Pentru Socialism, noiembrie 1967 (Anul 17, nr. 4283-4308)
1967-11-22 / nr. 4301
Vedere exterioară a centralei termoelectrice de la Complexul pentru industrializarea lemnului din orașul Sighetul Marmației. Folo: A. ȘUTH. Risipitori ai valorilor materiale Materiale lăsate pradă intemperiilor sau „uitate" in jurul unor obiective date în folosință, altele călcate fără milă în picioare de către constructori ori „scăpate" de sub grija paznicului de noapte, materiale fie degradate în depozite, fie distruse in procesul muncii etc. Iată tabloul sumar al multiplelor forme ale risipei de materiale pe șantiere. Situația de pe unele șantiere din Satu Mare și Negrești, unde am Întreprins ancheta de față, ne-a dovedit ce repercusiuni are neglijența în risipirea materialelor, ceea ce în ultimă instanță nu înseamnă altceva decit bani risipiți din avuția statului... Cînd competența paznicului de noapte este exagerată metalice, tuburi din beton, lemn. Maistrul Emeric Zsigmond ne demonstrează că un singur paznic e imposibil „să facă față" îngrijirii acestora și recunoaște că dispare peste noapte mult material lemnos. In același sens ni s-a plîns și tovarășul Nicolae Bălgrădeanu, șeful depozitului de materiale al Grupului nr. 3 Satu Mare al T.B.C., și chiar șeful grupului amintit, inginerul Alexandru Pop. Dar putem oare considera pe paznic ca fiind unicul răspunzător în gospodărirea materialelor? Din cei 80 de milioane de lei cu gestionează grupul nostru în acest an, 50 de milioane constituie costul materialelor, ne spune directorul grupului. Or, aceste materiale conturează noile obiective sub mîinile constructorilor și prea puțin în timpul cînd își face rondul paznicul. Uriașul volum de materiale este dirijat, dat în păstrare și în folosință inginerului, maistrului, zidarului. Pe întreaga filieră, de la depozit la șantier, se hotărăște soarta materialelor. E deci normal ca aici să intervină buna gospodărire. Pe șantierul canalizării din Șantierul canalizării străzii Bujorului din Satu Mare se întinde pe cîteva sute de metri. Peste tot stau înșirate materiale: chespare strada Bujorului Satu Mare, paznicul l-a surprins pe unul din muncitori (,pe nume Ștefan Dragoș) sustrăgînd un sac de ciment, iar maistrul a observat lipsa 1.200 bucăți cărămizi „dispărute" în cîteva ore, l-a descoperit pe făptaș și astăzi vinovatul — Constantin Orla — și-a primit pedeapsa. Din păcate, nu există situație asupra materialelor risippite și a altora pe care grupul le pierde în diferite feluri. Cauza principală e neglijența. Pe șantierul mai sus-amintit există un depozit de materiale în plină stradă. Era oare nevoie de el cînd la numai doi pași se află un alt șantier („Tricotex"), bine îngrădit, avînd condiții excelente de gospodărire și păstrare a materialelor? O formă mai puțin vizibilă risipei, dar de importanță econoamică, există chiar în depozitul de materiale. In depozit există cca. 300 m.c. material lemnos de construcții rurale cu mișcare foarte lentă, supus degradării. Se mai alege din el pentru șantiere — ne spune tovarășul Bălgrădeanu, dar cam 25 la sută tot ca lemn de foc este folosit... E doar mai ieftin decit lemnul de foc. O fi, dar oare nu-și dau seama cei de aici că acest lemn e calitativ superior și că ar trebui valorificat ca atare? Intrucît un asemenea stoc există și la Baia Mare, n-ar fi cazul să se analizeze lucrurile la nivelul T.B.C. și să nu se utilizeze ca și combustibil zeci și zeci de metri cubi de material lemnos? Iată deci cîteva lucruri care nu sînt de competenta paznicului de noapte... T. TOHATAN (Continuare in pag. a 3-a) Să protejăm întinsele livezi ale regiunii Pentru menținerea sănătății pomilor, anual în regiunea noastră se aplică peste 14 milioane tratamente de combatere a diferiților dăunători și agenți patogeni, din care cca 6 milioane tratamente pentru combaterea păduchelui de San José. Executarea acestui volum de lucrări reprezintă în același timp folosirea în medie a unei sume de aproximativ 14 suportată de stat prin milioane lei, fondurile înscrise anual în bugetul sfaturilor populare regional și raionale. Efortul financiar depus de către stat pentru această acțiune trebuie însă să se concretizeze în final prin obținerea unor recolte de fructe, care — cantitativ și calitativ — să asigure cerințele interne ale țării și o valorificare superioară prin dirijarea la export a unor cantități câ mai mari de fructe de calitate. Din rezultatele obținute pînă în prezent privind valorificarea fructelor, se desprinde concluzia că în preocupările conducătorilor unităților agricole și ale celorlalți proprietari de livezi, nu se conturează grija de a valorifica corespunzător investițiile și eforturile făcute de stat în această direcție, că păduchele de San José continuă să deprecieze valoric fructele iar ca dăunător de carantină fitosanitară să frîneze exportul de fructe. Pentru economia pomicolă a regiunii noastre trebuie ca atare să ne intereseze nu numai cit se produce, dar și cum este valorificată această producție, în ce categorie vor fi încadrate fructele din fiecare livadă. Alături de alți factori care determină această valorificare — care este aportul adus în această privință de acțiunea combaterii dăunătorilor în general Ing. PAUL NICULESCU de la Consiliul agricol regional (Continuare in pag. a 2-a) - Anul XVII Nr. 4301 Miercuri 22 noiembrie 1967 4 pagini — 25 bani Sosirea în țara noastră a tovarășului Luis Corvalan, secretar general al C. C. al P. C. din Chile La invitația tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al C.C. al P.C.R., marti seara a sosit in Capitală tovarășul Luis Corvalan, secretar general al C.C. al P.C. din Chile, împreună cu soția, care va face o vizită în Republica Socialistă România. La aeroportul Băneasa, oaspetele a fost întîmpinat de tovarășii Nicolae Ceaușescu, Mihai Dalea, secretar al G.C. al P.G.R., Ghizela Vass, Ion Stoian și Vasile Vlad, șefi de secție la G.G. al P.C.R., de activiști de partid. Ager, preș) Documentele Plenarei CC al P.C.R. din 5-6 octombrie în dezbatere IMPORTANTE MASURI PENTRU RIDICAREA NIVELULUI DE TRAI Premiul — prețuirea eforturilor deosebite Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. din 5—6 octombrie 1967 cu privire la îmbunătățirea sistemului de salarizare și majorare a salariilor scoate pregnant în relief necesitatea îmbinării în mod armonios a intereselor personale ale fiecăruia cu interesele întregii societăți în vederea ridicării pe o treaptă tot mai înaltă a eficienței întregii activități economice. In acest context și acordarea premiilor e firesc să se facă în funcție de depășirea anumitor indicatori sintetici stabiliți pentru întreaga întreprindere. — Consider măsura cu se poate de binevenită intrucît sistemul de premiere așa după cum se efectuează în prezent nu reflectă întotdeauna aportul visului la realizarea sarcinilor unității în care lucrează, ne spunea tovarășul. Rudolf Marksteiner, inginer șef la U.M.M.U.M. Baia Mare. S-a încetățenit, și nu numai la noi, spre exemplu, următoarea formă de premiere pentru muncitori: într-un trimestru o serie, în trimestrul următor altă serie și tot așa pînă la finele Cei care au luat premiu în anului, trimestrul I să zicem, nu mai sînt atît de cointeresați în realizarea și depășirea sarcinilor de plan știind că dudul lor la premiere a trecut. Un alt exemplu: în sistemul premial pentru personalul tehnico-administrativ există în prezent două grupe — a tehnicienilor, unde se poate acorda pînă la 50 la sută în funcție de salar, și a funcționarilor — pînă la 30 la sută. Or, în prezent toți salariații aceleiași grupe primesc cam în mod egal, în sensul procentajului mă refer. In spiritul prevederilor noii Hotărîri, acordarea gratificațiilor la sfîrșit de bilanț fiind legată de economicitate, de realizarea unei producții cit mai ieftine, mărimea premiilor anuale individuale urmînd a fi că în raport cu contribuția stabiliefectivă a fiecărui lucrător la realizările obținute de întreprindere, apare și cointeresarea pe parcursul întregului an de producție. — la noi premiile, lunare, se ȘT. BELLU (Continuare in pag. a 3-a) . Aspect din holul Cinematografului panoramic „Dacia" din Baia Mare, recent inaugurat. Bucurii în case noi înlesnirile ce se acordă prin Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. cetățenilor care doresc să-și construiască locuințe proprietate personală vin să statornicească un străvechi obicei al poporului nostru. Din cele mai vechi timpuri, fata și flăcăul care s-au hotărît să-și continue în doi drumul în viață puneau ban lingă ban pentru ca să dobîndească atît de rîvnita realizare comună: casa lor. — Eu m-am căsătorit cu șase ani în urmă, ne spunea într-una din zilele trecute mișcare impiegatul de Gheorghe Urda din stația C.F.R. Satu Mare. Cîștigăm bine. Gospodărind cu grijă banii reușim să economisim în fiecare lună în jur de cîte o mie de lei. In anul trecut, atunci cînd a apărut Hotărîrea cu construcția privire la de locuințe particulare ne-am văzut visul pe cale de înfăptuire: ne construim o casă frumoasă, ne-am zis amîndoi. Am făcut formele necesare și am achitat un avans de 57.000 lei. In numai cîteva luni construcția a fost încheiată. Sînt mulțumit de calitatea lucrărilor. Casa este încăpătoare, construcția trainică. Avem trei camere, bucătărie, antreu și alte dependințe. Restul banilor urmează să-l achităm în rate lunare timp de cincisprezece ani. O formă foarte avantajoasă. Am colegi de muncă și prieteni care mă vizitează des. Vin, cum s-ar spune, în... documentare. Vor și ei să-și construiască locuințe proprietate personală și doresc să se convingă asupra calității construcției și confortului asigurat. Avem ce să le arătăm. Ne simțim excelent în casa nouă. Noua hotărîre a Plenarei C.C. al P.C.R. impulsionează construcția de locuințe, acordă numeroase avantaje. Eu recomand tuturor să-și utilizeze economiile în scopul construcției de locuințe. Casa pe care o știi a ta îți oferă un sentiment de mulțumire, de realizare. Și iată acum părerea unui alt sătmărean mutat de curînd în casă nouă, în microraion. Se numește Ștefan One și este lăcătuș la întreprinderea „1 Septembrie". — Cînd am citit Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. inima mi s-a umplut de bucurie. Aveam bani economisiți la C.E.C. și n-am mai stat pe gînduri. Am achitat 21.000 lei avans și locuiesc într-un apartament cu două camere, bucătărie și dependințe. Am asigurate cele mai bune condiții de confort. Rata lunară pe care urmează să o plătesc este o sumă M. GHEORGHIU (Continuare in pag. a 3-a) Cînd urcă medicul in pădure? Cutreierăm de cîteva zile localități mai puțin cunoscute din raionul Vișeu. Urcăm piscuri, coborîm în văi și ponoare, călătorim cu „mocănița", cu drezina sau pe jos pentru a ajunge la locurile de muncă ale forestierilor — parchetele. • Pădurile, văile, mișună de oameni. Ne aflăm in plin an forestier. Funicularele cară la vale bogăția acestor plaiuri. Jos. In vale, sau in poienile înconjurate cu pajiști brazi se află cabanele foșirestierilor. Cabane? Termenul pare depășit. Mai degrabă frumoase case cu cerdac, iar pe ici-colo eite o vilă semeață cu etaj. Radio, televizoare, biblioteci, curent electric, magazine alimentare și de produse industriale... Prezențe firești azi la locurile de muncă ale forestierilor. La aproximativ 8 km de Baia Borșa se află gura de exploatare „Vinișor“. In cabană miros de slănină friptă. In ceaun de tuci se fierbe mămăliguța cu brin■ă. E ora prinzului. Ne așezăm la masă cu forestierii. Discutăm de una, de alta. Apoi întrebarea: Cînd urcă medicul în pădure? Dumitru Timiș, un om cumpătat, stă o clipă pe ginduri apoi răspunde: — Apoi, zău că n-o țin minte. Lucrez asta, în pădure din 1948, iar din '59 numai pe Valea Țîșiei. Ele nu știu să fi călcat pe aici picior de medic... Șeful brigăzii complexe, Gheorghe Timiș Bordan, preia firul vorbei. Ne povestește întîmplări petrecute nu de mult. Gheorghe Fentea a lucrat cîteva zile cu fata umflată. N dorea o măsea și n-avea cui să se adreseze. De patru ani n-a mai urcat vreun stomatolog pe Valea Țîșiei. Pînă la urmă, omul a fost nevoit să recurgă la un „doctor“ amator pentru extragerea măselei. .. .Străbatem o altă vale și ajungem la parchetul Bălășina. Ion Mine relatează cazul lui Toader Danci Timoc care a avut o criză de stomac. — Ne-am descurcat cum am știut. Mai întâi l-am dus la cabană. I-am făcut un bilet de trimitere la medic, apoi am așteptat să vină maistrul ca să semneze hirtia. — Și cu a durat toată treaba asta? — Ia, nu mai mult de două ore... — Și v-ai putut da seama de ce suferă omul? — Apoi, asta numai medicul o știe. A stat Toader in spital vreo patru săptămini... In cabană deschidem trusa cu medicamente. O fașă murdară și cîteva pastile (dar nimeni nu știe in ce caz pot fi folosite). Nimic altceva... .. .La 20 km de Baia Borșa se află dispensarul medical ce deservește parchetele de pe Valea Tișlei. Ajungem la dispensar intr-o obișnuită zi de lucru: miercuri, 1 noiembrie. Medicul Maria Ghergulescu are următorul program de muncă: 8—13; 16—19. Simbătă zi de teren. Exact în ziua cînd muncitorii nu se află la exploatări fiindcă coboară fiecare pe la casele lor. A trecut de mult ora 16 dar medicul nu vine. Sora Eugenia Zane ne spune: „Poate nici nu mai vine d-na doctor. Azi înainte de amiază a avut consultații la spital". Muncitorii forestieri de pe Valea Vaserului sunt deserviți de ani de zile de către cadrele sanitare de la dispensarul I. F. din Vișeu de Sus. Funcționează aici un cabinet stomatologic și un altul de medicină generală, înzestrat cu tot necesarul. Dar cutreierînd parchetele aflăm că medicii și ajutoarele lor nu calcă pe aici cu anii. La parchetul Fata Dealului 11 găsim pe Dumitru Procopiuc și-i spunem că venim de la dispensar, suntem medici. Omul tide cu poflă. — Asta n-o mai cred. Cum să urce ei pînă aici?! N-au făcut-o nu mai știu de cînd...! Coborim din creierul munților și poposim la Vișeu de Sus. Dăm pe la dispensar. E ora 13. Dispensarul trăiește ore de liniște. Sala de așteptare e goală. Din cabinet auzim frînturi de discuții. Se lucrează... Ocupăm loc și așteptăm. Nu dorim să stingherim munca medicu- M. TRIFOI T. ZAVOIANU (Continuare în pag. a 3-a) SOARTA UNUI RECIF DE CORALI Insula Harg este o bucățică de pămînt de numai 16 km. p. — un recif de corali situat la intrarea în Golful Persic. Povestea ei este lungă și romantică, iar în ultimii ani a devenit de domeniul științifico-fantasticului. Această insuliță de corali care s-a format crescînd în Comentariul zilei decursul unui milion de ani de pe fundul golfului a devenit astăzi cel mai mare port din lume pentru încărcarea petrolului, inima care pulsează zi și noapte industria petrolului iranian. Numai cu vreo zece ani în urmă, la Harg, care șase luni din an este una din regiunile cele mai fierbinți și mai umede (Continuare în pag. a 4-a).