Patria, septembrie 1920 (Anul 2, nr. 187-209)

1920-09-26 / nr. 207

Pagina 2 Aviz Avem onoare a aduce la cunoş­tinţa că am deschis Banca pentru circulaţia mărfurilor, Soc. Anonimă în Braşov, Strada Vămii Nr. 17. Primim spre cea mai solidă şi promtă executare afaceri de Banca, mărfuri si comision de tot felul. Pentru deposite simple bonificăm 4% şi pentru deposite cu termin 4V2°/0 Cu toată stimă Direcţiunea Băncei pentru circulaţia mărfurilor, Societate Anonimă Friedrich Cell m. p., Dr. Rudolf Cell m. p., preşedinte, director. 1188-2-2 Nr. 4952­920. Cons. or. Concurs Pentru întregirea posturilor vacante la Primăria oraşului cu cons­­iu Sighişoara şi anume: 1. Prim notar orăşenesc. 2. Două posturi de oficianţi de dare se pubtca concurs cu termen de 30 zile calculate de la apariţia în Gazeta Oficală a comisiunei regionale de unificare din Cluj.­­ Reflectanţii î­şi vor înainta cere­rile .Primăriei oraşului, prevăzându le cu actele de cvalificaţie descrise, cu certificat de naştere, document despre activitatea din trecut, document despre împlinirea datorinţelor militare, atestat despre starea familiară şi declaraţiunea despre limbile ce le vor cerse şi scriu. Rstribuţiunile acestor posturi sunt conform normelor în vigoare. Sighișoara, în 13 Septemvrie 1920. 1184 9­ 2 Consiliul Brăsânesc. Dela oficiul sanitar superior al județului Bihor. Publicaţiune de licitaţie In scop de arendarea minelor apar­ţinând fondului bisericesc ort. or. dn Bucovina ş. a.: A) a minei de mangan în Jacobeni, B) a minei de pirita în Fondul— Moldovei—Valea—Luizov, împreună cu toate privilegiile, terenuri, clădiri, instala­­ţiuni de maşini şi altele, ce le aparţin, pe termin de 25 ani, s'a escris licitaţie pub­lica cu oferte închise pe ziua de 2 Octom­­vrie 1920 ora 12 ameazăzi. Terminal aceasta se amână pe ziua de 2 Ianuarie 1921 ora 12 ameazăzi. Condţiunile de arendare „A“ şi „B“ se află la Direcţia Generală unde amatorii pot lua cunoştinţă de dânsele şi pot fi obţinute de la acest oficiu prin trimiterea câte a 20 lei de fiecare. Informaţiuni asupra obiectului aren­­dărei se dau la Direcţia Generală, sau la Administraţia minelor în Jacobeni. Direcţia Generală a bunurilor 1192 2 3 bisericeşti. Nr. 405-920. CONCURS Conform decret, lege XXI. § 134 public con­crs pentru primirea dreptului de a deschide a II. fa­­marie în Margitta (numărul locuitorilor 41197) judeţul B­hor, cu termen de 30 zile de la apariţia acestui comunicat în ziare. Cererii de instruate cu certificat de petiţienie, de l­­ez, de sănătate, despre serviciul anterior, de moralitate şi diploma de farmacist, adresate: Ministerul de Interne Secretariatul General al Salub­rităţii şi Asistenţei publice sunt a se tri­mite oficiului sanitar superior al judeţului Bihor Oradea Mare, Oradea-Mare, la 1 Sept. 1920. Dr. Nicolae Popovici, 1*P5 2—2 asdlic primar crn­­­dst. f „COROANA“ INSTITUT DE CREDIT ŞI ECONOMII S. P. A. Primeşte­­ cu prod­­ocoardă în potecare Finanţează deri cori mutându-şi sediul de la Bistriţă la CLUJ şi-a început activitatea în casa proprie din PIAŢA CUZA-VODA Nr. 9. epuneri spre fructificare snt urcat­­iprumuturi cambiale, hi­­i, pe lombard­ele, şi ia parte la întreprim­­­erd­ale şi industriale. BANCA CENTRALA PENTRU INDUSTRIE SI COMERŢ, s. p. a. CLUJ_____________ Convocare Domnii acţionari ai Băncii Centrale pentru industrie şi comerţ s. p. a. Cluj, sunt con­vocaţi în adunarea generală extraordinară în localul Camerei de Comerţ din Cluj pe ziua de doi în 14 octomvrie a. c. la ora 9 a. m. ORDINEA DE ZI: 1. Hotărâri asupra fuziunii cu institutul de credit şi economii „HA­ŢIEGANA“ din Haţieg şi cu institutul de credit şi economii „LUMINA“ din Sibiu. 2. Schimbarea articolelor următori din statute: 1, 4, 5, 0, 7, 8, 9, 10, 11, 14, 15,, 16, 17, 18, 19, 20, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 33, 34, 36, 38. 3. Votarea statutelor fondului de pensiune al funcţionarilor. Domnii acţionari cari doresc a lua parte la aceasta adunare generală, sunt rugaţi a se prezenta deja la 8 ore, spre a se înscrie și legitima­ Cluj, la 26 Septemvrie 1920.­­ 1216—1 —3 CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE. „PATRIA“ Sfatul negustoresc — O nouă platformă maghiară în lupta economică — Văzând noua direcţie a luptei econo­mice a elementului românesc, condusă cu vigurozitate şi conştiinţă, deşi cu o totală lipsă de concurs d­in partea acelora cari erau datori să-l dea, elementele streina în­cearcă să reacţioneze cu dibăcie. In urma câtorva consfătuiri elemen­tele streine au hotărât, să se organizeze pentru a-şi salvgarda interesele, înlăturând prin toate mijloacele elementul economic românesc. Mijlocul principal a fost găsit în for­marea unui stat negustoresc, care să se sprijine pe organizaţia solidă a celui din vechiul Regat, de care să se servească îm­potriva elementului economic românesc de aici. Majoritatea elementelor streine, în special şoviniştii maghiari s’au opus cu tărie în contra conlucrărei cu vechiul Re­gat, deci cu vie­aţa economică românească. După lungi tratative, şi în urma ex­plicaţiilor foarte convingătoare date de di­rectorul Camerei­ de comerţ, d­in această acţiune fiind implicată întreaga cameră de comerţ, care e formată aproape în între­gime din streini, — au primit ca să se servească de români pentru a lovi în ro­mâni. Primul act făcut, a fost o listă a ce­lor tari au primit ordin de evacuare, apoi alcătuirea unui comitet provizoriu. In acest comitet, pentru a induce în eroare organizaţia centrală a statului ne­gustoresc din Bucureşti, a fost strecurat şi dl Al. Anca, librar, singurul şi cel din­tâi negustor român favorizat de autorităţi, căruia i s’a dat două localuri în centru: unul pentru librărie şi altul pentru tipo­grafie. Ultima consfătuire a avut loc la 29 August, pentru care nu s’a făcut nici o publicaţie, avându-se gri­je însă ca să fie chemaţi toţi negustorii streini şi acei ro­mâni cari din eroare primiseră ordin de evacuare. In ziua de 5 Septemvrie au şi inau­gurat acest sfat negustoresc, chemând dela Bucureşti pe preşedinte, dl Gheorghiu, ne­­anunţând aceasta decât într’un ziar ma­ghiar­­ chiar în ziua inaugurărei, pentru a nu lua cunoştinţă şi negustorii români, cari ar fi protestat. La adunare, au luat parte şi trei negustori români invitaţi per­sonal de dl preşedinte al Camerei de co­merţ, ca o simplă politeţă, din cauza relaţiilor personale ce le are cu dnii Anca, Florea şi Anton Pop. Cursa întinsă celor din Bucureşti reu­şise. Dl Gheorghiu, care este şi omul gu­vernului, s’a găsit la un moment dat nu­mai între streini, fiind vinovat de opera înfăptuită de­oarece nu este nici organiza­tor şi nici cunoscător al vieţii­ economice româneşti de aci. Altfel, ar fi ştiut că în Cluj există de peste 30 ani o Reuniune a comercianţilor şi şi industriaşilor români, care nici­odată nu a avut sprijinul Statului românesc. Dar, lovitura pusă la cale a fost de­mascată de comitetul Reuniunei care, gă­­sindu-se adunat la o consfătuire, a fost a­­nunţat şi s’a dus in corpore ca să prote­steze împotriva modului cum streinii, cu ajutorul a doui-trei români şi a dlui Gheorghiu voiau să lovească de moarte vieaţ­a econo­mică românească. Consfătuirea a fost prezidată de pre­şedintele Camerei de comerţ, iar dl Dandea făcea pe tâlmaciul, ceea ce dovedeşte că era mai mult un sfat maghiar decât unul negustoresc. După ce a ţinut un scurt discurs, pre­şedintele a citit lista comitetului, care a fost ales prin aclamaţii. Pe această listă pe lângă dl Anca, au mai fost trecuţi încă două comercianţi români, fără a fi între­baţi şi cari veniseră la şedinţă întâm­plător. Preşedinte­l Etuniunei comercianţilor a luat cuvântul şi cu toată energia a ară­tat că această constituire a sfatului negu­storesc s’a făcut in urma unor convocări dela om la om în ziua adunării şi s’a pu­blicat numai într’o singură gazetă maghiară, aşa că aceia cari nu ştiau ungureşte, ne­gustorii români, nu puteau lua parte. D-sa a declarat că se desolidarizează,­­ împreună cu toţi comercianţii români, de alcătuirea statului negustoresc, aşa cum s’a făcut. Dl Gheorghiu a căutat să justifice opera antiromânească pe care a prezidat-o şi de care este răspunzător, făcând afir­maţia că: „Negoţul este internaţional, nu are patrie“. Sfatul negustoresc a rămas aşa cum a fost constituit, adică o nouă platformă maghiară în lupta economică, în care se vor servi de o instituţie românească pentru a înghenunchia şi distruge comerţul şi in­dustria română din Cluj. Dl preşedinte al Reuniunei comer­cianţilor şi industriaşilor români din Cluj, protestând împotriva celor făcute şi luptând pentru românizarea economică a Clujului, va arăta dlui Gheorghiu că , dacă marfa inertă este internaţională, indivizii cari o fac să circule au o naţionalitate şi o patrie. Deocamdată însă noi, învăţătorii, să fim gata odihnă şi linişte pentru noi nu poate fi, până când această ruşine ce ni s’a aruncat pe cap nu va fi înlăturată. Aşa ceva nu putem suferi, pentru că în urma serviciilor ce le am făcut în trecut, în in­teresul neamului nostru, trebuie să fim as­cultaţi. Trebuie să facem totul, ca cei mari §1 §§ convingă, că legi pentru noi nu i bine să se facă fără noi ! G. Almăşianu, învăţător. Motive forţate —■ In chestia reformei şcoalei normale — Un alt motiv invocat de Secretariatul instrucţiei întru sprijinirea ord. prin care se reduce şcoala normală la 6 clase, est lipsa de profesori. Dacă este aşa Mini­sterul! se contrazice imediat, intr’un alineat din punctul al 6 lea al acelui ordin, când spune că, pe lângă şcolile normale exi­stente se vor mai înfiinţa din nou încă 6 şcoale cu câte VI clase. Admirabilă chivernisire. Şcolile normale ce au funcţionat în anul trecu­t abia au avut câţiva elevi. Astfel a putut să fie şcoală normală la care a existat clasă numai cu 3 elevi. Profesori au fost foarte puţini. Şi iată-ne asuma dintr’odată ajunşi în faţa necesităţii de a­­mai deschide din nou 5 şcoli şi a se prevedea şi pe acele cu pro­fesori. Oare nu ar fi fost mai bine, dacă nu s’a putut face ceva mai bun, în loc să se facă mai rău, să se lase ceea ce a fost încă câţiva,vreme aşa? N’ar fi fost lucru mai cuminte, ca­­ prin singurul mijloc ducător la scop — şi pe care i-am spus mai sus — să fi fost populate măcar acele şcoli normale pe cari le-am avut? In ceea ce priveşte corpul profesoral, suntem convinşi că a fost şi va fi întot­deauna la înălţimea chemării sale. Precum în anul trecut, fiind foarte puţini profesori la număr, au ştiut să facă ore în plus şi să conducă toate opt clasele, in anul acesta, — mai adăogându-i şi pa aceia pe cari dl ministru şi dl secretar au avut de gând să­­ numească la cela 5 şcoli normale din nou înfiinţate,­­ se făcea lucru foarte bun. Dacă în Germania simplii lucrători recunosc necesitatea de a lucra în plu­s pentru ţară, nu crede di ministru al in­strucţiei, că noi, oamenii şcolilor şi în ge­neral inteligenţa poporului român, nu putem fi mai pe jos decât acei lucrători germani. In tot cazul, era lucru mu logic să avem mai puţine şcoale normale pline de elevi, decât mai mult, însă, când intri în vre­o clasă, să fi împedecat în predare de ecoul glasului teu reflectat de păreţi, care are numai 2—8 şco­ali. Motivul al p­rulea este răsturnat prin înţelegerea celor spuse la contra mo­tivului al treilea. Cum poate dl ministru să vorbească de lipsa edificiilor încăpătoare, când aceste edificii la şcolile normale din anul trecut n’au­ avut ce cuprinde îa ele şi într’o vreme din cauza marei lipse de elevi şcoala normală din Deva era să fie con­topită cu cea din Zi­lau şi numai î­n nă­­­dejdea, că măcar în anul acesta se vor în- I serie ia ele elevi intri un număr core­spunzător au rămas separate? Şi iată că până nici nu s’a început anul şcolar, vine dl secretar şi motivează ord. diui ministru cu lipsa da edi­ficii încăpătoare, care lipsă a redus şcoala normală la 6 clase. Lăsăm să judece ori­cine şi să vadă întru cât poţi să primeşti de bune şi bazate ordinele mai marilor noştri cari dirijează instrucţia ţarei. Prin motivul al cincelea am­ar Se­­cretariatul General din Cluj recunoaşte implicit netemeinicia ordinului său şi­­a ministeriului din Bucureşti.­­ Din felul cum a fost stilizat acest aliniat ai impresia omului, care cu greu se desparte de o lume existentă mai bună, ca să facă iarăş proba vieţii unei lumi trăită de demult, unei lumi părăsite toc­mai din cauza incapacităţii ei de al ferici. Cu greu te poţi despărţi de scule mai bune, mai perfecte, pentru a adopta din nou instrumentele ruginite şi de un for­mat vechi, cu cari nu te-­i putut ajuta nici atunci în lumea de mai înainte şi ai fost silit a ţi căuta altele. In acest al­inat, care cuprinde în sine motivul al cincelea se arată printre site, cum trebuie să fie şi ce se aşteaptă de la învăţătorul de astăzi. In aliniatul ce cuprinde motivul al şaselea, — se recunoaşte pe faţă că şcolile normale cu 6 clase, — pe lângă tot învă­ţământul restrâns, — sunt cu mult infe­rioare celor cu opt. Şi când vor permite împrejurările se vor introduce iarăş îmb­­nătăţiri, pe cari noi din Ardeal le-am a­­vut, însă domniile-voastra acum în mod necugetat ni le-aţi luat. Astfel văzând motivele aduse pen­tm susţinerea Ord. Circ. nr. 21091—920 al Ministerului Instrucţiei din Bucureşti. Secretariatul General Cluj, dându ne seamă de ele, cu drept cuvânt puteai numi acele motive, motive forţate. Scopul lor nu este altul decât să acopere o intenţia întune­cată, care dacă ar fi arătată pe faţă aşa cum este, ar produce o indignare de ne­descris în întreagă ţară.­­ Dacă însă în intenţia minis­terului din Bucureşti şi a Secretariatului General din Cluj nu era tendinţa de a opri evoluţia firească şi ordinul respectiv a fost dat fără să se cunoască stările faptice ale instruc­ţiei şi s­calei noastre poporale din Ardeal atu­nci motivele mai sus arătate sunt mo­tive inconștien­t. Avem toată încrederea că cei în drept, dându-și seamă de ceea ce au făcut vor reveni asupra acelui ordin și în inte­resul bune priceput al progresului general îl vor antoa. 26 Septemvrie 1920 Lucienne Caravillot la noi Celebra dansatoare franceză, dna Lu­cienne Caravillot, care de prezent petrece în Bucureşti va vizita în curând Ardealul dând câteva reprezentaţii. Eşită din academia de dana a Iza­­dorei Duncan din Paris, doamna Cara­­villot e propagatoarea unei arte noui şi în acela­ş t­mp antica, prin faptul că se împrospătează din izvorul sacru al ar­tei vechi greceşti şi egiptene. Dna Cara­­gillot , dansatoare impresionistă, marele său talent simplicitatea şi uşurinţa cu cari interpretează operele autorilor clasici i-au făcut faimă europeană. Dansul impresio­nist nu se rezumă la mişcări meşteşugite, cari fascinează ochiul, dar lasă rece sufle­­tul. Aci dan­­atoarea trăieşte dansând toate senzaţiile: iubirea, patima, durerea, tot ceea ce cuprinde în sine exprimă melodia pe ritmul căreia îşi potriveşte m­ădierile trupeşti. Iar aceste senzaţii, cu ajutorul ex­presiei, gestului şi mişcărilor sate, artista dansând ni le transmite nouă Dansul ei e deci fotografa vie a suflatului celui care a creiat muzica, arată toate nuanţele acestui suflat subtilităţile, extazul tot de care a fost cuprins în clipa cea sfântă a inspi­raţiei şi dă expresia operai lui, cum nici o artă pe lume — nici poezia, nici pictura nu-i poate da mai bine. Dansul impresionist e puţin cunoscut în părţile noastre. In unele oraşe din Ar­deal a dat încă înainte de isbucnirea răs­boiului câteva reprezentaţii de felul acesta dansatoarea ital­ană Rita Sachetto. După cât se presupune, dna­ Lucianna Caravillet sa poartă cu gândul să înfiin­ţeze o şcoală de dans în Capitala Româ­niei, după modelul celei din Paris. D-sa are simpatii pentru români, iar ceea ce o apropie de noi mai mult poate fi şi faptul că e măritată după un român basarabean. Mai zilele trecuta a dat o reprezentaţie de dans pe scena Teatrului Liric din Bucu­reşti, interpretând arii din operele lui Grieg, Wagner, Chopin şi al­ţii. S-a bucurat de o critică foarte favorabilă a presei din Ca­pitală. Cetind elogiile aduse de ziare, ne place să credem că vizita doamnei Lu­­sienne Caravillet îa noi va fi o revelaţie sufletească pentru toţi aceia ce se mai în­chină frumosului şi artei adevărate. Oligarhia şi partidei poporului Celui care s’a amestecat într’un me­diu cu apucături despotice, nu-i poţi setemba firea. El face ceiace şi înaintaşii lui au făcut. Inşală şi asupreşte cum şi părinţii săi au înşelat şi asuprit, calom­niază, jigneşte şi Atee tot ce îl îndeamnă putregaiul său sufletesc. Aceste consideraţii îţi vin în minte fără voie, ori de câte ori este vorba de poli­tica vechilor partide, inclusiv partidul ave­resean. Nici un urmaş al oligarhiei nu des­­m­inte pe înaintaşul său. Fiecare cum pă­şeşte în societate sau în politică, trebuie să se dovedească in stare a reprezenta fidel pe înaintaşii săi.­­ Să luăm spre pildă partidul poporu­lui, partid nou, dar cu fond oligarhic, şi să-l examinăm. De la un capăt la celalalt al acestei asociaţii, găseşti aceiaşi oameni de afaceri, aceiaşi nărăviţi de domnie, aceiaşi asupritori. Ţara e sărăcită de pa urma răs­­boiului, ţara e sleită de puteri de pe urma groaznicului efort, totuşi, inşi bine ca la Ţara Românească nici într’o parte a lumii nu se trăeşte. Poate nega cineva? Toată lumea e luxoasă, toată lumea petrece, toată lumea mănâncă bine. Dar, în dosul­ acestei lumi geme o altă lume pe care noi nu o vedem, şi care stă prinsă în căngile mizeriei şi nu ştie că alţii răvăşesc rosturile şi munca ei amăgind-o şi speculând-o. Ce face însă partidul poporului? Dar cine nu ştie ce face ? Aceleaşi lucruri pa cari la-au făcut înaintaşii săi. Căci acest partid a avut înaintaşi cari se trag din fanar şi cari au bătut cu biciul la scară şi au râs când sângele de iobag a curs. Partidul poporului năimit de afaceri şi cointeresări, practică aceleaşi obiceiuri pe cari ciocoii cei lacomi din vremurile de urgiş care au bântuit această ţară le-au practicat apăsând şi schingiuiau poporul. Şi ce e mai trist e că chiar oameni din popor ai căror părinţi au fost iobagi, ajunşi astăzi împărţitori de dreptate în loc să se supună voinţei poporului ascultându-i nevoile, ei au împrumutat obiceiurile vechi­lor fanarioţi. Priviţi Tăslăuanu, vestitul şi memorab lui Tăslăuanu, înpărţitor de mi­lioane şi prezidentul afacerilor de jăfuire. Mergem la faliment cu astfel de po­litică. Mergem la un inevitabil chiar. Par­tidul poporului dă foc dedesubtul cazanu­lui şi face ca lichidat din năvală să preseze pereții de fier.

Next