Pentru Socialism, iunie 1970 (Anul 20, nr. 5084-5108)
1970-06-03 / nr. 5085
r s * \ Siercuri 3 iunie 1970 PENTRU SOCIALISM La început a fost ploaie. O ploaie deasă, mohorită, deprimantă care cădea peste munți, coline, case și oameni. După 2—3 ore ploaia s-a transformat într-un torent mînios. Norii și pîcla se lăsaseră pînă la suprafața pămîntului învăluind totul. Apoi cele două riuri, care se îngemănează la un capăt al Vișeului de Sus, au început să crească vertiginos. Orașul a intrat în alertă. In mai puțin de o jumătate de oră, dintr-o acută dar nedorită necesitate, s-a constituit comandamentul local care pe baza cunoașterii situației a adoptat cîteva măsuri de mare stringență. Pericolul inundării orașului venea din mai multe direcții. Mînios și turbulent rîul Vișeu amenința orașul în zona cartierului Rădeasa și dinspre Moisei în zona gării și a întreprinderii „Iza‘‘. Angajat parcă într-o sălbatică întrecere, rîul Vaser emitea semnale că nu este cu nimic mai prejos ca putere de distrugere. O luase spre confluența cu Vișeul într-o viteză și cu o forță inimaginabilă. Cuvîntul de ordine la comandamentul local a fost: salvarea oamenilor, a obiectivelor economice și bunurilor întreprinderilor și instituțiilor, a avuției cetățenilor. O formațiune de intervenție s-a deplasat în partea de sus a orașului, în cartierul Rădeasa, unde rîul Vișeu punea în pericol aproape 300 de vieți omenești. Cu ajutorul subunității de pompieri și al grănicerilor au fost evacuate toate familiile pereclitate din această zonă. In acest timp o altă formațiune ajuta populația din cartierul „Țipțărai". Și aici pericolul inundării era iminent. Cu calm, organizat, dar și cu operativitate, oamenii din zonele locuite, care dimineața aveau să fie cuprinse de apă, au fost puși în afara oricărui pericol. Forestierii, bărbați căliți în viață și în muncă, apărau fabrica de cherestea din ce în ce mai amenințată de torenții Vaserului. Tractoarele transportau de zorbușteni pentru a-i așeza în calea valurilor ce săpau metru cu metru spre incinta fabricii. Piloni de fier erau așezați în același mod și scop, cu îndîrjire, voință și rapiditate. Fabrica a fost salvată și o dată cu ea un întreg cartier așezat în aval. Picăturile de ploaie se amestecau cu sudoarea, dar mîinile butinarilor se încleștau pe țapină, pe secure și pe cablul de sîrmă, într-o mare izbucnire a bărbăției caracteristice oamenilor acestor meleaguri... Nimeni n-a stat atunci să calculeze cît lucrează. Deviza era : să învingem apa și să salvăm totul! Fabrica vișeuană cu utilajele, cu stivele albe de scînduri gospodărește rînduite, cu buștenii seculari ce-și așteptau rîndul la gater a rămas pe loc. Oamenii fabricii au obligat Vaserul să se rostogolească la vale pe albia lui, l-au silit să se cumințească, îndepărtîndu-i valurile înspumate. In altă parte a orașului, directorul întreprinderii „Iza", Gh. Camiuca, a devenit un veritabil comandant, care dirija cu calm și pricepere operațiunile de evacuare a halelor puse în pericol. Materia primă, materialele, produse în valoare de sute de mii de lei au fost puse în siguranță, fiind evacuate în locuri mai puțin periclitate ... Dezlănțuit, furios și nărăvaș, Vișeul mușca însă metru cu metru din incinta întreprinderii, ținîndu-se parcă după cei luați din cale avuții și valori. Și dacă tot care-i n-a reușit să înece produsul muncii s-a răzbunat pe halele goale care-i amplificau mugetul sinistru. Le-a dărîmat cu furie, făcînd să trosnească metal și lemn, așezate cu trudă în fundații și forme pentru folosul omului. La ferma I.A.S. apa urca mereu. Un grup de intervenție însă a dejucat și aici zbaterile distrugătoare ale apei. Au fost salvate 200 de vaci. Plutonul de gărzi patriotice de la secția fabricii „Terapia", sub comanda lui Gh. Vlad, salva în același timp 175 de miei și 30 de vile din adăposturile abatorului. La depozitele IGEX erau luate din drumul apei aparate și materiale tehnice valorînd cîteva milioane de lei. Prompți, tăcuți, dar hotărîți, vișeuanii învingeau minut cu minut torenții celor două rîuri. Vești alarmante din cartierul de locuințe aflate în apropierea gării. Spre cele 30 de case apa creștea amenințător. Evacuarea cetățenilor și a bunurilor era în curs și se desfășura cu multă operativitate. In cîteva minute o veste fulgerătoare face ocolul orașului: două depozite ale O.C.L., pline cu încălțăminte, îmbrăcăminte și mobilă erau în bătaia rîului Vișeu, care-și crease o albie nouă, distrugătoare. Cîteva zeci de salariați ai O.C.L. și alți cetățeni au reușit să salveze mărfuri valorînd aproximativ 5 milioane de lei. Și totuși torenții montani, rostogoliți la vale cu viteză amețitoare, au produs pagube de peste 33.000.000 lei! Așa că orașul Vișeul de Sus se numără printre localitățile maramureșene destul de greu lovite de calamități încă din primele ore însă, cînd apele și-au mai domolit valurile, vișeuanii au trecut la o patriotică și neobosită muncă de recuperare a bunurilor, de refacere a căilor de comunicație și a întreprinderilor. Aproape 2 milioane de lei au fost repuse în circuitul economic prin recuperările de materiale realizate de colectivele de muncă de la Iza, U.E.S.S. și Consiliul popular. Legătura feroviară și rutieră cu orașul vecin Borșa a fost restabilită în timp record prin degajarea liniei ferate de pămîntul provenit din alunecări și prin executarea unui drum de ocolire pe o distanță de 300 m. Paralel cetățenii din cartierele Valea Rîului, Valea Scradei, Arșița, mobilizați de deputați, au reconstruit provizoriu punțile peste rîurile Vișeu și Vaser, punți atît de necesare pentru aprovizionarea acestor cartiere și pentru înlesnirea accesului copiilor spre școli. Consiliul popular al orașului Vișeul de Sus s-a întrunit apoi în sesiune, analizînd situația economică și social-culturală a localității, în urma inundațiilor, stabilind totodată măsurile prin a căror aplicare în viață, orașul își va recăpăta în scurtă vreme aspectul urbanistic edilitar-gospodăresc de dinaintea revărsării apeșilor. Deputați ca: ing. Martin Iuga, Mihai Gherasim, dr. Victor Baciu, Maftei Tomoioagă, Maria Rîhlea, Andrei Bota, Aurel Mihnea au accentuat în cuvîntul lor, precum și prin propunerile făcute, necesitatea mobilizării tuturor alegătorilor în vederea refacerii totale a lucrărilor edilitar-gospodărești distruse sau avariate în urma inundațiilor. S-a și trecut la deschiderea unor importante șantiere. Sunt prevăzute de asemenea ca în scurt timp să fie începute lucrările de construire a 5 poduri, ziduri de sprijin pe o distanță de 6.000 m.l. și consolidarea malurilor celor două rîuri pe acele porțiuni unde este mai pronunțată eroziunea terenurilor agricole sau a celor destinate diverselor scopuri utilitare, repararea străzilor Oborului, 11 Iunie, Teilor, Țibleșului, Crîngului, Rodnei, Valea Vinului, Valea Borcutului și Valea Rîului, reconstruirea serei de flori, refacerea podețelor punților, refacerea școlii generale nr. 3 din caraitierul Rădeasa distrusă parțial. Paralel, comandamentul local pentru prevenirea și combaterea efectelor inundațiilor a inițiat și organizat o largă și fructuoasă acțiune de colectare a ajutoarelor materiale și bănești destinate ajutorării populației din zonele calamitate, acțiune la care participă mii de cetățeni. Dovedind o patriotică solidaritate și un înalt umanism, vișeuanii își aduc modesta lor contribuție la ajutorarea sinistraților, donînd pînă acum peste 10.000 articole de îmbrăcăminte, încălțăminte și obiecte de strictă necesitate, precum și însemnate cantități de produse agroalimentare (peste 1.500 bucăți ouă, 120 kg slănină, 300 kg făină albă și de porumb, aproape 1.000 kg cartofi, 120 kg untură, 120 kg fasole etc). Concomitent în cele două conturi 498 și 2.000 sumele depuse sunt în continuă creștere. Participarea masivă a vișeuanilor la acțiunile economice și sociale de recuperare a pierderilor cauzate de inundații, hotărîrea unanimă a locuitorilor orașului de a munci mai mult mai bine în această perioadă de grea încercare și sunt evidente garanții ale unei grabnice înlăturări a tuturor daunelor provocate de apele primăverii acestui an. IOEL RUSU Vișeuanii au luptat cu două rîuri dezlănțuite Plenara Comitetului municipal de partid Sighetul Marmației (Urmare din pag. 1) procurorul Mihai Naste și alții au fost de părere că șablonul, închistarea, formele stereotipe depășite în munca de propagandă nu au ce căuta în activitatea organizațiilor de partid. In cadrul unor organizații de bază din municipiu (T.A.P.L., C.A.P. Vadul Izei, C.F.R., Autobază, sănătate) nu sunt folosite toate formele muncii politice de masă pentru dezvoltarea conștiinței socialiste. Tocmai aici a slăbit spiritul critic Și combativitatea, nu s-a creat o opinie Împotriva celor care încalcă cerințele eticii comuniste și tind spre a realiza unele venituri ilicite, își neglijează familia. In încheierea lucrărilor plenarei a luat cuvîntul tovarășul Mitrofan Boca care a apreciat în mod pozitiv nivelul plenarei, competența cu care s-au dezbătut o serie de probleme ce vizează modelarea spirituală a omului. Vorbitorul a arătat că organul municipal de partid va trebui să acorde o și mai mare atenție formării și întăririi opiniei de masă în scopul realizării integrale a sarcinilor de plan, ridicării calificării profesionale, să se ducă o luptă pentru dezrădăcinarea unor tendințe de chiul și superficialitate. O atenție mărită va trebui acordată îmbunătățirii activității brigăzilor artistice de agitație, educației ateist-științifice, a muncii cu cartea, ca și a informării politice a oamenilor muncii care va trebui să fie operativă și plină de substanță. Găsirea de forme mai atractive în munca politico-ideologică ca și folosirea intensivă a mijloacelor de care dispun instituțiile de cultură se ridică ca o chestiune imperioasă, înfăptuirea planului de măsuri, a conchis vorbitorul, va asigura îmbunătățirea simțitoare a activității organizațiilor de partid pe linia ridicării conștiinței socialiste a tuturor oamenilor muncii. La punctul al doilea al ordinei de zi, tovarășul Alexandru Țiplea a fost cooptat ca membru al Comitetului și ales ca secretar cu problemele de propagandă al Comitetului municipal de partid, iar tovarășul Stelian Morcovescu a fost ales membru al Biroului Comitetului municipal de partid. Campionatul județean de fotbal CLASAMENTUL Finalul campionatului se anunță peste o etapă, dar șirul de întrebări pe care-l stârnește o astfel de competiție nu pare încă pe deplin elucidat. Dacă știm cine va retrograda (Băimăreanu și Victoria Baia Mare) nu putem anticipa nimic despre echipa care va reprezenta județul nostru la barajul pentru promovarea în Divizia C. Trei teamuri: Minerul Cavnic; Etapa viitoare: Unirea Seini — Avîntul Baia Mare; Victoria — Tricoul Roșu; Voința — C.S. Universitar; Minerul Băița — Minerul Băiuț; Minerul Baia Borșa — Minerul Cavnic; Forestiera — Băimăreana; Minerul Baia Sprie — Autobaza Tg. Lăpuș; Minerul Baia Sprie și Minerul Baia Borșa, își dispută șansele, tatonîndu-se reciproc, rolul de aursider nesatisfăcînd pretențiile lor. Cu excepția minerilor din Cavnic, care au cedat un punct Avîntului din Tăuții de Sus (scor 2—2), celelalte candidate la titlu au cîștigat partidele: Minerul Baia Sprie cu 3—0 (neprezentare) în defavoarea Victoriei, iar Minerul Baia Borșa cu 1—0 în deplasare la Tricoul roșu Sighetul Marmației. La mijlocul clasamentului echipe de valori sensibil egale fac permutări de locuri de la etapă la etapă. Uneori, avantajul terenului propriu își are cota sa în victoria echipei gazdă (în cazul întâlnirii Minerul Băiuț—ForestierI Cîmpulung la Tisa(4—0). Se întîmplă însă (de puține ori în actualul campionat) ca partidele să se încheie nedecis. Studenții băimăreni și oaspeții lor fotbaliștii din Tg. Lăpuș au încheiat la egalitate o partidă care în primele 45 de minute înregistrase nu mai puțin de 6 goluri. OINĂ Din nou o echipă de oină din Baia Mare a obținut calificarea într-o fază superioară. Este vorba de echipa Tricolor (fost Minerul Baia Mare) care s-a calificat în dauna formațiilor campioane ale județelor Arad, Banat, Bihor, Cluj și Satu Mare, în finala „Cupei României" care se va desfășura în zilele de 5, 6 și 7 iunie a.c. pe stadionul Callatis din frumoasa stațiune de pe litoral Mangalia. Participă alături de echipa campioană a județului Maramureș și echipele C.P.B. București (cîștigătoarea ediției anterioare a popularei competiții și campioană a țării), Dinamo București, Biruința Gherăești, Avîntul Valea Roșie, Viață nouă Oltenia, Avîntul Frasin ,și Torpedo Zărnești. Echipa antrenată de maestrul sportului Viorel Bălan s-a pregătit atent avînd la îndemînă condiții din cele mai bune, asigurate de conducerea asociației Tricolor. Cu lotul care participă în finală, au făcut deplasarea Petre Fodor, Ioan Frenț, Nicolae Telian, Petre Boiceanu II, loan Dunca, Zahei Buda, Peter Fehér, loan Oniță, Ion Batin, Constantin Dobrican, loan Cerneștean și Viorel Bălin. SIMION VIȘOVAN Tenis de masa In sala Liceului nr. 1 din Bistrița, au avut loc întrecerile etapei inter-județene ale campionatului cooperației meșteșugărești, la care au participat 16 băieți și 8 fete, din cadrul asociațiilor sportive Voința din Baia Mare și Bistrița. După dispute dîrze, pe echipe locul I a fost cucerit de Voința Baia Mare, care a obținut 9 victorii față de cele 7 realizate de echipa din Bistrița. La individual fete DOINA POP (Voința Baia Mare) a terminat pe primul loc, iar la băieți același joc i-a revenit lui ADALBERT CSIZEK (Voința Baia Mare). VASILE SANDU Baia Mare. Noua gara de călători. 1. Minerul Baia Sprie 24 19 3 2 61—11 41 2. Minerul Baia Borșa 23 19 1 3 68—14 39 3. Minerul Cavnic 23 17 42 54— 9 38 4. Autobaza Tg. Lăpuș 25 12 2 11 41—37 26 5. Avîntul Baia Mare 23 11 2 10 45—32 24 6. Unirea Seini 23 8 6 9 41—34 22 7. Minerul Băița 24 9 3 12 40—46 21 8. Tricoul roșu 23 10 1 12 26—38 21 9. C. S. Universitar 24 8 5 11 39—51 21 10. Forestiera ■Cîmpulung la Tisa 24 8 3 13 28—60 19 11. Voința Sighetul M. 23 8 2 13 28—52 18 12. Minerul Bălu 23 7 3 13 33—52 17 13. Băimăreana 24 6 2 16 26—52 14 14. Victoria 24 3 3 18 16—58 9 s fluvnifM 4, cherestea Foto: I. Deac. 3 Zile fierbinți (Urmare din pag. I) Weisenbacher și Ioan Csatari, inginerul Erik Hutter și maistrul Nicolae Dancoș. Frigeau motoarele, cablurile, dar nimeni n-a dat înapoi. Oamenii au învins stihiile dezlănțuite“. In acele momente de grea cumpănă, munca în subteran n-a cunoscut opreliște. Nici în zilele următoare. Puțini la număr (cîteva zile la Herța s-a lucrat cu abia 50—60 la sută din efectiv), minerii și-au concentrat forțele la abataje, acolo de unde metalul trebuia scos. Și l-au scos. Dacă ar fi să socotim după cîți oameni erau în mină, înseamnă că fiecare a muncit cît doi, cît trei. „Nici nu ne-am gîndit la odihnă,“ mărturisește inginerul Gheorghe Polan, șeful sectorului II. Cu toată calamitatea prin care a trecut, exploatarea a găsit resursele pentru a da minereu tot mai mult. Fiecare zi se soldează cu depășiri. In fiecare dimineață „producția“ notează pentru ziua precedentă un plus de cinci, zece sau chiar 35 la sută la minereu extras pentru sarcina zilnică. In sectorul II spre exemplu, dacă în ziua de 16 mai exista un minus de 43 tone, cu 9 zile mai tîrziu depășirea atinsese deja 731 tone și urcă, urcă. Nicicînd în acest an din abatajele conduse de Traian Pintea, Vasile Zoicaș, Constantin Țînța, Teodor Cupșan, Ioan Breban sau Daniel Popan nu s-a mai scos atîta minereu. Șefii de schimb — Iuliu Oros, ing. Gheorghe Bisele, Vasile Horozan, Dumitru Breban — nu cunosc odihna. — Pot spune că de la năvala apelor, nimeni nu mai știe ce-i odihna. Fiecare zi, fiecare schimb e un timp fierbinte, un timp de luptă, ne spune directorul exploatării. Și totuși în focul luptei pentru sporirea producției, herienii gîndesc la viitor. Lucid, metodic, științific. Acum vreo două zile, în timp ce dulgherii transformă cabana școlii de calificare în temporar adăpost pentru familiile minerilor sinistrați, în birouri, hărțile geologice rețin atenția specialiștilor. De ce? După cum vedeți ne concentrăm eforturile pentru creșterea volumului de minereu extras, relatează inginerul Liviu Pop, dar nu uităm o clipă că noul cincinal bate la ușă, trebuie pregătit temeinic. Potrivit stării de fapt, noi vom încheia primul semestru cu cel puțin 10—15 la sută depășire la lucrările geologice, de perspectivă. Topografia orizonturilor ne defilează pe sub ochi. Galerii, multe galerii, mii de metri de galerii vor da la iveală la orizonturile Matei, plus patru, zero, bogăția nesecată a Herjei. Oamenii de aici, specialiștii privesc Herja viitorului cincinal cu încredere, urmăresc o linie precisă, eficientă: concentrarea lucrărilor de exploatare și de pregătire, deschidere la cîteva orizonturi cu largi condiții de mecanizare. De altfel, în aceste zile, în timp ce unii scrutează viitorul, inginerul mecanic Ioan Fira cu o mină de meseriași montează jos la „plus patru“ mașina de extracție a noului puț de mină, premiera industrială de peste cîteva zile. Zile fierbinți, la Herța. Zile fierbinți, așa cum sînt la toate celelalte exploatări. Zile de avînt în muncă, răspuns faptic la înflăcărată chemare a partidului. _________________ Răspunsuri la... apeluri In cursul lunii aprilie în cadrul anchetei „Cum ajută organele județene pe cele comunale și orășenești în îndeplinirea sarcinilor ?“ în coloanele ziarului au apărut două materiale în care au fost abordate o serie de probleme cu referință la viața socială a orașului Cavnic și a comunei Copalnic-Mănăștur. In răstimpul scurt unele organe vizitate cu acest prilej ne-au informat asupra măsurilor luate. Astfel răspunsul sosit de la I.R.E. Baia Mare, după ce se recunoaște realitatea celor sesizate în ziar în legătură cu centralizarea iluminatului public în orașul Cavnic, menționează că între anii 1966— 1969 s-au cheltuit cca. 2,2 milioane lei (fonduri de investiții și reparatii capitale) în vederea refacerii rețelei existente. Lucrarea de reparații capitale trebuia să se termine în anul 1969 cînd urma să se realizeze, în mare, și centralizarea iluminatului public. Prin faptul că o porțiune din rețea nu s-a executat, fiind condiționată de repararea drumului (între stația de 110 Kv și mină), nu a fost posibilă nici centralizarea iluminatului public. „Im prezent — se arată în continuare — dispunem de 400.000 lei în planul de reparații capitale pe 1970, destinația finanța porțiunea de rețea menționată, lucrarea urmînd să se execute după ce se vor construi zidurile de sprijin și bordurile drumului aflat în reparație. Cu aceasta se va realiza și centralizarea iluminatului public în majoritatea localității. O parte de rețea situată în zona Roata, unde nici rețeaua nu este reparată, se va soluționa din fondurile alocate pe 1970. Vă rugăm, dacă credeți satisfăcător răspunsul nostru, să informaț și cititorii dv. asupra celor de mai sus". Ceea ce am și făcut. Vizată în ambele materiale amintite, întreprinderea de transporturi auto Baia Mare a răspuns criticilor aduse prin măsuri concrete, așa cum am dorit și noi, și mai ales locuitorii Cavnicului și Copalnic—Mănășturului. In ziarul nostru am publicat deja modificările făcute în orarul autobuzelor de pe traseele Cavnic—Baia Mare și Cavnic—Copalnic- Mănăștur—Tg. Lăpuș, ca urmare a solicitărilor exprimate în cadrul anchetei noastre. Ele corespund necesităților actuale de transport ale cetățenilor din cele două localități. In plus mai reținem din răspunsul trimis redacției promisiunea conducerii întreprinderii că odată cu introducerea mersului autobuzelor ediția 1970— 1971 traseul Cavnic—Baia Mare va fi deservit de Autobaza nr. 1 Baia Mare, care va fi dotată cu noi autobuze. In modul acesta, regularitatea curselor va cunoaște substanțiale îmbunătățiri. O nedumerire totuși în răspunsul trimis redacției se spune: „Cele sesizate sunt întemeiate, mersul autobuzelor (edițiile trecute și actuală — n.n) s-a întocmit cu avizul consiliilor populare comunale și orășenești de pe traseul Tg. Lăpuș — Cavnic, fără să se solicite schimbarea ( subl. ns.) circulației autobuzelor de pe acest traseu". Cum poate fi făcută o asemenea afirmație cînd uneia din solicitările Consiliului popular comunal Gopâlnic-Mănăștur însăși conducerea întreprinderii a răspuns nefavorabil? Referitor la înființarea unui depozit de materiale pentru construcții în orașul Cavnic, Direcția comercială județeană menționează în răspunsul trimis redacției: „Din calculele economice, bazate pe fondul de marfă repartizat pe perioada 1971—1975 rezultă că construirea unui depozit nu este justificată, astfel nu se pot obține nici fonduri de investiții". Se pare că cei care au întocmit răspunsul nu au citit cu atenție materialul apărut, întrucît din acesta rezultă angajamentul Consiliului popular al orașului Cavnic de a asigura localul necesar depozitului. Deci, nu se solicită investiții. In al doilea rînd ne întrebăm dacă, cel puțin partial, fondul de marfă repartizat n-ar trebui reconsiderat ? Pentru că totuși a te deplasa la Baia Mare pentru un kg de humă care costă cîțiva bani e un fapt cu totul și cu totul nelalocul lui: în legătură cu aprovizionarea școlilor din orașul Cavnic cu lemne de foc, întreprinderea „Combustibilul", după ce prezintă în răspunsul său o situație statistică asupra cantităților aprovizionate, precizează : „ . . . repartițiile de combustibil — lemne de foc și cărbune — pentru școli se face din partea Inspectoratului școlar județean ; în baza repartițiilor noi încheiem contractele și onorăm livrarea ..." „Am îndrumat școlile din Cavnic să solicite o repartiție suplimentară cu combustibil de la Inspectoratul școlar județean, întreprinderea noastră neputînd livra cantități în plus fără repartiția primită de la forul tutelar". In răspunsul său (sosit la o lună și jumătate după apariția anchetei!) Inspectoratul școlar județean neagă existența vreunor neînțelegeri cu „Combustibilul", tot așa cum își neagă orice responsabilitate în legătură cu situația creată la un moment dat în aprovizionarea școlilor din Cavnic cu lemne de foc. Cităm: „Obligația Inspectoratului școlar era aceea de a repartiza pe beneficiari combusibilul primit de la Direcția de planificare. Or cum aceasta ne-a acordat și lignit trebuia să repartizăm această cantitate beneficiașirilor. Pentru orientare vă comunicăm că am primit 1.085 tone lignit, la care, cu toate insistențele noastre (deci, nici o neînțelegere !? — n.n.) nu s-a acceptat renunțul... " .. .„Dacă consiliul popular (din Cavnic n.n.) nu a ridicat cota de lemne lignit și a rămas în depoșibitul „Combustibilului" nu poartă vina Inspectoratul școlar... “ Cu alte cuvinte, Inspectoratul și-a considerat îndeplinită „obligația" o dată cu efectuarea repartizării. Că la Cavnic sobele școlilor nu sunt adaptate pentru lignit, că „Combustibilul" a refuzat livrarea lemnelor fără lignit asta nu înseamnă nici o neînțelegere. Inspectoratul școlar județean nu poartă nici o vină! Le-am sugera semnatarilor răspunsului o „ieșire" din birou. Mai ales că în încheierea acestuia se spune: „Răspunsul a întîrziat , deoarece abia azi 25 V 1970 am primit comunicarea de la Liceul din Cavnic". Cum ar fi sunat răspunsul fără această comunicare? Direcția județeană Maramureș de drumuri și poduri nu ne-a informat asupra modului în care a acționat în legătură cu diminuarea efectelor negative ale materialului folosit la întreținerea drumurilor din zona Copalnic-Mănăștur. Nu știm dacă promisiunea inginerului șef al direcției (amintită în articolul apărut în ziarul nostru din 22 aprilie a.c.) de a analiza chestiunea la nivelul direcției s-a materializat sau nu, dar știm că s-au încălcat prevederile legale privind răspunsurile la critica în presă. Și mai știm că o asemenea atitudine denotă lipsă de interes față de igiena, de sănătatea cetățenilor, obligați să suporte efectele nocive ale materialului de întreUneiae^țintit. Pe urmele materialelor publicate.