Opinia, octombrie 1920 (Anul 16, nr. 4028-4051)

1920-10-27 / nr. 4048

AutlL 4049 BN AM 8A8I V ‚S TESf *‡** 5?” -›f •N‡ 1 8 .DMINISTRAȚiA 40 Gft. MSrntBSS« V N It H F O Nt Wo.-aoti ».'8 Criza politică Europeană! — Neînţelegerea 8R§$e-fran­cezi. — Problema Kla*­genelorf.— Austria condamnaţi la moarte. — Tot mai mult se pune în evi­denţă că Europa continuă să fie într’o mare criză politică. În­chegarea factice, pe care o con­stituie tratatul de pace, nu putea să ducă la alt rezultat. Pe ziua de astă­zi se cuvine să subliniem cîte­va nouă întâm­plări, care preocupă opinia pu­blică din Occident. * In primul loc este vorba de noua răceală produsă între An­glia şi Franţa din cauza convo­­cărei conferinţei de la Geneva. Se ştie scopul acestei confe­rinţe : este vorba a se fixa, în contradictoriu cu delegaţii ger­mani, quantumul daunelor ce are de plătit această din urmă ţară. Cu drept cuvânt francezii se arată nemulţumiţi de convoca­rea acestei conferinţi, care de fapt însamnă o ştirbire a con­siliului de reparaţiun — căruia îi revenea după tratat de a de­cide în această materie. Punctul de vedere englez este că trebuie stabilit definitiv şi precis cît are a plăti Germania şi în ce condiţiuni. Nelămurirea din tratat trebuie să ia sfârşit, căci menţinerea clauzelor ar în­semna distrugerea economică a Germaniei, un fapt ţinuta lui Loyd Georges insamnă o indi­rectă revizuire a tratatului. Cum este judecată la Paris ţinuta Guvernului englez, se poate deduce din următoarele rînd­ui, extrase din Le Temps, cu data de 16 Octombrie: „In ceea ce priveşte conferinţa, în care Germanii ar fi admişi la luare de hotărâri, în aceleaşi condiţiuni în care au fost admişi la Spa, teza engleză — care nu este nouă — susţine că Germa­nia ar fi mai bine dispusă a exe­cuta aranjamentele luate de a­­cord cu ei decît acele impuse prin voinţa alianţilor. Teza a­­ceasta nu este lipsită de primej­die, căci ea tinde a admite dis­­ci­ţianea pe an picior de abso­lută egalitate; ea tinde a sa prima de fapt situaţia care a rezultat In mod legia din victo­ria noastră şi înfrângerea ger­mană*. Un alt fapt, care provoacă zgomot, şi care este menit să puie în evidenţă cît de şubredă este aşa zisa Liga Naţiunelor, îl constituie rezultatul plebescitu­­lui din Klagendorf regiunea Ca­­rintiei, şi care rezultatul insamnă că populaţia, deşi în mare parte slovacă, a preferat Austria în faţa Iugo-Slavia. In Viena bucuria a fost exce­sivă. Ret­hspost vede în acest fapt „prima rază de soare in Austria, de la zilele nenorocite ale tratatului din Saint Germain“ iar Neues Weber T­gblatt spu­ne că „această victorie a ger­manismului în Carintia dă spe­ranţa de a revedea în curând alţi fraţi perduţi, reuniţi din nou la naţiunea noastră“. Intre timp s-a produs însă un mic incident. Imediat ce s’a cu­noscut rezultatul votului, Serbia a ocupat ţinutul cu ajutorul ar­matei. In faţa acestui fapt, care constitue o reeditare a operaţiei de la Fiume, consiliul interaliat stă neputincios iar Liga Naţiu­­nelor nu.,poa e nimica, fiindcă a­­ceastă instituţie n'are mijloace de constrângere. Şi cu drept cuvânt Le Jour­nal zef­ emiseşte instituţia, a că­rui forţă maximă se re­duce la alte avertismente! Intre timp republica Austriacă declară că nu voieşte să se su­­puie verdictului de condamna­ţiu­­ne la moarte, dat prin tratatul de la Saint Germain, ce voieşte să trăiască. Ceva mai mult. Ea declară că poate trăi numai dacă se alipeşte Germaniei. Aceste lu­cruri le spune baronul d'Eichhoff, ministrul Austriei la Paris şi Ie înregistrează Le Métrir, sub sem­nătura lui Stephane Lanzanne, care are aierul chiar de a te re­cunoaşte ca legi.­­ „Concluzia este, spune di­plomatul austriac, că masa po­porului nu vede pentru moment —fie pe drept sau pe nedrept, fie cu părere de rău sau cu sa­tisfacţie—nici un alt mijloc de salvare de­căt alipirea de Ger­mania. Dincolo de frontiera noastră septentrională sunt aproape 70 de milioane de oameni care mă­nâncă şi care ar consimţi fără doar şi poate să mai mănânce la masa lor, oricât de slab ar fi la garniţă, încă şapte milioane. Dincolo de frontiera austro-ger­­mană se găseşte cărbune, se gă­seşte carne şi marca tot face 25 de centime pe când coroana nu valorează de cât 4 centime*. Dar Stephane Lauzanne pune drept încheierea convorbirei : „Darii voim ca poporul austriac să as­ uite de voacea dreptăţei şi a raţiunei, trebue ca el să fie hrănit şi să aibă putinţa să tră­iască“. Observer Noua lege a Împroprietărire! — Proiectul guvernului — — Opozita liberalilor — Baeureşti— D. Gorofrid, pre­şedintele comisiunei de împro­prietărire, a dispus la casa cen­trală a obştiilor ca să declare apel, în contra tuturor deciziu­­nelor comidanelor judeţlene, care Intru fixarea prtţdui de exp­o­­priare, au depăşit depozţiile decretului-lege. Nu mai puţin gu­vernul este hotă­rit a respecta hotărârile curţilor de apel. Dacă acea­e hotârîri con­­fireaă nesocotirea decretului­­lege, guvernul va trebui să vină cu o nouă lege de Îm­proprietărire, care, potrivit art. 19 din Constituţie modificat, trebuie să întrunească 2­­­3 din numărul membrilor cor­purilor legiuitoare. Sa pune chestiunea dacă această lge, prin care sa va prevedea cit au da plată să­tenii și modul da plată a sta­tului, va întruni qvorumul necesar.* Două sunt principiile pen­tru care liberalii vor com­bate legea şi se vor întâlni cu ţărăniştii şi federaţia în genere. Primul. Liberalii nu vor ad­mite ca să se modifice preţul ex­propriere!. Ţărăniştii şi fede­raţia vor fi de igur alăturea de ei In aceasta Chrstiane Al doilea. Principiul I­­nan­abu­ldţei. Guvernul nu doreşte, Tntr’ad­evăr, o prea mare farafilifire a pământului. Se va prevede că numai acei care muncesc ade­vărat pot fi împroprietă­riţi, iar dreptul comun va fi modificat in senzul ci latul de împroprietărire va fi moşten­t de fiul cel mai »care— dacă munce­şte pământul efectiv —cu ecl­gaţia de a da o justă dezdaunare celorlalţi co­­moştenitori prin plata în bani. Liberalii vor combate ma­joratul şi vor cere menţine­rea dispoziţiilor actuale în ce priveşte inalienabilitatea pă­mântului. Din cauza acestei legi nu sunt excluse surprize poli­tice. Cetiţi în pagina II-a ul­­timeie ştiri telegrafios şi telefon­is SC b*&i aumteai MERCURI 27 r ef#llW|Nj| 1*23 INVNCIOBI is pahmmt la AGENTIA DE PUBLICITATE !. BRANISTEANU — Str/ *3b. Ssil­sessss IT — -r — Concesionară exclusivă a publicitițel — I | h 8 p-*y t '* T t p­c o TI 0 f t s^. 17» mum&r vmi­ I » i VIATA POLITICA Românizarea Basarabiei politice — Expunerea unui cunoscător. — o anecdotă tipică — Activitatea unori. — tragismul p­ lul Inculsiz • — Ca să fi.­­ Un bun cunoscător al si­tuaţiei dlin Basarabia, de cu­rând reîntors In Iaşi, ce spu­nea, în legătură cu chestiu­nea activitaţei unora din oa­menii politici ai regia­ne­i de dincolo de Prut: — „Putem fi fără grijă. Pe mulţi din oamenii poli­tici de acolo i-am romanizat. Felul cum s’a făcut ro­manizarea îţi va fi redata prin următoarea anecdotă autentică. Pe vremea când d. Vi­­draşcu era prim-preşedinte al tribunalului de Iaşi şi cinci deci camera de deli­berare constituia un soi de cameră de conversaţii în­tre avocaţi, d. Abgar Bui­­cliu, a găsit intr’o zi pri­lejul să atace cu furie pe un medic evreu, foarte cu­prins în politică. Vorbind cu pasiune şi violenţă, d. Abgar Buicliu perora. —„Nu pot să văd pe a­­cest tip, care nu munceşte, nu-şi caută de meserie, îşi prăpădeşte noaptea prin lo­caluri de deperdiţiune şi îşi trage existenţa din politică. Jidanul acesta s-a romani­zat cu adevărat... şi urmă o înjurătură neaoş româ­nească“. * „In senzul aprecierilor d lui Buicliu, au fost romanizaţi o par­te din cei ce fac politică în Basarabia. Ceva influenţe pa la miniştri, ceva intrigi, ceva stăruinţi, afaceri dacă se poate, în orice caz expedi­ente, lipsă de credinţi, lipsă de respect pentru­­ convin­gere, cu alte cuvinte perfecta mentalitate a politicianului din vechiul regat. Prototipul în această pri­­vinţă îl constituie d Inculetz. In sufletul său se parece un adevătrat tragism ! El suportă durerile unui chin grozav ! Nu ştie bietul om, dacă ge­neralul Averescu rămîne, ce se va alege eu federaţia şi dacă cum­va nu vin liberalii la putere. In aseminea condi­ţiuni, cum să adopte o ati - tudine şi cum este posibil ca el să se pronunţe într’o ches­tie şi în mod franc ? — „Şi totuşi, continuă convorbitorul nostru, speranţa nu este pierdu­tă. Mai sunt în Basarabia caractere şi oameni care înţeleg să fie in slujba ţarei şi nu a Interesului lor personal. Aceştia au tresărit de bucurie, că, în sflrşit, d. Stere s’a mişcat şi a manifestat intenţia de a se o­cupa de el. Afirmaţia politică a aces­tora va fi un bine pentru ţară şi un început de să­nătate politică pentru Ba­sarabia". Asasinarea d-nei­­ Adole Kogălniceanu - Mobilai autorul. -crimei. — Ge­s Cazul prinţului Ceti­torii cunosc faptul bru­tal. Doamna Adola Kogălni­ceanu, văduva multimilionară a răposatului Grigore Kogâl­­nicfienu şi sora fraţilor Alex şi Const Paşcanu­ a fost­ gă­sită Sîmbătă după amează a­sasinată în palatul din str. Coroi în condiţiuni pe care urmează să le stabilească ins­trucţia. Se impune însă res­tabilirea câtor­va fapte în le­gătură cu cele stabilite până acum de instanţele de urmă­rire. * După toate probabilităţile autorul crimei este o persoa­na care cunoştea la perfecţi­uie, nu numai aranjamentul casei dar pânâ şi situaţia locu­rilor ocupate de obiectele de valoare şi modul cum trebue da umblat cu cheile. Că asa­sinul cunoştea perfect dispo­ziţia din casă, rezultă din faptul că la dreptul ferestei prin care a plicutis se afla o măsuţă de toaletă care nu a fost răsturnată nici deranjată. Mai rezultă şi din aceia că asasinul cunoştea dispoziţia obiectelor de valoare aşa că cutiile de argint care nu con­ţineau b­­uterii n’au fost a­­ticsa. Nu este exact că nu s’a fu­rat. S’a furat enorm. Dar pau­se că asasinul n’a vu­t să reie lucruri care le considera ca o legitimă moștenire ca succesor de drept. Intre altele un coder de perle în valoare de 1 milion H fum&taH. ’a farat. — Cine ar putea fi Roznovana. — Cercetării!.— Sunt indicii că crima ^ fost comisă în momentul cîa doamna Kogălniceanu urma să se culce. .Aşa se explică că lângă locul unde a fost găsită a­­sasinată, se găsea şi boneta de noapte. Cum pe de altă parte se stabileşte că la ceafă corpul prezintă înţepături de cuţit, pare neîndoios că asa­sinul într’adini s’a introdus când victima nu dormea pen­­tru ca prin teroare sâ-i smulgă declaraţia, unde ţii­e cheile şi unde se află banii. * In rezumat, toata con­jecturile sunt pentru te­za că asasinul urmărea numai o parte din avere şi d­­in orice caz era un perfect cunoscător al ca­sei.* Instrucţia cer­cetează pe rind pe toţi acei care aveau le­gături de servici cu doamna Kogălniceanu. Un moment a fost pus în observaţ­iune şi fiul doamnei Kogâlniceanu. Motivul era că lângă vic­timă s’a găsit o batistă plică de sânge şi mototolită. S’a presupus că este a asasinului care să fi tăiat la mini In momentul dud a reuşit să scoată geamul Cum domnul Rosnovanu fiul victimei prezenta erozi­uni la degetul mare a minii drepte, bănuielile său îndrep­tat în această direcţi©. a S’a stabilit" însă că eroziu­nile sunt vechi nici de cum de data recentă. I«­­Cercetările urmează cu mir« asiduitate $1 nu sunt excluse măsuri represive împotriva unei persoane care măsuri vor produce mare impresie In oraș. * Ca ptVefil cercetărilor s’a întămpiat un fapt care a pro­vocat criticele unora. Se ştie în­­tr’adevăr că In cazuri de crime nimeni nu poate pătrunde îna­lt di parchetului De astă dată însă siguranţa flind vestită şl neştind dacă e vorba de furt sau crimă, ştiul el domnul Botez Inscţ­­ de 2 agenţi şi de Dr. Iamondi au pătruns In casă, dar constatând că este o crimă ca toţii s’au constitut prizonieri ve­nind parchetar. La sosirea aces­tuia In urma cererilor şi a pre­ fectului de poliție s’a procedat la o riguroasă per­hez­­ionare, pentru ca să se evite orice bă­nuială. CÂTE­VA NOTE Pentru a putea reveni în Iaşi d. Al. A. Bâdăreu a so­­citat şi obţinut un loc în trenul ministerial ce a plecat din Bucureşti Sâmbătă spre Cernăuţi. In gară d-sa este zărit de primul ministru. — D-ta aci ? îl întrebă generalul Averescu, zâmbind. M’am dat cu guvernul, fu replica d-lui Bădureu, dar numai pe trei sferturi, până la Pașcani, iar generalul Arereeou se îndepărtă râzând cu pofti. BLANZI W. Le Londra, România şi ministrul el de ex­terne a fost servitoritft In cuvinte elogioase de lordul Curzon. O. Take lanescu a fost recunoscut ca fiind din falanga celor mal competenţi In troble­­male externe generala. Ca români faptul nu poate decât să ne bucure. Simultan cu aceasta la Londra sa fac sforţări pentru a restabili pacea reală dintre România şi Bulgaria. Faptul nu poate lurisdacât să ne bucure. Orice este de natură a asigura pacea la frontiera noastră ne bucuri cu profuziune.­­ Şi cu atât mai mult cu cât ea se restabileşte sub egida unei puteri e­­ Anglia Işi daci cu reale şanse de durată.­ ­ Din cauza grevei de la căile ferate întrunirea de la Botoşani a d­lui Mar­ghiloman care urma să aibă loc la 31 octombrie a fost contramandată.­­ D. N. Iorga a fuzio­nat cu ţărăniştii. Nimic sur­prinzător, când se ştie că naţ­onalişti - democraţi de mult înclinaui pentru această fuziune. In ultimul n­u­m­ă­r al «Neamului Românesc» d. Iorga spune lămurit că in­teresele ţărci cer o unitate de direcţie şi că acest lucru a fost definitiv stabilit între cele două grupări. RR Moştenitorii Cantacu­­zino au vândut terenurile lor petrolifere unei societăţi f­anceze, cu modesta suma de 800 milioane. Valuta leului nostru a început să se urce din nou. Pe ziua de Sămbătă cursul a marcat 26.25. Prefectura de Poliţie Iaşi aduce la cunoştinţă, că in con­formitate cu dispoziţiunile Mi­nisterului de Razboi, rămâne oprit portul armelor de către populaţie. Se pot acorda autorizaţii de a purta armă numai în cazuri speciale, în care portul unei arme este dovedit necesar, pre­cum şi persoanelor a căror ser­viciu reclamă portul de armă. Autoritatea în drept a aprecia asupra cererilor şi acorda au­torizaţie vremelnică sau perma­nentă de a purta armă, este corpul de armată pe teritorul căruia locueşte solicitatorul, ră­mânând ca toate autorizaţiile eliberate de această Prefectură, să fie considerate conţinnnte.­­ In sarcina perceptorului Popescu şi­ a agentului Dumitru Pascal din Tomeşti s’a constatat de ciară administratorul financiar Iaşi mari delapidări. Pină'n pre­zent s'a constatat lipsa a vre’o 17.000 Iei. Cercetării* Matinal cu mare Mvtritat*. „­ Pintru­ a se vedea cât de productive pot fi unele situaţii vom spune că d. ing Ştefânescu odinioară funcţionar cu 1200 lei lunar, are a­să­zi ca directorat B­ăcel Româneşti, un milion cinci sute de mii lei pe an din diferitele consilii de administraţii, iar primele de­­la emisiuni, tre­cute în contul d-sale, se cifrează la un milion. V: Liberalii fac o vie propa­gandă şi declară că la venirea lor la putere vor fi gr­euta cu mult condice de înfiinţare a societăţilor anonime. Aceasta din cauză că, pe de o­parte, prin capitalul pompat dar de fapt vent­izat se face­­mare neajuns vieţei economice, iar pe de alta, prin angajarea perso­nalului se fac mari neajunsuri serviciilor pubile în fiinţă.­­ Guvernul s’a hotărât să puie şi la dispoziţia funcţiona­rilor — dar numai până la ran­gul de sub şef de biurou — ac­ţiuni Reşiţa. Pe de­ltâ parte, amin­tin­du-­i şi de existenţa agenţilor de schimb, ie-a pus la dispoziţie câte S acţiuni. Aceştia, Intr’un pilc comun, au restituit acţiunele. @­ Soaietatea O­crotirea Or­fanilor de război­ a decis ca via de la Copou, cumpărată dăunâ­zi de la d. Albert Da­niel, sâ servească drept o ş­oa­lă de corecţiu ne, pentru acei orfani dovediţi cu rele apli­­caţioni. Educaţia acestora va fi fă­cută de patru învăţători din cei mai buni absolvenţi ai şcoalei normale Vasile Lupu. Iar Mitropolitul Moldovei, a hotărît a aduce în Iaşi preo­ţii cei mai distinşi, a însăr­cinat cu parohia bisericei Sf. Cruce pe părintele Dron, con­­dusătorul de mai mulţi ani al Înfloritoarei obştii Tudului. Părintele Dion este acela care pubdea apreciatele cro­nici economice din „Viaţa Românească“, în înve­derează adinei cunoştinţi a­­grare, atît ca fi orie­­e şi ca apUcaţiune.

Next