Progresul, ianuarie-iunie 1866 (Anul 4, nr. 1-44)

1866-04-20 / nr. 28

No. 28. ANUL IV. FOAEA Pu­BLICAŢIUNELOR OFICIA­LEDIN RESORTUL CURŢEA DEAI EL DIN IAŞI.­N IASSI prenumeraţiunea se face la Tipografia H. Goldner, uliţa biristigiei. Z­iarul se publica de la 2—3 coaie pe septâm­âuâ. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru luni 37 lei. Iaşii. Mercuri 20 Aprilie 1866. In districtele României, prenumeraţiunea se face la biurourile poştale.. Inserarea unui rând de 35 litere costă un leu, cursul fiscului. Iaşii 20 Aprilie. Deputaţii atest din judeţul Iaşii. Prinţul Grigore M. Sturdza.­­ ( Al. Dimitie Roset Solescu.­­ Eugenie Al­azu. Gheorghie Mărzescu. Dimitrie Tăcu. Theodor Latişî. Alecu Brăescu.­­ T. Frumosu. DEPEŞA TELEGRAFICĂ. Paris 27. Conferinţile s’au deschisu în privinţa a­­facerilor­ României. S’asigură câ în curăndu se voru publica decisiuni­­le ce s’au luată. Unirea este susţinută de tote pute­rile. Francia, Italia şi Prusia au susţinuţii principe străinii şi ereditatea. Cele­lalte puteri susţinu unu domnii s­au unu locotenente domnesc şi pe trei ani. Berlin 27. Brâteanu a plecatii­eri pentru Dussendorf chiamata prin depeşă de către Principele Flo­rien­zol­lern. (Romanul) MINISTERUL DE EXTERNE ȘI DE STAT. Nota adresata D-lui Baron Eder, Decanul corpului diplomatic. Domnule Baronii, Ore­care făpturi s’au întâmplat în Iaşi, şi în preve­dere de a nu se face cercare de a exagera gravitatea lorii, cred și de a mea datorie a vă edifica asupra a­­devaratelor f­lorii cause, după cum se constată din telegramele succesive ce mi s’aîi transmisii. O resvrâtire provocata de întregi şi de uneltiri cul­pabile, având de scop îi satisfacerea unor ambiţiuni personale sau interese politice, şi ai câreia instiga­tori cunoscuţi sunt D-nii Constantin Moruzi, Rozno­­vanu şi Mitropolitul, au isbucnit în Iaşi astadi 3 (15) curent; ea au fost năbuşită după o lupta devenita neapărată, care au­ ţinuţit o jumătate de ora, şi al­ii căreia trist resultaţii au fost moartea a câţi­va soldaţi şi a 14 din resvretitori. Acea mişcare, alii căreia scop imediaţii era resturnarea guvernului actuale, se sim­ţise de autoritate de vre-o câte­va z­ile, şi guvernul­ căuta a o preveni prin toate mijloacele putincoase ; din nenorocire însâ, eficacitatea măsurilo­r luate, n’am putut fi lupta contra mijloacelor de corupţiuni între­buinţate de­ aciea carii erau intresaţi a face sâ isbu­­tească o asemenea întreprindere, pentru a arunca tur­­burarea în ţeră şi a adăoga la complicaţiunile situa­­ţiunii. De aceia avemui încredinţarea că cea mai mare parte a acelorşi trei sute făptuitori, n’au­ urmat de cătui împinşi de inspiraţiunile cele mai neavuabile. După informaţiunele ce ne vini, făptuitorii com­plotului, cu Mitropolitul în frunte, după câte­ va mani­­festaţiuni ostile, s’au înnrleptat la locuiţa d-lui Rozno­­vanu, spre a-i apăra împrejmuirile. Din acea casă s’au trasă întâile focuri, mai multe arestări s’au fâcut, şi între altele acea a disului Roznovanu, a lui Aslan, a lui Lăţescu şi a cătorîi­ va alţi. In timpul luptei, Mi­tropolitul ce se afla la capul turburătorilor, au foştii rânitîi uşorii; el îi este asemenea arestaţii acum. în cea ce priveşte pe D. Constantin Moruzi, supus ruşii, unul din conducătorii cei mai îndrăsneţi, D. Prefectu adresase o cerere D-lui Consul arii Rusiei pentru depărtarea neamânată a numitului, pe care opiniunea publica, precum şi chiar propriele sale măr­turisiri, îl îi semnalau ca uneltitorul de căpitănie alu conspiraţiunii; mijloacele şi sprijinul secrete de care elu dispunea au contrebuit a aduce deplorabila în­­vâlmâşalâ ce s’au întâmplată. Ori cum, toate dovedesc că mişcarea actuală au avut un caracter isolatîi şi curat închipuit, şi la care poporul n’a şi luat nici o parte. A­st-fel este, Domnule Baron, espunerea succindâ, dar fidelă, ce vă pot da astăzi, până ce informaţiu­­nile ulterioare ’mi voru permite de a o complecta. Vă voiîî fi foarte obligaţii, D-le Baron, să bine-voiţi în calitatea ce aveţî de Decan alu corpului diploma­tic, a comunica această espunere domnilor colegă al domniei-voastre, spre a-î edifica aspura adevăratului ca­­racteru alu unei mişcări, pe a cărei causa şi fire nu vor lipsi mulţi de a o desnatura, dară care acum fiind alinată nu ne mai poate da vre­o grijă pentru viitoriu. Bine-voiţi a priimi etc. etc. Ioan Ghica. Nota D-nul Consul general al Russie!, cu No. 44, adresată Ministerului trebilor străine. Dom­n­ule Prin fii. A ’ In nota ce a’ţi adresaţii, la 3 (15) Aprilie, Domnu­lui Decanii al corpului cosularîi, spre a fi comunicată şi celor alţi agenţi din Bucureşti, între altele atri­buţii participării active a supusului ruşu­, prinţulu Moruzi, precum mijloacele şi sprijinul secret de care el ar fi dispusă, causa tulburarilor foarte regretabile ce s’au produs zilele trecute în Iaşi, publicaţiunile oficiale vorbesc şi asemenea de instigaţi­uni străine şi de agenţi plătiţi de străini. Aceste aserţiuni paru a voi sâ facă a se înţelege câ provocările la disordine ar fi venit din partea Rusiei. Am datoria de a protesta cu târie contra unor ei asemenea insinuaţiuni. Ele n’ar­ putea atinge guver­nul M. S. Imperatorului, însă eîi datoresc publicului Principatelor a reclama cu forţă contra imputărilor care ar putea rătăci judecata sa. In urma răscoalei, întâmplată în Bucureşti la 3 August 1n, anul trecut, guvernul prinţului Cuza au crezut asemenea că putea face acusuri contra influen­­ţelor ei străine. Opiniunea publică aă făcut curând jus­tiţie în privinţa acelorîi afirmări zadarnice şi nici unul din numeroşii supuşi străini carii aă fostă a­restaţi la acea epocă nu s’au putut dovedi de cul­pabilă. Nu cunosc dacă prinţul Moruzi aă luat s’au nu parte la întâmplările din Iaşi. In ori ce casi, actele ce li se atri­­bue n’ar­ putea fi de cota din domeniul justiţiei. In cea ce priveşte atitutidenea supuşilor ruşi în generală, mă refer la apreciarea Prefectului din Iaşi, care prin­­tr’o scrisoare adresată Consulului Imperial a doua zi după evenimente şi publicată în urmă, arată în special conduita pacinică ce naţionalii noştri n’au încetat de a păstra în tot­ timpul tulburârilor­. Primiţi &. Offenberg. Traducţiunea dupâ nota D lui Ministru de Esterni, adresata D lui Consul general al Rusiei, Baron d’Offenberg. Domnule Baron. Am avut onoare a primi nota d-v. No. 44, de la 7 Aprilie, prin care protestaţi contra unor­ insinua­­ţiuni ce crediţi că ar fi resultănd sau din cuprinde­rea notei mele câtră d-sa Decanulu corpului diploma­tică, sau din a­c­e­a a diferitelor­ publicaţiuni o­fi­­ciale, insinuaţiuni care, dupe d-vostră, domnule Baron, ar­ tinde a stabili o participare oare­care a Rusiei la regretabila învâ­măşalâ din Iaşi. Mă grâbesc­ a vă respunde, domnule Baron, câ dupâ o esaminare amănuntă a pieselor­ sus menţiona­te, î mi este cu neputinţă a descoperi în acele hârtii ceva ce s’ar­ putea asemăna cu aserţiuni de natura celor­ de care vă plângeţi. In nota mea se vorbesce de o resculare provoca­tă de intrigi şi uneltiri culpabile; în publicaţiunile o­­ficiale se spune de străinii ce ar­ fi luata parte la acea mişcare; însâ nici una nu se dice că acei străini ar­ fi esclusivii ruşi; în fine, nimicii mai cu sem­ă nu specifică în fişele piese cu unelterile de ale cărora efecte noi suferim­, trebue să fie atribuite la vre-o aţîţare, venind­ din partea guvernului M. S. Imperatorului. Cât, pentru aserţiunile presei, guver­nul­ nu poate nici curaui lua asupra-şi respunderea, legile nóstre singure fiindă chiamate a reprima aba­terile lor­. In privinţa supuşilor­ ruşi, cari s’ar fi amestecată în acea învelmăşalâ cu chipulă celă mai activă, făp­turile din nenorocire nu ne potă lăsa nici o îndoelâ despre acostă, şi a’­şi putea între alţii a ve cita pe d-nii Moruzi şi Inge, dintre cari acestă din urmă a fostă arestată în moiuentulă cinară cândă întrebuin­ţa armele sale. AInsă nici odată, Domnule Baron, nu ne ar fi venit în gând nu numai d’a publica, dară macar d’a pre­supune ca guvernul M. S. Imperatorului, pe ale că­rui intenţiuni de o eficace bună voinţă le-am consta­tat în mai multe rânduri şi care despune mai ales de atâtea mijloace de acţiune puternice şi avuabile, ar voi sâ aibă recurs la căi pedişe şi aşa de echivoce spre a face sâ triumfe o politică care în privinţa nos­­trâ nu poate avea alt caracter de cât pe al solicitu­­dinei pe care şi cele­l­alte Puteri garante o dă ase­menea pentru prosperitatea viitoare a ţarei. Negreşit că în momentul­ când voinţa Rusiei are o greutate atătă de înseninătoare în cumpăna desti­nări­lor noastre, guvernul n’ar comite strania impru­denţă de a împrăştia în privinţa-i insinuaţiuni aşa de gratuite şi nechibşuite ca acele de care este vorba. Adresăndu-ve aceste esplicaţiuni care îmi pară de natură a linişti susceptibilităţi onorabile, vă rog­, d-le Baron, să bine­voiţi a priimi asigurarea înaltei mele consideraţiuni. Ioniț Cib­im. No. 1685, Aprilie 10. (Românul) Revista Politică. Intr’o notă Gazeta Austriacă publică nişte ştiri de­spre ore­care mişcări militare, la care guvernul fu nevoit pentru a ţinea în respectă mişcările şi demon­strările din Italia. A„Încă de ori bursa şi publicul s’au tulburaţii forte prin nişte ştiri din Italia. Se audă vorbe despre con­centrări de trupe şi rechiemarea celor­ concediaţi, care vorbe­au necesitaţe pe guverne, ca în interesul siguranţiei statului să facă şi el aceleaşi preparaţiuni, care să fie în stare aresiste tuturor­ eventualităţilor.“ Sâmbătă pe la doue­spre­ziece ore, avu loc şi unu consiliu de miniştri sub preşedinţa Imperatorului, în care după câte se crede s’au deliberat­ numai câta priveşte afacerile exteriore. In urma acestui consiliu mareşalul, ducele Albrecht acompaniaţii de arhiducele Rainer, are sa purceadă cu armata la ce­tatea Verona unde va lua comanda supremă asupra armatei staţionate în Veneţia, însă nu sunt numai preparările din Italia, acelea care necesită pe guver­nul austriacă, a pune armata de la sudi pe unii pi­­ctorii de resbelfi. In valea riului Po este concen­trată o armată italiană destulă de tare, şi puţină mai spre sud) este staţionată o reservă însemnată de doue­­(rec­i batalioane infanterie, opt batalioane versaglieri, opt regimente cavalerie şi 8 baterii de tunuri; toate aceste preparări şi concentrări sunt numai în Italia de susit; regimentele staţionate în Lombardia, au primită ordină a fi şi a se ţinea tot gata. Tote a­­ceste ştiri, dupâ cum spune Noua Presă Liberă din Viena, guvernul debue sâ le cunoscâ de multă, căci dacă de câtră guvernul italian s’au luat de o dată nişte măsuri estraordinare, apoi de sigură ca şi eve­­nimintele ce vor­ resulta din acestea, vom fi estra­ordinare. De­şi urme­le mai departe noua Presă, te­legraful nu arată nimica despre acesta, cu toate aces­tea, faptele ce se petrec­ la hotarăle Veneției, din partea italienilor, prin voluntari, sunt destulă de re­marcabile, căci au calcat teritoriul veneţiana. După cum se spune, într’o nópte mai mulţi voluntari itali­eni au trecut frontiera austriacă la Rovigo, voind a străbate în direcţiunea de la Montagnana, însă acestă încercare aă fost respinsă de câtră batalionul al doi­lea de vânători și de către regimentul de infanterie Grueber. Voluntarii după o puternica luptă de mal

Next