Pentru Socialism, ianuarie 1961 (Anul 12, nr. 2166-2190)

1961-01-24 / nr. 2184

——|----- tribun ® directorului de cămin cultural Problema cheie: conducerea colectivă din perioada de iarnă, căminul, consiliului de conducere? în ori­f cul rural din Suciu de Jos desfă­șoară o rodnică activitate. In a­­fară de instruirea celor trei­ for­­m­ațiuni artistice (echipă de dan­suri, cor și teatru) au loc săptă­­m­înal diverse acțiuni culturale. Căminul e mai totdeauna populat i de oameni. Are loc la ședința cer­cului de cultură generală, ba fecară literară, prezentări de cărți, o­feri recenzii, ba o „călătorie i­m­a­­rginară pe hartă“. Despre celelalte forme de activitate ca cercuri de fcu­­t, cercul agrozootehnic nu m­ai vorbesc; ele au intrat, ca să zie așa, în tradiția satului. Nu Voi vorbi pe larg nici despre folo­sirea sălii de club a căminului. E destul dacă arăt că oamenii se simt deseori atrași aici de jo­cul de șah și de aparatul de ra­­dio care le stau oricînd la dispo­ziție. Referindu-ne deci la formele de Activitate enumerate mai sus, pu­tem preciza că în formațiile artis­tice sînt cuprinse 48 de persoane (n­umai tineret), iar la diferite manifestări organizate la cămin am contat de­ fiecare d­ată pe un minim de 50 ascultători. Există bineînțeles și cazuri (spectacole, conferințe), cînd la cămin se a­­dună peste 400 oameni, umplînd pînă la refuz sala de ședințe. Un mare succes al nostru este că am reușit să antrenăm în par­ticiparea la cămin nu numai tineri, ci și oameni în vîrstă. Pasiunea colectivistului Z. Nadiș, de pildă, este călătoria imaginară în jurul hăr­ții și studiile despre pomicultură. Ea pînă . și Filip. Victor, în vîrstă de 72 de ani, colectivist și el, se in­teresează de pomicultură și zoo­tehnie, citind tot ce există în a­­cest domeniu la biblioteca cămi­nului. Pe el l-am folosit în mo­bilizarea la cămin a celor mai vîrstnici, care-și zic că „dacă vi­ne moș Filip puteau veni șî noi“. Realizările se datoresc conduce­rii colective a căminului cultural, lucru­ care la noi nu este o vorbă goală. In satul nostru, munca cul­turală nu cade numai pe umerii­­ directorului de cămin și a învăță­torilor. In consiliul de conducere ai căminului cultural, compus din membri, au fost alese persoane de răspundere: tovarășul Șofron Bota, secretar al organizației de partid, tovarășul Grigore Hogno­­giu, directorul școlii, tovarășul loan Zob­, bibliotecar, tovarășul loan Lazăr, secretarul organizației U­ T.M. etc. In afară de aceasta, în diferite acțiuni putem conta pe un colectiv lărgit alcătuit din co­lectiviști și oameni din sat.­­ Cum ne ajută practic membrii NICOLAE NECHITA directorul căminului cultural din Suciu de Jos NOTA REDACȚIEI In zilele reci și scurte de iarnă oamenii muncii de la sate dispun de mai mult timp liber. Aceste zile căminul cultural trebuie să le consacre celei mai intense activități de culturalizare a maselor. Inaugurînd această rubrică, redacția se adresează directorilor căminelor culturale din regiune, oferindu-se coloanele ziarului pentru popularizarea celor mai bune metode de muncă culturală în perioada de iarnă, unul rînd luînd în discuție toate problemele căminului și interesîn­­du-se de activitatea lui. Iar în al doilea râd, prin sprijin concret. Cel mai mare ajutor l-am primit din partea organizației de partid. De nenumărate ori tovarășul se­cretar a fost în mijlocul nostru,­­ îndrumîndu-ne și orientînd activi­tatea înspre scopurile ei principa­le. Organizația de partid s-a in­­­­teresat îndeaproape și de asigura­rea bazei materiale a căminului. In­mobilizarea tineretului la dife­rite forme de activitate culturală un ajutor substanțial l-am primit din partea organizației U.T.M. Chiar dacă nu am reușit să-i re­crutăm pe toți ca membri în for­mațiile artistice, de la spectacole, ședințe de cerc sau alte manifes­tări culturale sînt nelipsiți. De curînd căminul nostru fost dotat cu un aparat de proiec­a­ție și acum în comuna noastră filmele rulează săptămînal. Cît despre vînzarea biletelor, aceasta va fi asigurată prin încheierea u­­nui contract cu gospodăria colec­tivă. Căminul cultural a căutat să fie de folos colectiviștilor, or­ganized conferințe despre podăriile colective milionare, gos­în­­silozarea porumbului etc. Conducerea școlii ne-a dat con­cursul în realizarea programelor pentru elevi și tineret, iar biblio­tecarul în organizarea recenziilor și prezentărilor de cărți. S-a vorbit ceva mai sus despre colectivul lărgit care ne sprijină permanent în diferite acțiuni. Co­lectivistul Gheorghe Pop este ne­lipsit de la programele El se interesează în special noastre, des­pre menținerea disciplinei, păstra­rea avutului obștesc și mobilizarea oamenilor la cămin. Ionel Nechi­ta, tot colectivist, e de asemenea preocupat de problemele căminu­lui. Dacă vedeți astăzi un dru­meag pietruit care pornește din uliță și se oprește în pragul că­minului, asta e numai fiindcă Io­nel Nechita a venit cu ideea: „De ce să aducem noroi pe tălpi întot­deauna? Haidem să organizăm un pic de muncă voluntară și așternem pietriș“. Pe mine personal tare mult m a bucurat propunerea. Și nu de altceva, dar mi se pare acesta un semn că așezămîntu­l nostru cultural a ajuns aproape de inima oamenilor. Pentru o recoltă bogată de sfeclă de zahăr La gospodăria agricolă colectivă din­gurulung, în anul trecut s-a cultivat pentru prima dată sfecla de zahăr, obținîndu-se o produc­ție medie de 20.000 kg la hectar datorită faptului că terenul a fost pregătit din timp. Pentru a obți­ne în acest an o­ producție și mai mare de sfeclă de zahăr, pe te­renul destinat acestei culturi și pe întreaga suprafață ce va fi însă­­mînțată în primăvară acum se transportă îngrășăminte natura­le. Pînă în ziua de 16 ianuarie s-au transportat cîte 30 de tone la hectar pe o suprafață de 15 hec­tare. PENTRU SOCIALISM Aspect din sala de extracție a ulei­ului de la fabrica „Ardealul" din Carei. Din istoria luptei dintre materialism și idealism în biologie De prof. dr. V. Preda Cuceririle actuale ale științei despre apariția, creșterea, dezvol­tarea și moartea ființelor vii sunt atît rodul strădaniei numeroșilor căutători ai „secretului care și-au dedicat activitatea vieții“, în decursul istoriei studierii tainelor ascunse într-un organism viu, cu mijloace mai mult sau mai puțin rudimentare, cît și rezultatul des­coperirilor recente ale oamenilor de știință care dispun astăzi de mijloacele cele mai moderne ale tehnicii. In broșura sa, prof. dr. V. Preda urmărește istoria cerce­tărilor legate în special de cîteva probleme mai importante ale bio­logiei: originea vieții pe pămînt, transformarea viețuitoarelor, dez­voltarea omului, transmiterea ca­racterelor la urmași etc. Prin datele științifice pe care le-au furnizat aceste cercetări, ca­re permiteau cunoașterea tot mai aprofundată a esenței vieții, au demonstrat tot mai clar și mai combativ netemeinicia credințelor mistice­ și religioase ■ despre,și despre celelalte viețuitoare. Un bogat material informativ dezvă­luie cititorilor faptul că istoria biologiei se manifestă ca o arenă de luptă aprigă dintre ideile re­trograde mistico-religioase repre­zentate prin idealism și ideile îna­intate, rod al cercetărilor științi­fice asupra materiei vii, reprezen­tate prin materialism. Autorul prezintă într-o formă critică teoriile idealiste în biologie și analizează trăsăturile biologiei mo­derne materialiste care, continuînd tradiția progresistă a savanților transformiști Lamarck, Darwin, Haenckel și ridicînd-o pe o treap­tă superioară prin cercetările noi ale lui Miciurin, Pavlov, Lîsenko, confirmă justețea tezelor m­ateria­­list-dialectice și în domeniul bio­logiei,. j N-a eliberat bilete în ziua de 14 ianuarie a.c. în fața autogării din Cărei mare număr un de cetățeni așteptau să plece cu auto­buzul 50.306 pe ruta Căreia An­­drid. Un afiș a­­șezat la casa de bilete aducea la cunoștință că biletele de drum vor fi eliberate în autobuz. Ce-i drept, așa s-a și întîmplat, dar cu deosebire că taxatorul încasat banii de la toți călătorii, a însă a uitat să elibereze­ bilete pentru toți. Așa s-a întîmplat cu cei 7 călători care au călătorit pî­­nă la Tiream,­ achitînd fiecare pre­țul de 3,50 lei. Printre acești că­lători se numără Teofil Florian, Nicolae Făt și alții din Tiream. Conducerea P.R.T.R. Satu Mare trebuie să ia măsuri ca în viitor acest taxator „econom“ să nu mai încaseze bani fără a elibera bilete. Vasile Pop corespondent P.T.T.A. Băsești unde aparține satul Odești, să ia toate măsu­rile pentru , ca ziarele și revistele abonate să ajungă toate și la timp îr­ m­îinile abonaților. M. Chișu corespondent Mărfuri din abundență în acest an, lației," în comuna zilor. Noul magazin, care s-a deschis nu demult, este aprovizionat cu mărfuri din abundență. Gestiona­rii Aurel Vlasin și Simon Maier își fac datoria cu conștiinciozitate, servind cu plăcere cumpărătorii. Planul este întotdeauna îndepli­nit și depășit. Petru Duma corespondent Abon­ai... fără ziare De șase luni ziarul „Pentru ‘*f/j socialism“. In a­// --­­cest interval u­unele ziare le-am primit, altele nu. De cîteva ori am stat de vorbă cu corner. [ factoru] poștal loan Andreica, care aduce ziarele în satul Odești (Cehu Silvaniei) și i-am făcut cunoscut acest lucru. El m-a asigurat că în fiecare zi aduce personal poșta cu ziarele și le predă difuzorului de­­ presă din sat, care are datoria să le distri­buie abonaților. Totuși, ziarele nu sosesc cu regularitate. De exem­plu, luna aceasta am primit zia­rul din 8 apoi, pînă în ziua de 12 n-am primit nici unul. Am vorbit și cu difuzorul nostru de presă Vasile Neamț. El afirmă că n-a primit ziarele de la factorul poștal. Ar fi cazul ca Oficiul La cinematograful „Minerul“ din Baia Mare rulează în premie­ră noul film românesc „Soldați fă­­­ră uniformă“ — producție a stu­dioului cinematografic „București“, realizată de Francisc Munteanu ca regizor și scenarist. Filmul evocă evenimente din pe­rioada cînd trupele ocupanților fasciști se retrag în derută. In a­­propiere de frontiera de vest a țării noastre un grup de hi­tleriști atacă un­ tren c­ondus de, mecanicul d­e locomotivă Bogdan, pun stăpî­­nire pe garnitură, și-l forțează pe mecanic să-i ducă dincolo de gra­niță pe pămînturi încă neeliberate. Bogdan cade prizonier. Scenele din lagăr sunt intere­sante, ele reușind să prindă carac­terele diferiților prizonieri, deose­birile lor morale și în concepția lor de viață. Unii nu vor să în­țeleagă importanța evenimentelor ce au loc, mai speră într-o reveni­re a mașinii de război hitleriste.­­Alții, așteaptă cu nerăbdare clipa eliberării, ei cred cu fermitate în victoria armatelor sovietice și vor să întreprindă acțiuni cu care să fie folositori armatelor eliberatoa­re care înaintează victorios. Unii prizonieri șovăie, nu știu nici ei ce să facă, nu se pot debarasa de vechile prejudecăți de care au fost îmbîcsiți, iar alții nu se dau înlă­turi nici în această situație grea să nu facă afaceri. Bogdan face cunoștință cu un prizonier sovietic: împreună ei în­tocmesc schița terenurilor minate de hitleriști și cu răbdare, vigilen­­­ță și migală pun la cale IUA p­lan evadare.­­­ Pe măsura apropierii frontului, viața din lagăr devine tot mai a­­gitată. Unii nu mai pot îndura în­cercările pr­in care trec și-și pun capăt zilelor. Alții încearcă să fu­gă, sînt prinși și executați. Cei care rezistă sînt îmbarcați în tren pentru a fi duși adînc în teritorii­le ocupate încă de fasciști. Prizonierul sovietic și Bogdan socot că a sosit momentul să-și pună în aplicare planul de evada­re. Ei reușesc să se strecoare din tren. Observă însă că au fost ur­mați și de un profesor de istorie, în care își pierduseră încrederea deoarece la început refuzase să se alăture planurilor lor. Fuga celor 3 este descoperită și se începe urmărirea lor. Pentru a-i scăpa pe prizonierul sovietic și pe Bogdan, profesorul se des­parte de ei și-i atrage pe hitleriști pe urmele sale, ceea ce dovedește schimbarea sa în zilele petrecute în lagăr, cînd dintr-un om șovăitor a devenit un om hotărît în acțiuni, care-și pune în primejdie viața pentru a-i scăpa pe tovarășii săi. După o serie de peripeții prin care trec cei doi fugari, sprijiniți de populația care așteaptă cu ne­răbdare sosirea armatelor elibera­toare, ei reușesc să scape de ur­mărire și să ajungă în teritoriul eliberat, unde predau schița teri­toriului minat de hitleriști. In filmul „Soldați fără unifor­mă“ spectatorii au prilejul să­ ur­mărească o interpretare reușită și de înaltă valoare artistică a rolu­rilor încredințate unor actori care le sînt cunoscuți din filmele anterioa­re. Trebuie remarcată creația lui Colea Răutu, care în rolul prizo­nierului sovietic a reușit să redea cu multă artă dîrzenia, tăria de caracter și umanismul ostașului sovietic. Mircea Constantinescu reușește să interpreteze cu multă naturalețe figura profesorului de istorie, care datorită influenței oa­menilor înaintați din lagăr se transformă și ajunge la o nouă înțelegere a realității. Liviu Ciu­­­lei în rolul lui Bogdan are o reu­șită creație a muncitorului înaintat, hotărît, gata să slujească interese­le patriei. Celelalte roluri principa­le ale filmului sînt interpretate de Lica Gheorgh­iu, Fory Eterle, Ion Atanasiu-Atlas, Dorin Dron, Nucu Păunescu și Mircea Sladek. Imaginea reușită a filmului, rea­lizată de operatorul Grigore Iones­­cu, și muzica compozitorului Theo­dor Grigoriu contribuie la succe­sul filmului, primit cu mult inte­­ns Ș Saltă spectator!... Un nou film romînesc „Soldați fără uniformă“ O SCENA DIN FILM Marți, 24 Tainuarie 1961' 3 ști din păduile Oașului. A trecut o zi încordată de mun­că. Cei din parchetele Goroha-Ne­­g­­rești și Valea Seacă au lăsat­­ apriere ferăstraiele mecanice și celelalte unelte să se odihnească. S-a înserat acum liniștea și întu­­nericul au început să pună stăpâ­nire pe tot cuprinsul pădurii. Ii­ab­anele confortabile așezate în mijlocul pădurii cel din Bixad, Huta, Tîrșolț, Negrești și din alte părți se odihnesc în dormitoarele calde și primitoare, înfășurați în pături groase și rufărie curată. Nu­mai Gheorghe Bocșa nu-și găsește somnul. Ascultă răsuflarea tovarăși­lor săi, se răsu­cește în pat, a­­runcîndu-și din cînd in cind pri­virea pe fereastra ce-și are expo­ziția spre locul de muncă. — Trebuie că am înaintat în noapte, își spune ridicîndu-se din pat. Apoi, cu pași domoli, se apro­pie de fereastră căutind să stră­bată întunericul cu privirea.­­Niciodată nu a iubit așa de mult pădurea ca acum. A venit aci să minuiască un utilaj nou, care a intrat pentru prima dată în pădurile din cuprinsul Oașului. E vorba de ferăstrăul mecanic, venit să înlocuiască joagărul ma­nual, care a trudit multe brațe omenești. El se frămîntă cum să organizeze mai bine lucrul pentru ca roadele muncii lor să fie cît mai bune. S-a hotărît ca împreu­nă cu ortacii să formeze o bri­gadă care să execute toate lucră­rile, fiindcă numai așa se vor putea bucura din plin de succese. Au hotărît să deschidă drumul unei munci organizate și să fie primii pe aceste meleaguri care să aibă o brigadă mecanizată pentru doborîtul și secționatul lemnului. El și mulți alți butu­­nari își aduc aminte cum trudeau, în trecut pentru un salariu de ni­mic cîte 12—14 ore pe zi, flă­­mînzi și dezbrăcați, pe ploaie sau pe viscol. Cînd venea seara, se adăposteau într-o colibă dărăpă­nată și încercau să doarmă, cu­prinși de frig. Viața muncitorilor de pădure era o viață de trudă și cheii Despre o organizare a muncii nici nu se putea vorbi. Ei lucrau în așa-zisele „firise“, eje nu e­­rau altceva­­ ierți o formație com­­­pusă din 2—5 muncitori, avînd în inventarul lor joagărul și se­­curea. După ce se constituiau in aceste ,,firișe", terenul era impăr­țit în așa-zisele zone de lucru, unde li se ponta „rezultatul mun­­­cii" de către împuterniciții „So­­­cietății anonime“ — care cunoș­teau metodele de jaf și de exploa­tare.­­ Capitaliștilor nu le convenea ca muncitorul de pădure să învețe carte, să știe să citească,­­ să-și lumineze mintea și să deschidă ochii la cele ce se petrec în jurul său, căci în felul acesta și-ar fi putut da seama cît de cruntă era exploatarea și cit de batjocorită era munca lui de către cei setoși de cîștiguri. Azi toate acestea au dispărut". La toate parchetele se înalță ca­bane impunătoare cu dormitoarei spațioase, înzestrate cu paturi, eta­jere, mese și toate cete trebuia­­ d­oase unui loc de odihnă. Ali­mentele sînt trimise zilnic cu tre­nul forestier pînă la cele mai în­­­depărtate locuri de muncă. Iți vine greu să te desparți de acești harnici muncitori care po­vestesc cu multă pasiune despre modul lor de viață, despre munca lor, despre realizările pe care le-au înregistrat, despre planurile lor de viitor. . Cînd seara se așterne peste tot, muncitorii de la parchetul Valea Seacă se îndreaptă spre bibliotecă, unde-și aleg cărțile preferate. Gheorghe Șerban, de pildă, și-a ales cartea „Viața nouă în pădu­rile noastre",■ loan Tămaș citește „Tînăra gardă", Petru Sas — „Do­nul liniștit", iar Gheorghe Bocșa citește o broșură de specialitate „Despre ferăstraiele mecanice". Așa își petrec viața cei din pă­durile Oașului, cu dragoste față de muncă, bucurîndu-se de condi­țiile unei noi vieți. I. RETEGAN Producțiile animale sînt pe măsura posibilităților ? Una din bogățiile regiunii noas­tre o constituie creșterea animale­lor. In ultimii ani, îndeosebi în anul care a trecut, această ramură importantă a agriculturii regiunii a cunoscut o puternică dezvolta­re. Recomandările consfătuirii de la Constanța privind creșterea numărului de animale, au­­ fost realizate atît la specia bovinelor, și mai ales la vacile cu lapte, cît și­­ la oile cu lînă fină și semi­­fină, precum și la porcine. In anul 1960 gospodăriile agricole de stat și-au dublat numărul animalelor față de anul 1958, iar în gospo­dăriile agricole colective numărul animalelor a crescut de trei ori, fer­mele zootehnice constituind im­portante mijloace de consolidare economică a acestor unități. Pentru dezvoltarea sectorului zootehnic gospodăriile agricole colective au primit în permanență sprijin din partea statului prin cre­ditele acordate, a căror valoare a­ depășit în anul trecut suma de 12.000.000 lei. In afară de creșterea numărului de animale a sporit și productivi­tatea acestora, în unele gospodă­rii agricole de stat ca acelea din Cărei și Ardud reușindu-se să se obțină peste 3.300 litri lapte a­­nual pe cap de vacă furajată. De asemenea, unele gospodării agri­cole colective, ca acele din Ghenci, Tiream, Berveni, Botiz, au obținut succese deosebite în creșterea nu­mărului de animale și a produc­tivității acestora. Rezultatele obținute pînă acum se datoresc extinderii într-o măsu­ră tot mai mare aplicării me­todelor de muncă, un loc impor­tant în cadrul acestor metode con­­stituindu-l asigurarea unor furaje de bună calitate și în special a porumbului siloz. In anul trecut s-a reușit să se însilozeze o can­titate de peste 200.000 de tone din acest foraj valoros față de anul 1957, cînd s-au însilozat pe întrea­ga regiune doar 16.000 tone de nutreț. De asemenea, s-a dat o importanță tot mai mare asigură­rii adăpostită și îngrijirii anima­lelor în condiții bune. Succesele obținute pînă în pre­zent sînt importante; ele reflectă preocuparea organelor de partid și de stat din regiunea noastră pen­tru dezvoltarea sectorului zooteh­nic. Aceste rezultate nu sînt însă pe măsura posibilităților existente. Este știut faptul că obținerea unor succese în creșterea producției sec­torului creșterii animalelor depin­de de felul cum se asigură hrăni­­rea, adăpatul și­ îngrijirea anima­lelor, de felul cum se aplică în viață cuceririle științei agrozoo­tehnice. Din păcate, se mai întîm­­plă ca animalele să fie îngrijite fără de nici un sistem, în adăpos­turi necorespunzătoare, iar hrăni­­rea lor să se facă la voia întîm­­plării, ceea ce duce la scăderea productivității acestora. La gos­podăria agricolă de stat din Sa­tulung, planul producției de lapte pe anul trecut nu a fost realizat, obținîndi- se cu 409 litri lapte mai puțin de la fiecare vacă față de cantitatea planificată, din cauza furajării neraționale și a nerespec­tării programului de furajare. A­celași lucru se poate spune des­­pre gospodăriile agricole de stat din Mihăieni și Arduzel. Din cauza lipsei de îndrumare tehnică, și la gospodăriile agricole colective din Rătești, Coltău și Băsești producțiile obținute în sectorul zootehnic sînt sub posibi­lități. ■ Pentru înlăturarea acestor stări de lucruri și pentru a pune capăt lipsurilor ce împiedică dezvolta­rea creșterii animalelor și spori­i­rea productivității acestora, co­mitetelor raionale de partid și co­mitetelor executive ale sfaturilor populare raionale le revin sarcini de mare răspundere. Este de da­toria lor să analizeze și să îndru­­­me activitatea organelor care se o­­­cupă în mod direct de această problemă. Preocuparea pentru ur­mărirea producțiile felului cum se realizează planificate trebuie să meargă paralel cu urmărirea pre­țului de cost al producției, cunos­cut fiind faptul că la gospodăriile agricole de stat din Sigh­et, Liva­da, Satulung și Chereușa, prețul de cost al laptelui este încă ridi­cat. Una din condițiile de cea mai mare importanță este asigurarea unei hrăniri consistente și raționa­le a animalelor, folosindu-se meto­de înaintate ca: pregătirea fura­jelor pentru obținerea unei hrane complete, introducerea hrăniră a­­nimalelor de producție pe grupe, în raport cu greutatea și produc­ția pe care o realizează, folosirea chibzuită a nutrețului siloz. De asemenea, trebuie luate măsuri pentru ca acum, în timpul iernii, în adăposturi să nu pătrundă fri­gul și în același timp să fie bine aerisite. Rezultatele obținute de fruntași dovedesc că există posibilitatea creșterii continue a producției a­­nimale. Este necesar însă ca re­zultatele să fie popularizate, sa fie răspîndită experiența fruntașilor pentru ca metodele folosite de ei să devină un bun al tuturor ce­lor ce luptă pentru creșterea nu­mărului de animale, pentru cl­­.­be­rea a cît mai multe produse de origine animală. Ar fi bine dacă... Bj­s șeful brutăriei din Băiuț, raionul Lăpuș, sar preocu­pa cu mai mult simț de răspun­dere de procurarea sitelor de cer­nut făină pentru că în situația actuală cetățenii sînt nemulțumiți din cauza unor impurități găsite în Pline, Br* O C.L. Baia Mare ar tri­mite un „specialist pentru uit“ cuțitele din magazinul ascu­Ali­mentara nr. 51 din Băiuț. Cuțitele actuale din magazin sînt bune doar de tăiat... untul, iar gestionarului nici nu-i pasă de buna deservire a populației. Nicolae Vatim i feorespondent

Next