Orizont, 2000 (Anul 12, nr. 1-12)

2000-09-20 / nr. 9

PIAȚA IDEILOR Conceptul de "mentalitate" la Mircea Jade Robert Lazu F­recvent întâlnit în scrierile lui Mircea Eliade, conceptul de mentalitate are o capacitate explicativă redutabilă, a cărei origine se află în temeiul său filosofic. Explicitându-l, vorm arăta că lectura filosofică aplicată operei eliadiene nu este - cum crede Sergiu Tofani - o "tratare parțială" între multe altele, ci e singura lectură integrală (și universală) a operei în discuție. Pentru început vom prezenta câteva fragmente semnificative în care conceptul de mentalitate este folosit ca o "cheie" explicativă eficientă. In Alchimia asiatică (București, 1934), studiu ce se înscrie în contextul cercetărilor de istoria științei întreprinse de M. Eliade, tânărul indianist demonstra aplicând o nouă metodă "că alchimia chineză și indiană nu sunt științe empirice, nu sunt pre-chimii, ci tehnici mistice, soteriologice"2. Relevantă pentru noi este explicația dată coe­xistenței celor două specii de alchimie, una "mis­tică" iar alta "naturistă". "S-ar putea ca ele să corespundă unor structuri mentale diverse (subs. R. L.): cea dintâi mistică și transcendentă, cealaltă laică și naturistă"". Probabil că cele mai prețioase menționări ale conceptului de mentalitate apar în Cosmologie și alchimie babiloniană (București, 1937), lucrare de istoria științei în a cărei intro­ducere suntem avertizați că "a fost gândită și scrisă ca un capitol preliminar dintr-o operă mai întinsă, privind evoluția mentală a omenirii (subi. R.L.)"4. Ni se atrage atenția și asupra revoluției pe care metoda utilizată "e chemată s-o introducă ea în înțelegerea evoluției mentale omenești"5, metodă care face posibilă interpretarea unitară a întregii istorii a umanității: "Intr-adevăr, prin fiecare nouă descoperire fundamentală, omul nu-și lărgește numai sfera cunoașterii empirice și-și reîmprospătează mij­loacele de trai­­ ci descoperă un nou nivel cosmic, experimentează un alt ordin al realității. Nu des­coperirea metalelor, ca atare, este faptul care a provocat saltul mental (subi. R.L.)­­ ci «prezența» metalelor, prin care omul ia contact cu realități necunoscute sau rămase nesemnificative până atunci. Cu alte cuvinte, metalurgia - ca și agri­cultura etc. - provoacă sinteze mentale (subs. R .L.) care modifică radical condiția umană, modi­­ficându-i imaginea sa despre cosmos. Sintezele acestea mentale depășite sau adulterate de des­coperirile ulterioare, sunt adevărați factori ai evoluției psihice și spirituale omenești. Și locul e cu atât mai important de subliniat cu cât știința modernă a neglijat cu desăvârșire semnificația cosmologică și valoarea de experiență a acestor descoperiri. Nu e vorba numai de un nou in­strument în lupta pentru existență­­ ci de relevarea altui Cosmos, ale cărui niveluri și ritmuri erau până atunci inaccesibile omului. «Revelația» aceasta trebuie înțeleasă în sensul etimologic al cuvântului. Omului i se «deschide» un nou nivel cosmic, în care pătrunde în mod concret, ex­perimental. Prin «prezența» metalelor alături de om, bunăoară, omul descoperă mijlocul magic de a stabili corespondență cu «cerurile metalice» sau cu matricea pământului în care au «crescut» minereurile. Simpla intervenție a metalului în experiența umană îi modifică radical structura ,modificându-i întreaga sa sinteză mentală (subs. R.L.) privitoare la Cosmos""’. S­intetizând întreaga concepție eliadiană referitoare la evoluția mentală a omenirii, fragmentul citat mai sus dă seamă de unitatea gândirii autorului nostru, care ni se înfățișează în ipostaza de teoretician al mentalităților. Incursiunile sale în câmpul istoriei științelor și regulilor­ din perioada indiană (1929-1931) și cea imediat următoare erau cauzate, în primul rând, de necesitatea ilustrării "evoluției mentale omenești". Abia prin Traité d'histoire des religions (1949) Eliade își va asuma definitiv condiția de istoric al religiilor, până atunci tinzând mai degrabă spre cea de istoric al mentalităților; în fond, cea din urmă "specialitate" nu a fost niciodată abandonată. Historie de croyances et des idées religieuses (3 vol., Paris, Payot, 1976- 1983) poate fi înțeleasă și ca o istorie a evoluției mentale a umanității. Nici din Mitul reîntregirii (București, 1942) - eseu în care autorul și-a propus "o analiză mai lungă a temei «diunității» divine și a «totalizării» atributelor divine"­ - nu lipsește conceptul de mentalitate. Modificărilor și alterărilor legendelor Sfântului Sisoe, survenite conform "legii de­gradării fantasticului", li se oferă următoarea explicație: "Când masele inculte, care au primit și au amplificat legendele Sfântului în luptă cu Diavolița, au uitat sensul primordial și sem­nificația metafizică a acestui conflict­­ l-au mo­dificat în conformitate cu capacitatea lor mentală (subi. L. R.) și spirituală"8. De asemenea, în Comentarii la legenda Meșterului Manole (Bu­curești, 1943), degradarea și uitarea sensului originar este pusă pe seama modificărilor mentale: "Valoarea lor (a perlelor , n. L.R.) estetică și economică s-a desprins mult mai târziu, când sensul metafizic primordial a început să fie uitat, datorită anumitor revoluții care au avut loc în viața mentală a societății europene (subi. L.R .)”4. Reținem că "legea degradării fantasticului", una dintre cele mai valoroase contribuții eliadiene în domeniul filosofiei culturii, e asociată cu mo­dificările mentale în cadrul unei relații de tip cauză-efect. Ș­i în fragmentul următor Eliade­ni se în­fățișează în postura de teoretician și istoric a al mentalităților: "(...) istoria vieții mentale a omenirii (subi. L.R.), departe de a fi o evoluție, e străbătută de un ritm al degradării și al morții intuițiilor fundamentale; și că această descom­punere lentă a unor sinteze mentale (subi. L.R.) întru nimic inferioare sintezelor care au urmat poate fi reconstituită în etapele ei mai im­portante"10. în Traitée... ne întâlnim din nou cu conceptul vizat, într-un pasaj cu care încheiem șirul exem­plificator: "Pentru moment, să considerăm fiecare document - rit, mit, cosmogonie sau divinitate - drept o hierofanie; cu alte cuvinte să încercăm a-1 considera ca o manifestare a sacrului în uni­versul mental (subi. L.R.) al celor care l-au pri­mit"". Remarcăm faptul că interpreții preocupați de sensul operei lui Eliade "încearcă să-l des­copere plecând doar de la exegeza operei sale de filosof al religiei"12, Sergiu Al-George o abor­dează "din perspectiva gândirii indiene"13, inau­gurând una dintre cele mai fertile direcții inter­pretative. După ce mai întâi a arătat că "ceea ce Mircea Eliade a descoperit în cultura indiană a fost fenomenul Yoga și că, plecând de aici a înțeles întreg ansamblul"’4, eruditul indianist a demonstrat sistematic că cele mai importante concepte utilizate de Mircea Eliade în demersul său hermeneutic au corespondenți analogi în metafizica hinduistă. Nu trebuie să în­țelegem că am avea de-a face cu un european indianizat. Cu obiectivitate, Sergiu Al-George a descris "reac­ția împotriva Indiei”15 care l-a marcat pe Eliade, deși acesta "s-a format ca filosof al culturii în lumea indiană, ceea ce a condiționat o optică - cum au remarcat R. Pettazzoni și J. Masui printre alții - o perspectivă orientală în propriul rău domeniu de cercetare"16. Chiar dacă el nu a renun­țat niciodată la Weltanschauung-ul occidental”,­ în gândirea sa "India va continua să-și marcheze prezența, nu atât în obiectul cât în esența de­mersului său teoretic"18. înscriindu-ne alături de Sergiu Al-George în aceeași orientare exegetică, vom evidenția corespondentul filosofic indian existent în Yoga-darsana al conceptului de men­talitate. Cea mai precisă definiție a metafizicii Yoga ne-o oferă Patanjali: "Yoga este oprirea mo­dificărilor minții" (Yoga-sutra, 1,1: Yogas citta - vrtti - nirodhah)"9. Pentru a o înțelege este necesară o succintă expunere a doctrinei în a cărei context își află semnificațiile. Yoga-darsana postulează existența a două principii atemporale: Purusa (Sinele, Spiritul) și Prakriti(Natura, Firea). Suferința umană, temă majoră a culturii hinduiste, începe odată cu actul așa-numitei "ignorante metafizice" (skr­­avidya), ignoranța care constă în "a luace-i neetern, impur, dureros și ne-Sine, drept etern, pur, plăcut, Sine" ( Yoga-sutra, 11,5: Anityasud­ -, duhkhanatmasu nitya - sud­ - sukhatmakhyath­ayidya>31. Din acest moment "zero" un straniu raport ia naștere între Purusa și Prakriti. Motivul și originea respec­tivului raport sunt probleme pe care metafizicile Samkhya și Yoga le consideră insolvabile în actualul stadiu al cunoașteri­i umane. Totuși, este posibilă descrierea acestuia în limbajul simbolic propriu tradiției indiene, cum aflăm de la Mircea Eliade care-l citează pe Patanjali: "(...) tot astfel cum o floare se reflectă într-un cristal, inteligența (skr. buddhi)îl reflectă pe Purasa"2’. Ignoranța constă în a-i atribui cristalului proprietățile florii. Aceasta este "relația iluzorie" (skr. upadhi) prici­nuită de o "corespondență simpatetică" (skr. yo­­gyata) între cunoscător (skr. drastr) minte (skr. citta), ultima fiind aspectul instrumental al Naturii. Eliberarea are loc în momentul în care "mo­­­­dificările mentale" (skr. citta­vrtti) sunt suprimate (skr. nirodhah), fapt care permite autocunoașterea Sinelui (skr. Purusa) și înlăturarea legăturii iluzorii dintre acesta și natură (skr. Prakriti). Sprijinindu­­se pe exegeza tradițională a tratatului Yoga­sutra, Gheorghe Jurj precizează că mintea (skr. citta) este "un mediu ce se transformă după intrarea în acțiune a diferitelor sale funcții (manas, aham­­kara, buddhi) și structuri (vrtti). (...) Citta nu cunoaște, cunoașterea este în permanență a Cunos­­cătorului (drastr)"21. Cunoscătorul e unul din numele date lui Purusa, indicând o anumită ipos­tază a Spiritului. După cum am văzut, Eliad vorbește adesea în scrierile sale despre "evoluția mentalităților" sau de "revoluții ale mentalității", formulări care amintesc de "modificările mentale" (skr. citta­­vrtti) cunoscute și analizate în Yoga­ darsana. Proba cea mai concludentă în sensul similitudinii conceptului eliadian de mentalitate (structură mentală) și cel hinduist de citta­vrtti, am găsit­­o într-un fragment din însemnările sale intime, "gândite, notate și transcrise în India”23: "Versul al doilea din manualul lui Patanjali definește astfel țelul și sensul Yogăi: Yoga cit­­tavrtti nirodha. Nirodha nu înseamnă distrugere nici dispariție,ci «barare», izolare, fixare. Astfel că definiția lui Patanjali se poate traduce Yoga e [activitatea prin care se obține] barajul [sau fixarea] stărilor psihice. O serie de lămuriri sunt indispensabile pentru a lumina pe de-a-ntregul sensul și implicațiile acestui pasagiu. Mai întâi, nu trebuie confundată expresia «stări» sau ex­periențe «psihice» cu «sufletul». Acesta din urmă e un principiu autonom, neantrenant în nici o experiență mentală și pe care Yoga (îl) caută să-l «realizeze» adică, să-l posede conștient și global, iar nu numai să-l întrevadă sau să-l implice. Diferența aceasta calitativă dintre­­ mental și spiritual, pe care Yoga­sutra o accentuează și o discută neîncetat, e potentă tuturor filosofii­lor hinduiste (așadar cu excepția buddhismului) și se remarcă istoric în literatura post-vedică. E un punct capital în înțelegerea doctrinelor indiene. F­ixarea stărilor mentale (subi. L.R.), cu alte cuvinte suprimarea experienței psihice, suprimarea dinamicii mentale (subi. L.R.)­­ e de asemena un motiv general indian. (...) Acest absolut, imposibil de atins prin experiența psiho­­senzorială, e sufletul. Purusha din Yoga­sutra. El e potent în orice om, dar conștiința prezenței lui e întunecată. Yoga, prin bararea, fixarea și neutralizarea experiențelor mentale (subi. L.R.)­­ afirmă posibilitatea de a atinge concret (aceasta nu înseamnă senzorial, ci efectiv imediat) auto­nomia și autoconștiența sufletului. Starea aceasta e deasupra oricărei ierarhii. Ea e țelul"24. După ce în prima parte a analizei sale Eliade­­ a tradus vitra-vitti prin "stări psihice", în a doua parte el echivalează respectiva sintagmă cu cea de "stări mentale" sau "dinamica mentală". Este astfel evidentă transpoziția (traducerea) operată de autorul nostm, vitra­ vitii trecând în vocabularul metafizicii indiene în vocabularul eliadian sub forma conceptului de "mentalitate". Studiile istorico-religioase efectuate de Mir­cea Eliade capătă semnificații filosofice deo­sebite 25. încercarea de a reconstitui în etapele ei importante "viața mentală a omenirii"26 poate releva modificările mentalității situată între dure­roasele condiționări istorice, pe de o parte, și manifestările hierofonice ale sacrului meta-istoric, pe de altă parte. Deslușim deja conturul unei filosofii a istoriei dublată de o teologie, care, împreună, reprezintă suportul teoretic al mor­fologiei religiilor practicate de profesorul de la Chicago.­­ Sergiu Tofan, Mircea­ Eliade. Destinul unei profeții, Galați, Editura Alter Ego Cristian , Editura Algorithm, 1996, p. 7. 2 Mircea Eliade, Alchimie și cosmologie babiloniană, Iași, Editura Moldova, 1991, p. 4. 3 Mircea Eliade, Alchimia asiatică, București, Editura Humanitas, 1991, p. 38. 4 Mircea Eliade, Cosmologie și alchimie babiloniană, ed. cit., p. 8. 5 idem, pp. 6-9.­­ 6 Idem, p. 9; vezi,de asemenea, p. 48 și pp. 78- 79. 7 Mircea Eliade, Mitul reîntregirii, în antologia Drumul spre centru, alcătuită de Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, București, Editura Univers, 1991, p. 345 8 Idem, p. 359 9 Mircea Eliade, Comentarii la Legenda Meșterului Manole, în Meșterul Manole, antologie alcătuită de Magda și Petre Ursache, Iași, Editura Junimea, 1992, pp. 58-59. 10 Mircea Eliade, Cosmologie și alchimie babiloniană, ed. cit., p. 13 11 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, traducere de Mariana Noica, București, Editura Humanitas, 1992, p. 29. 12 Segiu Al-George, "India în destinul cultural al lui Mircea Eliade",în Arhaic și universal, București, Editura Eminescu, 1981, p. 192. 13 Idem, p. 193. 14 Idem, p. 126. 15 Idem, p. 196. 16 Idem, p. 172. 17 Ibidem, în interviul cu Claude-Henri Roquet, tradus în limba română de Doina Cornea sub titlul încercarea labirintului (Cluj, Editura Dacia, 1990, p. 37), Eliade declară: "Trebuie să precizez că nu am renunțat la conștiința, la așa-zisa Weltanschauung, a occidentului”. 18 idem, p. 196. 19 Patanjali, Yoga­ sutra, traducere din limba sanskrită de Constantin Făgețan, cu un comentariu de Gheorghe Jurj, București, Societatea Informația, 1993, p. 19. 20 Patanjali, op. cit., p. 128. 21 Mircea Eliade, Yoga, nemurire și libertate, traducere de Walter Fotescu, București, Editură Humanitas, 1993, p. 34. 22 Patanjali, op. cit., p. 20. 23. Mircea Eliade, Erotica mistică în Bengal, Studii de indianistică (1929-1931), cuvânt înainte de Mircea Vulcănescu, ediție îngrijită și prefață de Mircea Handoca, București, editura "Jurnalul literar", 1994, p. 162. 24 Idem, pp. 165-166. 25 Scriitorul Alexandru Ivasiuc afirmă că istoria culturii românești îl va imortaliza ca filosof și nu ca istoric al religiilor (vezi Mircea Eliade, Jurnal, ed. cit., vol. II, p. 267). Demersul nostru este rezultatul dorinței de a contribui, în măsura posibilităților, la valorizarea gândirii lui Eliade în sensul intuiției lui Al. Ivasiuc. 26 Constantin Noica afirmă pe drept cuvânt că în opera lui Mircea Eliade "este vorba de viața spirituală a omului de pretutindeni" ("La moartea lui Mircea Eliade",în Transilvania, nr. 1-2, 1993, p. 111). Z7 ORIZONT 1 n%JA.J.#SKJ

Next