Progresul, iulie-decembrie 1863 (Anul 1, nr. 73-169)

1863-10-22 / nr. 135

No. 135. FOAEA PUBLICATIUNILOR IN IASSI prenumeratiunea se face la Tipografia Minervel ulc­­hiristigel. Diurni se publicâ de la 3—6 coaie pe septâmânâ. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru luni 37 lei. ROMANIA. ANUL 1. OFICIALE DIN RESORTUL CURTEA DE APEL DIN IAŞI. Iaşii, Marţi 22 Octomvrie 1863. In dial I­­elele României, prenume raţiunea se face la biurourile poştale. Inserarea unui rând de 86 literi costa un leu, cursul fiscului. Iaşii 22 Octomvrie. Revistă Politică. A face resumatul aserţiunilor contra­zicâtoare a diverselor ziarie străine, asupra stâriî negoţiaţiu­­nilor relative la afacerile Poloniei, n’ar fi, acum, unu lucru prea uşori­ şi nici câ ar putea aduce vre­o lămurire mulţumitoare. Vom delatura aşa­dar a­­ceste aserţiuni şi vom areta numai faptele cunoscu­te şi netăgăduite de mine. Aceste fapte constau în cele următoare: Anglia fatigatâ de îndoelile si trâgânârile Austriei, s’au hotărâtă a lucra singură. Ea iau trimisii ambasadorului său de la Londra, lordului Napier, o notă pentru ca s’o comunice prin­cipelui Gord­acoff. Prin acea­ notă Anglia făcea cu­noscuții cabinetului de St. Petersburg câ ea consi­deră pe Rusia ca căzută dii­ drepturile sale asupra Poloniei. Până să ajungă nota la destinaţiunea sa, Austria, strâmtoritâ de Francia care vedea în acea demarsâ isolatâ a Angliei desfiinţarea acordului în­tre puteri, au espedită la Londra nişte contra pro­­posiţiunî, una feliu de ultimata destinatii pentru Ru­sia, carele ar întruni toate elementele necesarie pen­tru a ajunge la o soluţiune convenabilă, şi care, du­­pre părerile emise din neşte regiuni bine informate, ar avea norocul de a fi priimiţii de bunii şi de a esprima resoluţiunea definitivă. Anglia atunci, în­demnată şi de guvernul francesc, au depeşatu Am­basadorului seu la Petersburg, de a nu comunica menţionata notă guvernului rusescu. — Câtă înse pentru cuprinsul acelui ultimatu, acesta până acum încă nu e cunoscutu; dar­ nu vom lipsi abla însera în ziarul nostru, de îndată ce vre-unu­l iariu streinu ni l’ar aduce. —­ Austria juca actualminte uni rola foarte însem­nații în politica Europii. Sâ considerâm­ seriosa toate cestiunile cele mari, și vom­ vedea câ soluțiu­­nele lor atârnă, dacă nu în totul, dar în mare par­te numai de la atitudinea ei în cestiunea polonă predomină ea totâ situaţiunea, şi s’ar putea afirma câ fără dînsa, o acţiune mal energică, una resbela contra Rusiei mal ar fi peste putinţă. Au apârutu de curându în Memorialul Diplomatică doue note a­le Franciei adresate Austriei, în cestiunea polonă, încă din luna lui luni,­­în acele se vede câtă im­­portenţâ are ea în această afacere. Se vede totu de o dată cu împeratul Napoleon, în scopul de a’i da o im­­pulsiune mal energică în decisiunile el, îl promitea, în­că de pe atunci, că’I va pune la dispoziţiune, la casa de resbelit, toate mijloacele necesarie reclamate de posiţiunea sa geografică; cu alte­ cuvinte, câ’iva da aju­­toriu de oştiri în r­esbelul cu Rusia. Dar cabinetul­ de Vie­­na simţindu-se dómna situaţiunii, aostrâgânatu, au ne­gociată, şi eatâ câ earna se apropie, şi cestiunea e departe de a’şi fi luatu o umbră macar de soluţiune; din contra, acum e mai multu complicatâ de câtă ori­ când,—în cestiunea danemarchezâ, ea are o im­­portenţa totu ntâtfi de mare, şi ce e multu câ ea, în această afacere, e nevoită a lucra în doue simţiuri opuse unul altuia, ca putere ce face parte din con­­federaţiune subscrie decisiunea federală pentru a nă­văli, în Danemarca cu oştire şi a sili pe rege a’şi împlini îndatoririle ce are către ducatele Holstaîn şi Lauenburg, ţeri din teritoriul germani. Ca mare putere, după tractatul din Londra din 1852, prin ca­re s’au garantată întreaga posesiune a numitelor du­cate pentru regii de Danemarca, ea e nevoită a pro­testa contra esecuţiunii federale şi a suţinea politica Angliei în aceasta cestiune, care putere este foarte interesată a nu se pune în lucrare esecuţiunea fede­rală. Dar pentru această condescendenţă făcută An­gliei, Austria şi-a­ asigurată deja basele unei isbu­­tiri politice într’o altă cestiune, care în sine nu e a­­tâtu de mare pentru celelalte Puteri, înse care pen­tru Austria este de cea mai mare însemnătate; acea­sta e relativă la fortificaţiunile din insula Corfu. Amu aretatu cetitorilor noştrii câ Austria, îngrijatâ de fi­nirea insulilor Ionice cu Grecia, au şi începutu a in­sinua câ Anglia singură de la sine, cu totu votul parlamentului de la Corfu, n’ar fi îndreptăţită de a face cesiunea stabilimintelor militarie şi a fortificaţi­­unilor, fără o prealabilă înţelegere şi încuviinţare a­­celor Puteri care au sub­scris tractatul de Paris de la 1815 în puterea căruia s’au recunoscută Angliei protecţiunea asupra republicii Ionice. Astâţiî vine Ost-deutsch e-postu şi ne aduce uni articulii, pe ca­­re’la publicâmu mal la vale, din care se va vedea câ Anglia apropriindu’şî acestu modă de vedere, au de­­peşatu Lordului comisariu de a face cunoscutu par­lamentului Ioniană dispusâţiunea în care ea se află faţă cu mencionatele fortificaţiuni. Eatâ acum şi acel articul: „Respunsul pe care l’au dat lordul Comisariu parlamentului de la Corfă, relative la fortificaţiunele de acolo, confirmă cele ce s’au zis mai înainte. Comisariul au declarat câ gu­vernul englesi nu se opune ca insulele sâ dele un adaos anual de 10.000 livre sterling© la lista civilă, înse în ceea ce priveşte la dormarea sau cesiunea fortificaţiunelor de la Corfă, guvernul englesi nu poate nimic a decide fără consimţul Puterilor con­­semnatore tractatului relativ la insulele Ionice. Po­siţiunea de la Corfă este prea importenta pentru ca Anglia se facă disposiţiuni asupra ei fără învoirea Puţurilor ce l-au încredinţat protecţiunea asupra ei. Afară de aceasta se poate crede câ Anglia ar fi bu­­curoasa dacă Puterile I’ar pune îndatorire de a con­serva fişele fortificaţiuni. Este posibilă câ ea au prevăzută câ lucrul trebuea să devină la aceasta. Cum ar putea sâ se împace cesiunea acestor forti­ficaţiuni cu rolul Angliei în cestiunea orientală. Trebuie sâ facem cunoscut câ deputatul Lombardos deja de pe acum au declarat în parlamentul Ioniana câ Epirul şi Tesalia vor trebui sâ se uneascâ cu Grecia. Litoralul Epiroteanu este numai patru mi­­liarne marine îndepărtat de la Corfu, şi oficialii En­­glesi se duc adese­ori acolo la vânată. De la Corf se poate cu uşurinţă a se organisa o espediţiune pen­tru Epira şi Albania, şi atunci Turcia ar fi de-ase­­mene ameninţata. Declaraţiunea de mai sus a lor­dului comisariu a câzut rece ca gheaţa asupra en­­tusiasmului Ionianu. Petiţiunea prin care se face apelă la Regina contra declaraţiunei lordului comi­­sariu dovedeşte cât sunt de naivi oamenit de aici în lucruri politice.“ în cestiunele din interiorul imperiului, Austria au avut un rol greu de împlinit, înse de trei ani acum de când şi-au părăsit politica sa seculară, şi au inaugurat o Eră nouă de libertate, de când au proclamată o constituţiune liberală şi potrivită cu gradul de civili­saţiune a populaţiunelor imperiului seă, provinţiile anecsate, una câte una, şi-au însu­şit basele aşternute în acea constituţiune, dupre ca­re şi-au regulat trebile lor interne şi în fine trime­­ţind deputaţii lor provinciali în Raichsrat, şi-au co­­ordinat interesele lor în conformitate cu necesitatea menţinerei unitaţei imperiului. Această transforma­­ţiune socială, în cele din urmă, s’au petrecut în Transilvania. N’au mai remas apoi de cât Ungaria; înse dupe nişte iidicări ce se vâdă în presa mad­­jarâ, este mare probabilitate câ nu va trece mult timpă şi Ungaria, spre a scâpa de totala isolare în care ar râmânea, va fi nevoitâ a urma asemplul celorlalte ţeri de sub corona Habsburg-lotaringicâ. Şi aşa Austria, împâcatâ cu populaţiunele sale, este aproape de a’şi vedea resolvitâ dificila problemâ de transformaţiune socialâ internâ a câreia adoperare 0 urmeazâ acum de trei ani cu atâta persistinţâ. Din tote aceste resultâ câ Austria cea ameninţatâ de o disoluţiune înainte cu patru ani, astăzi rege­nerată prin libertate îşi consolida imperiul în lâun­tru, iar în afară, din causa acestei consolidări in­terne, predomină cu politica ei în cestiunele cele mai grave. Inserăm aici o Ordonanţă a unuia din comandan­ţii inferiorî al armiei de ocupaţiune francese la Me­­csică, care aruncă îndestulă lumină asupra disposi­­ţiunel Mecsicanilor câtrâ Frances!, aliaţii interven­­ţiuneî. „După ordinile Mareşalului şi supremului com­en­­dant a corpului de espediţiune B’au luat măsuri pen­tru a împedeca de a se mai comite nouă atentaturi asupra soldaţilor francezi, iar comendantul Cusin autorizat cu absoluta plenipotenţa, au ordinat ur­mătorul Edictă: „Comandantul şi capul politic de Trapani, în con­formitate cu ordinile mareşalului şi comendantului supremă al armatei franceze, face cunoscut proprie­tarilor şi locuitorilor oraşului acele urmatore: Art. 1. Până la alte ordine remân suspendate toa­te atribuţiunele tribunalelor civile şi a­le adminis­­traţiunel civile. Art. 2. Singur numai comendantul de Tlapam va avea puterea statului în tot districtul. Art. 3. Pentru omorirea Zuavului Müller, oraşul va trebui sa plătească suma de 30.000 franci în cursă de patru z­ile. Art. 4. Locuitorii acestui oraşu, carii au fost duşi ca zelege în Capitală, vor garanta pentru viaţa sol­daţilor francezi şi a onorabililor locuitori carii au aderat la noul guvern­. Pentru fie­care omoră ce se va comite în Tlapami asupra vre-unui locuitorii sau soldat, be va esecuta, ca represalie, unul din mencionaţiî zelogi. Art. 5. Locuitorii acestui oraşă datoresc o ascul­tare necondiţionată la ordinile comendantului, în caz­ de opunere, el­ va lua măsuri coercitive.“­a r. -■— . -«-■.­­.............- -- ■"-■ ■ - - ■ ■ 1 k PUBLICAŢII ADMINISTRATIVE. Duhovniceasca Dipasterie a Sfintei Mitropolii. No. 3025. La zilele publicate prin Foaea No. 115, ne­înfâţoşindu-se în de­agiuns concurenţi pentru vi­­ea bisericei pronumitâ Talpalanul, şi acei înfăţoşaţi ne­dând preţu mulţemitorii, s’au amânat târguirea împosesuirel er pentru 25, 26 şi 27 Noemvrie vii­torii, de aceea, se publică spre ştiinţă şi regulă. Prefectura district. Iaşii. No. 11339, în consideraţiune câ din lipsa con­curenţilor, nu s’au putut efectua mezatul avansat prin Foaea No. 98, pentru vânzarea a 14 boi şi 2 cai, sechestraţî pe moşia Bârleştil Sturzel, pentru­­plata impozitului fonciar a acei moşii pe anii din urma, se publică spre deşteptarea concurenţilor un alt ter­men de 40 zile, la împlinirea carnea, se va efectua acel mezat în Camera acestei Prefecturi. Prefectura district. Bacau. No. 16562. Pentru îndestularea D. Maior Alecu Ioachim, cu banii de la locuitorii comunei Goeasa, asigurându-se I­eapa și 3 oi, se publică terminul de 40 zile, ca muștereii ce vor fi doritori a cum­păra asemene, la împlinirea terminului sâ se pre­zinte în Camera sub-Prefecturei Tazlâu de sus în târgul Moîneşti­, unde are a se face mezatul No. 16744. Pentru îndestularea D. Iosif Docto­­raşă, cu banii ce are a lua de la Ioan Busuiocu şi Vasilie Tomavul, asigurându-se 4 cergi şi 1 to­por, se publică terminul de 40 zile, ca muştereii ce vor fi doritori, sâ se prezinte în Camera sub-Pre­­fecturei Tazlâu de sus în târgul Moîneştiî, unde ur­meazâ a se face mezatul. No. 16590. De la unua din locuitorii comunei Mo­­gireştii, împlinindu-se 2 vite cornorate şi un No. o­­biecte, în pretenţia ecspiratei antreprize a salinelor, se publică terminul de 40 zile, ca mustereil ce­l of

Next