Pentru Socialism, noiembrie 1967 (Anul 17, nr. 4283-4308)

1967-11-22 / nr. 4301

Vedere exterioară a cen­tralei termoelectrice de la Complexul pentru in­dustrializarea lemnului din orașul Sighetul Marmației. Folo: A. ȘUTH. Risipitori ai valorilor materiale Materiale lăsate pradă intemperiilor sau „uitate" in ju­rul unor obiective date în folosință, altele călcate fără mi­lă în picioare de către constructori ori „scăpate" de sub grija paznicului de noapte, materiale fie degradate în depo­zite, fie distruse in procesul muncii etc. Iată tabloul sumar al multiplelor forme ale risipei de materiale pe șantiere. Situ­ația de pe unele șantiere din Satu Mare și Negrești, unde am Întreprins ancheta de față, ne-a dovedit ce repercusiuni are neglijența în risipirea materialelor, ceea ce în ultimă instanță nu înseamnă altceva decit bani risipiți din avuția statului... Cînd competența paznicului de noapte este exagerată metalice, tuburi din beton, lemn. Maistrul Emeric Zsigmond ne de­monstrează că un singur paznic e imposibil „să facă față" îngrijirii acestora și recunoaște că dispare peste noapte mult material lem­nos. In același sens ni s-a plîns și tovarășul Nicolae Bălgrădeanu, șeful depozitului de materiale al Grupului nr. 3 Satu Mare al T.B.C., și chiar șeful grupului a­­mintit, inginerul Alexandru Pop. Dar putem oare considera pe paznic ca fiind unicul răspunză­tor în gospodărirea materialelor? Din cei 80 de milioane de lei cu­ gestionează grupul nostru în acest an, 50 de milioane consti­tuie costul materialelor, ne spune directorul grupului. Or, aceste materiale conturează noile obiective sub mîinile con­structorilor și prea puțin în tim­pul cînd își face rondul paznicul. Uriașul volum de materiale este dirijat, dat în păstrare și în folo­sință inginerului, maistrului, zida­rului. Pe întreaga filieră, de la depozit la șantier, se hotărăște soarta materialelor. E deci nor­mal ca aici să intervină buna gos­podărire. Pe șantierul canalizării din Șantierul canalizării străzii Bu­jorului din Satu Mare se întinde pe cîteva sute de metri. Peste tot stau înșirate materiale: chespare strada Bujorului Satu Mare, paz­nicul l-a surprins pe unul din muncitori (,pe nume Ștefan Dra­­goș) sustrăgînd un sac de ciment, iar maistrul a observat lipsa 1.200 bucăți cărămizi „dispărute"­­ în cîteva ore, l-a descoperit pe făptaș și astăzi vinovatul — Con­stantin Orla — și-a primit pe­deapsa. Din păcate, nu există situație asupra materialelor risi­p­pite și a altora pe care grupul le pierde în diferite feluri. Cauza principală e neglijența. Pe șan­tierul mai sus-amintit există un depozit de materiale în plină stra­dă. Era oare nevoie de el cînd la numai doi pași se află un alt șan­tier („Tricotex"), bine îngrădit, avînd condiții excelente de gos­podărire și păstrare a materiale­lor? O formă mai puțin vizibilă risipei, dar de importanță econo­a­mică, există chiar în depozitul de materiale. In depozit există cca. 300 m.c. material lemnos de con­strucții rurale cu mișcare foarte lentă, supus degradării.­­ Se mai alege din el pentru șantiere — ne spune tovarășul Bălgrădeanu, dar cam 25 la sută tot ca lemn de foc este folosit... E doar mai ieftin decit lemnul de foc. O fi, dar oare nu-și dau seama cei de aici că acest lemn e cali­tativ superior și că ar trebui va­lorificat ca atare? Intrucît un a­­semenea stoc există și la Baia Mare, n-ar fi cazul să se analizeze lucrurile la nivelul T.B.C. și să nu se utilizeze ca și combustibil zeci și zeci de metri cubi de ma­terial lemnos? Iată deci cîteva lucruri care nu sînt de competenta paznicului de noapte... T. TOHATAN (Continuare in pag. a 3-a) Să protejăm întinsele livezi ale regiunii Pentru menținerea sănătății po­milor, anual în regiunea noastră se aplică peste 14 milioane tra­tamente de combatere a diferiților dăunători și agenți patogeni, din care cca 6 milioane tratamente pentru combaterea păduchelui de San José. Executarea acestui volum de lucrări reprezintă în același timp folosirea în medie a unei sume de aproximativ 14 suportată de stat prin milioane lei, fondurile înscrise anual în bugetul sfaturi­lor populare regional și raionale. Efortul financiar depus de că­tre stat pentru această acțiune trebuie însă să se concretizeze în final prin obținerea unor recolte de fructe, care — cantitativ și calitativ — să asigure cerințele interne ale țării și o valorificare superioară prin dirijarea la ex­port a unor cantități câ­ mai mari de fructe de calitate. Din rezultatele obținute pînă în prezent privind valorificarea fruc­telor, se desprinde concluzia că în preocupările conducătorilor u­­nităților agricole și ale celorlalți proprietari de livezi, nu se contu­rează grija de a valorifica cores­punzător investițiile și eforturile făcute de stat în această direc­ție, că păduchele de San José continuă să deprecieze valoric fructele iar ca dăunător de caran­tină fitosanitară să frîneze ex­portul de fructe. Pentru economia pomicolă a re­giunii noastre trebuie ca atare să ne intereseze nu numai cit se pro­duce, dar și cum este valorificată această producție, în ce categorie vor fi încadrate fructele din fie­care livadă. Alături de alți fac­tori care determină această valo­rificare — care este aportul adus în această privință de acțiunea combaterii dăunătorilor în general Ing. PAUL NICULESCU de la Consiliul agricol regional (Continuare in pag. a 2-a) - Anul XVII Nr. 4301 Miercuri 22 noiembrie 1967 4 pagini — 25 bani Sosirea în țara noastră a tovarășului Luis Corvalan, secretar general al C. C. al P. C. din Chile La invitația tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al C.C. al P.C.R., marti seara a sosit in Capitală tovarășul Luis Cor­­valan, secretar general al C.C. al P.C. din Chile, împreună cu soția, care va face o vizită în Republica Socialistă România. La aeroportul Băneasa, oaspe­tele a fost întîmpinat de tovarășii Nicolae Ceaușescu, Mihai Da­lea, secretar al G.C. al P.G.R., Ghizela Vass, Ion Stoian și Vasi­le Vlad, șefi de secție la G.G. al P.C.R., de activiști de partid.­­ Ager, preș) Documentele Plenarei CC al P.C.R. din 5-6 octombrie în dezbatere IMPORTANTE MASURI PENTRU RIDICAREA NIVELULUI DE TRAI Premiul — prețuire­a eforturilor deosebite Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. din 5—6 octombrie 1967 cu privi­re la îmbunătățirea sistemului de salarizare și majorare a salarii­lor scoate pregnant în relief ne­cesitatea îmbinării în mod ar­monios a intereselor personale ale fiecăruia cu interesele în­tregii societăți în vederea ridi­cării pe o treaptă tot mai înaltă a eficienței întregii activități e­­conom­ice. In acest context și a­­cordarea premiilor e firesc să se facă în funcție de depășirea anu­­mitor indicatori sintetici stabiliți pentru întreaga întreprindere. — Consider măsura cu­ se poate de binevenită intrucît sistemul de premiere așa după cum se e­­fectuează în prezent nu reflectă întotdeauna aportul visului la realizarea sarcinilor unității în care lucrează, ne spunea tovară­șul. Rudolf Marksteiner, inginer șef la U.M.M.U.M. Baia Mare. S-a încetățenit, și nu numai la noi, spre exemplu, următoarea for­mă de premiere pentru munci­tori: într-un trimestru o serie, în trimestrul următor altă serie și tot așa pînă la finele Cei care au luat premiu în anului, tri­mestrul I să zicem, nu mai sînt atît de cointeresați în realizarea și depășirea sarcinilor de plan știind că dudul lor la premiere a trecut. Un alt exemplu: în siste­mul premial pentru personalul tehnico-administrativ există în prezent două grupe — a tehnicie­nilor, unde se poate acorda pînă la 50 la sută în funcție de salar, și a funcționarilor — pînă la 30 la sută. Or, în prezent toți sala­riații aceleiași grupe primesc cam în mod egal, în sensul procenta­jului mă refer. In spiritul prevede­rilor noii Hotărîri, acordarea gra­­tificațiilor la sfîrșit de bilanț fiind legată de economicitate, de reali­zarea unei producții cit mai ief­tine, mărimea premiilor anuale individuale urmînd a fi că în raport cu contribuția stabili­efec­tivă a fiecărui lucrător la realiză­­­rile obținute de întreprindere, a­­pare și cointeresarea pe parcursul întregului an de producție. — la noi premiile, lunare, se ȘT. BELLU (Continuare in pag. a 3-a) . Aspect din holul Cinematografulu­i panoramic „Dacia" din Baia Mare, recent inaugurat. Bucurii în case noi înlesnirile ce se acordă prin Hotărî­­rea Plenarei C.C. al P.C.R. cetățenilor care doresc să-și construiască locuințe proprietate persona­lă vin să statorni­cească un străvechi obicei al poporului nostru. Din cele mai vechi timpuri, fata și flăcăul care s-au ho­­tărît să-și continue în doi drumul în viață puneau ban lingă ban pentru ca să dobîndească atît de rîvnita realizare comună: casa lor. — Eu m-am căsă­torit cu șase ani în urmă, ne spunea în­­tr-una din zilele tre­cute mișcare impiegatul de Gheorghe Urda din stația C.F.R. Satu Mare. Cîștigăm bine. Gospodărind cu grijă banii reușim să economisim în fiecare lună în jur de cîte o mie de lei. In anul trecut, atunci cînd a apărut Hotă­­rîrea cu construcția privire la de lo­cuințe particulare ne-am văzut visul pe cale de înfăptui­re: ne construim o casă frumoasă, ne-am zis amîndoi. Am fă­cut formele necesare și am achitat un avans de 57.000 lei. In numai cîteva luni construcția a fost în­cheiată. Sînt mulțu­mit de calitatea lu­crărilor. Casa este încăpătoare, con­strucția trainică. A­­vem trei camere, bu­cătărie, antreu și al­te dependințe. Restul banilor urmează să-l achităm în rate luna­re timp de cinci­sprezece ani. O for­mă foarte avantajoa­să. Am colegi de muncă și prieteni care mă vizitează des. Vin, cum s-ar spune, în... docu­mentare. Vor și ei să-și construiască lo­cuințe proprietate personală și doresc să se convingă asu­pra calității con­strucției și confortu­lui asigurat. Avem ce să le arătăm. Ne simțim excelent în casa nouă. Noua ho­­tărîre a Plenarei C.C. al P.C.R. impulsio­nează construcția de locuințe, acordă nu­meroase avantaje. Eu recomand tuturor să-și utilizeze econo­miile în scopul con­strucției de locuințe. Casa pe care o știi a ta îți oferă un senti­ment de mulțumire, de realizare. Și iată acum păre­rea unui alt sătmă­­rean mutat de curînd în casă nouă, în mi­­croraion. Se numește Ștefan One și este lăcătuș la întreprin­derea „1 Septembrie". — Cînd am citit Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. inima mi s-a umplut de bucurie. Aveam bani economisiți la C.E.C. și n-am mai stat pe gînduri. Am achitat 21.000 lei avans și locuiesc într-un a­­partament cu două camere, bucătărie și dependințe. Am asi­gurate cele mai bu­ne condiții de con­fort. Rata lunară pe care urmează să o plătesc este o sumă M. GHEORGHIU (Continuare in pag. a 3-a) Cînd urcă medicul in pădure? Cutreierăm de cîteva zile localități mai puțin cunoscute din raionul Vi­­șeu. Urcăm piscuri, cobo­­rîm în văi și ponoare, că­lătorim cu „mocănița", cu drezina sau pe jos pentru a ajunge la locurile de muncă ale forestierilor — parchetele. • Pădurile, văile, mișună de oameni. Ne aflăm in plin an forestier. Funicu­­larele cară la vale bogă­ția acestor plaiuri. Jos. In vale, sau in poienile în­conjurate cu pajiști brazi se află cabanele fo­și­restierilor. Cabane? Terme­nul pare depășit. Mai de­grabă frumoase case cu cerdac, iar pe ici-colo eite o vilă semeață cu etaj. Radio, televizoare, biblio­teci, curent electric, ma­gazine alimentare și de produse industriale... Pre­zențe firești azi la locurile de muncă ale forestierilor. La aproximativ 8 km de Baia Borșa se află gura de exploatare „Vinișor“. In cabană miros de slănină friptă. In ceaun de tuci se fierbe mămăliguța cu brin­­■­ă. E ora prinzului. Ne a­­șezăm la masă cu forestie­rii. Discutăm de una, de alta. Apoi întrebarea: Cînd urcă medicul în pă­dure? Dumitru Timiș, un om cumpătat, stă o clipă pe ginduri apoi răspun­de: — Apoi, zău că n-o țin minte. Lucrez asta, în pădure din 1948, iar din '59 numai pe Valea Țîșiei. Ele nu știu să fi călcat pe aici picior de medic... Șeful brigăzii complexe, Gheorghe Timiș Bordan, preia firul vorbei. Ne po­vestește întîmplări petre­cute nu de mult. Gheorghe Fentea a lucrat cîteva zile cu fata umflată. N­ dorea o măsea și n-avea cui să se adreseze. De patru ani n-a mai urcat vreun sto­matolog pe Valea Țîșiei. Pînă la urmă, omul a fost nevoit să recurgă la un „doctor“ amator pentru extragerea măselei. .. .Străbatem o altă vale și ajungem la parchetul Bălășina. Ion Mi­­ne rela­tează cazul lui Toader Danci Timoc care a avut o criză de stomac. — Ne-am descurcat cum am știut. Mai întâi l-am dus la cabană. I-am făcut un bilet de trimitere la medic, apoi am așteptat să vină maistrul ca să sem­neze hirtia. — Și cu­ a durat toată treaba asta? — Ia, nu mai mult de două ore... — Și v-a­i putut da sea­ma de ce suferă omul? — Apoi, asta numai me­dicul o știe. A stat Toader in spital vreo patru săp­­tămini... In cabană deschidem trusa cu medicamente. O fașă murdară și cîteva pas­tile (dar nimeni nu știe in ce caz pot fi folosite). Ni­mic altceva... .. .La 20 km de Baia Borșa se află dispensarul medical ce deservește par­chetele de pe Valea Tiș­­lei. Ajungem la dispensar intr-o obișnuită zi de lu­cru: miercuri, 1 noiembrie. Medicul Maria Ghergules­­cu are următorul program de muncă: 8—13; 16—19. Simbătă zi de teren. Exact în ziua cînd muncitorii nu se află la exploatări fiind­că coboară fiecare pe la casele lor. A trecut de mult ora 16 dar medicul nu vine. Sora Eugenia Zane ne spune: „Poate nici nu mai vine d-na doc­tor. Azi înainte de amiază a avut consultații la spi­tal". Muncitorii forestieri de pe Valea Vaserului sunt deserviți de ani de zile de către cadrele sanitare de la dispensarul I. F. din Vi­­șeu de Sus. Funcționează aici un cabinet stomatolo­gic și un altul de medici­nă generală, înzestrat cu tot necesarul. Dar cutreie­­rînd parchetele aflăm că medicii și ajutoarele lor nu calcă pe aici cu anii. La parchetul Fata Dealu­lui 11 găsim pe Dumitru Procopiuc și-i spunem că venim de la dispensar, suntem­ medici. Omul tide cu poflă. — Asta n-o mai cred. Cum să urce ei pînă aici?! N-au făcut-o nu mai știu de cînd...! Coborim din creierul munților și poposim la Vi­­șeu de Sus. Dăm pe la dis­pensar. E ora 13. Dispen­sarul trăiește ore de liniș­te. Sala de așteptare e goală. Din cabinet auzim frînturi de discuții. Se lucrează... Ocupăm loc și așteptăm. Nu dorim să stingherim munca medicu- M. TRIFOI T. ZAVOIANU (Continuare în pag. a 3-a) SOARTA UNUI RECIF DE CORALI Insula Harg este o bucățică de pămînt de numai 16 km. p. — un recif de corali situat la intrarea în Golful Persic. Po­vestea ei este lungă și roman­tică, iar în ultimii ani a devenit de domeniul științifico-fantasti­­cului. Această insuliță de co­rali care s-a format crescînd în Comentariul zilei decursul unui milion de ani de pe fundul golfului a devenit astăzi cel mai mare port din lume pentru încărcarea petro­lului, inima care pulsează zi și noapte industria petrolului ira­nian. Numai cu vreo zece ani în urmă, la Harg, care șase luni din an este una din regiunile cele mai fierbinți și mai umede (Continuare în pag. a 4-a).

Next