Patria, mai 1920 (Anul 2, nr. 94-115)
1920-05-29 / nr. 114
Sâmbătă 29 Maiu DIRECTOR: ION AGARBII^ — ohhdacţia şi CLUJ, Str. REC ANUNŢURI CLASSB PRIMEŞTE ADMINISTRAŢIA ?I AGENŢIILE DE PUBLI■I i“î CITATE ,.V' tl & 11« JPATRIArmmm al partidului naţional PRIM-REDACTOR: RADU DRAGNEA ABONAMENTUL: PE UN AN 120 LEI — 240 COR PE V» AN 60 LEI —120 COR PE */« AN 30LEI- 80COR TELEFON $$$£&, ÎÎIÎI o „Wallahische Wirtschaft“ (x) Ne mai despart câteva zile de alegeri. Dincolo — ele s’au terminat chiar, fără de-a putea afla aci, dincoace, rezultatul lor, căci toate firele telefonice cu Bucureştii sunt „deranjate“ — ceea ce spune, fireşte mai mult, decât ar putea spune orice ştire.... Acum, în ora critică, am putea zice în pragul morţii, pentru regimul reacţiunei — e bine să dăm o ochire prin casa muribundului, — să vedem cum a gospodărit, ce rămâne pe urma lui ? Durere, inventarul e foarte uşor de luat în seamă. Pasive, numai pasive ! Rar a venit un guvern la putere cu un potop de făgăduieli atât de puternic, ca guvernul „miles gloriosus“-ului şi al „poetului clăcaşilor“. Rar, sperăm, se va alege ţara cu un potop de decreţii atât de sdrobitoar ca pe urma guvernării de azi. Guvernul acesta s a sprijinit pe un bloc antidemocratic, al cărei miez îl formau latifundiarii şi plutocraţii — „optimaţii“ imperiului roman — va să zică cei mai bogaţi oameni ai ţării. Cu drept cuvânt ne puteam aştepta, ca acest guvern să aducâ în rând finanţele ţării, mai curând decât guvernul „oamenilor noi“ şi săraci, al blocului democratic. S’a întâmplat însă tocmai întors. Pe semne e foarte nimerită vorba românului, că oelce are mult, iăcorneşte ia şi mai mult, pe când oelce are puţin se mulţumeşte şi cu mai puţin. In ordinea politică şi economică, guvernul generalului pensionar este o continuare a guvernului liberal din 1919, care a înmulţit datoriile ţării cu 5 miliarde într’un singur an! Şi să nu uităm: a fost an de pace, an după râsboi, când toate statele, dacă nu au redus cheltuielile, cel puţin nu le-au sporit. Atât guvernul liberal cât şi guvernul pseudo-militar de azi au gospodărit însă intr’un fel, care de veacuri se numeşte în apus „Wallahische Wirtschaft“... gospodărie românească. Problemele financiara de azi sunt: 1. Budget şi echilibrarea budgetului. 2. Unificarea sistemului monetar. 3. Reducerea numărului şi acoperirea emisiunei de bancnote. Ce a făcut guvernul pentru rezolvirea acestei probleme? Nimic, dar chiar nimic! Domnul general guvernează fără budget! Guvernul, dlui Vaida izbutise să prezinte un proiect de budget echilibrat pe 1 Aprilie, începutul anului budgetar Dar domnul general nu vrea să accepte acest budget, fiindcă îa el salariile sunt luate pe baze democratice iar contribuţiile sunt stabilite după pricipiul progresivitâţii, va să zică cer jertfe de la plutocraţie. Al doilea punct: Unificarea sistemului monetar. Aceasta problemă guvernul ciocoesc vrea să o rezolve în două feluri. Mai întâi — avem informaţii sigure în aceasta privinţă — la schibul coroanelor şi rublelor vrea să stabilească un curs mai „bun“, probabil 50*/o la sumele mici şi un curs mai scăzut, probabil 30*/o la sumele mai mari. Astfel voeşte să-şi dea aparenţa, că protejează pe „cei mici“, putând, totodată, astfel să deschidă calea unui favoritism electoral cum nu se va mai pomeni altul! Pe urmă din numărar, schimbă numai 60% cu numerar, restul cu bonuri. Astfel vrea să realizeze un împrumut forțat, numai de la posesorii coroanelor şi rublelor! Posesorii de „lei“ sunt scutiţi de acest împrumut!!! Fireşte aceasta nu e o măsură separatistă!!! Este, dinpotrivă, o măsură de unificare a moravurilor financiare. Nu mai vorbim de faptul, că felul, cum intenţionează guvernul să facă înlocuirea coroanelor, loveşte tocmai pe ţăran, fiindcă el ţine număratul acasă, câtă vreme speculantul de valută îl depozitează , bănci sau îl investeşte in mărfuri, etc. Nu mai vorbim de faptul, că rezolvirea plănuită de guvern, ignorează complet chestia creanţelor — o problemă de cea mai capitală importanţă. Dar de unde să priceapă guvernul dlui Zamfirescu problemele financiare?! A treia chestie, cea a reducerii circulaţiei fiduciare şi procurarea de acoperire bancară, este poate mai primejdioasă decât amândouă celelalte, dacă va rămânea în grija acestui guvern. Guvernul a făcut până acum două greşeli în aceasta chestie, cari pot să devină catastrofale. Trebuia să stabilească guvernul două principii: 1. întâi să facă o achitare cât mai însemnată a datoriei publice şi numai pe urmă să procedeze la scăderea inflaţiunei. Evident, câtă vreme este abundenţă de numărat, e mai uşor să faci încasările sporite. Câtă vreme există aşa zisa „scumpetea contribuabilul supoartă mai uşor birurile marii 2, împrumutul intern, să se facă excluziv pentru scoaterea din circulaţie a coroanelor şi rublelor , iar pentru conversiunea datoriilor publice să se procure un mare împrumut extern. Evident, e o problemă foarte simplă, când trebuie să alegi între împrumutul intern şi cel extern, pentru necesităţile de stat. Cel intern înseamnă să iai azi împrumut 1 miliard şi să răsplăteşti peste 10 ani 5 miliardeîn urma îmbunătăţiră valutei naţionale. Cel extern înseamnă să tai azi împrumut 5 miliarde şi să replăteşti peste 10 ani 1 miliard (tot în urma îmbunătăţiră valutei naţionale). Ei dar cine poate pretinde de la acest guvern să îşi bată capul cu marile probleme financiare? Pentru guvern este mult mai important ce se întâmplă cu automobilul dlui Maniu, căci omul care şi-a jertfit toată vieaţa pentru neamul său, nu merită măcar un automobil de la acest neam — dacă nu se bagă slugă la ciocoi! De altfel, nici nu e menirea guvernului să rezolve aceste probleme. Ele au să fie rezolvite de parlament şi numai de parlament ! Menirea actualului guvern al reacţiunei celei mai periculoase, al reacţiunei demagoge! — este să înfevedeze economiceşte Ardealul, ca nebiruita democraţie ardeleană să fie legată la mâni şi la picioare. Menirea acestui guvern este, să servească de paravan organizaţiilor de acaparare, cari nu se pot mulţumi cu cele 2 miliarde (liberale) de bogăţie ardeleană pe cât au pus mâna până acum, ci le mai trebuie afle 2 miliarde pentru aripa „conservatoare“ a reacţiunei, pentru tabăra neamţofilă“, care in răsboiu a fost cam esclusa de la „beneficii*“, dar care nu înţelege să lupte împotriva democraţiei, fără de a fi şi ea „cointeresată“. Căci să ne dăm bine seama, „Partdul Poporului“ este un adăpost pentru toţi aceia, cari din pricina neamţofiliei lor nu îndrăsnesc încă să se prezinte pe terenul vieţii publice, sub flamura dlui Marghiloman, deci caută să exploateze glorioasa flamură dela Mărăşeşti a unui viteaz pensionar. De la aceştia degeaba vom aştepta sanarea finanţelor. Regimul vechi nu poate să continue decât cu păcate vechi, atât de pregnant caracterizate cu vorba: „walladische Wirtschaft“. O nouă vieaţă economică, nu poate să aducă decât un regim democratic — un regim stabil democratic — căci acesta nu se sprijineşte nici pe plutocraţi, nici pe latifundiari, nici pe optimaţi, cărora asanarea financiară va trebui să le taie în carne vie! Măsuri de jumătate se pot spera și de la un guvern de coaliție. Dar măsuri întregi numai de la un guvern curat democrat, care a învățat din paț miile proprii. Guvernul lui Mocsonyi dă nouă vieaţă regimului maghiar Sforţările reacţiunei de a se ţine la putere cu orice mijloace şi cu orice fel de oameni — îşi dă roadele. Mai mulţi „notareşi“ alungaţi de mişcările naţionale din toamna anului 1918, de către poporul român împilat şi exploatat sub stăpânirea maghiară ai căror tnerete erau, „ domnii notari“ — văzând acum că iarăş revine regimul de împilare şi exploatare, pretind să li se dea satisfacţie pentru că au fost scoşi din satele noastre pe acele vremuri. Ba, fostul notar maghiar din P.Cămăraş, judeţul Clujului, face chiar proces preotului român şi altora din acel sat, cerând o despăgubirea de câteva mii coroane. Iată rezultatele unei false devize de „ordine !“ Niciodată nu ar fi îndrăznit aceşti oameni să-şi ridice capul, dacă nu venea la putere reacţiunea prezidată de un general glorios dar bolnav de vanitate şi fără pic de pricipere pentru vieaţa de stat. Niciodată „domnii notari” ai lui Octavian Goga nu înviau din morţi, dacă nu îi chema la vieaţă însuşi cel ce îi condamnase la moarte! După rehabilitarea mangliştilor, fatal trebuia să urmeze rehabilitarea tiszaiştilor... Pe ce mânie competentea ai încăput sărmană ţară românească!!! Numărul I Cocoană Afiui II. Numărul 114. Ce spune un alegător Primim dinafară acest articol ale cărui violenţe de esplică prin o iubire de neam adânc îndurerată. Campania electorală se lămureşte mereu. Guvernului i se face răcoare în piept, democraţia devine tot mai serioasă, mai conştientă de menirea ei de-a răsturna, odată pentru totdeauna, absolutismul guvernamental. Misiunea Ardealului acum aceasta este: Hotărând triumful democraţiei, el va înzestra România cu garanţiile morale, că încercări de atentat la voinţa poporului nu se vor mai face. Hotărând triumful democraţiei, Ardealul îşi va asigura şi interesele sale, care sunt: frăţia vecinică, dar şi netulburată, cu Regatul vechi — absolutismul o tulbură şi o împiedică!; apoi întemeerea, aici, a unei vieţi moderne serioase, pe care cei doi Octaviani, calfe averescane, nici nu au visat-o; apoi, întărirea românismului din Ardeal, de care cei din ţară nu-şi bat capul, deorece nici în ţara încă mică nu şi-au bătut capul cu el, greco-bulgărimea este încă vie în instinctele lor, pe care M. Eminescu le-a înfierat în mod neperitor. Acestea sunt interese generale româneşti şi speciale ardeleneşti. A le părăsi însemnează a trăda Ardealul! Deci: cine va da acum mâna cu ciocoii contra celor cu dragoste pentru unitatea sufletească , pe care dl Averscu (care nu mai e general, ci simplu: dl Averescu) o ţine în loc, este trădător ? Cine se uneşte cu cei doi Octaviani atât de ne-Auguşti, dar prea Kristoffy şti în apucături, este trădător! Cine, dintre ardeleni, nu dă Ardealului ajutor ca să se romanizeze, ca să-şi asigure elementul românesc; cine priveşte indiferent la modul cum Octavianii lui Kristoffy aţâţă pe secui şi maghiari la cereri, cari trec dincolo de hotărîrile dela Alba-Iulia, este trădător! Guvernul Averescu mai voeşte să ne prefacă într'o turmă de sclavi cari votează. Administraţia a fost înjosită cu ordinul de-a se ocupa de alegeri, de-a spiona: cine sunt cei ce nu trec la fostul general şi cu ce mijloace trebuie aduşi la dânsul. Armata fostului general este acum administraţia astfel degradată. Este, însă, o ruşine să ne lăsăm bătuţi de o administraţie care-şi uită de datorie şi se preface în ienicerism electoral. Multă lume nu are idee clară despre ce va însemna înfrângerea ienicerilor electorali ai guvernului. S-o spunem: înfrângerea aceasta va fi o auroră, o liniştire a poporului care va fi de-aici înainte sigur că voinţa lui va decide de soarta lui, o mântuire a demnităţii naţionale, care este condiţia morală a oricărei precumpăniri în stat. O naţie înfrântă de electori mercenari repeziţi asupra ei de nişte inconştienţi, nu este o naţie cu drept la stăpânire. Aceasta Ardealul să şi-o însemneze bine! Bine de toţi! Aşa s’au lăsat Ungurii să fie înfrânţi de canaliile politicei budapestane; şi azi — unde-s Ungurii ?!! Ardeleni, feriţi-vă de-a vă face vinovaţi de căderea în dispreţ şi în prăpăstiile vieţii politice bolnave. Fiţi demni, ca să puteţi domni în Ardeal! La vot, deci, ardeleni, contra guvernului! La vot, deci, contra tuturor cari s au băgat slugi inconştiente la opera de înjosire politică şi civilă a popomlui nostru! La vot, pretutindeni, contra oricărui candidat averescan, contra tuturor candidaţilor care au sprijinul guvernului. Cine va asculta de sfatul acesta, va putea zice că şi-a salvat sufletul! S. P. Guvernul „ordinei“ duce ţara la anarhie! Din nenumărate circumscripţii ne vin ştiri despre adevărate aziatisme, comise de preşedinţi ai alegerii, cu ocazia prezentării candidaturilor. In disperarea lor pentru situaţia nefavorabilă guvernului în întreagă ţeara, preşedinţii hiper-devotaţi guvernului, resping sub fel de fel de pretexte, candidaturile opoziţionale. Cu predilecţie resping candidaturile Partidului Naţional Român. Astfel în judeţul Bihor, candidaturile noastre în circumscripţiile Bellu, Tileagd şi Marghita, au fost respinse pe motiv că alegătorii care iscălesc propunerea de candidare nu îşi legitimeaza identitatea... Nicăiri în legea electorală nu se cere aceasta legitimare. Clauzula de verificare a primăriei, pusă sub iscălituri, este totodată şi un certificat de identitate. Cum vin totuş preşedinţii să pretindă legitimarea identităţii? Evident că au instrucţii „de sus”. Dar aceasta este o situaţie intolerabilă ! Guvernul dlui Mocsonyi Antal a venit la putere trimbiţănd în lumea largă, că în 24 de ore va face din Romănia-Mare cea mai fericită ţară de pe faţa pământului. Dacă după o stăpânire de trei luni de zile acest guvern în loc de mulţumire generală aduce ţării destituiri, rechiziţii preţuri urcate, datorii înmulţite, teritorii pierdute, prefecţi-jandarmi şi preşedinţi de alegere ca cei de sus — va izbuti în scurtă vreme, să întroneze iarăş anarhia legilor, înlăturată cu atâta trudă de adevăraţii patrioţi, cari au organizat Transilvania românească. La câte ne mai putem aştepta dela acest guvern!? Ferească Dumnezeu să mai stăpânească ţeara o singură săptămână — căci o duce în prăpăstii! Cum vorbea un averescan de azi cu Moldovan Gergely în 1916 Cluj, 28 Februarie 1916. „Duminecă la amiazi am cercetat pe Moldován Gergely, să-i aud părerea despre „Vérszerződés“* (Pactul de sânge), ce i-o dusesem cu câteva zile înainte spre cetire. Era tocmai ocupat cu scrisul. Conversaţia am început’o româneşte dar el a dat’o pe ungureşte ci fireşte i-am urmat. Ese la iveală, că a cetit abia jumătate piesa, împiedecându-se de câteva expresiuni şi plictisit de „lipsa de acţiune“ — a aruncat’o la o parte. Din toată vorba ese nemulţumirea cu felul de a trata „gingaşa chestie a naţionaliştilor.“ Nu-i permis să ating nimic ce supără pe unguri, cum aminteşte Bándy întrun loc de 1848. . . Vezi — zice, eu scriu o piesă nouă; iată-o (la asta scria, când am intrat) „Kosztán bácsi unokái“., Nepoţii lui badea Costan). Aici prezint pe un seliştean bogat şi cult cu costumului naţional. El are un fecior, pe care îl creşte în Budapesta şi-l face medic. Are o fată foarte bine crescută, dar umblă în cătrinţă. E vecin cu solgăbirău şi trăesc foarte, bine. Solgăbirău îi ia fata şi are mulţi nepoţi. Nici nu se pomeneşte în presă, că unii sunt unguri, alţii români. Asta se vede numai din costume. Aşa trebuie tratată chestia. . . Zice, că Galambos foarte bine a ales tema şi tare nimerit a întitulat piesa, dar’ n’a lucrat’o bine. Ce am cetit eu până aci, la jumătate trebuie ţîpat din ea. . . — Dar de aici încolo e tot mai interesantă şi cam la urată culminează. Ii spun desvoltarea şi-m i place tendenţa, încât promite a o ceti întreagă. — Janovics, desigur nu o primeşte. Eu am legături cu ei, zice, cu Hetényi, dar să văd ce de ea. — Rămâne să-mi scrie opinia lui. Din vorbă în vorbă trecem la politică. Aminteşte de broşura lui „Orosz kéz Romániában“ (Mâna rusească în România ) — Mi se pare, că vă înşelaţi dacă credeţi, că Rusia mai are aşa mare influenţi în România. . . Ii expun (avereşeanul!) părerea mea cu noua generaţie, cu elevii lui Maiorescu, Mehedinţi . . . şi zice (Moldovan Gergely !) că bine ar fi de ar fi aş. . . Dacă vreţi să cunoaşteţi tendinţa piesei „Vérszerződés“—nu trebuie să vă bateţi capul, că o spune avereşeanul, el însuşi După părerea lui (23 II. 1916) răsboiul a creat o situaţie clară şi atitudinea poporului român în răsboiu, a răsturnat orice bănuială asupra patriotismului „nostru“, faţă de Unguri. Aşa vorbea acest domn în 1916,—înainte de a întra România în răsboiu şi zicea, că schimbarea produsă de marele răsboiu în judecarea chestiei (adecă a poporului român din Ardeal) să manifestă şi în piesa „Vérszerződés“ — scrisă cu tendenţa, că de s’ar da la teatru şi ara bine primită aici, asta ar putea să deicta : Galambos János. A dovi ralul , însă avereşeanul aşa apare, termine şi atitudinea României eventual (adecă să nu între în contra puterilor centrale). Câtă naivitate, câtă păcătoşenie! Şi astăzi acest domn zbieară, că Partidul Naţional nu vrea unirea cu România, că suntem separatişti, regionalişti. El vorbeşte, care scria piese tendenţioase cu scopul de a propaga înfrăţirea maghiaro-română ! Strigă, că el e bunul român, şi în loc să se ascundă dinaintea oamenilor, cutrieră satele cu automobilul, şi prosteşte oamenii noştri cu fel şi fel de făgăduieli fără rost. Tot acest domn a făcut şi declaraţiile faimoase din 1916 în ziarele ungureşti din localitate , când a întrat România în răsboiu. Intrarea în răsboiu a României însă har Domnului, i-a periclitat succesul piesei şi ajungerea scopului — pentru care era scrisă „Vérszerződés“ cu atâta pathos. De se va cere vom publica şi unele scene din această piesă — ca să se vadă că dl candidat de deputat al partidului aşa numit al poporului cum a apărat interesele naţionale şi cum a susţinut idealul de unire în bieţii noştri oameni subjugaţi. autor Conferinţa de la Spaa Paris. — Millerand şi Lloy. George se vor întâlni săptămâna viitoare la Londra pentru a hotărî programul Conferinţei de la Spaa. Banatul cu Partidul Naţional Din toate părţile, unde a pornit la luptă în alegeri Partidul Naţonal Român, primim cele mai bune ştiri. Conducătorii partidului nostru, dnii Iuliu Maniu şi Alexandru Vaida sunt aşteptaţi pretutindeni cu multă însufleţire, iar candidaţii partidului sunt încunjuraţi cu cea mai mare dragoste. In Banat Partidul Naţional Român. Abia acum către sfârşitul campaniei electorale poate să organizeze adunări populare în stil mai mare, la care iau parte şi şefii partidului. Astfel aflăm, că se fac mari pregătiri şi se aşteaptă cu nerăbdare sosirea dlui Alexandru Vaida-Voevod, care a promis, că va lua parte în zilele de Rusalii la vreo 2-3 adunări ce se vor organiza în Banat. Şi până atunci însă bănăţenii, ţin să-şi arate alipirea lor către Partidul Naţional Român, prin telegrame călduroase, adresate dlui preşedinte dr Iuliu Maniu. Iată una dintre aceste telegrame: Dlui Iuliu Maniu, Cluj. Sânmiclăuşul-Mare, 25/5 1920. Adunarea Partidului Naţional din circumscripţia Sânmiclăuşul-Mare ţinută la 23 Maiu, votează unanim cu cea mai mare însufleţire neclintită încredere şefilor Partidului Naţional Român şi promite ferm, că va sprijini pe candidaţii acestui partid, atât pentru Cameră, cât şi pentru Senat, cu întrebuinţarea tuturor forţelor sale. " (ss.) Preşedinte, Bichicean fost senator.