Opinia, martie 1920 (Anul 16, nr. 3852-3877)

1920-03-26 / nr. 3874

V UN LOC DE ÎNSEMNĂRI Poezia populară Ittaaaiaaa S de la Seminarul d® Slavistica „Seminarul de Slavistică“ al Univer­sităţii noastre a ţinut Vineri şedinţa-i săptămânală sub preşedinţia d-lui prof. I. Bărbulescu şi cu participarea unui mare număr de studenţi şi studente. A ţinut Conferinţă studentul din anul al 2-lea Petre Caraman, vorbind despre: „Poezia poporană litvanâ, în compa­raţie cu poezia poporană românească". Desfăşurându-şi subiectul, d. Caraman a­ expus următoarele date, Interesante şi pentru publicut neuniversitar. Subiectul conferinţei se împarte în două capitole : 1) Poezia populară a Lit­vanilor pro­priu zişi şi a Samogiţilor. 2) Poezia populară Latişilor-ramură din nord a Litvanilor. După o scurtă privire asupra istori­cului Litvanilor, conferenţiarul stărueşte asupra mediului în care trăeşte acest popor, apri asupra firii sale datorită me­diului şi rasei, şi conchide că e un po­por contemplativ, iubitor de singurătate şi plin de sentimentul naturii. Arată a­­semănarea sufletească dintre Lîtvani şi Romîni­a­ fiind şi unii şi alţii plugari şi păstori — ce trăesc în intimitatea na­turii sălbatice. De aici şi puncte comune în felul cum ambele popoare îşi transpun în cântec sentimentele. Lituanii însă, mai refractari la civilizaţie şi mai conser­vativi în tradiţii, după cum probează şi limba lor cu forme atât de arhaice, trăesc în condiţii mai primitive de viaţă, mai aproape de natură — deci în îm­prejurări mai favorabile producerilor poetice. Trăind timp îndelungat sub stă­pâniri străine, ei au căutat un refugiu în natură şi în fantastice ca şi Romînii. Romantismul temperamental al Litvanilor şi atitudinea lor pasivă în faţa vieţii, face ca producţiunele artistice populare să se manifeste în genul liric prin exce­lenţă — Litvanilor — spre deosebire de Romîni şi de alte popoare — Ie lipseşte poezia epică : ei nu cântă trecutul eroic. Poezia populară litvană îşi are ca primi cultivatori ai ei pe aşa numiţi Burtinin­­kai — vechii barzi rătăcitori ai Litvaniei păgâne. Lirica populară litvană se­ împarte în : 1) Raudos—elegia, bocetele. 2) Davnos—cântecele de iubire. 4) Giesmes—cântecele cu subiecte re­ligioase mitice. Luând fiecare ramură a acestui gen în parte, Conferenţiarul dă exemple de poezii analizându-se—compară cântecele numite „laudos“ cu bocetele Românilor, pe „dainos“, cu doinele noastre, iar pe „Giesmes“ cu colindele şi cu cântecele noastre bătrâneşti cu subiecte solare şi superstiţioase—se opreşte mai mult asu­pra doinelor şi scoate în evidenţă idea­lismul cu care e cântată pasiunea iubi­rei la Litvani. Vorbind despre Giesmes, aruncă o scur­tă privire asupra mitologiei păgâne li­tvane, păstrată până azi curată în tra­diţiile p­porului. Arată totodată şi ase­mănarea dintre zeităţile litvane cu cele greco-romane—cu deosebirea că Litvanii în concepţia lor asupra zeilor vădesc o tendinţă de ascetism, pe când la Heleni şi Romani Olimpul era o întreagă­­fami­lie, ce-şi întindea ramurile şi pe pământ şi în Tartar. Conferenţiarul trece apoi la forma în care sunt înveştmântate cântecele li­tvane. Limba armonioasă, bogate în forme şi expresii, plină de diminutive poetice. Gruparea versurilor în strofe; lipsa de rimă ; ritmul bazat ca la cei vechi pe cantitate... etc... Aminteşte şi instrumentele muzicale ce însoţesc adesea cântecele litvane. Printre acestea unele sânt ideatica cu ce ale Ro­mânilor : „cimpoiul şi fluenţi“. «mn». m­ln SS». S&74 »«.»*■ m Vineri 26 Martie iSJSe moESMmm 0® mi S&SS LUH! fillMJU t­­5 ADMINISTRAȚIA 'M LN­ «0 L4SS . Gls. M£rx@sse ! ?OPINIA A M B a SI ! S It S® primase i® 46SHTm BE PUBMGITA11 S. BRANiSTEANU ■ — Star. Gh. IlinMCB 17 — Osaseslosssă exetanvă a publiciUțl, Wm mmmakw a s,©p S­H & Si W . W mm. MM ■ZIAR POLITIC COTIDIAN. Constituirea federaţie naţional-sociale ’­ ­— Gestul d lui IV. Iorga — Se cuvine ca să nu fie trecut cu vedere constituirea federaţiei de­so­­craţiei naţional-sociale. Nu insistăm asupra condiţiilor în care a luat naştere şi nici asupra caracterului subiectiv al­ cauzelor ce au condus la geneza ei. Ia definitiv, în politică ca şi în toate celelalte manifestări ale activităţii omeneşti ■— poate chiar mai mult de­cît în celelalte — rezultatul interesează. Şi dacă rezultatul va fi bun, dacă ac­tuala federaţie va constitui nucleul, de p© urma căruia va lua apoi fi­inţă marele partid al democraţiei ţărăneşti, puţin va importa cam care a fost natura motivelor ce au con­dus la înfiinţarea ei astă­zi. Două lucruri sunt însă evidente şi anume: că într’o ţară, chemată a trăi de acum încolo pe temeiul vo­tului universal, şi unde imensa ma­joritate este constituită de ţărani, nu este cu putinţă să nu-şi facă drum, un partid al democraţiei ţărăneşti, şi, în al doilea loc, că prezenţa d­lui N. Iorga în capul federaţiei îi dă incontestabil prestigiu şi sorţi de­­ viaţă. Democraţia romînă n’a putut să nu constate cu adîncă mulţumire, că d. Iorga, o incontestabilă reală va­loare, a reuşit să dezrobească de sub influenţa nocivă a unui anumit me­­dica oportuivisto-reacţionar şi să se puie la de acord cu cerinţele vremu­rilor. D. Iorga a reuşit să se afirme ca cea mai puternică şi conştientă personalitate politică a vremurilor de acum. Cu un ast­fel de condu­cător şansele de viabilitate ale nou­lui născut sporesc în mod de netă­găduit. Dar noua federaţie pusă sub con­ducerea d­lui Iorga curmă un echivoc, pune capăt unei confuziuni, din care trăgeau foloase cele mai imunde­ e­­lemente ale vieţei noastre politice. Folosindu se de marele prestigiu şi autoritate a d-lui Iorga şi adă­­postindu se sub pulpana­­ sale larg încăpătoare şi acoperitoare, foarte mulţi, reacţionari înveteraţi, politi­ci­eni de rînd şi oportunişti de cea mai urîtă specie, dîndu-se drept na­ţionalişti, au exploatat în­­folosul lor şi a ideilor lor de­­cavernă popula­ritatea d-lui N. Iorga, care nu pu­tea, ca om civilizat ce este, să hră­nească ideile brutale şi­ reacţionari huligane ale acestor acoliţi, de o­cazie. Astă­zi echivocul ia sfîrşit. Prin afirmarea programului fede­raţiei, d. N Iorga pune barieră în­tre d-sa şi cei ce sau întinat atâta amar de vreme. Atât d. Iorga cât şi morală pu­blică nu pot să nu câ­şt­ige de pe urma acestui fapt. 1 O lume întreagă care protestează în contra reducerei competenţei direcţiei a II-a regionale a C. F. R. Singuri funcţionarii de la acea direc­ţie nu se plâng de reducerea acestei competinţi. Nu cum­va fiind­că competinţa în­­semna şi răspundere şi muncă ? # Lupta galben-roşie de la regia din Iaşi începe să ia un caracter ridicol. E timpul să intervie albastrul, sub forma-i notorie de calmant. Linişte pentru toţi şi din partea tu­turor. *­­ Deşi câştigurile de războiu scapă de măsurile de impunere, mai că am pune rămăşag că multe câştiguri de războiu vor rămâne nesubscrise. E chestie de pudoare publică. BLANZY Stărueşte apoi asupra faptului că doi­na românească şi doina litvană sunt a­­proape identice nu numai ca fonetism, asupra căruia au dscutat atâta filologii noştri, ci şi ca semnificare, cântând şi una şi altă aceleaşi sentimente. Conferenţiarul sfirşeşte, trăgând con­cluzia ca lirica" populara litvană şi cea românească au o­­mare asemănare de fond, prin faptul că şi una şi alta cu­prind : 1) Sentimentul iubirii de natură cu o surprinzătoare putere de evocare. 2) Dragostea cântată cu acelaş curat idealism—şi adesea în aceleaşi împreju­rări romantice. 3) Nota tristă—melancolia—care plu­teşte atât asupra poeziei litvane cât ş asupra celei române. încolo, în ce priveşte poezia cu su­biecte mitologice, se deosebesc funda­mental , de­oarece Litvanii păstrează în cântecele lor tradiţii păgâneşti curate, cu zeităţi şi cu numele lor, pe când Ro­mânii au împletit aşa de măestrit mitu­rile străvechi cu credinţele creştine ale vrem­ilr nouă încât zeii antici nu mai sânt de recunoscut. — O. Iorga se mira — — Partidul liberal aprobi Ziarele din Bucureşti vorbesc despre o conferinţă care a avut loc între d-nii general Averescu, general Rîşcanu mi­nistru de război, general Cristescu şe­ful M. St. M. şi general Gorski de la M. C. G. pentru a lua dispoziţiile ne­cesare începerei demobilizărei treptate. Ast­fel dar opera salutară şi pentru finanţele şi pentru economia ţarei, şi în genere pentru buna stare a spiritu­lui public — cum recunoaşte pînă şi „L’Independance Roumaine" — începe şi sperăm că va fi activă, aşa că în scurt interval de timp, Monitorul va pu­blica şi decretul trecerei armatei pe pi­cior de pace. Concomitent însă cu acest fapt se produce o declaraţiane a d-lui Iorga care dovedeşte că în ţara romînească pînă şi o chestie ca acea a demobili­zărei poate să ajungă o chestie de armă politică. Intr’adevăr, d. N. Iorga relevă că, pe cînd guvernului susţinut de d-sa, se spunea acum opt zile că demobilizarea este imposibilă în interese superioare de stat, ea a fost acordată după cîte­va zile d-lui general Averescu. * Drept este ca spiritul public foarte mulţumit că guvernul generalului Averescu a decre­tat demobilizarea, n’a putut pricepe cum de trecutul guvern care voia absolut acelaş lucru n’a putut s’o facă.­­ Spiritul public nu şi-a putut închipui că la baza refuzului de odinioară de a demobiliza nu est® un interes legitim de stat în ce priveşte ordinea In­ Eluntru şi In afară. Acest spi­ VIAŢA POLITICĂ rit public n’a putut să-şi închi­­pue că o măsură ca aceasta care costa pe stat 200 milioane pe lună şi pe particulari cam tot atâta, iar economia naţio­nală şi mai mult, ar fi putut dăinui numai din consideraţi­­uni de nenorocite lupte politice. Şi cu toate acestea aşa pare că a fost. Afirmaţiunea d-lui Iorga întăreşte convingerea că problema demobilizărei n’a fost în funcţie de interese reale de stat, ci în funcţie de inte­rese meschine de protocol de guvern.* Că pe această temă s’a făcut po­litică, faptul a fost dovedit prin co­mentând făcut de „L’Independance Rou­maine" a doua zi după ce a apărut decretul de demobilizare. Partidul care pînă în acel moment susţinuse că mobilizarea este o necesi­tate absolută pentru garantarea Romî­­niei mari, şi care tratase drept guvern anarhic guvernul care luptă pentru de­mobilizare, se extazia, a doua zi după apariţia decretului de demobilizare, de binefacerile ce vor decurge pentru ţară din această măsură. Cît despre raporturile dintre Suve­ran şi guvernele ţarei, recunoaştem că o exclamaţie ca aceia pe care o face d. Iorga că „începe să fie greu de a­­cum în­colo să fii prim-ministru în a­­ceastă ţară constituţională", are o im­portanţă mai mare decît îşi închipue mulţi, mai cu seamă cînd ea este pro­nunţată de un om cu autoritatea şi prestigiul d-lui Iorga şi cu înveteratele simţiminte dinastice­­ca ale d-sale. N­FORMAŢIUNI Yâ Tot mai mult se acredi­tează versiunea ca foarte cu­­rînd noul guvern va veni cu un proiect de leg© menit a lovi cfe grele impuneri câştigurile de războiu. Nu este dlar alt mij­­ioc pentru cei ce au reuşit să acumuleze mari averi în* răs­timpul încăierare! generale, de­cît ca sa subscrie Sa împrumu­tul pentru consolidarea Romi­­niei-KSari, care scutește de pr­es impunere ast-fel ’de câști­guri. Acea-îa, In afară , d© faptul că în­ genere noul împrumut con* stilus© un admirabil plasament iar a subscrie Sa’ @1 este sino­nim cu a face cel mai frumos act de patriotism. Revista noastră de mâine va fi semnată de d. Octav Botez şi priveşte situaţia politică din Germania. Şi Ministrul de interne face cunoscut, că după avizul Marelui Cartier, supuşii statelor cu care am fost în războiu, nu pot fi aduşi în ţară, înainte de a se fi reluat relaţiile diplomatice cu acele ale ţări.­­# Examenele de înaintare pe loc a învăţătorilor din Moldova ,de nord, seria 1916, se vor ţine in Iaşi la 1 April cu­rent.­­ Un acord poştal a fost încheiat între Angli® şi Rusia sovietică. Câ­m­nii profesori, cari colaborează la ziarele locale au primit ordin de la Ministerul Instrucţiunii de a nu mai sub­­scri articolele politice, ce vor să tipă­rească în gazetele partidelor locale. De aceea nu mai vedem numele d-lor Emil Diaconescu, profesor de Istorie, la Liceul Internat şi C. Stamboliu, pro­fesor de Istorie la liceul Naţional. In caz cînd vor refuza executarea a­­celui Ordin d-nii profesori vor fi tra­­f duşi de Minister înaintea consiliului permanent. De aceea de un timp încoace în ga­zetele partidelor locale nu se mai văd numele­­ lor. Dăună­zi în timpul ministeriatului d-lui Borcea la Instrucţiune s’a colec­ţionat din Iaşi numerele ziarelor, care inseraseră articole scrise de profesori ce combăteau guvern­ul şi articole din „Socialismul" semnate de d. profesor P. Constantinescu. Ministerul, la reclamaţia d-lor pro­fesori naţionalişti-şovinişti a găsit cu cale că nu este caz de urmărire în con­tra d-lui profesor P. Constantinescu, şi în consecinţă afacerea a fost clasată. SRÎ De­oarece balul Sindicatului Pre­sei din Moldova, anunţat pe ziua de 27 a. c. Luni nu mai are loc, toţi domnii membri ai acestui Sindicat, care au luat asupra-le un număr de bilete spre des­facere, sunt invitaţi a le retrage de la persoanele la care le plasase şi Sîmbăta 27 Martie carele 5 p m­. î­ntrunindu-se în localul Sindicatului din str. Cuza-Vodă să le predea d-lui Im. Manoliu spre des- t­eateare. Pentru familia sergentului Perja, mort tn împrejurări atât de tragice, s’au mai primit. _ , Sum din urmă Iei 1028 — U, I • g Uf Ministerul de răsboi a decis ca ofiţerii de rezers-ä din ori­ce ca­tegorie, care nu sunt nici mobilizaţi nici rechiziţionaţi îa serviciul arma­tei şi care se vor găsi în trenuri că­­ îătorind în uniformă în scopul de a beneficia de reducere de preţ, vor fi invitaţi de personalul de control al trenului să descindă la prima staţie şi li se vor­aocheta acte de dare în judecată. Toţi ofiţerii care călătoresc în u­­niformă pe căile ferate vor trebui să aibă acte justificative de la cor­purile lor că sânt în serviciul activ al armatei. Din Chişinău se anunţă tra­gica sinucidere a lui Ştefan Durmi­­trescu, dirigintele oficiului telefonic central. Un glonte de revolver perforînd din craniul, Dumitrescu a murit imediat. Cauzele acestui act disperat ,nu se cunosc. Pe urma­­sinucigaşului au rămas o soţie şi opt copii fără nici un sprijin, şi§1 D. Eugen Petit, Prefect de po­liţie, însoţit î« 1 3* Prefesturei, a inspectat aseară com­i­­siile din despărţirele I, II şi IV, şi a asistat la raportul brigadei de si­guranţă. ) 3. Se aminteşte direcţiunilor de şcoli primare, secundare de băeţi şi de fete că Joia de la 2—3 are loc reprezentaţia de filme şcolare la cinema „Mircea“ pentru băeţi, iar „Dumineca aceeaşi oră pentru fete. Directorii şi directoarele sunt rugaţi a ţine seamă de aceste momente, în propriul interes al şc­oalei, elevii şi elevele avînd acest unic prilej de a re­crea o singură oră cu adevărat, sufle­teşte. « Domnii acţionari ai Băncei Da­cia sunt rugaţi a se prezenta la casie­ria băncei spre a li se achita dividen­­tul pe 1919. U. D. Lohan, fost Prefect, a înaintat azi Prefecturei de Poliţie, din partea co­mitetului de asistenţă, suma de 1000 le pentru a se veni în ajutorul sergentului on Perju. Pentru acelaşi scop, Uniunea sindica­telor comerciale şi industriale, a înaintat suma de 200 lei. Preschimbarea carţilor-chi­­tanţe.­Se aduce la cunoştinţa patro­nilor meseriaşi că preschimbarea cărţi­­or chitanţe a început pe ziua de 22 Martie a. c. Patronii sunt obligaţi de a preda con­trolorilor însărcinaţi cu strîngerea cărţi­lor chitanţe, cărţile chitanţe vechi şi de a lipi toate timbrele pe ele, atît pentru dînşii cît şi pentru lucrătorii ce-i au în lucru, căci altfel li se vor încheia pro­cese-verbale de constatare şi vor fi daţi în urmărire. Patronii şi lucrătorii care nu au cărţi chitanţe, sunt obligaţi de a şi procura cărţi chitanţe noui pe care să lipească în mod regulat timbrele de asigurare. Controlorii după ce vor strînge toate cărţile chitanţe vechi în schimbul cărora vor lasa patronilor cuvenitele dovezi, vor trece peste cite­va zile pentru a aduce nouile cărţi chitanţe. Patronii care doresc de a căpăta căr­ţile chitanţe mai curînd, se vor prezenta la corporaţie cu dovezile şi vor ridica ei însăşi cărţile chitanţe. In fabrici preschimbarea se va face pe loc, de către sub­inspectorul delegat, cu începere de la 29 Martie a. c. Ministrul de interne a numit pe d­om. Cernătesea ca delegat al ministerului în com­i­siunea de ju­­decată a despăgubirilor de războiu, pe lingă Curtea de Apel din Iași. swii'ovici. Ilicnvici 20 _ Aîex.ndru Fullink _ G S. Cn»t‘ifor go_ Octav Dobrn.nn g _____ M»g,zi h: H ghi Life gg _ Va»ile D. Popescu gg ______ Ba­ics I*sil«îjf gog ______ Leon Bergher gg _ institutul lise»! de fate ,,Hnn.agt.“ din clas« I și II-« ' ■ ’ gg —

Next