Patria, decembrie 1858 - octombrie 1859 (Anul 1, nr. 6-87)

1859-01-26 / nr. 17

PATRIEA EE GERMANIEA. Gazeta Prusiană de COLONIEA publică următoriu articol despre situațiea politică spe­­cială a Paliei: „în trebue Austriea singură să se apere, pă­­nă cănd va putea și va voi. Însă cu to­­t rec­tul alt­ceva este, dacă Franțezii peste Alpi, sub cuvănt, de a aduce Palieni­­lor libertate, pe care ei însuși nu o pose­­dează. De sine se înțălege, că ii urmă­­resc în Paitea cu totul alte scopuri, decăt libertatea și unirea. Despre unire ni se inte­­resează încă mai puțin, decăt despre li­­bertate. Noi știm de la Lamartin și Bastid, că d­oar republica Franțeză nu era de so­­cotință a suferi un stat unit nici măcar în Paltea de sus. Franțiea cu voește a vedea pe Italiea ca și pe Germa­­ne strămutare m­ea înpărțită în staturi neatărnate, cu alte cuvinte, a se vedea desbinate și slabe. Dacă Imperatorul Napoleon trimete trupe la Pa­­ltea, atunce poate smulge pentru sine numai bucăți a Italiei și a așeza influența Fran­țeză în locul acelei Austriene. O asemine reînființare a politicei Napoleone de cuce­­rire, nu poate suferi și nici va îngădui Eu­­ropa.” Asemine și Gazeta Berlină „Gazeta po­­porului” dzice: „Amestecăndusă Franțiea în rezbelul Italiean, atunce Prusiea are cu­­vănt, în unire cu Angliea și cu toate ce­­lelante puteri, ce s'ar interesa de aceasta, a respinge politica avantujioasă din Paris în a ei bariere, a declara această amestecare Franțeză ca un caz de rezbelu, mi a au s­­topa ne Austriea într'atăta, ca Prusiea aco­­perind pe Germaniea despre Franțiea, să înlesnească pe puterile militare a Austriei, de a se disvolta pe terenul rezbelului, și apoi potrivit cu înpregiurările, să tragă și ea spada, spre a respinge cu putere o inter­­venție a Franției. Tot în asemine modu se exsprimă și „A­­puntitoriul de Niurenberg” Entusiasmul unei paui întregi, sale și rătăcit, s­au adevă­­rat și natural, nu este alta, decăt un mij­­loc spre agiungerea celor mai defăimate scopuri. Contele Cavur cel puțin nu ni se înfățoșază ca eliberatorul Italiei, ce ca unu instrumentu străini și nimic mai puțin, decăt un sentimental amic de ui popoare de oameni, s­au ca un bine-viitoriu pen­­tru reforme politice. Întrebarea nu este a­­„Ar­ Ie aliea să ce facă liberă li cee pl. neatărnată?” De aceasta, „puterea Ger­­mană Austriea are să păstreză Caltea de sus? s­au altul cineva cu a sale rudenii, care s'ar face ai sei satrapi, au a stăpăni Îta­­liea ca o anecsă a Franției și a pune te­­meliea pentru o domnire universală a­­supra Europei? Deci crestie i Palicană nu ce o crestie de­­ Austriea este carne este o cvestie de libertate, putere Europelenă, karnea noastră și sănge din stn­gele nos­­­tr. Stănd Germaniea unanim în partea a­­menințatului stat înfrățit Austriea, atunce chestiea această mai până și înfocată, se treze­­a fumul. ear­la din contra, Europa ce încaeră în neprevăzute lupte, a cărora rezultat după riuri de sănge vărsat, după tiere de ne­calculabile averi, nu va fi al­­ FRANȚIER. Paris 17 Ianuarie, acum nu se mai poate tăgădui, KB ideea despre pace au căpătat supremațiea, și că la această porecită pre­­facere a lucrurilor au contrebuit mai cu samă o notă a cabinetului Austriean, ce au sosit astădzi aice, și a cestea cuprindere re­­pede s'au făcut cunoscută publicului. A­­ceastă notă, și celoralalte puteri mari, atinge cunoscuta cvestie a Belgradului și dispățește inten­­țiile cu desevărșire pacinice și loiale a Austriei. Nota începe cu declarațiea, că guvernul Austriei în a ca însușire de pu­­tere mărgineană are cel mai mare interes, de a ce păzi art. 29 a tractatului de Paris. În urmarea acestei note, creștiea serbiană au pierdut a sa importență prin aceea, că Poarta au recunoscut alegerea Prințului Mi­­loș; ea mai adaoge, Kb propunerea făcută în Austriean, avea a ce com­nisa prin ea Por­­pu s numele Pașei guvernului din Belgrad­iei, pentru ca ea să se înțeleagă pu terile garante în privirea acceptărei ei. Raporturile primite în Paris de la pre­fecți despre opiniea de prin departamente glăsuesc toate, că în poporarea de toate cla­­sele Ce ecsprimă AU contra rezbelului. Locuitorii de țară sperează prin un seceriș mănos a se despăgubi pentru lipsurile de mai nainte; frabicele alese de curănd au re'n­­ceput oare­cum o lor energică activitate. Păgubirile scumpetei și a amorțirei comer­­țului asia au început a se vindeca mi acum un rezbel din sburdăciune provocat să sfar­­me temeliile în­că slabe a fericirei dorite! nici se- Aceasta nu voește nici cetățanul Jeanul, nici capitalistul nici meseriașul. Este de mirare, toată a lor dorință de Bopripe, era nevoiți vor liniști. Paris 21 Ianuarie. Deși logodna Prin­­țului Napoleon cu Prințesa Clotilda tre­­­­buea să fi urmat încă alaltaeri la Turin, că după ce Franțezii cu prin politica imperială a păzi tăcere des­­pre chestiile politice, acum de­odată li s'au decxic toate stavilele discuției. Nimene nu se teme a rosti liber­a sa socotință despre creștiea rezbelului, în crăcire, în aten­i ui în saloine ce aude osăndinduse cu cele mai puternice ecspresii politica partidei de rezbel. Conglesuirea și sumețica opiniei publice au făcut impresie la locurile hotă­­rătoare și se sperează, că spiritele întăr­­zate pentru rezbel, repede se „Monitorul” încă n'au vorbit nici un cuvănt despre această legătură de familie. De­­peși private asigură, că contele Cavur, carile­ra Ministru intereselor streine es­e tot odată și notar a Coronei, au compus contractul căsătoriei. Se dzice ant act s'ar fi subscrie în acea d zi, adecă o alianță ofensivă și defensivă între Franțieu și Piemont pentru căteva cazuri au subscris tractatul de Paris, ar fi adresat către cabinetul Austriean o notă, prin care ele, în considerație că terminul încuviin­­țat prin protocolul 16 a Convenției de Pa­­ris au trecut, cer punerea în lucrare a ho­­tărărilor Conferenției în privirea naviga­­ției pe Dunăre. „CATAREA­ cuprinde o notă, prin care de­­clară, că nici contele Persini, nii vicon­­tele Spegroniege nu este autorul broșurei: „Est-se la guerre, e­t-se la raid?” Prin un articul ea dzice mai tot aceea, ce cuprinde broșura, și tot odată încredințează, că Napoleonidzii nu vor uita nici odine oare ro­­lul, de au de jucat în Caliea. De ce a+­u­rge de arătata broșură, mai este de în­­semnat, KB ea predzice iarăși u­n congres și arată, că lucrul ce s'au început în Turciea, trebue să se continueze în Ptaliea. Între aflători în concedie, cerănd de la minis­­altele se asigură, că toți soldații teriul de rezbelu a ei prelungire, au primit răspune, că ii tocma la 15 Fevruarie pot să capete dimisii definitive.­­ În 7 Fe­­vruarie va deschide Imperatorul camerile cu un discurs, care precum se sperează, va a­­duce un finit pesiguranției de poziție. C Ce vorbește, că toți ofițerii Piemontezi, aflători în țări streine, au primit ordin a ce înturna d''ndată la corpusurile lor. O­­fițerilor Franțezi de cavalerie s'au ordo­­nat ași cumpăra cai pentru campanie. Din Algir au sosit o depeșă anunțătoare, că ecspedițiea condusă de Generalul Devo asupra neamurilor de Beduini insurgente din teritoriul Aure, au avut un rezultat ferice. Generalul Devo au dat resculaților o lec­­ție bună, după care acum toți se grăbesc a se supune. Această învingere nu au costat mult sănge. În 22 Ianuarie s'au răspăndit la Burza Piemontez de 200 ! Se poate găndi, căt de apăsătoriu îndiurează asupra sumei speculante necontenita ivire a unor a­­n­­semine vești amenințătoare de rezbelu, semine și în foburgul Sen Germen, precum din Paris vestea, că guvernul vu încheie în Paris un înprumut milioane sub garanție a Franției, contra Italienilor lămurit hotărăte. Se pare, că Prințul Na­­cheltueli de milioane și miliarde, după pus­­pale on­earăși va sosi aice pe la mijlocul lui, de căt­re statornicirea stărei de acum, seau întemeerea domniei clătinănde a unuie Turinul, va merge la curtea Sardă diplo­ Aceste se cuvin a se lua în cor­­maticul singur. siderație.” D. Lavonsier au avut în capitan de ves Lavonsier lo Nuri, carile venind de la Petersburg, au sosit aicie. San-Petersburg oporul, de a fi primit în audienție specială la Imneratorul, însă ce s'au tratat în a­­ceastă audienție, nu suntem în stare a spune. Pe lăngă madama Laronsier de Nori, care este denumită damă d­ onor a Prințesei Clo­­tilda,­­ destinată pentru curtea nou se dzice că și madama Niel ar fi căsătoriților, ear întrea Magistră a curiei Prințesei va fi Duchesa de Padua. În circurile diplomatice se vorbea, că mai mulți miniștri, între carii D. Delangi­, s'ar fi declarat categoric în contra unui rez­­belu Italiean și fiind­că propunerile lor nu s'au acceptat, apoi ar fi hotărăt a da a lor dimisii. Ce mai vorbește, că puterile care -­­­­ i de ce dzice că s'ar fi trimes­că și un săptămănei viitoare. Înainte de a părăsi

Next