Opinia, ianuarie 1921 (Anul 17, nr. 4102-4121)
1921-01-14 / nr. 4113
ANUL XVn-lea No. 4142 ABONAM] Biblioteca Universităţii UN AN ŞASE LUNI . TREI LUNI ( • ■ ■ ADMINISTRAŢIA IAŞI» - JBulMarxescu -----TELHIFON Ro. 800 Iaşi SAMBATA 51 IANUARIE 1921 ANUNC1URI • servesc le AGENTIV DE PUBLICITATE LbrAnisteanu — — Sir. Qh. N8»»sc» 17 — — *’- Concesionară exclusivă a publiciștii — — Un număr verhiu un leu* Comunicatul guvernului — In chestia zvonurilor alarmante. — In ultimul timp, presa străină a publicat unele ştiri alarmante, privitoare la situaţia noastră internă şi la mişcările de trupe bolşevice pe malul Nistrului. Ziariştiistrăini au avut dreptate sa se alarmeze; a Guvernul român conduce ţara cu cenzură "şi stare de asediu. Gazetele româneşti apar, uneori, cu pagini albe. Un doctor a fost ucis cu prilejul unor cercetări. Curţile Marţiale şi Tribunalele Civile ţin suteşi mii de oameni în închisori. Miniştrii ţării, în Parlament, ameninţăm cu pumnul. Aceasta-i o situaţie normală ?— Dar şi ştirilealarmante. în privinţa intenţiilor bolşevice, iarăşi sunt justificate. Siguranţa, care caută cu luminarea prilejuri pentru a-şi justifica existenţa,— Siguranţa descopere în fiecare zi „Curieri bolşevici", „trădători“ „spioni“. Această activitate poliţienească, plus cea militară poate naşte orice bănueli gravei Guvernul, totuşi, dă o formală desminţire : „Sîntem în măsură să afirmăm că atât în ţară cît şi la frontiera basarabeană, situaţia fiind absolut normală, nu poate fi vorba de nici o îngrijorare legitimă". " Atunci... dacă situaţia este absolut normală“, —cum credem, dealtfel, si noi,— pentru ce guvernul nu'"ridică măsurile excepţionale ? Ce rost mai are cenzura ? Starea de asediu ce folos ne^mai poate aduce ? In comunicatul său, guvernul se întreabă, cu mirare, „din ce izvoare pornesc asemenea închipuiri tendenţioase“? Comunicatul dă unele precizări, deturnînd atenţia publică în altă parte .Zvonurile sunt, desigur, opera samsarilor speculatori ai leului la Paris...şi de ele nu pot fi străini nici agenţii fără scrupule ai internaţionalei de la Moscova". Prin urmare, „samsarii speculatori ai leului", deci nişte burjui în slujba capitalismului, şi-au dat mîna lu „agenţii internaţionale de la Moscova“, deci nişte proletari de rînd,prentru a compromite creditul romînesc. Proletariatul, mai ales cel comunist, are de-o intransigentă feroce : colaborarea cu burghezia este socotită pretutindeni drept crimă fată de programul revolutionar. Noi însă am reuşit să-i determinăm pe comunişti la concesii. D. Argetoianu si a cîştigat, prin aceasta, un mare merit. Guvernul, credem, va şti să se lupte cu succes împotriva coaliţiei burghezo comuniste, care şi a pus în gînd să ne înjosească prestigiul şi să ne perecliteze interesele ţării. Deşi ziarul nostru nu se ocupă cu delaţiuni, totuşi sîntem datori să divulgăm încă un vinovat, care răspîndeşte ştiri alarmante,—şi anume ministrul nostru delit. Paris. Intriadevăr, telegrame expediate din Paris în toate centrele lumii anunţă, că ministrul român din Capitala Franţei : „a sondat terenul la Paris spre a vedea? dacă Romînîa ar putea nădăjdui într’un ajutor francez contra, trupelor roşii“. Franţa ar fi făgăduit sprijinul. In aceste condiţii, comunicatul guvernului apare ca un gest de farsă,— şi încă de prost gust. M. Sevastos —' —*itjm —Ilim ■ REFLECŢII DE ANUL NOU De când cu adoptarea calendarului gregorian, ne aflăm în situaţia ciudată de ’’’a prîznut la 14 Ianuar ziua de... 1 Ianuar. Un străin,daca s’ar preocupa de acest lucru, ne-ar considera foarte originali sau foarte stupizi. Credem că ultimul calificativ e cel mai nemeric. Stilul nou calendaristic este bazat pe date ştiinţifice şi exprimă adevărul. Creştinătatea ortodoxă, totdeauna mai înapoiată, a ţinut ca şi în chestiunea calendaristică să rămâe în urmă măcar cu 13 zile. Târziu de tot calendarul gregorian s’a impus şi ortodoxiei. La noi, stilul nou fiinţează oficial de vre un an şi jumătate. Dar poporul, mai mult sau mai puţinbine credincios, nu vrea să recunoască schimbarea. Tradiţionalizmul extrem al mulţime! este susţinut de biserica ortodoxă care strânge pomenile Crăciunului, Paştilor şi tuturor sfinţilor, după datina străbună. Dar la urma urmei ■ ar fi indiferentă data când biserica ţine serbătorile. Nuînţelegem însă ce legătură este între citit şi ziua anului nou când se serbează ! Anachronismul Duelului MOTTO — Puişque l’honueur est-mort » vive le point’d honnenr. 1 In secolul In care trăim, un duel este un anachronism regretabil. Cineva, care "ţine numaidecît să răzbune o insultă pe calea armelor, face dovada unei iipse de spirit modern şi nu ne pare mai puţin caraghios, decît omul, care pentru a vedea de treburile sale, în vîrtejul vieţei moderne, s’ar îmbrăca intr'un costum din timpul lui Ludovic al XV şi s’ar încurca cu dantele, funde, pinteni şi perucă pudrată . Tot ce nu este la locul său provoacă ridicolul. Aşa şi duelul astăzi. Pe vremuri a avut un sens. Era o ocupaţiune pur aristocratică. Numai nobilii se îndeletniceau cu ea, el care din mica lorcopilărie învăţau scrima,care trăiau într’o atmosferă de bătălie, care considerau răpirea vieţii unui duşman ca o glorie şi n'aveau altă ambiţie, decât să devie eroi, ca numele lor să treacă în epopee şi să fie pronunţat cu spaimă de adversarii lor. Era foarte natural, ca în starea de guerilă veşnică, în care se aflau feudalii, scrima să le fie părut mult mai importantă, decât cultivarea literelor şi ale ştiinţei. Servilor, cei Ie lăsau armele dispreţuite, ca topoare,bâţe, suliţe etc. nobilii păstrau spada. Ei o considerau ca o prelungire al braţului lor, ca o parte al corpului lor, atât erau de obişnuiţi cu dânsa. O fbotezau, o iubeau o păstrau cu îngrijire ; când erau învinşi în luptă, mai degrabă o stricau decât s-o lase pradă duşmanilor. O treceau din tată în fiu, ca şi cum ar fi avut o virtute care să inspire curajul. Nun înţelegeau să întrebuinţeze altă armă pentru a pune capăt certelor lor. De altfel, acest mijloc de a-şi face singur dreptate nu era inutil pe vremea, când judecata era mai şchioapă decât oricând când chiar ea obişnuia să aibă recurs la proba armelor, căci omul acuzat de vreo faptă unbtă avea voie să se bată cu acuzatorul pentru a dovedi prin biruinţă sau înfrângere dacă e nevinovat sau nu. Duelul nu fu pedepsit de lege până când Înmulţirea cazurilor mortale începu să îngrijească pe guvernatori. Nobilii se bateau pentru cea mai micăprovocaţiune, şi nu atât pentru a şi spala onoarea, cât pentru a-şi aratta îndemânarea şi cifrajul. Martorii nu se dădeau nici ei în lături şi se iscă o adevărată bătălie care nu se termina decât cu nimicirea totală părţii cele mai slabe. Nobilii considerau duelul ca un privilegiu al lor. Înainte de a se bate cu un necunoscut se informau dacă e de nobleţă suficientă. Burghezul cel mai cinstit şi cel mai Îndemânatic în arta scrimei, nu era admis la onoarea de a fi ucis în luptă curtenească. Nobilii făceau din duel o artă politicoasă şi rafinată, care se potrivea bine cu cavalerismul şi manierismul lor. Ei ştiau să se ucidă cu eleganţă. Duelul capata un lastra şi aparea înfrumuseţat. Ar fi trebuit să dispară odată cu viaţa aristocratică şi nu să fie adoptat de burghezime, ca spada s’ajungă să devie ridicolă în mâini neobişnuite cu dânia. S’a suprimat din duelul, eleganţa şi Îndemânarea, pentru a nu se conserva de cât faptul brutal al ucidere!. Cât despre duelul cu pistolul, sau e un asasinit sau o bătae de joc. Pistolul nu Îngăduie eroismul. Sau se vizează, şi atunci e o asasinare, sau nu se vizează şi atunci e o comedie inutilă şi urâtă. Dacă suntem în secolul pumnului, să ne batem cu pumnul, va fi mai puţin caraghios şi se va potrivi mai bine cu tot sistemul nostrumodern angloamerican, de a privi viaţa. Dar dacăavem pretenţia ci suntem In secolul civilizaţiei, nu numai pumnul trebuie suprimat ca nedemn de noi, dar şi duelul, care nu este decât o barbari fanfaronadă In faţa morţii, precum trebuie dezrădăcinată din sufletele oamenilor ideea că avem dreptul, dacă cineva ne-a atins puţin susceptibila onoare, să-l chemăm la lupta ca să-l luăm viaţa. Nobilul de altă dată, credea că insulta se spală prin fâcge. Omul civilizat aşa cum ar trebui să fie azi, când omoară sau răneşte pe adversarul său, nu poate decât să adauge dureri de a fi fost insultat, ruşinea de a nu fi ştiut să se ţină mai presus de insultă şi de a fi crezut că printr'un act de sălbătăcie îşi măreşte cineva prestigiul în ochii altora sau în ochii săi proprii. Dona Dalia 66 bald. xmm&vtil R POUTCCOT DIA Ianuar şi nu bine-fer-citu! sfânt - Vasile. Ni s‘ar obiecta poate că nu este admisibl ca Crăciunul să se serbeze dană Adul Nou. Am dori atunci să ni se spue ce importanţă are dacă slujba, pentru o fecioară care a născut fără stricăciune, se face încapul şi nu în coada anului ? Dar credinciosul nu vrea să discute. El jura, înjură şi fură după stilul vechi, stă prosternat sub povara cea mai ‘’zăritică a trecutului şi se îmbată de And Nou la 14 ianuar... La mulţi ani ! C. R. Din Rusia Bucureşti.— Elementele anti-bolşevice au început o acţiune în tot cuprinsul Rusiei. Guvernul sovietic este foarte alarmat și ia întinse măsuri. * Germania a trimis în Rusia pe dr. Steurer, însărcinindu-l a cerceta situația economică și politică a republicei sovietiste. Tradiţia voeşte ca abia acum să înceapă anul nou pentru locuitorii României. Pânăla punerea în concordanţă a obiceiurilor cu noul stil calendaristic se cuvine ca alia acum să facem şi noi un bilanţ al anului care a trecut. Bilanţul acesta e cât se poate de scurt. E la fel cu bilanţul unei întreprinderi care face afaceri proaste. In România, nu s’a făcut nimic. Ceeace s'a încercat pe calea decretelor legi, sub presiunea revolutiei rusești sau impus de alipirea nouitor teritorii, nu înseamnă absolut nimic. Anul 1020 nu a adus nimic definitiv. Activul este egal cu zero. * În cea ce priveşte pasivul el se cifrează la cea mai formidabilă nenorocire, culminând în desfrânarea generală. Statul este ameninţat din cauza lipsei budgetului, a asigurării veniturilor şi a risipei fără margini. Poporul este copleşit de cea mai amară suferinţă, datorită scumpetei a cărei cauză esenţială este complecta sleire a mijloacelor de comunicaţie. Valuta creatoare a inferioarei situaţii în care se află ţara în raporturile economice cu străinătatea. * Faţă de acest bilanţ, facem o sinceră urare ca măcar anul 1921 să ne aducă o întocmire legală şi definitivă în ordinea socială, economică şi politică, un budget o ridicare e valutei şi o normalizare a căilor de comunicaţie. Amin. VIATA POLITICA Cu primul animi! nou b— Ce putem dini. CONHEPTR AL 8-LEA CONCERT SIMFONIC Deoarece tot ne mai găsim în plină perioadă de tranziţie şi în ce priveşte calendarul — fiind poate singura ţară ‘din Europa în care acesta ne arată simul® lan două date, am avut cu ocazia sărbătorilor tradiţionale— între alte deplasări şi ‘aceia a zilelor destinate Simfonicelor. Deplasarea aceasta a influen® tat puternic execuţia celui de-al 7 lea concert, care a fost slab— contrastând cu celelalte de până acum. Nici nu se putea a t Mei. RSpindul-ae tocmai zilele cele mai preţioase pentru repetiţii, s’a resimţit dureros linia cizelării operelor pe care Domnul Ciolan ni le aprezentat data trecută. In schimb D-sa a arătat suficient în concertul de aseară — ca o justificara 'reuşită, că vina trebu® căutată in a’tă parte, căci aceiaşi orchestră poate executa destul de bine programul impus, dacă are şi timpul material necesar. ' Intrarea și-a făcut-o cu Uvertura’din „Oberon“^ KarUMaria von W'btr, adevăratul Inovator în opera germanică și îndrumătorul lui Wagner a pus partea cea mal senină a sufletului său chinuit ș’ dezamăgit în „Oberon*. Dl. Ciolan a ghicit nota și ne-a redat pe Weber cu multă căldură.’ A urmat apoi fragmentat din „Siegfried* (.Waldesrauschen*). Începutul este foarte greu de executat. Există o ^pantă puternică spre monotonie. S’a întâi»® plat ceva curios. Bucata fiind bisată,partea mijlocie a programului se bisează 'Ia simfoaicele noastre în mod constant, — exasperant de constant) la a doua executare, acest început a fost mult mai nuanţat, panta monotoniei dispărut şi a mers fără disonanţe —până la sfârşit. Vedeam şi noizburfid pasărea măiastră al cărei glas copilul crescut în pădure îl poate tălmăci pe de antregul [după ce buzele sale su atins sângele balaurului ucis) s! ne Siegfried urmărind’o prin codrul scaldat de lumina soarelui ,pentru a ajunge la Stânca pe care stătea, întinsă Brumhilda — cufundată în somnul greu la care fusese osândiră de mânia neînduplecată a zeului Ga‘ la Wotan. Ca ultimă execuţie a fost Simfonia lui Dvorak. Conatonal cu Smetana, cu acelaş suflet şi cu acelaşi concepţie, Anton Dvorak a imortalizat durerile şi speranţele neamului tău ob’jdolt, cu!«gindu»! moHve’e în care acesta îs! »pune durerile si speranţele sl Inchegându le în puternica şl turmalinoasa simfonie. E vară şl senin. Poporul vrea să uite de necazuri şl cearcă să se veselească.^ !n mijlocul 'jocului vine însă »1 *• rv nSnrl gânat, pe alocuri duios durerea cared apasă, pentrua trece a* poi — prin contrari, Ia motivul viol şi săltăreţ. Ca şi în doluh noastră. Şi cu sufletul uşurat de durerea opusă, un chiot prelung se aude, ’jocul reîncepe — de data aceasta şi mai tumultuosca o vijelie Apropiată de firea noastră deci şi a executanţilor. Simfonia a fost bine redată. Şi cum totul *s'a prezentat ‘ superior concertului trecut, trecem şi noi peste micie asperităţi observate, fără a mai porneai de ele, în speranţa că nota de progres constatat va continua —fără întrerupere. Ufrulislavlus ■JT i!FORHATIUM oncepția centralizatoare a actualul al guvern trahei« si duci fn mod fatal la tratamentul la care se ved» din nou supus tasul. Noi nu ne-am făcut nici o iluzia fn aceastl inlulnţS. Ceea ce s’a fsiamput fnsS fn ultimul tmp decisesta orice limită. Un funcţionar superior a primit reprimands, pentru ci. in limitele serviciului Iul, » ciuta! *% usureze aprovizionarea si alimentarea laşului. Astfel dar orasul nostru n’ara drept I« viati. Singur Capitala trebu» si tril ase*. Va mei dtinul mult! vreme aceasta star«* de lucruri ? Avem motive si cred«* n râ nu. Indicii sigure ne sau« ci imediat dupa stricare*! «a va produce o manifestaţie, la care vor fi sufl a participa şi reprezentanţii laşului in parlament, pentru a pune capii aciuatei ştiri precare in care se zbate capitala Moldovei. Nou, „Opinia vrea cetitorilor ei: mulţi , fericiţi ani. Mâne, după amiază, se va întruni comblanea regională de transporturi pentru soluţionarea cererilor noi ale diverselor autoritâţi în Moldova. Deoarece Dl Stanu nleacă azi la Bucureşti, unde efort chemat telegrafie, romulanea va fi preziânt de D\ director regional, Barghilea. La Direcţia Regională a avut loc eri, o întrunire a tuturor reprezentanţilor divelor autotrăţi. Esentru a se consfătui în privinţă situriiefenite de Direcţiunea centrală de Transporturi, care a hotărât rechiziţionarea navetelor Comatei. Acceleratul Iaşi-Bucureşti va începe să circule Duminică seara. Din Iaşi va pleca la 7 şi 15 seara şi va sosi în capitală la 7 şi 55 dimineaţa. Din Bucureşti va pleca la 9 seara şi va sosi în Iaşi la 9 şi 10 dimineaţa. Trenul va avea şi un vagon cu paturi, care va circula zilnic. 3 La finele lunei ianuar vor avea loc negreşit căsătoriile prinţului Carol cu princesa Elena a Greciei şi diadohului George cu princesa Elisabeta. x Suntem Informaţi că in cttră ndi se vor înfiinţa trenuri directe de marfă. Berlin-Bucureşti, in foiul trenurilor ,oameni din vremea neutralităţei noastre. x Aseară a avut ios. acasă la d. Cob'dachi, prefect de politie o masă nrletinească la care nu participat dirignitorul partidului ponorului din localitate. Numărat comesenilor a fart de «rio 30 sl între 'olthran fort față aproape toți 'ăenutatlc sl senatorii avereseni din lasf. Evld»dt Că s’a făcut şi politică. D .P. Dragomirescu a expus reala situaţie a guvernului şi a vorbit pe larg despre campania electorală. Din constatările "şef alui partidului poporului reziltă că zgomotul pe care-l fas liberalii ca organizarea lor la sate este lipsit de fundament Cu toate mioaerii vechi şi cunoscute la care recurg a zis d. Dragomirescu, la tară contir'nuă aversiunea contra liberalilor. D. Drgomirescu si-a exprimat ’convingereă’certăm reușita candidatului guvernamental. Lml a fost cotat cri la Paris cu 21 centime și trei sferturi. x R. Take Ionescu ameninţă.Ziarul „viitorul“ află că atunci când d. Cudalbu ministrul agricultural şi domeniilor, a adus în discuţia consiliului de miniştri proectul sale pentru exploatarea pădurilor, d. Take Ionescu s’a opus, iar d. general Averescu a încuviinţat ca el să fie depus în Cameră fără încuviinţarea întregului consiliu. Acum suntem sigur informaţi că d. Take Ionescu a făcut cunoscut primului ministru că în ziua în care proectul va fi votat în parlament d-sa va demisiona din guvern. Deseacă are foc în saloanele „Culturei“, splendid aranjate, balul florilor, aranjat în folosul căminului de orfani.