Opinia, februarie 1920 (Anul 16, nr. 3832-3851)
1920-02-14 / nr. 3839
V ¡-«íá»i-îi. T-'-i^nnifmnwiimii i>iiN>iiiiiwi#ii*j>iii|i)Iw|iijwiiii)í!íi.|iwi t Soci g| ia romín! ll'8 In toată Europa partidele socialiste, în urma războiului european, trec printr'ocriză, care, în acest ceas al marilor șocate, nu poate de cit folosi burgheziei. Pe cînd elementele noi, tinere, impaciente, cu care pretutindeni socializmul şi-a îngroşat rîndurile, cred că ceasul aefirnei violente, al revoluţiei sociale şi al dictatură proletariatului a sosit, elementele vechi, călite în şcoala experienţii, ezită să renunţe la calea legală, conştiente de dificultateanespusă a situaţiei, de pregătirea insuficientă, de enorma răspundere care apasă asupra lor. La orizont ele văd ameninţător spectrul anarhiei şi pe urma lui forţele reacţiunei rîdicînd capul. Şi era natural ca sub influenţa evenimentelor din Rusia unde regimul bolşevic al lui Lenin, în ciuda burgheziei europene, nu numai că reuşeşte să se menţină ba chiar e victorios împotriva armatelor contra revoluţionare finanţate de dinsa, curentul extremist să crească. Acelaş lucru s’a întîmplat şi în sînul partidului socialist român în care secţia Bucureşti s’a declarat pentru adesiune la Internaţionala a IlI-a rămînînd ca în această importantă chestie să decidă un congres apropiat. Intru cît de oportuni această decizie şi care pot fi consecinţele ei ? A porni de la analiza obiectivă a realităţii sociale, atunci cînd e vorba de tactică unei mişcări, e una din învăţăturile marxismului. In lupta lui împotriva oligarhiei, social democratismul român poate compta pe o armată disciplinată de aproape un sfert de milion, dar acest număr e neînsemnat faţă de multele milioane ele ţarani, massă amorfă şi în mare parte inconştientă, care dacă e mişcată de dorinţa unei bucăţi de pămînt, rămîne insenzibilă faţă de revendicările socialiste şi naţionalizarea solului nu e un ideal care s’o poată încă entasiasma. Şi dacă in revoluţia rusească ţărănimea pare a fi acceptat în chip pasiv dictatura lui Lenin şi regimul sovietelor, în care predomină proletariatul industrial, cine ştie dacă mint această ţărănime în care o burghezie rurală de curînd formată începe a se organiza în puternice cooperative, nu-i va grăbi declinul. Desigur dezorganizarea profundă a vieţii noastre economice, incapacitatea partidelor politice, vechi şi noi de a o remedia, nemulţămirea adîncă a tuturor păturilor sociale din lumea oraşelor, par a favoriza încercările revoluţionare ale unei minorităţi hotărîte, dar e foarte îndoelnic dacă fără concursul ţărănimei ele ar putea duce mai departe decit la succesul efemer al cîtorva zile. Şi totul ne face să credem, că departe de a seconda o mişcare revolacionară a proletariatului din oraşe, ţărănimea se va ridica împotriva lui, arîţată de o oligarhie care ştie să exploateze cu abilitate instinctele ei conservatoare, şovinismul şi xenofobia. Şi urmările oricărei încercări de a imprima luptei de clasă un caracter violent vor fi represiunea sîngeroasă, urmată în mod fatal de dictatura militară şi întărirea tuturor forţelor de reacţiune ale acestei ţări. Şi social democraţie romînâ nu numai că se va fi îndepărtat atunci de ţinta urmărită dar va fi compromis pentru multă vreme libertăţile publice, şi va fi întîrziat democratizarea ţării. Menirea ei mi se pare astăzi cu totul alta. Nelâsîndu-se sedusă de mirajul din răsărit, fără a se abate de la calea legală, un larg timp d activitate se deschide înaintea ei. Pînă în ziua depărtată încă, cînd situaţia de fapt ca şi pregătirea technică intelectuală şi sufletească îi vor permite să păşească la realizarea idealului ei integral, organ de control şi de critică al oligarhiei stăpînitoare, rolul ei e să facă educaţia cetăţenească şi socială a masselor. Crezul socialist nu se reduce la lupta pentru revendicări materiale, el trebui să vorbească masselor muncitoare nu numai de drepturi dar şi de datorii, azi cînd producţia e scăzută şi un vînt de lene şi de apetituri brutale pane în primejdie însuşi temeliile civilizaţiei. In starea chaotică în care ne aflăm, cînd vechile partide istorice se dizolvă şi altele noi încearcă să se închege pe numele lor, partidul socialist român e mai ales acela care prin caracterul său internaţional poate contribui la crearea unui mediu moral deschis largului curent al vieţii europene, media în care sentimentul libertăţilor publice ca şi acel al demnităţei omeneşti nu e unsimplu nume, media de care ţara noastră ca orientalizmul moravurilor, cu reminiscenţele ei semiscodate, cu obscurantizmul şi intoleranţa ei e încă atît de departe. Iată ceia ce stă în domeniul posibilităţilor şi ceia ce socializmul român mi se pare că ar putea face astăzi. Dar mă tem că scriu în zadar. Ceasul nu e prielnic analizei reci şi judecăţii obiective. Toate patimele au fost dezlănţuite de grozavul război. Şi alături de demagogia naţionalistă şi acea roşie are nevoe de victime. OCTAV BOTEZ MfL XYI-lea No. 383S M l>Vr»»yie 1920 twemi 4 ■« i ai 0 I 0 B ; Se }»r*®*«ae AGSSTiA DI PUBLfCITftT* Î, BÄÄN StHÄNU — Sir.. CA- • 83 —* »»ft**«»»«»**. «xcttmv* « m SJfe: . u> m^m $ fratu m ah. ŞA8I- LUH; mm. him í &«<* ÍIAR POUITIC COTIDIAN. S ®S ®?«« S'«>ö DA4e-vei D. dr. Zossin, primarul oraşului este foarte surprins că i se cere să se pronunţe daca e naţionalist sau ţărănist. Se miră omul că nu poate să fie astăzi şi una şi alta, după ce în viaţa d-salepolitică de pînă acum a putut să fie de toate. O mare luptă în jurul instituţiei jandarmaniei. Şi elfi n’ar fi fost în stare săapară în luptă, dacă n’ar fi fost jandarmarie.* A avut dreptate CriSSeus cînd a spus ieri că oameni mari politici pot sfârşi prin a fi oportunişti, dar ci oportuniştii nu pot sfârşi prin a fi oameni mari politici. Dovadă că avem mulţi cari sunt oportunişti şi foarte puțini care sunt oameni mari politici. MN 8XMNAR1 epifeetal reacţionar Valul de inconştient! care *agită suprafaţa opiniei noastre publice *’a lipsit să facă deputat şi pe d. A. C. Cuza. Şi acest produs parlamentar al unor forţe oculte, nedezminţindu-şi eblrsia politică, se fofilează pretutindeni,cu an zgomot de fierărie ruginită şi se autosugestionează in credinţa stranie că ar mai putea avea un rol al realităţii în această lume nouă, că ar mai găsi vre-o punte de viitor care să suportepovara incoherenţei şi răutăţei lui nemăsurate. Inexperienţa şi promiscuitatea acestui Parlament au dat im larg prilej d-lui Cuza să se comporte ca un personaj ca greutate. Şi economistul de contrabandă şi-a dat o lăudabilă silinţă să-şi păstreze un prestigiu la care, de bună seamă, nici el însuşi nu visa. Dar această situaţiune falsă a covîrşit în cele din urmă abilitatea de elefant a d-lui Cuza. Şi antisemitul nostru profesor şi-a luat la purtare haina-i perecită de condotier medieval. Intr’o şedinţă recentă a Camerei, tăinuitorul de glsnemete s'a mărturisit în fine ca un duşman neîmpăcat a tot ce este democraţie şi libertate. Şi-a mărturisit dragostea absolută pentru concepţia ţaristă de guvernământ, a preconizat asprimea forţei de stat, îngenunchiarea cetăţeanului şi distrugerea în germen a oricărei veleităţi de libertate socială. Exemplificându-şi la un moment dat jalnicul punct de vedere, d. A. C. Cuza n’a ezitat să aprobe masacrul de la 13 Decembrie 1918, eechetând astfel cu reacţionarismul foacial a! partidului liberal. Nimic surprinzător. Un veninos antisemit nu poate fi niciodată în fond altceva decât sacul celor mai rele instincte şi celor mai preistorice concepţiuni în Materie de organizare obştească. Pentru tel deprins a privi lucrurile mai cu atenţia, n’a fost niciodată un secret reacţionarismul integral al d-lui Cuza—după cum însuşi d. N. Iorga a spus-o. Şi lecţia de la Cameră va lecui probabil pe acei naivi care au putut crede că o viaţă nouă şi curată ar putea fi comparabilă cu persoana inutilă, de politics* aer«, al d-lui A. C. Cuza. H*N»TAZ|S« Siguranţa la Cameră — nn ei den fele de ieri • — Nu an o phis, dar drepturi te emulai — Telegraful ne aduce amănunte despre cele petrecute ieri la Cameră cu ocazia duelului, oratoric încins între d. Mârzescu şi deputaţii socialişti în chestia propagandei socialiste şi a ţinutei Siguranţei generale. Nu vom insista astăzi asupra miezului discuţiunei urmate şi nici în privinţa incidentelor. Pentru a face o analiză mai simplă a acestei discluţiuni, urmează să aşteptăm textul dezbaterilor. Succintele rezumate telegrafice nu ne pot sluji îndeajuns pentru aceasta. Două sunt însă chestiunele care pot fi imediat cercetate, în legătură cu această problemă și la lumina actelor cunoscute. Facem aceasta în cele ce urmează. * Prima: propaganda awaridsă. Em pregetam un moment ei© a spune ci ordinea actuală tr©bueşte păzită şi că oriunde se constată o acţiune ilegala sa urmează a fi reprimata. In cadrul organelor menita a asigura această ordine, evident că Intră şi poliţia cu ramura ei: Siguranţa Generali a Statului. SfescSt, un lucru. .. item ca la tentative de ilegalitate să se răspundă cu ilegalităţi pornite de sus. Clei pururea anarhia de sus a fost mai primejdioasă decât anarhia"de jos. Mai cu seamă lucrul acesta este adevărat la noi, unde cultul respectului legilor constitue o rara avist pe când nelegiuirea şi abuzul fac® parte integrantă din sufletul celor imbricaţi de o putere ed...Snisî dativă. ■ * Dacă Siguranța Generală m’ar fi mârgenit la rolul de păzitor al ordinei ea n’ar fi rădicat tmpotriva-i .’«cotul de astăzi. Pentru a-și justifica însă menirea și mai cu seamă enorma iioseală de fonduri, ea a purces la infinita serie de nelegiuiri care constitue pagina cea mai neagră a războiului, şi recurge la invenţiuni şi comploturi care, oricât sunt de abjecte, nu o acopăr cu suficientul ridicol pentru a învedera că ea constitue o inutilitate. Că se pretează la toate ilegalităţile, se dovedeşte cu mii de cazuri din care aici la Iaşi e tipic faptul povestit la un moment dat de fostul şef al siguranţei Iordăchescu, într-un grup de persoane al căror nume îl putem da, că atunci când a fost să-l areste pe Max Wexler i s-a cerut să-l cheme la siguranţă „ca să-i găsească ceva“ ! Cât despre necesitatea Siguranţei ca organ de stat, înainte de război, vom spune doar că, în timpul ministeriatului de interne al d-lui Take Ionescu şi al cunoscutelor lupte dintre conservatori din acea vreme, fostul şef al Siguranţei s-a prezintat ministrului său pentru a-i face cunoscut o serie de rendez-vous-uri clandestine ale unui marcant personaj politic, adversar al d-lui Take Ionescu.* Organ de paza ordinei, da. Siguranţa ca şi celelalte autorităţi. Organ de împilare, de ilegalităţi, de sugrumarea libertăţilor, de nesocotirea drepturilor elementare ale omului — nu. Aceasta nu se va mai putea, iar sistemul de până acum va trebui și la sfirşit, oricât de puternic© ar fi proftetele de sprijin. Pe mâne partea două: Siguranţa ca armă de partid. ▼1AŢA fUTlC&î a Noua W&miStl.— „Monitorul oficial1“ anunţi numirea d’nai Arthur G. Sion, vice-preşedinte al comisiunei interimare Iaşi, In locul d-lui «ir. Oefan, demisionat; dr. SFiSip @sumenfe6d, membru în Sosul d-lui Sigmund Diamant Iar d-na Ana sconta Cherbash şi d. S. Daîineasu membrii, în locurile vacant®. * Astfel dar ştirea, care a sirculat acum vr’o opt zile şi a fost apoi dezminţită, se confirmă pa deplin. Modul cum s’a ticut nidi la schimbări în comisia interimari este cel puţin straniu. ¥©8aS s’a făcut de la Bucureşti, fără ca c©S din Saşi sr fi fost s^acar întrebaţi. Cît despre cazul Sigmund Diamant, ©I ©sta tipis, asa a fost pur şi simplu înlocuit, fara si fi fost înştiinţat macar, cu aţii mai puţin fără si fi manifestat vr*o dorinţă de retragere. . In fapt înlocuirea s’a făcut din voinţa expresă a ministrului de interne şi în urma solicitărilor muncitorilor, care s’au prins în potriva acestui speculator numit la comisia interimari. „ In legătură cu sovietismul de la liceul internat, credem util să reîmprospătăm tn memoria confraţilor de la „Mişcarea“ că în timpul ministeriatului lui Spiru Haret, profesorii liceului „Mihai Bravul“ din capitala au ales ca director pe d. Spiridon Popescu, profesor de matematici, care a fost apoi un excelent director, ce-i dreptul numai pentru un scurt timp, întru cît a fost Martad chemat într’o funcţie superioară la ministerul de instrucţie. Dar sovietismul de această natură e mult mai vechi. Pe vremea ministeriatului bătrînului Gh. Mîrzescu, profesorii AU ALES un membru în Consiliul permanent al instrucţiei, nu persoana profesorului Otescu. Şi în ce priveşte inspectoratele sub regimul Marghiloman, cum se face că patriotul naţional-liberal Valaori a fune* tonnt mm atare, al Atari de d. Th. Bm? ATIUNI Üf£ Scrisosr«» ae*ekisă f« «ara d. Matei Cantacuzino a adresat o d lui Borcea, era referitaars'la rafuzul d lui ainistra d© a ratifica votul senatului universitar pe baza a t. 81 referitoare la nuntirea d lui P. Dragomireacu ca profesor de drept comercial Motivul invocat de ministru ett© că hotărîrea Senatului nu cereapande exact art. 81 care prevede că poate fi numit profesor universităr acel ale cărui lucrări prezintă u mane valoare. Senatul universitara prezintat lucrările d-lui Dragomirscu ca de o reali valoare. E de remarcat că miniatrul care a recurs la acest procedeu, a fost el însuşi numit profesor pe baza art. 81, fără ca hotărirea Senatului să prevadă că lucrările do tale sunt de mare valoare. Iar numirii© recente ale d-lor Sanieievici şi Cerdea pr®feaori universitari la Iaşi la-a făcut acelaşi ministru fără a »• preocupa de cerinţa legei în privinţa “termenului d© „mare“ valoare, şi cu toate că ei fuseseră propuşi în severitate pe cînd d. Dragomireie» fu»®«* prei.n« la unasimitat*. Motivul refuzului de »Urnire este de fapt acuzaţiunea ce •• aduce dl ni Dregem iresea de & fi aasend atacului îadreptat pria ziarul „LigaPoporului, teatre d-lor Berce® și Bujor. "fi D. I. Nistor, Miaistru-deliget al Buceviaei, a dat o •rdsuanță prii care •lingă îa Buceviaa pa fi acare să primeasaă baacnetele băncei austro-aagare stampilate, şi în special bancaetala da 199 coroane, cu prevederea însă să aa exist® îndoială asupra autenticităţii ştampilei. Vor fi aspru pedepsiţi acei care vor pune In circulaţie bancnote cu prc£ pai mic decltt valoarea aeariaaîl. % Din cauza lipsei de combustibil, Universitatea locali este ameninţată a fi taetta a«dvH«tea fi .a-fi beebtde pttf ie gssi Viaţa Financiară.—Eri în localul sindicatului agricol din localitate, s’a pus bazele unei noi Bănci, sub numele de „creditul moldovenesc“. întrunirea a avut loc, sub preşidenţia Principesei Maria Morutzi. Printre persoanele prezente, am remarcat pe Procesa Olga Sturza si pe d-nui Uhrinovski, C. Meisner, D. Greceanu, Gh. Lascar, N. Stefanovici, P. Sion, Israel Biechman, I. Naht, Anton Rohrl, Nicu P. Larp, Pogogatu, P. Dragomirescu, A. Gheorghiade, N. Calerghi, Carol S. Brand, Roman, Tufii, inginer Brill, inginer Welt, dr Ph. Blumenfeld, Carol Fişer, Marin, Căpitan Corjescu, Ignatz Diamant, dr. Frühling, dr. Halmaid, Fraţii Hirschensohn, Jaques Frühling, Ciemag, şi alţi. S'a subscris o primă emisiune de 10 milioane. Banca va avea un capital statuar de 80 milioane. Tot capitalul Înscris în prima întrunire şi prima emisiune a fost acoperit de fondatori. O viitoare întrunire va avea ,loc în curând pentru autentificarea actelor şi alegerea consiliului de administraţie. Uf Restabiliri de fapte.— Ml$ CAREA ţine sa „m*tablear ft* fapt® şi să facă „comparaţiuni“ în „cheetjft sovietului dela Liceul In ornat*. Deşi vedem că e păcat să strice cineva vorba, In oameni de pateată ren credinţi, vom rectifica urnele ain afirdârjia MlŞCAHil. 1. Ştim precis că d. BsdSrâp a făcut parte din regimentul Argeş pa frontul de I® Mârăşti 9 luni, du~i avea peste 45 ani şi\x luase part* la gălăgia acţionistă a celor care-şi asigurase cîte un locuşor la partea sedentară. 2. Dacă d-sa era „ahtiat după măriri* nu dimieionă motivat la 1 Iulie 1918, din delegaţ a de inspector şi ar fi primit diurnă sau salar. Ur demieift d-sale e în arhiva nunisterilui şi acolo* ce vede şi motivul demieiei şi faptul că a servit obligat şi fără salari. 3. D. Bădărău scrie la „Viaţa Promînească* de la. 1909 — nu dela 4 918 şi 1 „leagă nu .politică, ci o prietenie de 30 ani, cu toţtii săi colegi de liceu — şi Universitate. c. Pe cît ni se spune, d. Badferăam expus în faţa colegilor d sale şi d lui Lupu Antonescu în ce constă înjghebarea unui memoriu ridicol, departad unii politiciani căutau să justifice măsura nedreapta luată contra d-sale. 5. Cînd e vorba de comparaţii între activitatea „omului de treabă”, cea d. Manoliu, şi acea a a lui Bâdărău, am fi la largul nostru să exprimăm părerile a sute de elevi şi pârinţi, a profesorilor, a tutror eilor cari au avut legături cu liceul internat şi să na informăm puţin de gospodăria lăsată de om I Seralilor, Sperâm însă că MI^CrtREA ne va scuti să continuăm pe linea, în redacţia ei se mai găseşte un dram de bun simţ. Implinindu-se un an de la introducerea justiţiei româneşti în Basarabia, faptul a fost sărbătorit cu deosebită solemnitate la Chişinău, în localul palatului de justiţie. Au asistat reprezintanţii autorităţilor,corpul judecătoresc, membrii biroului avocaţilor şi un numeros public. Un serviciu divin a fost oficiat de I. P. S. S. Arhiepiscopul Gurie. Apoi a luat cuvântul d. Erbiceanu, primul preşedinte al Curţii de Apel, care a făcut istoricul "legiuirelor româneşti !a Basarabia. Au mai vorbit d. Crâciunescu, directorul justiţiei, şi d. Bolintineanu decanul baroului. 'A? Băncile din Capitală vor lua asupra lor subscripţia a 500 milioane din ÎMprumutul intern care va fi lansat îa Mart. «1§» O ordonanţă comunală, vesteşte că de două ori pe săptămină se va distribui faină de porumb, în loc de pîine. J. N. A. Bogdan, ajutor de primar, a înaintat comisiei interi- M»are, ® propunere pentru modificare» .jpeg*l*i»e*tol®i, de eheabrea Vizjelei"