Năzuința, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 131-143)

1970-09-19 / nr. 142

CULTURALE PATRIUM CARMEN - mai mult decit un concurs coral­­ obișnuit " Din dorința de a oferi marelui public cît mai multe amănunte referitoare la concursul „Patrium Carmen" care se va desfășura în perioada octombrie 1970 — mai 1971, am solicitat un interviu to­varășul Ilie Luca, vicepreședin­tele Comitetului județean pentru cultură și artă. — Deci, ce trebuie să înțeleagă cititorii noștri prin „Patrium Carmen?“. — In cinstea aniversării a 50 »­e ani de la înființarea Partidu­lui Comunist Român, televiziu­nea română, în colaborare cu co­mitetele județene pentru cultură și artă, a inițiat concursul coral „Patrium Carmen“ sub formă de dialog cultural. In cadrul aces­tui concurs vor evolua aite trei formații corale din fiecare județ.­­ Spre deosebire de edițiile trecu­te ale dialogurilor culturale, noua formulă aduce elemente noi, în sensul că reprezentantele fiecă­rui județ vor fi înregistrate pe­­ telerecording, urmînd ca ele să fie prezentate la televizor în fața unui juriu central. Programul fiecărei formații din județ va du­ra maximum 20 de minute. A­­­­precierea calităților artistice se­­ va face de către juriul central I în cele 13 emisiuni televizate. " — Ce criterii au stat la baza­­ alegerii repertoriului? — Pentru acest concurs nu s-a i­­ndicat un repertoriu obligatoriu. f­iecare formație are posibilita­­tea să-și aleagă bucățile muzica­le dorite, cîntece patriotice, de inspirație folclorică, lucrări con­temporane sau clasice, în func­ție de posibilitățile interpretati­ve ale fiecărei formații. — Județul Sălaj va avea par­teneri de concurs... — Formațiile corale ale jude­țelor Alb­a, Dîmbovița, Gorj. — Ce formații ne vor repre­zenta județul? — Din partea căminelor cultu­rale, corul din Sîncraiul Alma­­șului, comuna Zimbor, dirijat de­­ Dănilă Pintea. Această formație­­ va susține bucățile muzicale:­­ „Mîndră zi a libertății“ de Radu I Palade, „Idilă bihoreana“ de Sa­bin Drăgoi și „Zi, bădiță“, de Albert Marcos. Din partea for­mațiilor sindicale, a fost dele­gat corul învățâmîntului din fl­ipul Cehul Silvaniei, dirijat de profesorul Vasile Robu. Reperto­riul acestei formații va cuprinde cântecele „Te evit partid“ de Mir­­cea Neagu, „Voința neamului“ de I. Danielescu și„ „Sârba în că­ruță“ de Gheorghe Danga. Case­te de cultură orășenești vor fi reprezentate de formația din Șim­­leul Silvaniei dirijată de Valen­tin Barbusz. Bucățile: „Patrie pămînt de aur“ de Gheorghe Ba­­zovan, „Ciocîrlia“ de Mendelsohn Bartholdy ,și „Fata ardeleană" de Achim Stoia reprezintă reperto­riul pentru concurs al acestei formații. * — Pentru spectatorii sălăjeni pe cînd întilnirea cu artiștii a­­­­matori? — Județul nostru este progra­mat să susțină recitalul în o­­rașul Cluj, în data de 4 aprilie, dar spectacolul primului județ va fi televizat în luna octombrie ac. — Pînă atunci? — Desigur, timpul care ne-a rămas la dispoziție trebuie fruc­tificat la maximum. Formațiile alese să ne reprezinte județul trebuie sa muncească mult spre a respecta tradiția culturală să­­lajeană. R. LAZAR 19 septembrie 1970 Năzuința — 9 Șantierul Casei de cultură a sindicatelor din Zalău .în zodia unui adevărat lanț al slăbiciunilor Proverbul, parafrazat, și-a găsit valabilitate atunci cînd am încer­cat să pătrundem în „culisele“ Casei de cultură a sindicatelor a cărei construcție a început în sep­tembrie 1969. Tutelat de Consiliul județean al sindicatelor, viitorul edificiu, va satisface pe deplin cerințele și gusturile cele mai pretențioase și rafinate. Beneficiarul, Consiliul județean al sindicatelor, nu este, nici pe departe, mulțumit de stadiul și de­mersul lucrărilor. Și pe bună dreptate. Deși construcția ar fi trebuit închisă la sfirșitul anului, avem suficiente argumente care să ne convingă de contrariu. Cons­tructorul, I.C.M. Cluj, Șantierul Zalău, privește realitatea cu ochii blînzi, ai celui care este mulțumit și cu... nimic. Rugați fiind să dea o explicație asupra ritmului greoi in care avansează lucrarea, tovarășii din conducerea șantie­rului invocă lipsa de materiale in special a cimentului. Realita­tea, însă, este că pe șantier se pot constata și alte lipsuri foarte mari ca: slaba organizare a mun­cii, insuficienta forță de muncă și dezinteresul celor chemați să conducă lucrările față de acest obiectiv social-cultural atît de aș­teptat în oraș, însoțit de tovarășul Traian Tulbure, membru al Comitetului executiv al Consiliului județean al sindicatelor cu probleme eco­nomice, am încercat să stăm de vorbă cu cîțiva dintre factorii ca­re răspund direct de desfășura­rea muncii pe șantier. — Nu ne prea puteți convinge că in momentul de față ech­ipa de dulgheri pe care o conduceți lu­crează din plin. — Aveți dreptate, dar nu sun­tem noi de vină, ne spune tova­rășul Ludovic Kadar. De multe ori suntem­ nevoiți să întrerupem lucrul din cauza lipsei de mate­rial lemnos și, chiar cînd dispu­nem de el, oamenii sînt luați și mutați dintr-un loc în altul. In asemenea condiții, desigur nu se poate lucra. — De cînd lucrați pe șantier ca maistru, ce greutăți ați întîm­­pinat tovarășe Anton Negoiescu? — In primul rînd lipsa de ma­teriale, în special ciment și che­restea. Dar dacă ar fi numai as­tea ... Pe șantier se simte o ma­re lipsă a forței de muncă. Lu­crările pe care le executăm acum necesită cam 45 de­ muncitori. In timp ce pe șantier lucrează efec­tiv 25—30 muncitori. Personal nu sunt mulțumit de calitatea lucră­rilor, de calificarea oamenilor. Lipsa de preocupare în acest sens a dus la lucrări de foarte slabă calitate. — V-am­ ruga să exemplificați, — Turnări de betoane în grinzi de rezistență, întreruperi de be­toane nepermise, aceasta din lip­sa de sortare corespunzătoare a agregatelor folosite în mărcile de betoane... — Aici, mă sânt dator cu o explicație, intervine tovarășul Traten Tulbure. Beneficiarul a­­ făcut, In acest sens, cîteva sesi­zări in scris adresate conducerii șantierului, la care nu s-a dat nici un răspuns. — De cînd lucrați pe șantier? — Efectiv de două săptămîni. — Dam multe lipsuri constata­te intr-o perioadă atît de scurtă. — Personal nu sunt mulțumit de mersul lucrărilor. Dacă „avan­săm“ tot așa, lucrarea nu o văd terminată nici în anul viitor. — Ați condus lucrările acestui edificiu un an de zile, tovarășe maistru Alexandru Ungureșan. — Da, din septembrie 1969 pînă în septembrie 1970. De la ampla­sament, cum spunem noi. — Cum explicați ritmul greoi în care avansează lucrarea? — Eu aș porni de la documen­tație, care a însemnat pentru noi o serioasă problemă. Din momen­tul în care am primit proiectul, și, pînă în urmă cu o săptă mînă, s-au făcut o sumedenie de reve­niri și completări. Ultima „îmbu­nătățire“, sosită de cîteva zile, ne avertizează că proiectantul își re­zervă, în continuare, dreptul de a interveni în documentație cu u­­nele modificări. In altă ordine de idei, lipsa de materiale, ceea ce dovedește slaba preocupare a conducerii șantierului față de a­­cest obiectiv. — Muncitorii reclamă faptul că nu sînt lăsați să lucreze în același loc, fiind mutați de ici colo. Vi s-a întîmplat și dumnea­voastră acest lucru? — Problema este mai veche și de acum a devenit o obișnuință. Nu-mi amintesc să fi avut vreo­dată forță de muncă suficientă, și cea existentă pe șantier era „mișcată“. — Față de cele relatate, ce ne puteți spune tovarășe inginer? întrebarea o adresăm tovarășului BAZIL CRIȘAN, șeful șantierului din Zalău. — Intr-adevăr, cimentul ne-a lipsit o bună perioadă de timp din șantier. La lucrările pe care le executăm, noi avem un nece­sar de 1.200 tone ciment lunar, dar nu ni s-au afectat decit 800 tone în două decade, urmînd ca în decada a treia să ne procurăm ciment pe bază de repartiție. In ceea ce privește materialul lem­nos el există in cantități sufici­ente. Vinovat că dulgherii se plîng de lipsa lui, se face mais­trul Negoiescu Anton, care blo­chează materialul lemnos în co­­fraje. De altfel, tov. Negoiescu nu a făcut nimic de cînd a venit pe șantier. Nu are nici măcar deci­zie de încadrare, a fost luat pe o perioadă de probă, este indolent, manifestă multă lipsă de preo­cupare. De cînd a venit a și fă­cut cîteva absențe nemotivate Dacă mai vorbește multe îl dau afară! Curioase relații de serviciu s-au stabilit în cadrul șantierului. — Referitor la calificarea oa­menilor și la „plimbarea“ lor dintr-un loc în altul?... — Nu este adevărat. Oamenii care lucrează pe șantier sînt ca­lificați, chiar foarte pricepuți. Cît despre mutarea lor nici nu poate fi vorba. Ba mai mult am trimis oameni în plus. Poate to­varășul Călman, inginerul șef să... — Nici vorbă, ne asigură aces­ta în treacăt. Doar atunci cînd ... nu aveau de lucru. Greu de conceput ca pe un șantier aflat in plină desfășurare să nu se găsească nimic de lucru. Da­r... — Totuși, pe cînd vedeți lucra­rea închisă? — Nici intr-un caz pînă la sfir­șitul anului. Este imposibil. — Am constatat pe teren acest lucru. Ce propuneți? — Ca lucrarea să fie executată din prefabricate. Dacă se conti­nuă lucrările prin soluția „mo­nolit“, nu o văd închisă nici în 30 martie. — Avantajele soluției prefabri­cate? — In decembrie curent i se va aplica acoperișul. — Alte măsuri luate?... Intenționăm să încredințăm lu­crarea unei echipe prin acord global. Dar dacă nu vom dispune de ciment ne vom compromite. Lucrarea este foarte pretențioasă. Multe probleme vom avea de re­zolvat in finisarea ei, întrucît sunt piese care nu se găsesc în comerț. De aceea va trebui să ne căutăm și să găsim de pe acum furnizori. — Referitor la greutățile prici­nuite de proiectant... — Ar fi necesar ca proiectan­tul să înceteze cu expedierea planșelor despre care noi nici nu știm care sunt valabile și să se deplaseze la fața locului pentru elucidarea neînțelegerilor. Șansele de viitor ale casei de cultură... — Avem toate condițiile ca să punem lucrurile la punct și le vom pune. — Ar fi de dorit, mai ales că, recunoașteți, dispuneți de toate condițiile ... O indiscreție gazetă­rească. Pe cînd recepția? — Dacă o dăm gata la sfîrșitul anului 1971 suntem­ ... artiști. Pînă aici toate bune, dar să ve­dem care este părerea Direcției tehnice județene de investiții ex­primată de tovarășul director, in­ginerul Dine Roman. Noi am urmărit îndeaproape mersul lucrărilor la acest obiec­tiv. Convingerea noastră este că șantierul a avut suficiente condi­ții să lucreze mai mult. Realita­tea este că nu s-a manifestat un interes deosebit față de această lucrare. Cu­ despre documentație ea nu a împiedicat cu nimic rit­mul lucrărilor. Tovarășul inginer Bazil Crișan invocă necesitatea schimbării sol­uț­iei monolit cu prefabricate. Discuții în care tre­buie să vedem intenția construc­torului de a ascunde anumite ca­rențe în activitatea lui. Despre calitatea slabă a lucrărilor și nu mai vorbim. In iama vizitei fă­cute pe șantier de către tovară­șul L. Anderco, secretar al U.G.S. am adresat conducerii șantieru­lui adresa nr. 789 din 14 august în care atrăgeam atenția asupra lucrărilor de slabă calitate, soli­­citîndu le sprijinul in sensul îm­bunătățirii lucrărilor. Dar nu nu­mai că nu s-a constatat nici o schimbare, dar nu am primit nici un răspuns. întreprinderea nu a fost în stare să asigure o condu­cere rezonabilă a lucrărilor. Nu­mai în luna august au fost schim­bați trei maiștri. In asemenea condiții este explicabil ritmul ac­tual al lucrărilor. —­ Dumneavoastră ca benefi­ciar, cum ați urmărit mersul lu­crărilor? — In primul rînd, ne spune to­varășul Anton Terșanschi, preșe­dintele Consiliului județean al sindicatelor, am luat de la început legătura cu constructorul, verbal și prin adrese scrise. Am înștiin­țat Consiliul General al Sindica­telor, ne-am străduit să le pro­curăm materiale, cu toate că nu intră în atribuțiunile noastre. Ni s-au făcut promisiuni, s-au „luat măsuri“, dar ritmul construcției continuă să rămină același. Am ajuns de multe ori să luăm în­­preuna anumite hotărîri în sensul îmbunătățirii situației, dar ele erau schimbate pe parcurs fără ca soi să fim, cel puțin anunțați. Ar fi de dorit ca, în viitor, con­ducerea șantierului să-și schimbe atitudinea față de acest obiectiv social-cultural și să-i acorde im­portanța cuvenită. Concluziile prezentului mate­rial rezultă de la sine. Consiliul județean al sindicatelor, în du­bla lui calitate de organizație ju­dețeană a sindicatelor și de be­neficiar, s-a mulțumit cu adrese­le rămase fără răspuns, cu an­gajamente neîndeplinite, dar de făcut — după cum se vede în o­­piniile tovarășilor Terșanschi și Tulbure­a nu a făcut aproape nimic. Oare numai la alita se mărginește activitatea unui Con­siliu județean al sindicatelor care mai este, pe deasupra, și benefi­ciarul acestui important edificiu? Același mod defectuos de lucru s-a constatat și în activitatea Di­recției tehnice județene de inves­tiții. Tovarășul director, inginer Dine Roman, afirmă clar că di­recția pe care o conduce s-a măr­ginit și ea la o hîrtie, iar apoi a privit calmă, convinsă că are o acoperire, cum se perpetuează nea­junsurile sub ochii ei? Socotim că numai CU adrese, cu vors >e și cu justificări nu se pot realiza în termen lucrările la Casa de cultură a sindicatelor. Este nevoie de măsuri organiza­torice eficiente, atît din partea conducerii I.C.M. Cluj cit și din partea beneficiarului și a Direc­ției tehnice județene de investi­ții. Asupra eficienței acestor mă­suri ne rezervăm dreptul de a reveni cît de curînd. Mircea ZOTTU asiA. Un „Mircea” ... Și chiar dacă autorul piesei „Io Mircea voevod“ este Dan Tărchilă. Punerea în scenă a acestei piese necesită e­­forturi deosebite și, de ce n­ana spune-o, cheltuieli foarte mari. sei . Intr-adevăr, montarea pie­sei a costat aproximativ 22.000 lei, ne spune tovarășul Leontin Bordaș, directorul casei orășenești de cultură din Zalău. Am fost puși în situația, ca pe lângă executarea decorului și costumației de către între­prinderile „Meseșul" și „De­servirea“ să apelăm la servicii­le particularilor, onorariul aces­­­­tora fiind obligați să-l achităm în numerar. Fără să mai amin­tesc munca interpreților la re­petiții. — Ați reușit să amortizați suma de 22.000 lei? — Nu. Abia 6.000 lei. _ 777 — Pentru că interpreții noș­tri au plecat în concediu și.. — Totuși, din 6 iunie cînd a avut loc premiera ... — Da, dar este destul de greu să-ți mai aduni oamenii. La început a fost entuziasmul pre­­­­mierei. Apoi, probabil, ne-am complăcut în situație. — Ce aveți de gînd să faceți în viitor? Í1 scoateți în lume? Și aceasta pentru că in afară de bani, în spectacol s-a înzestrat multă energie umană. — Sperăm să ne întîlnim în curînd cu spectatorii noștri din Șimleul Silvaniei, Cehul Silva­­niei, Românași, Ilida, Năpradea. — Numai sperați, sau este o hotărîre... — E bine să-i spunem, totuși, hotărîre. Remus LUPȘEANU destul de scump, chiar dacă este... voievod

Next