Progresul, iulie-decembrie 1863 (Anul 1, nr. 73-169)

1863-10-10 / nr. 128

No. 128. ROMANIA. ANUL 1. POAEA PUBLICATIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURTEI IN IASSI prenumeratiunea se face la Tipografia Minervei ulc­­hiristigeî. Diarul se publcS în toate dilele afară de serbatori. Abonaraeul pe an 111 lei, pe patru luni 37 lei. SES Iasii, Joi 10 Octomvrie 1863. In districtele postale. Inserarea unui României, premimeratiunea se face la biurourile rând de 35 literi costă un len, cursul fiscului. Iașii 10 Octomvrie. Revista Politică. Am promis a areta lectorilor nostrii părerile pre­­siv moderate din Austria, despre politica ce Cabi­netul de Viena trebue să urmeze în cestiunea no-A­l­lenă. In articolul de mal la vale venim astăzi a ne împlini acea promisiune. în el ni se va vedea că guvernul este consiliat a nu se încurca în resbelit cu Rusia chiar şi la caşul când Austria, în alianţă cu Anglia şi Francia, ar­ fi asigurată de eficacita­tea concursului acestor doue puteri. Pentru a veni în ajutorul guvernului spre a’lîi scote din acelîi im­­pasu în care l’au pusti nota din urmă a Iul Rusei, i se dă consiliul a propune puterilor­ occidentale unu congresu. Pentru a ajunge la unu ase­mene resultat, politicii de la presa moderată din Austria au­ trebuit fireşte sâ’şî facă următorul ratio­­nament­ : fără Austria, nici Anglia nici Francia nu potu a se scula cu resbel asupra Rusiei. De acela se şi face Austriei presiune a se decide pentru res­bel. Insă ’i se face presiune şi de câtrâ Rusia pen­tru ca să se decidă în simţul contrariu. Va se­di­­ca, Austria ne lucrând după interesul nici a unei părţi nici a celel­alte, ci numai după cum o condu-­ ce propriul seu interesa, va lucra mai bine. Insă interesul Austrie! este de a nu se strica nici cu o parte nici cu ce­alaltâ ; prin urmare se propună ce­va ; acela ceva e, precum diseram mai sus, Con­­gresul. Iată acum şi articolul de care am vor­biţii, şi pe care î l d estragem din Ost-Deutche-Post. „Posiţiunea politică a Austriei se află în momen­tul de faţă în unul din acele stadii periculose, în care o singură erore trage după sine unu şirul în­tregii de consecinţe râre, care ar fi putea nimici tote silinţele făcute în acestî trei ani trecuţi pentru în­­bunâtâţirea stârei interne şi esterne a imperiului. Din tote părţile lumea se întreba : cu ce planii, cu ce program se vor fi presenta înaintea împăratului, consiliaril coronei şi mai ales ministrul carele e res­ponsabilii pentru conducerea trebilori esterne. De unii ani, de când spunesa cestiune polonă este la ordinea eliter, noi am auijitu repetindu-se ne­con­­tenitu, din cercul ministeriului vorbe ca acestea : Austria nu pote a se lăsa spre a fi târîtâ de nime­nea ; ea trebui sâ’şi tragă politica sa din sineşl în­suşi şi ca independentă, ea trebuie să meargă pe calea sa politică. Inse care e acea cale? Este ea înţâ­­leasâ şi lămurită ? Reuşitu-s’au a se face vro încheiere? Mijloacele cu care cele trei puteri cunoscute au­ navigati până acum, între Scila şi Charibde, s’au sfărâmată faţă cu tenacitatea insurecţiune! polone, dar mai ales cu aroganţa guvernului rusesc. Acum posiţiunea e cu mulţii mai grea, de câţii era pe la începutul cestiuneî. Să nu îşi facă nimine ilusiune de a crede că e îndestul se­dicâ numai : Rusia va avea a suporta consecinţele procederei sale, şi apoi după acesta să se retragă în sine el însuşi cu o mân­drie patetică. Posiţiunea acesta este prea compro­­mitantâ pentru demnitatea puterilor­, pentru ca ele să mai pota persiste într’însa. iSorţile tot încă mai sunt în marile Austriei ; Fran­cia şi Anglia sunt ambarasate ; ele caută unui drum spre a eşi din încurcătura;­imbele insistă pentru ca Austria să pronunţă cuvântul de soluţiune. Austria e mai multu de câtă ori cându demna si­tua­ţi­un­e! ; însă ea va deveni sclavă dacă va întârdia sau va perde momentul favorabilă. Considerându cu ră­ceală situaţiunea, ea ne apare astfelii : Anglia şi Francia arii dori să pedepsascâ pe Rusia pentru o­­fensiunea ce le-au fâcut­, dar Francia ar­ vrea să facă pentru poloni ceva mai positiva. Insă nici la Londra nici la Paris n'ară vroi a se încurca pen­tru acesta într’una resbelit mare. De­o­camdatâ găsiră espediintele acela prin care este a se declara pa (drepturile Rusiei asupra Poloniei suntu nimicite. Politica englesâ, prea puţinii poetică, şi mai mulţii positiva şi egoistă, se mulţumeşte acum numai cu acestâ demonstraţiune, până cându va veni vro o­­pasiune mal eftinâ, pentru a face mal multu. Gu­vernul frances, într’o posiţiune mal puţinu sigură, în fruntea unei naţiuni ambiţiose şi forte iritabilă pentru trebile esterne, simte trebuinţa de a face mal mulţui, pentru că e şi angajată mal multu. Nimică e deci mal naturală, de câtii ca elu să împingă pe Austria înainte. De­o­camdată s’aru mulţemi dacă la Viena s'aru­ decide a se uni cu a­­cea declaraţiune solemnă, pentru ea să scie de si­­guru că, de îndată ce Austria art priimi a face a­­cea declaraţiune, resbelul între dânsa şi Rusia am­ fi inevitabilă. Ce este aşa dara de fâcutu ? De cumva Cabine­tul de Viena ar­ respinge propunerile ce i s’au fâ­cutü din partea îm­belora puteri occidentale, de a se uni cu prea cunoscuta declaraţiune, atunci ea se desbinâ din concertul politicei aceloru puteri şi stă isolatâ. Insă o isolare, precum să scie e mal peri­­culosâ de câtu chiară o acţiune îndrâsneaţâ, ea este în posiţiunea şi în momentul de faţă cu neputinţă. Consecinţa renuncieriî la politica şi alianţa occiden­tală trebuie, fireşte, să ne ducă la alianţă cu Ru­­sia, şi atunci, în locu de a fi o stavilă a Europei în contra Rusiei, ar­ fi stavila Rusiei în contra Eu­ropei. Dacă e greu pentru armatele Franciei de a pătrunde până în îndepărtatul imperiu moscovită, le va fi cu multă mai uşoră, prin ajutorul Piemon­­telui, de a se arunca asupra statului aceluia ce va acoperi pe Rusia cu cornul seu. Insă şi ce­alaltâ alternativă nu e mai puţină pe­­riculosa. Să admitemu câ Austria se uneşte spre a face declaraţiunea ce ’i să cere, atunci pacea au în­cetată de a fi, şi póte mai înainte încă de a veni primăvara, armatele îmbeloru imperii vecine s’aru întâlni pe la fruntariele galieiene. Să admitemu acum cela ce e p o s i­b­i­­­u câ A­­ustria nu va fi singură, ci va fi susţinut­â de Francia. Acesta sună frumosu şi, în parte, e şi unu adevâru. Factul înse avă fi că Austria, în­curcată într’unu resbelit mare, aru deveni unu stată A susţinut­ă. Insă susţinerea, ajutorul, stă în mâ­na aceluea care le dă; cineva póte fi ajutată mal bine sau mal râu, şi pe una timpa mal lungă sau mal scurtă, in momentul celă mal periculosă, celă ce dă ajutorul ţine în manile sale sorta celui aju­tată, pote săi impună condiţiunî în contra intere­­selor­ acestui din urmă, poate, în fine, chiar a’iă obliga de a încheia pace într’una momentă, cându acesta i-aru causa cele mai mari perderi. Să admitemu însă că Francia are intenţiunele ce­le mal bune ; că nu va repeţi acela ce au făcut în resbelul din Crimea şi din Italia ; să admitem­, a­­semenea, că Francia nu va lăsa totâ greutatea sar­­cinei numai asupra Austiiel, ci va contribui cu unu egal mum­eru de oste la râsbelu; vine acum întreba­rea : pe unde voru trece armatele francese, pentru ca să pătrundă până în Polonia ? De bună samă numai pe unica și singura cale : prin Germania. Oare confederaţiunea va putea şi va vroi să permită unei armate francesâ de 50 până la 80 mii de a­­meni a trece prin nisce ţeri unde acum sa celebre­­dâ jubileul bătăliei de la Laîptîg? Lâsându la o parte orice alte îngrijiri, să venim la unu factu positivă , acela e că confederațiunea și-ar­ pierde, prin aceasta, neutralitatea sa față cu Rusia, lucru care, de bună samă nu ere­dem­n să fie pe placul celor mai multe din guvernele confedera­­țiunei. Și înainte de toate, Prusia ară lua toate mă­surile pentru ca să împiedice o asemenea încheiere federală, căci atunci ar­ fi și dânsa implicată în resbelit cu Rusia, lucru care e foarte departe de po­litica sa. Ce dară, trebue să facă Austria ? , relue care ca să se retragă din concentrul puterilor occidentale ? Nici decum. Ea trebuie să afle unu mijlocui prin care să se poată face posibilă soluţiunea acestei spi­noase cestiuni polone. Şi acel mijloc e congresul. Angliea şi Francia ceru­ ca Austria să se unea­scă cu ele şi să declare­­ că Rusia şi-au perdut drepturile sale asupra Poloniei. La aceasta Au­stria trebuie să răspundă că, în adevăr, recunoa­şte că Rusia n’au împlinit condiţiunile sub care ’i s’au concesit Polonia prin tractatul de la 1815, cât înse pentru ca să declare că şi-au perdut drepturile asupra Poloniei, şi la aceasta să se unească, dar numai când s’ar propune şi accepta în congresul Puterilor Europeane, care au subscrisu tractatul de Viena. Ne aducem aminte că numai pentru formularea celor şese puncte era să se ţină unu congresu ; pentru ce oare nu s’aru convoca unu asemene acum, când este a se face un pasă decisivu, care poate duce la o adevărată soluţiune ? Dacă congresul ar lua o decisiune în contra Ru­siei, atunci Austria va putea, fără grijă, să accepte resbelul, căci n’ar­ aştepta ajutoare numai de la Francia, ci ar fi privită ca o putere esecutivâ a Eu­ropei, care ’i-ar pune la disposiţiune şi mijloacele ne­­cesarie pentru acest scop­, şi atunci, în fine, pacea s’ar face sub auspiciile Europei. — Cetim în Corespondenţa generala că dupe niş­te informaţiuni positive ce acest ziar ar fi priimit de la o casă de bancă din Londra, s’ar fi iscat dis­­binâri serioase între Lordul Palmerston şi Lordul Rusei pentru cestiunea polona, si că acum se aşteap­tă la o crisa ministerială. Este mare probabilitate ca Lordul Rusei să se retragă din capul Ministeriu­­lui afacerilor externe. Lordul Palmerston, din con­tra, stă tare în postul seu, şi pare a se fi înţelesă forte bine cu împăratul Napoleon. Ca succesor­a­nul Rusei pare a fi desemnat Lord Clarendon, a că­ruia intrare în unul din cele mai importente mini­­sterie, zice-se, ar face mare mulţumire lui Napoleon. — De la Constantinopole priimim­ următoarele informaţiuni. Consulul rusesc, Novicoff, au decla­rat că recunoaşterea Polonilor ca beligeranţi din par­tea Turciei, ar fi considerat ca un fapt ce ar duce la rumperea relaţiunilor între Rusia şi Poarta Oto­mana. Osman Paşa va merge la Odesa pentru a complementa pe Imperatul Rusiei. — Levant Herald afirmă că Rusia construeşte 12 noi cuirasate pe marea Neagră. — Gazeta Naradova anunţia, ca lângă Zarki s’au făcut la 5 Octomvrie o lovire, în care au învinsu in­surgenţii. Tot­o-datâ, între Plock şi Pionsk, s’au făcut o năvălire asupra unei părţi de artilerie ru­­sascâ şi asupra unul transportat de bani, la care o­­casiune acest din urmă au devenit prada insurgen­­tilor.. i P l ) B UC A T SI A D MIN I S T R A TIV E. Ministeriul Agriculture!, Comerciului şi al Lucrărilor Publice. Pe şosaua în executare dintre Podul-Iloaei şi Târ­­gul-Frumos, fiind trebuinţă a Sv. construi­t două­sprezece podeţe de piatră, Ministeriul publică ca do­ritorii ce vor voi a se însărcina cu această lucrare şi carii se pot orienta din listele adecsate ce conţin­ anali­za preţurilor şi estimaţia lucrărilor, să se înfă­ţişeze la licitaţia ce se va ţine la acest Minister şi la Pefectura districtului Iaşi, în clipa de 25 octomvrie curent, spre a concura prin oferte înscrise şi sigilate însoţite de garantă ipotecara sau în bani, valorând 15% din preţul oferit, conform regulele comptabilita­­tea lucrărilor publice. Peatru ce se va întrebuinţa la lucrarea acestor poduri, va fi de cea mai bună cu­­alitate, provenind din carierele de la Costescu, iar terminul desăvârşirea lor este ficsat până la 15 Au­gust 1864. La licitaţie se va lua de baza preţul devisului de 155.000 lei, asupra câruea se va aplica scâzâmântul concurentei la sută prin oferte, care se vor presenta în arătata di la 12 oare. Proectul în detail obligatoriu­ întreprindere­ dim­preună cu planurile acestor poduri se pot vedea și studia la Minister și la numita Prefectură. Ministru, C­a­t­argi­u. No. 10975, Septemvrie 29.

Next