsuri ne rezervăm dreptul de a reveni cît de curînd. Mircea ZOTTU asiA. Un „Mircea” ... Și chiar dacă autorul piesei „Io Mircea voevod“ este Dan Tărchilă. Punerea în scenă a acestei piese necesită eforturi deosebite și, de ce nana spune-o, cheltuieli foarte mari. sei . Intr-adevăr, montarea piesei a costat aproximativ 22.000 lei, ne spune tovarășul Leontin Bordaș, directorul casei orășenești de cultură din Zalău. Am fost puși în situația, ca pe lângă executarea decorului și costumației de către întreprinderile „Meseșul" și „Deservirea“ să apelăm la serviciile particularilor, onorariul acestora fiind obligați să-l achităm în numerar. Fără să mai amintesc munca interpreților la repetiții. — Ați reușit să amortizați suma de 22.000 lei? — Nu. Abia 6.000 lei. _ 777 — Pentru că interpreții noștri au plecat în concediu și.. — Totuși, din 6 iunie cînd a avut loc premiera ... — Da, dar este destul de greu să-ți mai aduni oamenii. La început a fost entuziasmul premierei. Apoi, probabil, ne-am complăcut în situație. — Ce aveți de gînd să faceți în viitor? Í1 scoateți în lume? Și aceasta pentru că in afară de bani, în spectacol s-a înzestrat multă energie umană. — Sperăm să ne întîlnim în curînd cu spectatorii noștri din Șimleul Silvaniei, Cehul Silvaniei, Românași, Ilida, Năpradea. — Numai sperați, sau este o hotărîre... — E bine să-i spunem, totuși, hotărîre. Remus LUPȘEANU destul de scump, chiar dacă este... voievod