Progresul, ianuarie-iunie 1866 (Anul 4, nr. 1-44)
1866-04-20 / nr. 28
No. 28. ANUL IV. FOAEA PuBLICAŢIUNELOR OFICIALEDIN RESORTUL CURŢEA DEAI EL DIN IAŞI.N IASSI prenumeraţiunea se face la Tipografia H. Goldner, uliţa biristigiei. Ziarul se publica de la 2—3 coaie pe septâmâuâ. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru luni 37 lei. Iaşii. Mercuri 20 Aprilie 1866. In districtele României, prenumeraţiunea se face la biurourile poştale.. Inserarea unui rând de 35 litere costă un leu, cursul fiscului. Iaşii 20 Aprilie. Deputaţii atest din judeţul Iaşii. Prinţul Grigore M. Sturdza. ( Al. Dimitie Roset Solescu. Eugenie Alazu. Gheorghie Mărzescu. Dimitrie Tăcu. Theodor Latişî. Alecu Brăescu. T. Frumosu. DEPEŞA TELEGRAFICĂ. Paris 27. Conferinţile s’au deschisu în privinţa afacerilor României. S’asigură câ în curăndu se voru publica decisiunile ce s’au luată. Unirea este susţinută de tote puterile. Francia, Italia şi Prusia au susţinuţii principe străinii şi ereditatea. Celelalte puteri susţinu unu domnii sau unu locotenente domnesc şi pe trei ani. Berlin 27. Brâteanu a plecatiieri pentru Dussendorf chiamata prin depeşă de către Principele Florienzollern. (Romanul) MINISTERUL DE EXTERNE ȘI DE STAT. Nota adresata D-lui Baron Eder, Decanul corpului diplomatic. Domnule Baronii, Orecare făpturi s’au întâmplat în Iaşi, şi în prevedere de a nu se face cercare de a exagera gravitatea lorii, cred și de a mea datorie a vă edifica asupra adevaratelor florii cause, după cum se constată din telegramele succesive ce mi s’aîi transmisii. O resvrâtire provocata de întregi şi de uneltiri culpabile, având de scop îi satisfacerea unor ambiţiuni personale sau interese politice, şi ai câreia instigatori cunoscuţi sunt D-nii Constantin Moruzi, Roznovanu şi Mitropolitul, au isbucnit în Iaşi astadi 3 (15) curent; ea au fost năbuşită după o lupta devenita neapărată, care au ţinuţit o jumătate de ora, şi alii căreia trist resultaţii au fost moartea a câţiva soldaţi şi a 14 din resvretitori. Acea mişcare, alii căreia scop imediaţii era resturnarea guvernului actuale, se simţise de autoritate de vre-o câteva zile, şi guvernul căuta a o preveni prin toate mijloacele putincoase ; din nenorocire însâ, eficacitatea măsurilor luate, n’am putut fi lupta contra mijloacelor de corupţiuni întrebuinţate de aciea carii erau intresaţi a face sâ isbutească o asemenea întreprindere, pentru a arunca turburarea în ţeră şi a adăoga la complicaţiunile situaţiunii. De aceia avemui încredinţarea că cea mai mare parte a acelorşi trei sute făptuitori, n’au urmat de cătui împinşi de inspiraţiunile cele mai neavuabile. După informaţiunele ce ne vini, făptuitorii complotului, cu Mitropolitul în frunte, după câte va manifestaţiuni ostile, s’au înnrleptat la locuiţa d-lui Roznovanu, spre a-i apăra împrejmuirile. Din acea casă s’au trasă întâile focuri, mai multe arestări s’au fâcut, şi între altele acea a disului Roznovanu, a lui Aslan, a lui Lăţescu şi a cătorîi va alţi. In timpul luptei, Mitropolitul ce se afla la capul turburătorilor, au foştii rânitîi uşorii; el îi este asemenea arestaţii acum. în cea ce priveşte pe D. Constantin Moruzi, supus ruşii, unul din conducătorii cei mai îndrăsneţi, D. Prefectu adresase o cerere D-lui Consul arii Rusiei pentru depărtarea neamânată a numitului, pe care opiniunea publica, precum şi chiar propriele sale mărturisiri, îl îi semnalau ca uneltitorul de căpitănie alu conspiraţiunii; mijloacele şi sprijinul secrete de care elu dispunea au contrebuit a aduce deplorabila învâlmâşalâ ce s’au întâmplată. Ori cum, toate dovedesc că mişcarea actuală au avut un caracter isolatîi şi curat închipuit, şi la care poporul n’a şi luat nici o parte. Ast-fel este, Domnule Baron, espunerea succindâ, dar fidelă, ce vă pot da astăzi, până ce informaţiunile ulterioare ’mi voru permite de a o complecta. Vă voiîî fi foarte obligaţii, D-le Baron, să bine-voiţi în calitatea ce aveţî de Decan alu corpului diplomatic, a comunica această espunere domnilor colegă al domniei-voastre, spre a-î edifica aspura adevăratului caracteru alu unei mişcări, pe a cărei causa şi fire nu vor lipsi mulţi de a o desnatura, dară care acum fiind alinată nu ne mai poate da vreo grijă pentru viitoriu. Bine-voiţi a priimi etc. etc. Ioan Ghica. Nota D-nul Consul general al Russie!, cu No. 44, adresată Ministerului trebilor străine. Domnule Prin fii. A ’ In nota ce a’ţi adresaţii, la 3 (15) Aprilie, Domnului Decanii al corpului cosularîi, spre a fi comunicată şi celor alţi agenţi din Bucureşti, între altele atribuţii participării active a supusului ruşu, prinţulu Moruzi, precum mijloacele şi sprijinul secret de care el ar fi dispusă, causa tulburarilor foarte regretabile ce s’au produs zilele trecute în Iaşi, publicaţiunile oficiale vorbesc şi asemenea de instigaţiuni străine şi de agenţi plătiţi de străini. Aceste aserţiuni paru a voi sâ facă a se înţelege câ provocările la disordine ar fi venit din partea Rusiei. Am datoria de a protesta cu târie contra unor ei asemenea insinuaţiuni. Ele n’ar putea atinge guvernul M. S. Imperatorului, însă eîi datoresc publicului Principatelor a reclama cu forţă contra imputărilor care ar putea rătăci judecata sa. In urma răscoalei, întâmplată în Bucureşti la 3 August 1n, anul trecut, guvernul prinţului Cuza au crezut asemenea că putea face acusuri contra influenţelor ei străine. Opiniunea publică aă făcut curând justiţie în privinţa acelorîi afirmări zadarnice şi nici unul din numeroşii supuşi străini carii aă fostă arestaţi la acea epocă nu s’au putut dovedi de culpabilă. Nu cunosc dacă prinţul Moruzi aă luat s’au nu parte la întâmplările din Iaşi. In ori ce casi, actele ce li se atribue n’ar putea fi de cota din domeniul justiţiei. In cea ce priveşte atitutidenea supuşilor ruşi în generală, mă refer la apreciarea Prefectului din Iaşi, care printr’o scrisoare adresată Consulului Imperial a doua zi după evenimente şi publicată în urmă, arată în special conduita pacinică ce naţionalii noştri n’au încetat de a păstra în tot timpul tulburârilor. Primiţi &. Offenberg. Traducţiunea dupâ nota D lui Ministru de Esterni, adresata D lui Consul general al Rusiei, Baron d’Offenberg. Domnule Baron. Am avut onoare a primi nota d-v. No. 44, de la 7 Aprilie, prin care protestaţi contra unor insinuaţiuni ce crediţi că ar fi resultănd sau din cuprinderea notei mele câtră d-sa Decanulu corpului diplomatică, sau din acea a diferitelor publicaţiuni oficiale, insinuaţiuni care, dupe d-vostră, domnule Baron, ar tinde a stabili o participare oarecare a Rusiei la regretabila învâmăşalâ din Iaşi. Mă grâbesc a vă respunde, domnule Baron, câ dupâ o esaminare amănuntă a pieselor sus menţionate, î mi este cu neputinţă a descoperi în acele hârtii ceva ce s’ar putea asemăna cu aserţiuni de natura celor de care vă plângeţi. In nota mea se vorbesce de o resculare provocată de intrigi şi uneltiri culpabile; în publicaţiunile oficiale se spune de străinii ce ar fi luata parte la acea mişcare; însâ nici una nu se dice că acei străini ar fi esclusivii ruşi; în fine, nimicii mai cu semă nu specifică în fişele piese cu unelterile de ale cărora efecte noi suferim, trebue să fie atribuite la vre-o aţîţare, venind din partea guvernului M. S. Imperatorului. Cât, pentru aserţiunile presei, guvernul nu poate nici curaui lua asupra-şi respunderea, legile nóstre singure fiindă chiamate a reprima abaterile lor. In privinţa supuşilor ruşi, cari s’ar fi amestecată în acea învelmăşalâ cu chipulă celă mai activă, făpturile din nenorocire nu ne potă lăsa nici o îndoelâ despre acostă, şi a’şi putea între alţii a ve cita pe d-nii Moruzi şi Inge, dintre cari acestă din urmă a fostă arestată în moiuentulă cinară cândă întrebuinţa armele sale. AInsă nici odată, Domnule Baron, nu ne ar fi venit în gând nu numai d’a publica, dară macar d’a presupune ca guvernul M. S. Imperatorului, pe ale cărui intenţiuni de o eficace bună voinţă le-am constatat în mai multe rânduri şi care despune mai ales de atâtea mijloace de acţiune puternice şi avuabile, ar voi sâ aibă recurs la căi pedişe şi aşa de echivoce spre a face sâ triumfe o politică care în privinţa nostrâ nu poate avea alt caracter de cât pe al solicitudinei pe care şi celelalte Puteri garante o dă asemenea pentru prosperitatea viitoare a ţarei. Negreşit că în momentul când voinţa Rusiei are o greutate atătă de înseninătoare în cumpăna destinărilor noastre, guvernul n’ar comite strania imprudenţă de a împrăştia în privinţa-i insinuaţiuni aşa de gratuite şi nechibşuite ca acele de care este vorba. Adresăndu-ve aceste esplicaţiuni care îmi pară de natură a linişti susceptibilităţi onorabile, vă rog, d-le Baron, să binevoiţi a priimi asigurarea înaltei mele consideraţiuni. Ioniț Cibim. No. 1685, Aprilie 10. (Românul) Revista Politică. Intr’o notă Gazeta Austriacă publică nişte ştiri despre orecare mişcări militare, la care guvernul fu nevoit pentru a ţinea în respectă mişcările şi demonstrările din Italia. A„Încă de ori bursa şi publicul s’au tulburaţii forte prin nişte ştiri din Italia. Se audă vorbe despre concentrări de trupe şi rechiemarea celor concediaţi, care vorbeau necesitaţe pe guverne, ca în interesul siguranţiei statului să facă şi el aceleaşi preparaţiuni, care să fie în stare aresiste tuturor eventualităţilor.“ Sâmbătă pe la douespreziece ore, avu loc şi unu consiliu de miniştri sub preşedinţa Imperatorului, în care după câte se crede s’au deliberat numai câta priveşte afacerile exteriore. In urma acestui consiliu mareşalul, ducele Albrecht acompaniaţii de arhiducele Rainer, are sa purceadă cu armata la cetatea Verona unde va lua comanda supremă asupra armatei staţionate în Veneţia, însă nu sunt numai preparările din Italia, acelea care necesită pe guvernul austriacă, a pune armata de la sudi pe unii pictorii de resbelfi. In valea riului Po este concentrată o armată italiană destulă de tare, şi puţină mai spre sud) este staţionată o reservă însemnată de doue(reci batalioane infanterie, opt batalioane versaglieri, opt regimente cavalerie şi 8 baterii de tunuri; toate aceste preparări şi concentrări sunt numai în Italia de susit; regimentele staţionate în Lombardia, au primită ordină a fi şi a se ţinea tot gata. Tote aceste ştiri, dupâ cum spune Noua Presă Liberă din Viena, guvernul debue sâ le cunoscâ de multă, căci dacă de câtră guvernul italian s’au luat de o dată nişte măsuri estraordinare, apoi de sigură ca şi evenimintele ce vor resulta din acestea, vom fi estraordinare. Deşi urmele mai departe noua Presă, telegraful nu arată nimica despre acesta, cu toate acestea, faptele ce se petrec la hotarăle Veneției, din partea italienilor, prin voluntari, sunt destulă de remarcabile, căci au calcat teritoriul veneţiana. După cum se spune, într’o nópte mai mulţi voluntari italieni au trecut frontiera austriacă la Rovigo, voind a străbate în direcţiunea de la Montagnana, însă acestă încercare aă fost respinsă de câtră batalionul al doilea de vânători și de către regimentul de infanterie Grueber. Voluntarii după o puternica luptă de mal