Opinia, septembrie 1919 (Anul 15, nr. 3712-3736)

1919-09-11 / nr. 3720

MtlL XTjift M. 3720 ' If"'“ mmmMwm­­­mm . * . I ,. a» ®Ksm wwi . ', ■, . «# . £E&£I MIM . . . . 19’ m .: :: ADMINISTRAȚIA : : : : mm — %%X. Ok. Hft­roaeia 88. — W ii t~ 1« &'i» & &#• IWWă «» -**@ RAMÎ NUMARUL 4 SBiÂf uomwmm Joi 41 8FPTEMBRÎ2 1019 AN9NC1VKI: IN @7*SiMI«0 JtB agenția »B rmoiicvsm l B8ANISTEANU ------Kt?. @h. Mftrxas «5*aea»l*E»r& Bigncitaa­a­p­j - Dela Ungheni spre Bălţi trenai piarcă începe a străbate pentru îatîia oară, intr'o recunoaştere, o regie ne tre capcăni şi mine. Merge cu o în­cetineală une­ori comică. Călătorii pot sta de vorbă cu drumeţii cari merg pe alăturea. Terasamentul, în pripă clădit de pionierii ruşi de răz­­b­oi şi pe traverse de brad, abia su­fere povara trenului nostru, pe care 11 simţim legănlndu se neliniştit şi nesigur, cu scrişnici de încheieturi şi ţipete de osii... Din loc în loc va­­goane răsturnate. Unele au o înfă­ţişare de animale moarte, cu cele 4 roţi în aer, ca nişte picioare zgîrcite... Toate înseamnă puncte de deraere. In curînd ameninţă să for­meze un con voia neîntrerupt de la Ungheni la Bălţi.. Peisagiul, prin vechiul ţinut al Iaşilor, se d­efăşură Intr’o lungă domnie a holdelor. Prin ogoare lungi de orz, cari prind a d» în pîrg, vîntul deşteaptă învăluiri aurii. Tovarăşul meu, care­­ un mazîl ruginit şi ireductibil de pe lingă apa Nistrului, îmi vorbeşte cu avînt li­ric despre „frumoasa şi vechea Mol­dovă*. ..­­— Din munte Rădică de la Ceah­lău) pănă în liman la Cetatea Albă îmi spune el înflăcărat, natura se desfăşură apa de variat, de armo­nios şi de poetic, încăt nu mă mir că dragostea pentru pământul no­stru la noi, Moldovenii, e o boală. Eu bâcnesc ca din pricina asta au făcut Moldovenii invazie în istoria literatu­rei româneşti. Ca Oltean, mă simt puţintel jig­nit şi protestez. Cum ? Nu e ade­vărat. Românul e acelaşi pretutin­deni. Românul e născut poet Şi pe lîngâ asta are şapte vieţi la pieptu’i de aramă! — Bine-bine... îmi replică nepă­sător maximul, ca şi cum nici nu m'ar fi ascultat. Uite,— adaogă el aratându-mi cu mina zărea amiezii, —colo, departe, in fond, se zugră­veşte pe cer un fel de turn. Ochiul meu 11 ştia de mult acolo şi­­ vede. Turnul acela a fost clădit de o cu­coană din neam mare îndată după ce s’a pus cordon blestemat la Prut. Unii span si fi fost din neamul Cantacuzinilor. Se poate. Cum a văzut ea că împărăţia a rupt ju­­mătate de Moldovă, a început a plînge şi a suspina. A scos din firidă, dela căpătîiul divanului ei, letopiseţele ţării şi citea despre zi­lele cele vechi şi falnice. Deschidea foile lui Ion Neculcia şi slovenea de­­spre necazurile bietei Moldove. Şi aşa stind ca şi jelind intre cărtura­rii neamului, i-a venit un gând şi un dor. A pus să zidească torn cu foişor. Şi la sfârşiturile limpezi de zi, se suia acolo sus şi vedea in cu­nuna asfinţitului Iaşi­, vechea cetate moldovenească cu­ turnurile de bise­rici, mănăstiri şi cetăţui. Se gândea la neamuri, la prieteni, la trecut, şi se stai alina... Gând, în negura în care trăiam eu, a pătruns o rară de lumină, când am început a cunoaşte ce-i al nostru, am dat şi eu peste cărtu­rarii Moldovei pe care-i citea cu lacrimi, de mult, domniţa cantacu­zină. In „vremuri când în Rusia lui Orozna Ivan singura operă literară era Domostroi, bucoavnă din care bărbatul poate afla de câte ori pe săptămână trebuie să-şi bată muie g­ras, — aici, în ţara cea frumoasă şi necăjită, stăteau cărturari aplecaţi pe cărţi cu slovă latinească, plân­geau vechea mărire ca Premia pe ruinile Ierusalimului, şi însemnau istoria patriei cu siege din inima lor.. In raftul din cl­up­a noastră bă 1 IMPRESII DIN BASARABIA trlacasci, lîngă letopiseţi, am ob­a­duit încet încet şi cărţile mai nouă cari puteau străbate pe furiş gra­ niţa Prutului. Ei bine, ce pot face eu pentru plăcerea dumnitale, dacă cei pe care'i citesc s'au născut în­­tre munte şi liman ? Dumneta rîzi. Ir­eslegi că vreau si'ţi fac un lung pomelnic, începînd cu Cogălniceanu şi Russo, Eminescu şi Creangă. Şi ştiu că ai să-mi pui înainte clteva nume ale unor oameni deosebiţi cari nu intră In graniţele mele. Află Insă că de aceia sunt ea rugi­­nit şi neînţelegător­, căci veiu sus­ţine îndărătnic că şi aceştia sunt tot din pămluful către care privea cu lacrimi cucoana din foişor. Sunt visători şi oameni de nimic dintr’o singură familie..— eu Ii zic moldo­­­venească pentru că aşa se pare ade­­vărat. Aşa o putem deosebi de aspra familie a oamenilor de afaceri şi a micilor politiciani cari macină vorbe duse de vînt. Trenul de faţă, care ne leagănă ca pe valuri, aduce foarte mulţi dintre aceştia în Basarabia noastră şi nu suntem de loc bucu­­roşi de dl­aşti. începui a rîde : — Aici ai vrut să strigi ?­­ Se’nţelege, îmi răspunse va­­zilul cu’n srîmbet uşor iroaic. Dacă se vor tot înmulţi, am să fiu şi eu nevoit să'mi fac foişor, ca să mă uit -n rare, spre pămintul celor cu cari mă simt frate ! Al. Sndoveanu „Au pays da la démemm rouge*­­on­­*Utuie incontettabil unul din cals mai interesante izvoare în privinţa revoluţiei ruseşti. Nu ştim întru cât Sarge de Chestin • I* menţinut în cadrul unui istoric şi unui critic obiectv, neinfluenţat de tu­­ristile naturale a unor anumita credinţi duşmane bolşevismului. Fapt este Inşi că lucrarea aceasta prin documentele ce cuprinde, de ar fi popu­larizată, ar constitui cel mai eficace mij­oc pentru zdrobirea bolşevismului. * Mand­l, şi ful de cabinet a lui Cle­menceau, personagiul care constituie ţapul ispăşitor al tigrului şi cere poartă numeroase porecle, între cari și pe acea de ,So­itien George" și ,page Femme de la Vietoire", aast Mandel este de fas­t George Rothschild, dar **s un Roth­­sch­id milionar, ti unul care la 190b a fost angajat la redarţia ilarului L’Au­rore cu 50 lei pe lună. * La Faria mod* pentru barbeţi prevede pantaloni scurţi pănă la grisna, in pici­oare pantofi dar fără ciorapi O fotografie o prezintă pe André de Fouquiéres, cu cilindru, pardesiu pe talie, baston şi pantaloni scurţi. Nebunia omenească nu mai cunoaşte margini. Blanzy ii ii..i UN LOC DE ÎNSEMNĂRI CHESTIUNI ŞCOLARE Ziarele din capitală ne aduc ştirea că Ministerul Instrucţiunii Publice a luat cont disposiţiuni pentru ca la examenele particularie să si a cobutu­eze in mod se­rios cunoşinioţele elevilor. Măsura este îndreptăţită. La aceste exanaene se prezinte de obiceiu două categorii de candidaţi. Una formată de elevii cari n’au găsit locuri In şcolile publice şi se prepară, în majoritate, In lastitute particulare, iar alta compusă din elemente ce se sustrag rigorilor dese­plinei şcolare şi cari, după ce au pierdut timp de zece luni orice contact cu şcoala și cu cartea, exploatează în vremea examenelor prieteniile ,și rude­niile cele mai îndepărtate ale profeso­rilor examinatori. In epoca de aur a refugiului au fost la laş! cazuri de absolvire a întregului curs superior liceal în mai puţin de doi ani. Sisiunile Qsdinare fşi extra-tmlinare de examen, se succedau regulat, pe a­not­ipuri, graţie complezenţei actorită­­ţilor cari nu puteau refuza tinerilor refugiaţi câteva certificate­*c*de e pen­tru a Ie îndulci amarul pribegiei. Lu­crurile trebue să fi ajuns destul de de­parte din moment ce autorităţii® .supe­rioare s’au alarmat şi încearcă să reac­tion­ess. Dacă Ministerul a’ar fi oprit la con­sideraţiuni pur didactice si ar fi luat flături nu-mai pentru a me fare un co m* tt­ol eficace asupra cumoştiinţaior ele­vilor, des gur că n’ar fi nimic de obiec* tat. Se incline iasă noul taxa pentru elevii preparaţi la particular. In ade­văr, regu­lamentar prevede că aceşti e­­levi vor avea de trecut 4—5 examene pe an — In Decembrie, Martie, Mai, Iunie și o eventuală corigentă In Sept —• plătind pentru fiecare cate o taxă de 25 lei pentru cursul inferior și 1o lei pentru cursul superior. Prin ce sunt justificate aceste im­puneri cari pun intr’o noi*ă inferio­ritate elevul căin a Statul nu­­ dă un loc In școlile Bala ? Cum poete Statul debitor sa obliga la noui taxe tocmai acea categorie de elevi cari nu bene­ficiază da Învăţământul pub­ic ca şi co­­legii lor admişi în şcoli ? Căci ori­care ar fi criteriul după care m fane selec­ţionez elevilor spre a fi primiţi la şco­­lile publice, nu este mai puţin adevă­rat că acelaş certificat conferă aceleaşi drepturi la toţi deţinătorii săi. Prin noul regulement însă elevii par­ticul­ari vor plăti o taxă de trei ori mai mare decât elevii şcoalelor public Taxele anterioare de 5o lei pentru cursul inferior şi 8o lei­­pentru cel su­p­rior cran destul de apăsătoare şi trei sferturi din totalul elevilor pream­tiţi la examene obţineau însemnate reduceri de la Cassa Şcoalelor. Ce va fi acum ? Vor plăti aşa de scump, elevii particu­lari favoarea de a trece cinci examene pe an ? Suntem informaţi că noul regulament acordă oare­cari privilegii elevilor de la institutele particul­are prin făptui că a­­ceştia vor fi examinaţi atât la examenele parţiale cât şi la cel general , de către profesorii institutului asistat de un de­­legat al Ministerului. E de prevăzut că pentru aceştia taxele anterioare nu vor fi majorate. Aşteptăm publicarea acestui regula­­ment care, se zice, îngreuiată mult s­*­tuaţîa candidaţilor obicinuiţi a obţine certificate numai pe baia scrisorilor de recomandaţie şi sperăm că, pe de altă parte, se va reveni asupra eonilor taxe prin nimic justificate. ...n­îm­e.­» VIATA POLITICA Guvernul n'a demisionat încă ! — D. Nianiu nu formuază viitorul guvern ? — nandume aceste le scriu Mih­al seara, la ora 10. Spun acest lutru fiindcă suntem într’un moment în care ceasul poate să aducă cea­­ce nau adus cele câte­va luni, de când ă. Brătianu a părăsit Parisul decl­arând că demisionează. Nu numai că na demisionat dar prin spiritul d­eale de tarăgancml( d. Brătianu răstoarnă şi un adevăr ştin' flfi) : există cauza, fără sa se pro­ducă şi efectul. Intr’aievăr, deşi se ştie că actu­alul guvern va demisiona în ziua a­ndrei păcei cu Austria, cu toate aceste, pacea se semnează Miercurea la Saint-Germain, dar guvernul d-lui Broteanu na demisionat. * Vi dmisiom ?: Mai că aș eude că nu, mai cu seama că s’­s produs un fapt important, despre care vor­besc mai jos, sub titlul Un eveni­ment de cea mai mare importanță. Dar chiar dacă va demisiona, con­vingerea persistă tot mai mult că iacă d. Brate­,nu știu va mai fi pri-mindru, va conduce c­ă mai departe și în mod efectiv frînete gu­vernului. De altmintrelea aceasta nu-i ceva nou. Nu povesește d. Matei Canta­­cuzino că discutând, în calitate de ministru, cu actualul rege o chestie importantă, Suveranul ia replicat: — „Dar d. Brăteanu ce crem­ această chestie ?* D. Brateanu era, dragă doamne, în opoziţie!. Că este vorba de un oranj t­­m­ut, aceasta-i evident. D. Maniua şi declarat, aşa spune o telegramă sosită în­ cursul după amiezii, că tu poate forma guvernul, intru cât condiţiile ce ni se impun sunt ina­­cceptabile. Şi daca d. Brăteanu demisionează d. Haiti« nu voieşte, d nu­ Toki 1#• neicu — General Aver escu nu se poei°, rămâne doar d. genera Coanăa. Adevărul adevărat este că chiar dacă d. Brătanu ar fi să plece, va rămâne­ şi de va fi să fie 0 succesi­­une, d'sa va fi executorul testamentar. — Cauză fap& efect! — * mare importanţi Ur\ fqpt de cea n\a| — Explicata lui pentru moment nelămurită — In legătură cu problema Internaţională, care a constituit pin« acum cauza rel­aţiunilor dintre noi şi aliaţi, s’a p­rodus un fapt de cea m«d mare importanţă. In imposibilitate de m ! sublinia. întru­cât eentra nu ne ar permite acest lucru, putem spune doar că în acest e­oment se execută un ordin »1 guvernatul român care în­­samnâ o mare schimbare de atitudine. ’ Ordinul fost-a el d*t, pentru a crea aliaţilor noul dificultăţi, Intr’o regiune dată pană acum pradă anarchies şi a bolşevismu­lui? Este el urmare» unei presiuni exercitate sau a unei înţelegeri dinainte concertate? IVu ştim. ’ 8 Ceea ce este evident insă e că faptul există şi că foarte curând se va putea vorbi deschi­s despre, ordinul .n chestiune şi modalita­­tea de executare. _ ’ Nu se ponte tftgădui că cv nimeratul acesta are o deosibită im­portanţă politică. Cam trebuişte ex cor­ider»« faţă de criza de gu­vern ce există şi a im n. vitei m­int uni, iată ce este foar­e greu de spus. Atât se pare doar, că pe când până la cunoaşterea acestui fapt, oficialitatea era convinsă de certitudinea unui guvern general Coanda, după ce s’a cunoscut noua dispoziţie a guvernului, certi­tudinea s’a transformat intr’o mare Îngrijorare, iar concomitent cu aceasta a sporit cerbicie opoziţiei, care vorbeşte mereu de un guvern naţional. ’ Dezlegarea crizei va însemna şi explicaţia ultimului act al guvernului roman, care, repetăm, constitue un eveniment de cea mai mare importanţă. Sfăpşitu! Bä88os® tiranii! D. Taka Ionescu a fost iecontestibil pururea un străluci gazetar. Nici o mi­rare dar că ia coincidienţă că la aceiaşi oră, in care se semnează pacea de la Saint Germain, d. Brăteanu semnează demisia, d-ia găseşte prilejul frazei ce urmeală: .Istoria tx'&c ce­­r ucişi dit? să înceteze două tiranii: tirania imperiu­lui care a ţinut o mie de ani s&b căl­câi pa frafii noştri din Ardeal şi tira­nia omului care pusese călcătui pe gru­mazii Romăniei*. Decit, nu lucru. Nu ni se prea spu­ne cu ce va fi înioouită tirania d lui Bretianu. Opinia publică romhmasnu cere preci­zări In această privință. Daca se vor desfiinţa ! Se ştie argumentul guvernanţilor de acum : nu se poate desfiinţa starea de asediu şi cenzura, lotru cit există şi astăzi reale primejdii de tulburarea or­dinai. Dacă, lucru foarte greu, recu­noaştem, ar fi să vie un guvern Take J­ones cu General Averescu, cenzura şi starea de asediu ar fi imediat ridicate. Şi iarăşi dacă, cu toată suspendarea măsurilor excepţionalie, ordinea ar cont­inuă a fi netuigurată, cum ar rămîne partidul liberal, cel mai democratic şi liberal partid român ? Nu cum­va, cum a rămas d. Constan­tinescu după ridicarea permiselor de zahar ? Informaţii ■ Pdla eres.; un Început eâ păt­rundă amănunte In privinţa ce­lor ce i’sn petrecut I« Consiliul ■eprem, când a’a văsut că Româ­ni , «n răspunde i Injoncţiunilor şi #« a a’a cunoscut cauza acestei II, i­­ ue replica a guvernului nostru. _ . Ziarele străine spun chiar că a fost vorba de o manifestaţie na­vală dee long­ui coastei marsi ^Na­ ştim Intru cât faptul e sau ba «derivat, dar e cel raţia cu­rios, cft Iu momentul In cere se vorbeşte de o sehlmdare de atitu­dine a ali «ţilor f«ţi de noi, RO­MÁNIÁIE A anunţi el guvernul Brite­ana a primit a net* prin care se vesteşte că aliaţii au rupt relaţiile economice cu România. 3§­ Pe cind *Romînimea* este sceptică în ce priveşte soluţia crizei de guern, celelalte ziare opoziţioniste vorbesc de certitu­dinea unui guvern Take Ioness, general Averescu şi dau amă­nunte în privinţa modalităţii for­­mărei acestui guvern. Ele afirmă ca se va face apel la toate grupările politice pentru ca toate nuanțele să fie repre­­zentate în guvern, din care e foarte probabil să nu lipsească nici socialiștii.­­ In ce priveşte data alegerilor, am fost pururea sceptici, chiar când actualul ministru de interne a decla­rat campania electorală deschisă. Astăzi scepticismul nostru es­te din nou confirmat. Menţinem dar spuca că ce ştie cămi nu vor avea alegeri, dar nu se ştie nici astăzi când vor avea loc alegerile.­­ *Evenimentulu publică, e­­vident din izvor autorizat, un co­municat In chestia instrucţiilor în curs la parchetul de laşi. Este cel puţ n curios a vedea comunicate in materie de instruc­ţie judiciară, care in mod ob­ş­­nu­t sunt rezolvite prin ordonan­ţele judecătoreşti, iar pănă atunci constitue secretul instrucţiei. Dar fiindcă e vorba de comu­nicat, nu s’ar putea spune presei dacă e adevărat că d. judecător de instrucţ­e Aslan a dem­sîonat ? Şi arăşi dacă e adevărat că instrucţia o face actualmente alt d. judecător şi nu d. Aslan ?.­­§1 De eri a început concursul de admitere la liceul militar. Comisia, nea e prezidată de d. Colonel Guran. 3Si Eri fiind ziua onomastică a I. P. S. S. Mitropolitul Pimen, în Te-Deum s’a oficiat la Mitropolie. Apoi preoţii au trimes înaltului Prelat o călduroasă telegramă de felicitare. $§£ La Teatrul Naţional e o mare tulburare. Artiştii şi artistele demi­sionează in p­r. Cu toate acestea d. M. Codreanu nu este amenințat să fie mare prin faptul că ar rămânea singur. D. Cu­­ziaschi... nu-l părăsește nici­odată.

Next