Pentru Socialism, iunie 1970 (Anul 20, nr. 5084-5108)

1970-06-03 / nr. 5085

r s * \ S­iercuri 3 iunie 1970 PENTRU SOCIALISM La început a fost ploaie. O ploaie deasă, mo­­horită, deprimantă care cădea peste munți, co­line, case și oameni. După 2—3 ore ploaia s-a transformat într-un torent mînios. Norii și pîcla se lăsaseră pînă la suprafața pămîntului în­văluind totul. Apoi cele două riuri, care se în­gemănează la un capăt al Vișeului de Sus, au început să crească vertiginos. Orașul a intrat în alertă. In mai puțin de o jumătate de oră, dintr-o acută dar nedorită necesitate, s-a consti­tuit comandamentul local care pe baza cunoaș­terii situației a adoptat cîteva măsuri de mare stringență. Pericolul inundării orașului venea din mai multe direcții. Mînios și turbulent rîul Vișeu amenința orașul în zona cartierului Ră­­deasa și dinspre Moisei în zona gării și a în­treprinderii „Iza‘‘. Angajat parcă într-o sălba­tică întrecere, rîul Vaser emitea semnale că nu este cu nimic mai prejos ca putere de dis­trugere. O luase spre confluența cu Vișeul într-o viteză și cu o forță inimaginabilă. Cuvîntul de ordine la comandamentul local a fost: salvarea oamenilor, a obiectivelor econo­mice și bunurilor întreprinderilor și instituțiilor, a avuției cetățenilor. O formațiune de interven­ție s-a deplasat în partea de sus a orașului, în cartierul Rădeasa, unde rîul Vișeu punea în pe­ricol aproape 300 de vieți omenești. Cu ajuto­rul subunității de pompieri și al grănicerilor au fost evacuate toate familiile pereclitate din această zonă. In acest timp o altă formațiune ajuta populația din cartierul „Țipțărai". Și aici peri­colul inundării era iminent. Cu calm, organi­zat, dar și cu operativitate, oamenii din zonele locuite, care dimineața aveau să fie cuprinse de apă, au fost puși în afara oricărui pericol. Forestierii, bărbați căliți în viață și în mun­că, apărau fabrica de cherestea din ce în ce mai amenințată de torenții Vaserului. Tractoarele transportau de zor­bușteni pentru a-i așeza în calea valurilor ce săpau metru cu metru spre incinta fabricii. Piloni de fier erau așezați în același mod și scop, cu îndîrjire, voință și ra­piditate. Fabrica a fost salvată și o dată cu ea un întreg cartier așezat în aval. Picăturile de ploaie se amestecau cu sudoa­rea, dar mîinile butinarilor se încleștau pe țapină, pe secure și pe cablul de sîrmă, într-o mare izbucnire a bărbăției caracteristice oamenilor acestor meleaguri... Nimeni n-a stat atunci să calculeze cît lu­crează. Deviza era : să învingem apa și să sal­văm totul! Fabrica vișeuană cu utilajele, cu stivele albe de scînduri gospodărește rînduite, cu buștenii seculari ce-și așteptau rîndul la ga­ter a rămas pe loc. Oamenii fabricii au obligat Vaserul să se rostogolească la vale pe albia lui, l-au silit să se cumințească, îndepărtîndu-i valurile înspumate. In altă parte a orașului, directorul întreprin­derii „Iza", Gh. Camiuca, a devenit un verita­bil comandant, care dirija cu calm și pricepe­re operațiunile de evacuare a halelor puse în pericol. Materia primă, materialele, produse în valoare de sute de mii de lei au fost puse în siguranță, fiind evacuate în locuri mai puțin periclitate ... Dezlănțuit, furios și nărăvaș, Vi­șeul mușca însă metru cu metru din incinta în­treprinderii, ținîndu-se parcă după cei luați din cale avuții și valori. Și dacă tot care-i n-a reușit să înece produsul muncii s-a răzbunat pe halele goale care-i amplificau mugetul sinistru. Le-a dărîmat cu furie, făcînd să trosnească me­tal și lemn, așezate cu trudă în fundații și forme pentru folosul omului. La ferma I.A.S. apa urca mereu. Un grup de intervenție însă a dejucat și aici zbaterile dis­trugătoare ale apei. Au fost salvate 200 de vaci. Plutonul de gărzi patriotice de la secția fa­bricii „Terapia", sub comanda lui Gh. Vlad, sal­va în același timp 175 de miei și 30 de vile din adăposturile abatorului. La depozitele IGEX erau luate din drumul apei aparate și materiale tehnice valorînd cîte­va milioane de lei. Prompți, tăcuți, dar hotărîți, vișeuanii învingeau minut cu minut torenții ce­lor două rîuri. Vești alarmante din cartierul de locuințe aflate în apropierea gării. Spre cele 30 de case apa creștea amenințător. Evacuarea cetățenilor și a bunurilor era în curs și se desfășura cu multă operativitate. In cîteva minute o veste fulgerătoare face o­­colul orașului: două depozite ale O.C.L., pline cu încălțăminte, îmbrăcăminte și mobilă erau în bătaia rîului Vișeu, care-și crease o albie nouă, distrugătoare. Cîteva zeci de salariați ai O.C.L. și alți cetățeni au reușit să salveze măr­furi valorînd aproximativ 5 milioane de lei. Și totuși torenții montani, rostogoliți la vale cu viteză amețitoare, au produs pagube de pes­te 33.000.000 lei! Așa că orașul Vișeul de Sus se numără printre localitățile maramureșene destul de greu lovite de calamități încă din primele ore însă, cînd apele și-au mai domolit valurile, vișeuanii au trecut la o patriotică și neobosită muncă de recuperare a bunurilor, de refacere a căilor de comunicație și a întreprinderilor. Aproape 2 milioane de lei au fost repuse în circuitul economic prin re­cuperările de materiale realizate de colectivele de muncă de la Iza, U.E.S.S. și Consiliul popular. Legătura feroviară și rutieră cu orașul vecin Borșa a fost restabilită în timp record prin de­gajarea liniei ferate de pămîntul provenit din alunecări și prin executarea unui drum de oco­lire pe o distanță de 300 m. Paralel cetățenii din cartierele Valea Rîului, Valea Scradei, Arșița, mobilizați de deputați, au reconstruit provizoriu punțile peste rîurile Vișeu și Vaser, punți atît de necesare pentru aprovizionarea acestor car­tiere și pentru înlesnirea accesului copiilor spre școli. Consiliul popular al orașului Vișeul de Sus s-a întrunit apoi în sesiune, analizînd situația economică și social-culturală a localității, în urma inundațiilor, stabilind totodată măsurile prin a căror aplicare în viață, orașul își va re­căpăta în scurtă vreme aspectul urbanistic edilitar-gospodăresc de dinaintea revărsării ape­și­lor. Deputați ca: ing. Martin Iuga, Mihai Ghe­­rasim, dr. Victor Baciu, Maftei Tomoioagă, Ma­ria Rîhlea, Andrei Bota, Aurel Mihnea au ac­centuat în cuvîntul lor, precum și prin propu­nerile făcute, necesitatea mobilizării tuturor a­­legătorilor în vederea refacerii totale a lucră­rilor edilitar-gospodărești distruse sau avariate în­­ urma inundațiilor. S-a și trecut la deschide­rea unor importante șantiere. Sunt prevăzute de asemenea ca în scurt timp să fie începute lu­crările de construire a 5 poduri, ziduri de spri­jin pe o distanță de 6.000 m.l. și consolidarea malurilor celor două rîuri pe acele porțiuni un­de este mai pronunțată eroziunea terenurilor agricole sau a celor destinate diverselor scopuri utilitare, repararea străzilor Oborului, 11 Iunie, Teilor, Țibleșului, Crîngului, Rodnei, Valea Vi­nului, Valea Borcutului și Valea Rîului, recons­truirea serei de flori, refacerea podețelor punților, refacerea școlii generale nr. 3 din car­ai­tierul Rădeasa distrusă parțial. Paralel, comandamentul local pentru preve­­­nirea și combaterea efectelor inundațiilor a ini­țiat și organizat o largă și fructuoasă acțiune de colectare a ajutoarelor materiale și bănești destinate ajutorării populației din zonele ca­lamitate, acțiune la care participă mii de ce­tățeni. Dovedind o patriotică solidaritate și un înalt umanism, vișeuanii își aduc modesta lor contribuție la ajutorarea sinistraților, donînd pî­nă acum peste 10.000 articole de îmbrăcăminte, încălțăminte și obiecte de strictă necesitate, pre­cum și însemnate cantități de produse agroali­­mentare (peste 1.500 bucăți ouă, 120 kg slănină, 300 kg făină albă și de porumb, aproape 1.000 kg cartofi, 120 kg untură, 120 kg fasole etc). Concomitent în cele două conturi 498 și 2.000 su­mele depuse sunt în continuă creștere. Participarea masivă a vișeuanilor la acțiuni­le economice și sociale de recuperare a pierderi­lor cauzate de inundații, hotărîrea unanimă a locuitorilor orașului de a munci mai mult mai bine în această perioadă de grea încercare și sunt evidente garanții ale unei grabnice înlă­turări a tuturor daunelor provocate de apele primăverii acestui an. IOEL RUSU Vișeuanii au luptat cu două rîuri dezlănțuite Plenara Comitetului municipal de partid Sighetul Marmației (Urmare din pag. 1) procurorul Mihai Naste și alții au fost de părere că șablonul, închis­tarea, formele stereotipe depășite în munca de propagandă nu au ce căuta în activitatea organizații­lor de partid. In cadrul unor or­ganizații de bază din municipiu (T.A.P.L., C.A.P. Vadul Izei, C.F.R., Autobază, sănătate) nu sunt folo­site toate formele muncii politi­ce de masă pentru dezvoltarea conștiinței socialiste. Tocmai aici a slăbit spiritul critic Și comba­tivitatea, nu s-a creat o opinie Împotriva celor care încalcă ce­rințele eticii comuniste și tind spre a realiza unele venituri ilici­te, își neglijează familia. In încheierea lucrărilor plena­rei a luat cuvîntul tovarășul Mi­trofan Boca care a apreciat în mod pozitiv nivelul plenarei, com­petența cu care s-au dezbătut o serie de probleme ce vizează mo­delarea spirituală a omului. Vor­bitorul a arătat că organul muni­cipal de partid va trebui să acorde o și mai mare atenție for­mării și întăririi opiniei de masă în scopul realizării integrale a sarcinilor de plan, ridicării califi­cării profesionale, să se ducă o luptă pentru dezrădăcinarea unor tendințe de chiul și superficiali­tate. O atenție mărită va trebui acordată îmbunătățirii activității brigăzilor artistice de agitație, educației ateist-științifice, a mun­­­cii cu cartea, ca și a informării politice a oamenilor muncii care va trebui să fie operativă și plină de substanță. Găsirea de forme mai atractive în munca po­­litico-ideologică ca și folosirea in­tensivă a mijloacelor de care dis­pun instituțiile de cultură se ri­dică ca o chestiune imperioasă, înfăptuirea planului de măsuri, a conchis vorbitorul, va asigura îmbunătățirea simțitoare a activi­tății organizațiilor de partid pe linia ridicării conștiinței socialis­te a tuturor oamenilor muncii. La punctul al doilea al ordinei de zi, tovarășul Alexandru Țiplea a fost cooptat ca membru al Co­mitetului și ales ca secretar cu problemele de propagandă al Comitetului municipal de partid, iar tovarășul Stelian Morcovescu a fost ales membru al Biroului Comitetului municipal de partid. Campionatul județean de fotbal CLASAMENTUL Finalul campionatului se anun­ță peste o etapă, dar șirul de în­trebări pe care-l stârnește o ast­fel de competiție nu pare încă pe deplin elucidat. Dacă știm cine va retrograda (Băimăreanu și Victoria Baia Ma­re) nu putem anticipa nimic des­pre echipa care va reprezenta ju­dețul nostru la barajul pentru promovarea în Divizia C. Trei teamuri: Minerul Cavnic; Etapa viitoare: U­­nirea Seini — Avîntul Baia Mare; Victoria —­ Tricoul Roșu; Voința — C.S. Universitar; Mi­nerul Băița — Minerul Băiuț; Minerul Baia Borșa — Mine­rul Cavnic; Fo­restiera — Băi­măreana; Mine­rul Baia Sprie — Autobaza Tg. Lăpuș; Minerul Baia Sprie și Minerul Baia Borșa, își dispută șansele, tatonîndu-se reciproc, rolul de aursider nesatisfăcînd pretențiile lor. Cu excepția minerilor din Cavnic, care au cedat un punct Avîntului din Tăuții de Sus (scor 2—2), celelalte candidate la titlu au cîștigat partidele: Minerul Baia Sprie cu 3—0 (neprezentare) în defavoarea Victoriei, iar Mi­nerul Baia Borșa cu 1—0 în de­plasare la Tricoul roșu Sighetul Marmației. La mijlocul clasamentului echi­pe de valori sensibil egale fac permutări de locuri de la etapă la etapă. Uneori, avantajul tere­nului propriu își are cota sa în victoria echipei gazdă (în cazul­­ întâlnirii Minerul Băiuț—Forestie­­rI Cîmpulung la Tisa(4—0). Se întîmplă însă (de puține ori în actualul campionat) ca partide­le să se încheie nedecis. Studen­ții băimăreni și oaspeții lor fot­baliștii din Tg. Lăpuș au înche­iat la egalitate o partidă care în­­ primele 45 de minute înregistrase nu mai puțin de 6 goluri. OINĂ Din nou o echipă de oină din Baia Mare a obținut calificarea într-o fază superioară. Este vorba de echipa Tri­color (fost Minerul Baia Mare) care s-a calificat în dauna formațiilor cam­pioane ale județelor Arad, Banat, Bi­hor, Cluj și Satu Mare, în finala „Cu­pei României" care se va desfășura în zilele de 5, 6 și 7 iunie a.c. pe sta­dionul Callatis din frumoasa stațiune de pe litoral Mangalia. Participă alături de echipa campioa­nă a județului Maramureș și echipele C.P.B. București (cîștigătoarea ediției anterioare a popularei competiții și campioană a țării), Dinamo București, Biruința Gherăești, Avîntul Valea Ro­șie, Viață nouă Oltenia, Avîntul Frasin ,și Torpedo Zărnești. Echipa antrenată de maestrul spor­tului Viorel Bălan s-a pregătit atent avînd la îndemînă condiții din cele mai bune, asigurate de conducerea aso­ciației Tricolor. Cu lotul care participă în finală, au făcut deplasarea Petre Fodor, Ioan Frenț, Nicolae Telian, Petre Boiceanu II, loan Dunca, Zahei Buda, Peter Fe­hér, loan Oniță, Ion Batin, Constantin Dobrican, loan Cerneștean și Viorel Bă­lin. SIMION VIȘOVAN Tenis de masa In sala Liceului nr. 1 din Bistrița, au avut loc întrecerile etapei inter-ju­­dețene ale campionatului cooperației meșteșugărești, la care au participat 16 băieți și 8 fete, din cadrul asocia­țiilor sportive Voința din Baia Mare și Bistrița. După dispute dîrze, pe e­­chipe locul I a fost cucerit de Voința Baia Mare, care a obținut 9 victorii față de cele 7 realizate de echipa din Bistrița. La individual fete DOINA POP (Vo­ința Baia Mare) a terminat pe primul loc, iar la băieți același joc i-a revenit lui ADALBERT CSIZEK (Voința Baia Mare). VASILE SANDU Baia Mare. Noua gara de călători. 1. Minerul Baia Sprie 24 19 3 2 61—11 41 2. Minerul Baia Borșa 23 19 1 3 68—14 39 3. Minerul Cavnic­­ 23 17 4­2 54— 9 38 4. Autobaza Tg. Lăpuș 25 12 2 11 41—37 26 5. Avîntul Baia Mare 23 11 2 10 45—32 24 6. Unirea Seini 23 8 6 9 41—34 22 7. Minerul Băița 24 9 3 12 40—46 21 8. Tricoul roșu 23 10 1 12 26—38 21 9. C. S. Universitar 24 8 5 11 39—51 21 10. Forestiera ■Cîmpulung la Tisa 24 8 3 13 28—60 19 11. Voința Sighetul M. 23 8 2 13 28—52 18 12. Minerul Bălu­ 23 7 3 13 33—52 17 13. Băimăreana 24 6 2 16 26—52 14 14. Victoria 24 3 3 18 16—58 9 s flu­vnifM 4, cherestea Foto: I. Deac. 3 Zile fierbinți (Urmare din pag. I) Weisenbacher și Ioan Csatari, inginerul Erik Hutter și mais­trul Nicolae Dancoș. Frigeau motoarele, cablurile, dar ni­meni n-a dat înapoi. Oamenii au învins stihiile dezlănțuite“. In acele momente de grea cumpănă, munca în sub­teran n-a cunoscut opreliște. Nici în zilele următoare. Puțini la număr (cîteva zile la Herța s-a lucrat cu abia 50—60 la su­tă din efectiv), minerii și-au concentrat forțele la abataje, a­­colo de unde metalul trebuia scos. Și l-au scos. Dacă ar fi să socotim după cîți oameni e­­rau în mină, înseamnă că fie­care a muncit cît doi, cît trei. „Nici nu ne-am gîndit la odih­nă,“ mărturisește inginerul Gheorghe Polan, șeful secto­rului II. Cu toată calamitatea prin care a trecut, exploatarea a găsit resursele pentru a da minereu tot mai mult. Fiecare zi se soldează cu depășiri. In fiecare dimineață „producția“ notează pentru ziua preceden­tă un plus de cinci, zece sau chiar 35 la sută la minereu ex­tras pentru sarcina zilnică. In sectorul II spre exemplu, dacă în ziua de 16 mai exista un mi­nus de 43 tone, cu 9 zile mai tîrziu depășirea atinsese deja 731 tone și urcă, urcă. Nici­­cînd în acest an din abatajele conduse de Traian Pintea, Va­sile Zoicaș, Constantin Țînța, Teodor Cupșan, Ioan Breban­­ sau Daniel Popan nu s-a mai scos atîta minereu. Șefii de schimb — Iuliu Oros, ing. Gheorghe Bisele, Vasile Horo­­zan, Dumitru Breban — nu cu­nosc odihna. — Pot spune că de la nă­vala apelor, nimeni nu mai știe ce-i odihna. Fiecare zi, fie­care schimb e un timp fierbin­te, un timp de luptă, ne spune directorul exploatării. Și to­tuși în focul luptei pentru spo­rirea producției, herienii gîn­­desc la viitor. Lucid, metodic, științific. Acum vreo două zi­le, în timp ce dulgherii trans­formă cabana școlii de califi­care în temporar adăpost pen­tru familiile minerilor sinis­trați, în birouri, hărțile geolo­gice rețin atenția specialiștilor. De ce? După cum vedeți ne con­centrăm eforturile pentru creș­terea volumului de minereu extras, relatează inginerul Li­­viu Pop, dar nu uităm o clipă că noul cincinal bate la ușă, trebuie pregătit temeinic. Po­trivit stării de fapt, noi vom încheia primul semestru cu cel puțin 10—15 la sută depășire la lucrările geologice, de perspec­tivă. Topografia orizonturilor ne defilează pe sub ochi. Gale­rii, multe galerii, mii de metri de galerii vor da la iveală la orizonturile Matei, plus patru, zero, bogăția nesecată a Herjei. Oamenii de aici, specialiștii pri­vesc Herja viitorului cincinal cu încredere, urmăresc o linie precisă, eficientă: concentra­rea lucrărilor de exploatare și de pregătire, deschidere la cîte­va orizonturi cu largi condiții de mecanizare. De altfel, în a­­ceste zile, în timp ce unii scru­tează viitorul, inginerul meca­nic Ioan Fira cu o mină de meseriași montează jos la „plus patru“ mașina de ex­tracție a noului puț de mină, premiera industrială de peste cîteva zile. Zile fierbinți, la Herța. Zile fierbinți, așa cum sînt la toate celelalte exploatări. Zile de avînt în muncă, răspuns faptic la înflăcăra­tă chemare a partidului. ­_________________ Răspunsuri la... apeluri In cursul lunii aprilie în cadrul anchetei „Cum ajută organele județene pe cele comunale și oră­șenești în îndeplinirea sarcinilor ?“ în coloanele ziarului au apărut două materiale în care au fost abordate o serie de pro­bleme cu referință la via­ța socială a orașului Cavnic și a comunei Co­­palnic-Mănăștur. In răs­timpul scurt unele orga­ne vizitate cu acest prilej ne-au informat asupra măsurilor lua­te. Astfel răspunsul so­sit de la I.R.E. Baia Mare, după ce se recunoaște rea­litatea celor sesizate în ziar în legătură cu centra­lizarea iluminatului public în orașul Cavnic, mențio­nează că între anii 1966— 1969 s-au cheltuit cca. 2,2 milioane lei (fonduri de investiții și reparatii ca­pitale) în vederea reface­rii rețelei existente. Lu­crarea de reparații capita­le trebuia să se termine în anul 1969 cînd urma să se realizeze, în mare, și centralizarea iluminatului public. Prin faptul că o porțiune din rețea nu s-a executat, fiind condiționa­tă de repararea drumului (între stația de 110 Kv și­­ mină), nu a fost posibilă nici centralizarea ilumina­­tului public. „Im prezent — se arată în continuare — dispunem de 400.000 lei în planul de reparații capitale pe 1970, destinați­a finanța por­țiunea de rețea menționa­tă, lucrarea urmînd să se execute după ce se vor construi zidurile de sprijin și bordurile drumului aflat în reparație. Cu aceasta se va realiza și centraliza­rea iluminatului public în majoritatea localității. O parte de rețea situată în zona Roata, unde nici re­țeaua nu este reparată, se va soluționa din fondurile alocate pe 1970. Vă rugăm, dacă credeți satisfăcător răspunsul nos­tru, să informaț­ și citi­torii dv. asupra celor de mai sus". Ceea ce am și făcut. Vizată în ambele mate­riale amintite, întreprinde­rea de transporturi auto Baia Mare a răspuns criti­cilor aduse prin măsuri concrete, așa cum am do­rit și noi, și mai ales lo­cuitorii Cavnicului și Co­­palnic—Mănășturului. In ziarul nostru am publicat deja modificările făcute în orarul autobuzelor de pe traseele Cavnic—Baia Ma­re și Cavnic—Copalnic- Mănăștur—Tg. Lăpuș, ca urmare a solicitărilor ex­primate în cadrul anche­­tei noastre. Ele corespund necesităților actuale de transport ale cetățenilor din cele două localități. In plus mai reținem din răs­punsul trimis redacției promisiunea conducerii în­treprinderii că odată cu introducerea mersului au­tobuzelor ediția 1970— 1971 traseul Cavnic—Ba­ia Mare va fi deservit de Autobaza nr. 1 Baia Ma­re, care va fi dotată cu noi autobuze. In modul acesta, regularitatea curse­lor va cunoaște substan­țiale îmbunătățiri. O ne­dumerire totuși­ în răs­punsul trimis redacției se spune: „Cele sesizate sunt întemeiate, mersul autobu­zelor (edițiile trecute și actuală — n.n) s-a întoc­mit cu avizul consiliilor populare comunale și oră­șenești de pe traseul Tg. Lăpuș — Cavnic, fără să se solicite schimbarea ( subl. ns.) circulației au­tobuzelor de pe acest tra­seu". Cum poate fi făcu­tă o asemenea afirmație cînd uneia din solicitările Consiliului popular comu­nal Gopâlnic-Mănăștur în­săși conducerea întreprin­derii a răspuns nefavora­bil? Referitor la înființarea unui depozit de materiale pentru construcții în ora­șul Cavnic, Direcția co­mercială județeană menți­onează în răspunsul trimis redacției: „Din calculele economice, bazate pe fon­dul de marfă repartizat pe perioada 1971—1975 rezul­tă că construirea unui de­pozit nu este justificată, astfel nu se pot obține ni­ci fonduri de investiții". Se pare că cei care au în­tocmit răspunsul nu au ci­tit cu atenție materia­lul apărut, întrucît din acesta rezultă angaja­mentul Consiliului popu­lar al orașului Cavnic de a asigura localul nece­sar depozitului. Deci, nu se solicită investiții. In al doilea rînd ne întrebăm dacă, cel puțin partial, fondul de marfă repartizat n-ar­­ trebui reconsiderat ? Pentru că totuși a te de­plasa la Baia Mare pentru un kg de humă care cos­tă cîțiva bani e un fapt cu totul și cu totul nela­locul lui: în legătură cu aprovizi­onarea școlilor din orașul Cavnic cu lemne de foc, întreprinderea „Combusti­bilul", după ce prezintă în răspunsul său o situație statistică asupra cantități­lor aprovizionate, preci­zează : „ . . . repartițiile de combustibil — lemne de foc și cărbune — pen­tru școli se face din par­tea Inspectoratului școlar județean ; în baza reparti­țiilor noi încheiem con­tractele și onorăm livrarea ..." „Am îndrumat șco­lile din Cavnic să solicite o repartiție suplimentară cu combustibil de la In­spectoratul școlar județe­an, întreprinderea noastră neputînd livra cantități în plus fără repartiția primi­tă de la forul tutelar". In răspunsul său (sosit la o lună și jumătate după apariția anchetei!) Inspec­toratul școlar județean neagă existența vreunor neînțelegeri cu „Combusti­bilul", tot așa cum își neagă orice responsabilita­te în legătură cu situația creată la un moment dat în aprovizionarea școlilor din Cavnic cu lemne de foc. Cităm: „Obligația Ins­pectoratului școlar era aceea de a repartiza pe beneficiari combusibilul primit de la Direcția de planificare. Or cum aceas­ta ne-a acordat și lignit trebuia să repartizăm această cantitate beneficia­și­rilor. Pentru orientare vă comunicăm că am primit 1.085 tone lignit, la care, cu toate insistențele noas­tre (deci, nici o neînțele­gere !? — n.n.) nu s-a acceptat renunțul... " .. .„Dacă consiliul popu­lar (din Cavnic n.n.) nu a ridicat cota de lemne lignit și a rămas în depo­și­bitul „Combustibilului" nu poartă vina Inspectoratul școlar... “ Cu alte cuvin­te, Inspectoratul și-a consi­derat îndeplinită „obliga­ția" o dată cu efectuarea repartizării. Că la Cavnic sobele școlilor nu sunt adaptate pentru lignit, că „Combustibilul" a refuzat livrarea lemnelor fără lig­nit asta nu înseamnă nici o neînțelegere. Inspecto­ratul școlar județean nu poartă nici o vină! Le-am sugera semnatarilor răs­punsului o „ieșire" din birou. Mai ales că în în­cheierea acestuia se spu­ne: „Răspunsul a întîr­ziat , deoarece abia azi 25 V 1970 am primit co­municarea de la Liceul din Cavnic". Cum ar fi sunat răspunsul fără această co­municare? Direcția județeană Ma­ramureș de drumuri și poduri nu ne-a informat asupra modului în care a acționat în legătură cu di­minuarea efectelor nega­tive ale materialului folo­sit la întreținerea drumuri­lor din zona Copalnic-Mă­­năștur. Nu știm dacă pro­misiunea inginerului șef al direcției (amintită în ar­ticolul apărut în ziarul nostru din 22 aprilie a.c.) de a analiza chestiunea la nivelul direcției s-a ma­terializat sau nu, dar știm că s-au încălcat prevederi­le legale privind răspun­surile la critica în presă. Și mai știm că o aseme­nea atitudine denotă lipsă de interes față de igiena, de sănătatea cetățenilor, obligați să suporte efecte­le nocive ale materialului de în­treUneia­e^țintit. Pe urmele materialelor­ publicate.

Next