Neamul Românesc, februarie 1929 (Anul 24, nr. 24-47)
1929-02-01 / nr. 24
Răspunsul polon Opinia publică polonă, ziarele polone, simțul de loialitate al poporului polon a dat răspunsul cuvenit intrigei sovietice. Li sa spus „tovarășilor“ de la Moscova, meșteri în intrigi asiatice moștenite de la Tătari, că Polonia nu înțelege a-și călca angajamentele de onoare nici pentru alte foloase decât ale unui înșelător pact de neagresiune, propus de aceia cari nu așteaptă decît momentul pentru a-și bate joc de întreaga „prostie“ burgheză. Ziarul oficios al amatorilor de grînare basarabene schițează o mișcare de retragere și cred că totuș au iscodit o nouă dibăcie, cu care să ne prindă, când spun că nu ne „esclud“ pe noi, îndată ce am cere. Iar, când am cere, ni s’ar prezintă harta unei Românii fără Basarabia. Iar noi nu cunoaștem această geografie. Alt răspuns nu putem avea. N. IORGA Școala care ne trebuie Școala și controlul ei de azi iți dau, fără nici o exagerare, impresia unei circumscripții polițienești, în care controlorii învățământului, cei mai mulți, cu răceala și aerul grav al polițistului, duc cu ei în școli frigul ce înghiață sufletele și le părăginesc, îndepărtând cu totul orice căldură ce întâmplător au găsit în el. Elevii privesc mai totdeauna cu uimire cum un străin se poftește singur pe catedră, fără a spune un cuvânt bun învătorului sau a arata o privire senină și prietenoasă către ei. Cum cele mai de multe ori, spre a-și ascunde sila ori stângăcia, de revizor sau inspector stă mai tot timpul la pândă cu carnetul deschis, gata să însemneze orice i s'ar părea greșit la învățător, care este lăsat să-și urmeze lucrul său. Se trudește chiar ca să gasescă o cât de mică scădere învățătorului, ca să nu se zică că n a observat chiar nimic ! Căci ce fel de controlor s’ar zice atunci că este ? Numai că de multe ori, stăpânei de această ciudată ideie, ajung că dea un colorit ridicol întregii inspecțiuni. Constată, de pildă, că elevii sunt bine pregătiți, dar mai constă !ă) că învățătorul în timpul secțiunilor nu și-a păstrat fixitatea în fața copiilor ! Ca și când ai spune despre o armată că a căpătat victoria, dar comandantul ei care a dus-o la biruință, nu știe poziția soldatului, sau nu știe să își aleagă postul de comandă în timpul luptei ! Cu aceiași silă și ușurință se teme procesul-verbal de inspecție, mai ales dacă se întâmplă să-l scrie oriunde în alt loc și oricând în alt timp, numai sub acoperământul școlii și în ziua aceia nu. S’ar părea de necrezut, nu-i așa ? Cu toate acestea, acest lucru l-a făcut până și un inspector școlar inamovibil, care a alterat rezultatul inspecției, scriind un loc de bine, cum sa exprimat față de învățător în clasă, binișor. Ce i-a păsat că a făcut o nedreptate învățătorului ! Acesta să fie oare rolul serviciului de control în oropsita noastră școală românească ? Nu se găsește că a sosit vremea când se impune ceea ce se strigă de ani de zile: Selecționarea organelor de control prin examene riguroase și în lumina imparțialității ? Altfel ne vom întreba mereu: Unde este atmosfera de caldă comunitate de la dascăl și elevi la organele de control și de la toți aceștia la ministru, capul școlilor ? Unde-i entuziasmul din școală, fără de care nu se poate face mare lucru și care ar trebui să plece ca un curent electric dela capul școalelor până la învățătorul de sat ? Unde-i dragostea de apostolat și mângâierea de fiecare clipă a lucrului săvârșit ? Unde-i dreapta apreciere și recompensare a celor ce se disting în școală cu adevărat ? Unde-i flacăra idealismului care să ardă permanent și la care să se încălzească dascăl și elevi? In școala unde arde flacăra idealismului, să intre în ea inspectorul care e în stare să zărească și mai mult focul și să mărească vatra pe care arde, aducând cu el competența și entuziasmul care să întrețină și să mărească cât mai mult fiorul sfânt care atrage după el neastâmpărul silințelor de zi cu zi și ceas cu ceas, către înaintare și progres. Atmosfera înăbușitoare, descurajarea și lăsarea în care zace școala astăzi, vrem să înceteze! Vrem o școală harnică, sprintenă, vioaie și potrivită cu agerimea spiritului nostru ! Vrem o școală de suflete entuziaste ! 0. Argetoianu E un redutabil adversar al metodelor și politicei d-lui I. G. Duca... De altfel nu e singurul. Căci toți cei cari înțeleg imperativele politicei de mâine, socotesc pe complotistul la șefie, ca totalmente în afară de marile răspunderi ale viitorului. De altfel dilema domnului Duca e sfâșietoare. Dacă urmează intrigăma, nu mai înseamnă nimic... Iar o politică deschisă, sinceră și creatoare îl elimină ca pe un element inutil... Și nu e nici un păcat. Dimpotrivă! D. Nicolae Ionja despre situația pointed Declarațiunile făcute ziarului Journal des Debate". După cum se știe, se află, la Fontenay-aux-roses — începe ziarul francez — un focar intens de înaltă cultură intelectuală. Școala românească din Franța, organizată după modelul școlilor noastre din Roma și Atena și al școalei Villa Medicis. Eminentul profesor Nicolae Iorga, decanul facultății de litere din București, care e directorul acestei școli și care vine, în toți anii, să petreacă aci șase săptămâni în cursul cărora ține, la Sorbona, conferințe foarte populare, a binevoit să ne primească cu buna sa grație obicinuită. După ce a făcut, în artisticul său cabinet de lucru, mii de observații fine și pitorești asupra Parisului de azi, șeful partidului național român, abordând chestiunile politice relative la țara sa, ne-a făcut, pentru Débats, următoarele interesante declarațiuni: VENIREA NAȚIONALȚARANIȘTILOR ..Venirea la putere a partidului național-țărănesc părea că rezervă mari surprize, dat fiind lunga și înfierbântata agitație care a precedat-o. „Dar mediul social român s’a arătat foarte superior atitudinii partidelor. Bunul simț al masselor a operat un miracol politic. „Partidul național-țărănist, afișând preocupări aproape exclusiv sociale și sprijinindu-se pe conștiința națională exasperată a transilvănenilor și basarabenilor a venit la putere printr’un fel de lovitură de tat a Regenței împotriva omnipotenței liberalilor, fără ca țara să fi suferit cea mai mică sguduire, „De altfel, față de nevoia unei stabilizări financiare și economice, celelalte partide politice, cu excepția liberalilor, nu caută de loc să creeze dificultăți noului minister care, din partea sa, și-a asigurat, în mai multe rânduri, colaborarea unor grupări din opoziție. Se poate spune că viitorul regimului național-țărănist atârnă de modul în care va ști să acorde celorlalte partide de considerația la care ele au dreptul“. La aceste cuvinte, după o hotărâtă dar respectuoasă condamnare a politicei interne dusă de defunctul Ion Brătianu, d. Iorga a afirmat că i se părea „foarte puțin probabil să fie nevoie să se recurgă, într’o zi, în România, la mijloace de guvernare dictatorială. Nevoia unor astfel de măsuri nu se face simțită decât când interesele superioare ale unui popor nu pot fi salvate decât cu prețul acesta“. ATITUDINEA MINORITĂȚILOR NAȚIONALE In ce privește realitatea manifestată de către reprezentanții minorităților ungare și saxone, profesorul Iorga a insistat asupra deosebirei de atitudine care caracterizează pe ungurii din Ungaria și cei din Transilvania în raporturile lor cu România. Luând în mână un exemplar — care se afla pe masă — din La Revue des Etudes hongroises, urmă: „Această publicație, editată în franțuzește, la Paris, sub direcția a doi universitari unguri, dol. Zoltán Baranyai și Alexandre Eckardt, servește guvernului de la Pesta ca instrument de propagandă națională pe teritoriul francez. Se vede în ea cum se refuză românilor orce drept de posesiune al pământurilor lor strămoșești și cum se face tot posibilul spre a se micșora prestigiul intelectual la care aceștia din urmă au putut să ajungă printr’o muncă tenace și cinstită. Din potrivă, reprezentanții ungurilor din Transilvania se arată corecți și chiar amabili față de populația românească. ».Tot așa cu minoritatea saxonă. Am văzut pe deputatul Hans Otto Roth recoltând, în Camera românească, formidabile aplauze când, vorbind despre Convenția financiară semnată cu Germania a declarat că consângenii săi înțeleg să fie elementul de legătură între rasa germanică căreia îi aparține și „scumpa patrie românească“. „Trebue să semnalăm, în treacăt, toleranța cea mai lăudabilă de care guvernul român dă dovadă față de minorități. Se poate aminti că la Tighina, în Basarabia, o trupă dramatică din Moscova venind să dea o reprezentație în rusește, primarul din localitate, cu toate că membru al partidului național-țărănesc din România, a salutat pe actori proclamându-se „rus, cu suflet rusesc, iubind civilizația rusească“. Or, acest primar nu a fost, pentru aceasta, nici suspendat din funcțiunile sale, nici supărat măcar cât de cât.." In ședința consiliului general al municipiului la discuția dizolvării consiliului, au vorbit d. dr. Costinescu în numele Partidului Liberal, d. prof. Anibal Teodorescu în numele Partidului Poporului, și d. dr. Topa, consilier, în calitate de reprezentant al Partidului National de sub conducerea d-lui Prof. Iorga. , D-sa a declarat următoarele: Nu sunt în partidul liberal și nici în partidul național-țărănesc. Aparțin și voiu aparține Partidului Național de sub conducerea d-lui profesor Iorga, ca atare cred că părerea mea este cu mult mai imparțială decât a celor două partide cari se răsvesc între ele. Dați-mi voie să vă amintesc câteva fapte ale partidului național-țărănesc. In 1923 la votarea Constituției acest partid a declarat că nu o va respecta. S’a întâmplat exact contrariul. Chemat la guvern a jurat să respecte Constituția și conduce administrația tării tot In baza Constituției, prin urmare partidul national-țărănesc este inconsequent. In timpul celor zece ani de opoziție partidul national-țărănesc a promis și agitat că va extimi viata și va scădea impozitele, imediat ce a venit la guvern primul act de guvernământ a fost mărirea impozitelor, prin urmare și aci partidul naționalărănesc este inconsequent. In alegerile comunale din 1926 partidul national-tărănesc a desemnat ca primar al municipiului pe d. dr. Gheorghian, când a venit la putere acelaș partid il alungă dela municipiu deși consiliul general il agrează in unanimitate, prin urmare și aci partidul national-tărănesc este inconsequent. In momentul de fată partidul national-tărănesc este preocupat de satisfacerea ambițiilor personale a diferiților membrii de la club in dauna intereselor cetățenilor și ale comunei Bucureșt. Politica la Muncim Cuvântarea d-Sa dr. Topa In legătură cu deo varea consiliului Spre un acord româno-maghiar D-nii dr. Șerban și Valeriu Poruțiu, deputați ți membri ai delegațiunei, cari tri ’mă la San Remo, cu delegații guvernului ungur, chestiunea opăriților și despăgubirile ce urmează a se acorda acestora, s'au inters în Capito. Cei doui delegați s-au prezentat în cursul zilei de ori d-lui Maniu, președintele consiliului și d-lui Mironescu, ministrul afacerilor străine, punându-i an tcuret cu mersul tratativelor ce le-au avut până acum. Din informațiile pe cari le avem, — deși tratativele merg destul de anevoios, din cauza preteniunilor exagerate ale delegaților unguri, — rezultă speranța că in curând acest conflict, care a preocupat în numeroase rânduri ședințele Ligei Națiunilor, va lua sfârșit, în interesul general. Se știe numai că până acum s’a fixat, ca 70 la sută din suma ce va fi acordată Ungariei, ca despăgubire p întru exproprierea moșiilor optanților, să fie predate în materiale , lemne sau petrol. ■ 23BS Internă Situația . Dezastrele provocate de incendiile tot mai dese din regiunile petrolifere ar trebui să preocupe mai atent autoritățile în drept. Fiindcă e în joc bogăția noastră națională ar trebui să se impună societăților petrolifere măsuri de pază cu oricâte sacrificii. — După o întrunire ținută la Dacia, invalizii de război au defilat zilele trecute pe străzile Capitalei sub privirea distrată a indiferenței generale. Zdrențele glorioase ale frământărilor unui trecut apropiat par a fi devenit pentru noi, cei rămași întregi, și pentru ceicare om beneficiat de supliciul lor, tot atâtea poveri. La noi, — numai la noi! — S’au înființat nouă posturi de atașați de presă, — ba chiar și un grad mai înalt: consilier de presă. S’au numit până acum doi diplomați și un cronicar artistic în nouile posturi. Pe când Zavaidoc ? ,— Conferințele cu prefecții se urmează la ministerul de interne. — Scandalul de la Teatrul Național a deschis și discuțiuni de ordin literar și estetic. Articole, interviervuri, declarațiuni se ciocnesc ca să lămurească o chestiune veche ca și arta, imoralitatea operei artistice. — La Arad sporește șomajul. — Un proiect de lege va simplifica formalitățile pentru dobândirea cetățeniei române. — In Capitală sunt peste 100 de case înmuiate. — In sfârșit, după atâtea frământări și anchete, consiliul comunal al Capitalei va fi disolvat. Dar municipiul București ispășește, — pe cât se vede — grele păcate, de vreme ce în fruntea lui a fost pus cine a fost Externă — O răscoală militară în Spania a eșuat. Știrea a adus-o însuși Primo de Rivera în Cameră. — Ungaria amenință cu introducerea serviciului militar obligator. Rămâne de văzut, dacă amenințarea va fi pusă în practică, cum vor primi marile puteri această călcare flagrantă a tratatelor. — Presa germană oficioasă se declară pentru o acțiune susținută în sprijinul tendințelor Micei Antante Economice. Croaca externă ,n Polonia, parlamentul și chestiunea revizuirii constituției Atenția întregii opinii publice poloneze și a cercurilor politice este în ultimul timp concentrată în jurul a două chestiuni, una de caracter pur politico-intern și cealaltă referitoare la politica internațională. Prima chestiune este problema schimbării constituției poloneze, a doua fiind consolidarea raporturilor în Orientul Europei. Modificarea constituției poloneze, care este de aproape doi ani obiectul unor vii polemici și desbateri, a trecut în prezent în faza realizării. Din impulsul guvernului polonez au fost prezentate parlamentului proectele pentru revizuirea constituției. După vii discuții, la care au participat reprezentanții tuturor grupurilor politice din Polonia, Parlamentul a primit spre desbatee proectele înaintate și și-a exprimat asentimentul său în direcția modificării Constituției. Rămâne acum chestiunea, în ce sens se va efectua această modificare. Proectele diferitelor tabere politice diferă între ele fundamental. Pe când o parte (blocul guvernamental) este pentru o extindere considerabilă a puterii executive, o altă tabără (grupările de stânga) urmăresc lărgirea drepturilor parlamentului. După cum se anunță se vor prezenta parlamentului și alte proecte de modificare a Constituției, este însă greu de prevăzut, care din proecte va întruni majoitatea. Unii politicieni opoziționiști și-au exprimat în ultimul timp părerea, că în cazul când proectul guvernamental nu va întruni majoritatea în Parlament, guvernul va da o lovitură parlamentarismului. După cum reesă însă din ultimele declarații ale fruntașilor din blocul guvernamental, aceste temeri sunt absolut neîntemeiate, ceea ce a accentuat în timpul discuțiilor în special deputatul guvernamental prof. Makowski, care între altele a spus: „Guvernul a prezentat un proect pentru modificarea constituției, tocmai pentru a facilita colaborarea întregului parlament la o operă așa de importantă. Nu poate avea nici o bază presupunerea, ca guvernul ar sili la o modificare pe care parlamentul n’ar dori s’o primească“. In cercurile politice din Varșovia, predomină părerea ca între guvern și Seim raporturile au început să se amelioreze. ■«I» Șfc i — Sărbătorirea „Uniunea Ziariștilor profesioniști44 Uniunea ziariștilor profesioniști împlinind zece ani de existență a hotărît să comemoreze acest fapt printr'o agapa colegială. Cu acest prilej Uniunea va sărbători pe toți colegii din presă, cari au fost aleși în actualul parlament în calitate de ziariști. Așa va va avea loc în seara de 16 februarie a. c. înscrierile se fac la confratele Ionescu-Vion, președintele „Uniunii ziariștilor profesioniști". In chestiunea Arcului de triumf Răspunsul d-Lui arhitect P. Antonescu Domnule Redactor. „Ultima Oră“ din 17 Ianuarie a. c. publică o violentă și injurioasă ieșire a d-lui Tzigara împotriva mea la care d-voastră găsiți cu cale că trebue să răspund. Vă ascult. Altfel, nu m’ași fi ocupat nici de data aceasta de cele scrise de d. Tzigara despre mine pentru simplul motiv că nu pot lua în serios rodomontadele neroade ale acestui domn care se frământă de ani de zile ca să convingă lumea că Arcul de Triumf, ridicat cu prilejul încoronării, nu are nici o valoare ars nici nu putea să aibă, fiindcă... d-sa, nu a fost pus în comisiunea serbărilor Încoronării ca să arate DANSUL ce trebuia de făcut. Și cum la organizarea acelor serbări a luat o foarte mare parte d. Iorga, care l-a dat afară pe d. Tzigara din comisia Monumentelor Istorice, ca nepriceput și nedezirabil, iar arhitectul Arcului de Triumf eram eu, care l-am silit pe acelaș domn să iasă fugind de la un banchet de arhitecți ce prezidam, e explicabil de ce i s’a cășunat asupra Arcului de Triumf care e opera Comisiunei Serbărilor încoronării La început d. Tzigara a crezut că e destul să implore furtunile văzduhului ca să-l dărâme: când însă a aflat că Arcul e solid clădit din piatră, fier și beton și că numai fata e provizor făcută, a pornit să bată la toate ușile miniștrilor și să facă de planton în toate anticamerile redacțiilor ca doar s’o îndura cineva să-l asculte. iar acum în urmă, d snădăjduit, face apel la spoitele celor morți (vezi articolul din „Ultima Oră“) ca să-i vină în ajutor. S-a explicat la timp și la locul cuvenit ce este cu Arcul de Triumf, dar d. Tzigara n’a priceput nimic nu numai fiindcă nu vrea să priceapă dar mai ales pentru că d-sa nu a putut înțelege vreodată ceva în chestiunile serioase de artă. Căci, activitatea acestui domn care s’a aventurat în artă cu aceiași inconștiență cu care s’ar fi aruncat în apă ca să treacă Pacificul înnot, se reduce numai la fleacuri de 30 de ani lui ca director al unui Muzeu în care ce e mai bin e aproape tot colectat de alții și din care d. Tz. nu a realizat cu adevărat decât somptuoasa locuință a directorului în care estetul parazit huzurește încălzit, luminat și servit pentru a nu face nimic. Cu toate vestea în manifestările de artă așa de importante ce s’au trăit de câteva decenii la noi, un adevărat cunoscător și om de talent ar fi avut amplă materie de studiu si de lucru. Intrebati-vă însă ce ne-a dat acest profesionist cu orice preț, al esteticei până la vârsta înaintată de care se bucură : meschine campanii cu caracter personal constant conduse alături de artă și știință, în care d. Tr. se arată mai mult om de gâlceavă și detectiv de suburbie decât om de știință (vezi campaniile împotriva lui Dr. Tocilescu, Dr. Istrate, N. Iorga și alții), apoi 2-3 conferințe papagalicesc compilate pentru a nu fi publicate nici biții de ulcele și catrințe pe la solemnitățile naționale ori străine. Până și comentariul unor „Crestături de lemn“ desinate a Muzeu de d- Roguski, cu cari d. Tz. ar vrea să ne apară ca cercetător serios, se reduce în cea mai mare parte tot la polemici ridicole, cu niște biete profesoare de lucru manual, restul fiind ticluit numai din locuri comune, când nu sunt simple nerozii, după cum ar dovedi cu ușurință orice om competiție care ar vrea să-și piardă timpul cu d. Tr. Aceasta e tot activul acestui fanfaron nărăvaș care în lumea artiștilor noștri nu a putut servi la nimic alt decât ca să ponegrească. Un străin care ar dori să se informeze asupra vieții noastre artistice contimporane prin opera de critic a d-lui Tz. n’ar afla decât despre plăsmuiri, plagiate, nereguli de comptabilitate și alte priciuni. Că a existat nn Grigorescu. Mirea, Aman. Latalentat care ar face cinste oricărei țări, streinul n’ar putea afla nimic dacă „neprofesioniști“ :a Vlănuță, Cioflec și alții nu s’ar fi ocupat cu dragoste de ei și de mișcarea noastră artistică în ceea ce are ea original, puternic și fecund. Dar dacă d. Tz nu ne-a dat o singură lucrare serioasă, in schimb d-sa deține recordul inepțiilor ce s’au scris la noi în materie artistică, căci nimeni până la dânsul n'a avut darul să spună așa de mari prăpăstii încât cel mai răspândit ziar din țară să fie ținut a publica un concurs pentru descurcarea eluclubațiilor scrise de d. Tz. tocmai despre Arcul de Triumf. (Vezi premiul de 50.000 lei din „Universul“ de la 17 Noembrie 1928 oferit artistului care va reuși să înțeleagă ceva din „bazaconia“ monumentală propusă de d. Tz. pentru descurcarea elucubrațiiunuî). Și cu asul unor astfel de recorduri în materie de aiurări artistice credeți d-voastră că se poate sta de vorbă ? Aștept ca un om priceput și de bună credință să-și însușească cele scrise de d. Tr. și atunci vom vorbi. Până atunci e destul, dacă vreți să ne amuzăm, să vi-l arăt pe estetul nostru în noua sa creație, de premiat, și aceasta, adică în metoda sa de a descoperi un plagiat artistic, așa cum o face n ultimul său articol despre Arcul de Triumf din „Ultima Oră“ No. 17. Iată-1 • D. Tz. se așează în fața monumentului cu pricina, să luăm de pildă Madeleine a din Paris, și ținând în mână fotografia unui monument cu care biserica din Paris se cam aduce (pentru d -sa), de pildă Parthenonul, emite următorul silogism: „lată două temple ale căror frontispie compus din coloane ce se ți-