Opinia, ianuarie 1921 (Anul 17, nr. 4102-4121)

1921-01-14 / nr. 4113

ANUL XVn-lea No. 4142 ABONAM] Biblioteca Universităţii UN AN ŞASE LUNI . TREI LUNI ( • ■ ■ ADMINISTRAŢIA IAŞI» - JBulMarxescu -----TELHIF­O­N Ro.­­ 800 Iaşi SAMBATA 51 IANUARIE 1921 ANUNC1URI • se­rvesc le AGENTI­­V DE PUBLICITATE LbrAnisteanu — — Sir. Qh. N8»»sc» 17 — — *’- Concesionară exclusivă a publiciștii — — Un număr verhiu un leu­­* Comunicatul guvernului — In chestia zvonurilor alarmante. — In ultimul timp, presa stră­ină a publicat unele ştiri a­­larmante, privitoare la situa­ţia noastră internă şi la mi­şcările de trupe bolşevice pe malul Nistrului. Ziariştii­­străini au avut dreptate sa se alarmeze; a Gu­­vernul român conduce ţara cu cenzură "şi stare de ase­diu. Gazetele româneşti apar, uneori, cu pagini albe. Un doctor a fost ucis cu prile­jul unor cercetări. Curţile Mar­ţiale şi Tribunalele Civile ţin sute­­şi mii de oameni în închisori. Miniştrii ţării, în Parlament, ameninţăm cu pum­nul. Aceasta-i o situaţie nor­mală ?— Dar şi ştirile­­alar­mante. în privinţa intenţiilor bolşevice, iarăşi sunt justifi­cate. Siguranţa, care caută cu luminarea prilejuri pentru a-şi justifica existenţa,— Si­guranţa descopere în fie­care zi „Curieri bolşevici", „tră­dători“ „spioni“. Această ac­tivitate­ poliţienească, plus cea militară poate naşte orice bă­­nueli gravei Guvernul, totuşi, dă o for­mală desminţire : „Sîntem în măsură să afirmăm că atât în ţară cît ş­i la frontiera ba­sarabeană, situaţia fiind ab­solut normală, nu poate fi vorba de nici o îngrijorare legitimă". " Atunci... dacă situaţia este absolut normală“, —cum cre­dem, dealtfel, si noi,— pen­­tru ce guvernul nu'"ridică mă­surile excepţionale ? Ce rost mai are cenzura ? Starea de asediu ce folos ne^mai poate aduce ? In comunicatul său, guver­nul se întreabă, cu mirare, „din ce izvoare pornesc a­­semenea închipuiri tenden­ţioase“? Comunicatul dă unele pre­cizări, deturnînd atenţia pu­blică în altă parte­ .Zvo­nurile sunt, desigur, opera samsarilor speculatori ai le­ului la Paris...şi de ele nu­ pot fi străini nici agenţii fă­ră scrupule ai internaţiona­lei de la Moscova". Prin urmare, „samsarii speculatori ai leului", deci nişte burjui în slujba capi­talismului, şi-au dat mîna l­u „agenţii internaţionale de la Moscova“, deci nişte pro­letari de rînd,prentru a com­promite creditul romînesc. Proletariatul, mai ales cel comunist, are de-o intran­sigentă feroce : cola­bora­rea cu burghezia este socotită pretutindeni drept crimă fa­tă de programul r­evolutionar. Noi însă am­ reuşit să-i de­terminăm pe comunişti la concesii. D. Argetoianu si a cîştigat, prin aceasta, un ma­re merit. Guvernul, credem, va şti să se lupte cu succes împo­triva coaliţiei burghezo co­muniste, ca­re şi a pus în gînd să ne înjosească prestigiul şi să ne perecliteze interesele ţării. Deşi ziarul nostru nu se ocupă cu delaţiuni, totuşi sîntem datori să divulgăm încă un vinovat, care răspîn­­deşte ştiri alarmante,—şi a­­nume ministrul nostru del­it. Paris. Intriadevăr, telegrame expediate din Paris în toate centrele lumii anunţă, că mi­nistrul român din Capitala Franţei : „a sondat terenul la Paris spre a vedea? dacă Romînîa ar putea nădăjdui într’un ajutor francez contra, trupelor roşii“. Franţa ar fi făgăduit sprijinul. In aceste condiţii, comu­nicatul guvernului apare ca un gest de farsă,— şi încă de prost gust. M. Sevastos —' —*itj­m —Ilim ■ REFLECŢII DE ANUL NOU De când cu adoptarea calen­darului gregorian, ne aflăm în situaţia ciudată­ de ’’’a prîznut la 14 Ianuar ziua de... 1 Ianuar. Un străin,daca s’ar preocupa de a­­cest lucru, ne-ar considera foar­te originali sau foarte stupizi. Credem că ultimul calificativ e cel mai nemeric. Stilul nou calendaristic este bazat pe date ştiinţifice şi ex­primă adevărul. Creştinătatea ortodoxă, totdeauna mai înapo­iată, a ţinut ca şi în chestiunea calendaristică să rămâe în urmă măcar cu 13 zile. Târziu de tot calendarul gregorian s’a impus şi ortodoxi­ei. La noi, stilul nou fiinţează oficial de vre­ un an şi jumătate. Dar poporul, mai mult sau mai puţin­­bine credincios, nu vrea să recunoască schim­barea. Tradiţionalizmul extrem al mul­ţime! este susţinut de biserica ortodoxă care strânge pomenile Crăciunului, Paştilor şi tuturor sfinţilor, după datina străbună. Dar la urma urmei ■ ar fi indife­rentă data când biserica ţine serbătorile. Nu­­înţelegem însă ce legătură este între citit şi ziua anului nou când se serbează ! Anachronismul Duelului MOTTO — Puişque l’honueur est-mort » vive le point’d honnenr. 1 In secolul In care trăim, un duel este un anachronism regre­tabil. Cine­va, care "ţine numai­decît să răzbune o insultă pe ca­lea armelor, face dovada unei iipse de spirit modern şi nu ne pare mai puţin caraghios, decît omul, care pentru a vedea de treburile sale, în vîrtejul vieţei moderne, s’ar îmbrăca intr'un cos­tum din timpul lui Ludovic al XV şi s’ar încurca cu dantele, funde, pinteni şi perucă pudrată . Tot ce nu este la locul său provoacă ridicolul. Aşa şi duelul astăzi. Pe vremuri a avut un sens. Era o ocupaţiune pur aristocratică. Numai nobilii se îndeletniceau cu ea, el care din mica lor­­copilă­­rie învăţau scrima,­­care trăiau într’o atmosferă de bătălie, care considerau răpirea vieţii unui duşman ca o glorie şi n'aveau altă ambiţie, de­cât să devie e­­roi, ca numele lor să treacă în epopee şi să fie pronunţat cu spaimă de adversarii lor. Era foarte natural, ca în starea de guerilă veşnică, în care se aflau feudalii, scrima să le fie părut mult mai importantă, decât cul­tivarea literelor şi ale ştiinţei. Servilor, cei Ie lăsau armele dis­preţuite, ca topoare,­bâţe, suliţe etc. nobilii păstrau spada. Ei o considerau ca o prelungire al braţului lor, ca o parte al cor­pului lor, atât erau de obişnuiţi cu dânsa. O fbotezau, o iubeau o păstrau cu îngrijire ; când e­­­rau învinşi în luptă, mai degra­bă o stricau decât s-o lase pra­dă duşmanilor. O treceau din tată în fiu, ca şi cum ar fi avut o virtute care să inspire curajul. Nun înţelegeau­­ să întrebuinţeze altă armă pentru a pune capăt certelor lor. De altfel, acest mijloc de a-şi face singur dreptate nu era i­­nutil pe vremea, când­ judecata era mai şchioapă de­cât ori­când când chiar ea obişnuia să aibă recurs la proba armelor, căci o­­mul acuzat de vre­o faptă u­­nbtă avea voie să se bată cu a­­cuzatorul pentru a dovedi prin biruinţă sau înfrângere dacă e nevinovat sau nu. Duelul nu fu pedepsit de lege până când Înmulţirea cazurilor mortale începu să îngrijească pe guvernatori. Nobilii se bateau pentru cea mai mică­­provoca­­­­ţiune, şi nu atât pentru a şi spala onoarea, cât pentru a-şi aratta îndemânarea şi cifrajul. Martorii nu se dădeau nici ei în lături şi se iscă o adevărată bă­tălie care nu se termina decât cu nimicirea totală părţii cele mai slabe. Nobilii considerau duelul ca un privilegiu al lor. Înainte de a se bate cu un necunoscut se informau dacă e de nobleţă suficientă. Burghezul cel mai cinstit şi cel mai Înde­mânatic în arta scrimei, nu era admis la onoarea de a fi ucis în luptă curtenească. Nobilii fă­ceau din duel o artă politicoasă şi rafinată, care se potrivea bine cu cavalerismul şi manierismul lor. Ei ştiau să se­­ ucidă cu e­­leganţă. Duelul capata un lastra şi aparea înfrumuseţat. Ar fi trebuit să dispară o­­dată cu viaţa aristocratică şi nu să fie adoptat de burghezime, ca spada s’ajungă să devie ridi­colă în mâini neobişnuite cu dânia. S’a suprimat din duelul, eleganţa şi Îndemânarea, pentru a nu se conserva de cât faptul brutal al ucidere!. Cât despre duelul cu pistolul, sau e un a­­sasinit sau o bătae de joc. Pis­tolul nu Îngăduie eroismul. Sau se vizează, şi atunci e o asasi­nare, sau nu se vizează şi a­­tunci e o comedie inutilă şi u­­râtă. Dacă suntem în secolul pumnului, să ne batem cu pum­nul, va fi mai puţin caraghios şi se va potrivi mai bine cu tot sistemul nostru­­modern anglo­­american, de a privi viaţa. Dar dacă­­avem pretenţia ci suntem In secolul civilizaţiei, nu numai pumnul trebuie suprimat ca nedemn de noi, dar şi due­lul, care nu este decât o bar­bari fanfaronadă In faţa morţii, precum trebuie dezrădăcinată din sufletele oamenilor ideea că a­­vem dreptul, dacă cine­va ne-a atins puţin susceptibila onoare, să-l chemăm la lupta ca să-l luăm viaţa. Nobilul de altă dată, credea că insulta se spală prin fâcge. Omul civilizat aşa cum ar tre­bui să fie azi, când omoară sau răneşte pe adversarul său, nu poate de­­cât să adauge dureri de a fi fost insultat, ruşinea de a nu fi ştiut să se ţină mai pre­sus de insultă şi de a fi crezut că printr'un act de sălbătăcie îşi măreşte cine­va prestigiul în o­­chii altora sau în ochii săi proprii. Dona Dalia 66 bald. xmm&vtil R POUTCCOT DIA Ianuar şi nu bine-fer-citu! sfânt - Va­sile. Ni s‘ar obiecta poate că nu este admisib­l ca Crăciunul să se serbeze dană Adul Nou. Am dori atunci să ni se spue ce im­­portanţă are dacă slujba, pen­tru o fecioară care a născut fără stricăciune, se face în­­capul şi nu în coada anului ? Dar credinciosul nu vrea să discute. El jura, înjură şi fură după stilul vechi, stă prosternat sub povara cea mai ‘’zăritică a trecutului şi se îmbată de And Nou la 14 ianuar... La mulţi ani ! C. R­­. Din Rusia Bucureşti.— Elementele an­­ti-bolşevice au început o ac­ţiune în tot cuprinsul Rusi­ei. Guvernul sovietic este foarte alarmat și ia întinse măsuri. * Germania a trimis în Ru­sia pe dr. Steurer, însărci­nindu-l a cerceta situația e­c­onomică și politică a repu­blice­i sovietiste. Tradiţia voeşte ca abia acum să înceapă anul nou pentru lo­cuitorii României. Până­­la pu­nerea în concordanţă a obicei­urilor cu noul stil calendaristic se cuvine ca alia acum să fa­cem şi noi un bilanţ al anului care a trecut. Bilanţul acesta e cât se poate de scurt. E la fel cu bilanţul unei întreprinderi care face afaceri proaste. In România, nu s’a făcut ni­mic. Ceeace s'a încercat pe calea decretelor legi, s­u­b presiunea revolutiei rusești sau impus de alipirea noui­­tor teritorii, nu înseamnă absolut nimic. Anul 1020 nu a adus nimic definitiv. Activul este egal cu zero. * În cea ce priveşte pasivul el se cifrează la cea mai for­midabilă nenorocire, culmi­nând în desfrânarea generală. Statul este ameninţat din cauza lipsei budgetului, a asigurării veniturilor şi a risipei fără margini. Poporul este copleşit de cea mai amară suferinţă, datorită scumpetei a cărei cauză esenţială este comp­lecta sleire a mijloacelor de comunicaţie. Valuta creatoare a infe­rioarei situaţii în care se află ţara în raporturile economice cu străinătatea. * Faţă de acest bilanţ, facem o sinceră urare ca măcar anul 1921 să ne aducă o întocmire legală şi definitivă în ordinea socială, economică şi politică, un budget o ridi­care e valutei şi o normali­zare a căilor de comunicaţie. Amin. VIATA POLITICA Cu primul animi! nou b­— Ce putem dini. CONHEPTR AL 8-LEA CONCERT SIMFONIC De­oare­ce tot ne mai găsim în plină perioadă de tranziţie şi în ce priveşte calendarul — fiind poate singura ţară ‘din Europa în care acesta ne arată simul® lan două date, am avut cu o­­cazia sărbătorilor tradiţionale— între alte deplasări şi ‘aceia a zilelor destinate Simfonicelor. Deplasarea aceasta a influen® tat puternic execuţia celui de-al 7 lea concert, care a fost slab— contrastând cu celelalte de până acum. Nici nu se putea a t Mei. RSpindul-ae tocmai zilele cele mai preţioase pentru repetiţii, s’a resimţit dureros linia cizelării o­­perelor pe care Domnul Ciolan ni le a­­prezentat data trecută. In schimb D-sa a arătat su­ficient în concertul de aseară — ca o justificara 'reuşită, că vina trebu® căutată in a’tă parte, căci aceiaşi orchestră poate exe­cuta destul de bine programul impus, dacă are şi timpul ma­terial necesar. ' Intrarea și-a fă­­cut-o cu Uvertura’din „Oberon“^ KarUMaria von W'btr, adevă­ratul Inovator în opera germa­nică și îndrumătorul lui Wag­ner a pus partea cea mal senină a sufletului său chinuit ș’ deza­măgit în „Oberon*. Dl. Ciolan a ghicit nota și ne-a redat pe Weber cu multă căldură.’ A urmat apoi fragmentat din „Siegfried* (.Waldesrauschen*). Începutul este foarte greu de e­­xecutat. Există o ^pantă puter­nică spre monotonie. S’a întâi»® plat ceva curios. Bucata fiind bisată,­­partea mijlocie a pro­gramului se bisează 'Ia simfoai­­cele noastre în mod constant, — exasperant de constant) la a doua executare, acest început a fost mult mai nuanţat, panta monotoniei dispărut şi a mers fără disonanţe —până la sfârşit. Vedeam şi noi­­zburfi­d pasă­rea măiastră al cărei glas copi­lul crescut în pădure îl poate tălmăci pe de antregul [după­ ce buzele sale su atins sângele ba­laurului ucis) s! ne Siegfried ur­mă­rind’o prin codrul scaldat de lumina soarelui ,pentru a ajunge la Stânca pe care stătea, întinsă Brumhilda — cufundată în som­nul greu la care­ fusese osândiră de mânia neînduplecată a zeului G­a‘ la­ Wotan. Ca ultimă execuţie a fost Sim­fonia lui Dvorak. Conatonal cu Smetana, cu acelaş suflet şi cu acelaşi concepţie, Anton Dvorak a imortalizat durerile şi speran­ţele neamului tău ob’jdolt, cu!«­­gindu»! moHve’e în care acesta îs! »pune durerile si speranţele sl Inchegându le în puternica şl turmalinoasa simfonie. E vară şl senin. Poporul vrea să uite de necazuri şl cearcă să se veselească.^ !n mijlocul 'jocului vine însă »1 *• rv nSnrl gânat, pe alocuri duios durerea cared apasă, pentru­­a trece a* poi — prin contrari, Ia motivul viol şi săltăreţ. Ca şi în dolu­h noastră. Şi cu sufletul uşurat de durerea opusă, un chiot prelung se aude, ’jocul reîncepe — de data aceasta şi mai tumultuos­­ca o vijelie Apropiată de firea noastră deci şi a executanţilor. Simfonia a fost bine redată. Şi cum to­tul *s'a prezentat ‘ superior con­certului trecut, trecem şi noi peste micie asperităţi observate, fără a mai porneai de ele, în speranţa că nota de progres constatat va continua —fără în­trerupere. Ufrulislavlus ■JT i!FORHATIUM ­oncepția centralizatoare a actualul al guvern trahei« si duci fn mod fatal la tratamentul la care se ved» din nou supus tasul. Noi nu ne-am făcut nici o iluzia fn aceastl inlulnţS. Ceea ce s’a fsiamput fnsS fn ultimul tmp deci­­sesta orice limită. Un funcţionar superior a primit reprimands, pentru ci. in limitele serviciului Iul, » ciuta! *% usureze aprovizionarea si alimenta­rea laşului. Astfel dar orasul nostru n’ara drept I« viati. Singur Capitala trebu» si tril ase*. Va mei dtinul mult! vreme aceasta star«* de lucruri ? Avem motive si cred«* n râ nu. Indicii si­gure ne sau« ci imediat dupa stricare*! «a va produce o manifestaţie, la care vor fi su­­fl a par­­ticipa şi reprezentanţii laşului in parlament, pen­tru a pune capii aciuatei ştiri precare in care se zbate capitala Moldovei. Nou, „Opinia vrea cetitorilor ei: mulţi , fericiţi ani.­­ Mâne, după amiază, se va întruni comblanea regională de transporturi pentru soluţionarea cererilor noi ale diverselor au­­toritâţi în Moldova. De­oare­ce Dl S­tanu nlea­­că azi la Bucureşti, unde e­fort chemat telegrafie, romu­lanea va fi preziân­t­ de D\ director re­gional, Barghilea.­­ La Direcţia Regională a avut loc eri, o întrunire a tu­­turor reprezentanţilor divelor aut­otrăţi. Esentru a se consfătui în privinţă siturii­­efenite de Direcţiunea centrală de Trans­porturi, care a hotărât rechizi­ţionarea navetelor Comatei.­­ Acceleratul Iaşi-Bucu­­reşti va începe să circule Duminică seara. Din Iaşi va pleca la 7 şi 15 seara şi va sosi în capitală la 7 şi 55 diminea­ţa. Din Bucureşti va pleca la 9 seara şi va sosi în Iaşi la 9 şi 10 dimineaţa. Trenul va avea şi un va­gon cu paturi, care va cir­cula zilnic. 3­­ La finele lunei ia­­nuar vor avea loc negre­şit căsătoriile prinţului Ca­rol cu princesa Elena a Greciei şi diadohului Geor­ge cu princesa Elisabeta. x Suntem Informaţi că in ctt­­ră ndi se vor înfiinţa trenuri di­recte de marfă. Berlin-Bucureşti, in foiul trenurilor ,oameni din vremea neutralităţei noastre. x Aseară a avut io­s. acasă la d. Cob'dachi, prefect de politie o masă nrletinească la care nu participat dirignitorul partidului ponorului din localitate. Numă­rat comesenilor a fart de «rio 30 sl între 'olthran fort față aproape toți 'ăenutatlc sl sena­torii averesen­­i din lasf. Evld»dt Că s’a făcut şi poli­tică. D .P. Dragomirescu a expus reala situaţie a guvernu­lui şi a vorbit pe larg despre campania electorală. Din constatările "şef alui par­tidului poporului reziltă că zgomotul pe care-l f­as liberalii ca organizarea lor la sate este lipsit de fundament Cu toate mi­oaerii vechi şi cunoscute la care recurg a zis d. Dragomirescu, la tară conti­­r'nuă aversiunea contra libera­lilor. D. Drgomirescu si-a expri­­mat ’convingereă’certăm­ reușita candidatului guvernamental.­­ Lml a fost cotat cri la Paris cu 21 centime și trei sferturi. x R. Take Ionescu a­meninţă.Ziarul „viitorul“ află că atunci când d. Cu­­dalbu ministrul agricultural şi domeniilor, a adus în dis­cuţia consiliului de miniştri proectul­­ sale pentru exploa­tarea pădurilor, d. Take Io­­nescu s’a opus, iar d. gene­ral Averescu a încuviinţat ca el să fie depus în Cameră fără încuviinţarea întregului consiliu. Acum suntem sigur infor­maţi că d. Take Ionescu a făcut cunoscut primului mi­nistru că în ziua în care pro­ectul va fi votat în parla­ment d-sa va demisiona din guvern.­­ Deseacă are foc în saloa­nele „Culturei“, splendid aran­jate, balul florilor, aranjat în fo­losul căminului de orfani.

Next