Progresul, iulie-decembrie 1868 (Anul 6, nr. 51-106)

1868-10-19 / nr. 87

P­R­O­CI­R­ESU­L devenita de Consulul protecţiunei sale, ca încât pri­veşte acest serviciu, atât în curgerea termi­nului con­tractului, cât şi în tot timpul, până la desfacerea tu­turor relaţiilor provenite din acest contract, va fi su­pus legilor locale, fărâ a se pute ajuta întru nimica cu protecţia sa, nici însuşi, nici vre­unu asociat, sau moştenitori­ al său, D. Pastia. Ceru suprimarea acestui articol, pen­tru că după legea nouă, străinii chiar fiindu în altă ţară, se pot trage în judecată. Acest articol era bun pentru legea trecută. D. Lupu: Asta era să fieu şi eu. D. Dudescu. Me unescu şi eil cu opiniunea D-lui Pastia, cu adaosu însă, că pe evrei să se escludă de la antrepriză. D. Lupu. Ică nu rădicăm cestiunea aceasta, pen­tru că nu vom avea concurenţi. D.­­­acu. Gestiunea rădicată de D. Dudescu este foarte nimerită, această antrepriză s’au ţinut şi până acuma de romani, şi cu toate aceste vedn că au fost destui concurenţi. Comuna este liberă ca să con­­tracteză cu b şi să nu contracteză cu c*. Aice este o afacere particulară a Comunei. D. Lupu. Nici cum n’am avut scopul să cli­ăm pe jidovi, ci num­aî ca să avemm­ mai mulţi concurenţi. Dacă credeţi că vom avea destui concurenţi atunci plecă capul şi elica , aşa să fie. D. Cerchez. D-lor ! cestuimea sub ori­ce punctu de vedere este în interesul târgului, şi nu de astă-­­i ci de tot-d’auna. Dacă cu olece ani în urmă, parte din cetăţăni ar fi elisit, nu contractezi cu jidovul! nu voesea să’i lase posibilul ca să căştige, mult mai puţini jidovi ar fi astăzi în ţară, şi astăzi noi n’am avea dificultăţile ce le avem. Aşa dar la antrepriza aceasta, şi la toate câte vor mai fi, Consiliul Com­u­­nal să respingă pe jidovi de la a şi pănă z, pururea. D. Pastia. Pe lângă cele elise de D. Tăcu adaog, că concurenţa n'are să lipsască. La Curte, cându s’au făcutu arendarea moşielor Statului, n’aă lipsită concurenţa, macar că jidovii nu erau admişi. D. Tăutu. Cu astă ocasîune rogu să se cetească o circulară a Ministeriului de Interne, în privinţa e­­vreilor. D. Zalariu. O circulară nu este o lege, este una ordină. D. Primariu. Nu sunt contra acestei propuneri, dar erica ca prin asta să nu să închidă concurenţa. D. Pastia. Puneţi la votu D-le Primariu. D. Tăcu. D-lor Consilieri şi D-le Primariu! am avestit pre unii din D-ni Consilieri, ericendu ca să înlăture concurenţa, apoi că ar trebui să evitâm­ această cestiune. Aice D-lor nu este o afacere po­litică să ne tulbure mintea, singur vorba de cestiu­­nea evreilor. Aice este o afacere de administraţiunea unor interese economice a­le comunei. Concurenţa D-lor interesase pe contribuabil, şi când­ cunoaş­tem tendinţele şi voinţa acestui contribuabil, ne-am­ depărta de la mandatul nostru când nu am lucra aşa cum voeşte el­. Apoi D-lor, trebuie să avem cura­jul opiniunelor şi a convingerilor noastre, că nu ne servim de mijloace pezişe cum s’au servit alţii, carii s’au loviţii cu capul de peatră, cum zise proverbul. Ori vroim ca evreii să fie primiţi la licitaţiunele co­munale, şi atuncea trebuie să aducem espresii, ori nu vroim şi atuncea earăşi trebuie să o manifestăm es­­presa. Această cestiune s au agitat destul de multă­­ în sinul societăţeî laşului, alegătorii noştri trebuie să cunoacă ce voim să facem noi în altă cestiune, ii sunt chiar în drept a o pretinde de 1 ». noi. De aceia tre­buie să ne manifestăm libera părerea noastră, eu nu vrea să convingă pre nici unul din Dv., căci Dv. sunteţi deja convinşi, însă respingă mijloacele pezişe, şi vreai ca noi să ne pronunţăm franca şi liberă. D. Lupu: Eu care am crisit că nu ar trebui să se adaogă acest supliment, sunt în acordii cu toate pro­punerile, căci şi eu va declara, nici­odată nu voia devia de la asemene principiu, căci este adevărat că evreii ne împilează. D. Primariu. Să pune la votu propunerea D. Du­­deacu, ca evreii să nu fie primiţi la astă concurenţă. D. Pastia. Să se clice mai bine, că numai creş­tinii să poată concurge. D. Lupu. Vreai să ştiu, de la toate antreprizele este să se escludă pe evrei, sau numai la asta. D. Cerchezii: Pura şi simplu, evreii nu vor fi pri­miţi la concurenţă. S’au pusă la votu propunerea D-lui Dudescu, şi s*au priimit în unanimitate,­­ D. Pastia. Propunu ca aceasta, să se puie ca o ancesă la art. 1, şi cela­l-Rtă să se suprime. Consiliul au admisii. Art. 5 devenit al 3-le. Toate stradele din tot o­­raşul, câte se află assfelt pavate şi câte se vor mai pava din nou, dinpreună cu trotuoarele lor, până la cladirele revirene, sau până la îngrăditurile locurilor care n’ar avea pe ele clădiri, piaţa din curtea Pri­măriei şi acea din strada Sf. Vinere, întreprinzăto­rul este datoria a le mătura în toate dilele, şi a le curâţi ast-feliu, încât nici odată să nu se găsască pe ele: gloduri, necurăţenii sau gunoiuri remase ditr’o Zi în alta. Tot în această curăţire întră şi râdicarea cadavrelor de animale, care s’ar găsi lepădate atât deidungula stradelor­ şi a trotuarelor­ pavate, cât şi acelor nepavate din tot cuprinsul oraşului, şi a le îngropa pe aceste din urmă afară din oraşu. D. Pastia. Aice este o repetiţie, să zice toate pie­ţele pavate, şi apoi să pună numai doue pieţe, de aceia să se şteargă una din doue. D. Cei mea. Din pieţele comunei, câpî de nu vor fi a Comunei, antreprenorul nu este obligată a le curâţi. D. Tăutu: Mai bine să se­ag­ă­­ piaţa din jurul Primăriei. Consiliul au admis­ această modificare. D. Cerchez. D-lor t­redit că prin acest articol din contract, are să se espune pe Primărie a plăti antre­prenorului, pentru curăţitul pieţelor şi a stradelor care nu sunt în sarcina ei. Socot că aceasta nu ar fi în sarcina Primăriei dacă s’ar respecta legea. S’au Zisit, de nu mă înşel, să se ea aminte la cazurile a­­ceste, căci sunt legi care obligă ca fie­care locuitoriu de pe marginea stranei, sâ’şî măture partea sa, şi a­­tunci antreprenorul va lua numai gunoiul ce se va aduna la unu locu. D. Pastia. Erau aserab­e legi, pe când­ cetăţăniî nu contribuîau aşa de enormi. D. Cerchez. Facem legi, sau regulasam interesele Comunei după legi ? D. Lupu. Noi nu facem şi legi. D. Cernea. Se face regulamente, şi regulamentele aceste sunt ca legi. D-lor ! Comisiunea când­ au făcut condiţiunele au avut în vedere legea, şi după lege au voit să facă acest articol. S’au avut în prii­­vire, că fie­care cetăţană plăteşte, şi dacă s’ar face după cum Z^e D. Cerchez, atunci ar trebui ca pen­tru fie­care dugheană să fie câte una serjent. Unele din strade ar­e prea curate şi altele ne­măturate, pentru că nu toţi cetăţăniî ar căuta sâ’şî măture par­tea lor, ear antreprenorul ar Z‘ce că am număr să caru, iasăl­elu că măture. Cum era în trecut ? s’au întâmplat carna, că unul tăia ghiaţa pe o parte şi pe alta era ghiată câtă munţii. De acela Comisiu­nea n’aă voit să puie o sarcină fără folosit, şi au fă­cut acest articol din condiţiuni. A D. Tăcu. Intalegii ! D. Cerchez au făcut o pro­punere, adecă ca: să se îndatorească pe fie­care ce­­tăţan şi a mătura partea sa de stradă ce va fi dinain­tea casei sale, trebuie ca această propunere să se puie la votu. D. Cerchez. Condiţiunea aceasta să se formuleză aşa : antreprenorul să ştie, că e scris, în lege că ce­­tăţanul e datoria sa’şi măture dinaintea casei sale. Mai multe voci. Aceasta au picatu. D. Pastia. Dacă s’ar admite propunerea D-lui Cerchez, atunce am ave atâte procese câte case. D. Tăcu. D. Cerchez are dreptate, căci sunt unii locuitori în Iaşi, care face gunoiu fără ca să îngri­­jască al curaţi, şi li s’ar putea pune osebite îndato­riri, căci este cunoscută, că prin ogrăzi sunt­ multe gunoaie ce infectează aerul, dar nu au a face cu stradele. Cetăţăniî contribuie la întreţinerea strade­lor, pe lângă aceste contribuţiunî s’au mal pusu încă 3 Zire de lucru, care are a se evalua în bani, cu fie­care cetăţană este datoria a face. Nu înţălegă însă ca atunci să mă puie, să mătură şi uliţele. în ade­­vără sunt locuitori, pentru care D. Primariu împreu­nă cu Poliţia ar trebui să ea măsuri. S’au pusu la votu propunerea D. Cerchezu şi s’au respinsă. D. Cernea. Propunerea D. Cerchezu au căzut, şi s’au admisă ceelaltâ, ca sa se zică: piaţa din jurulu Primăriei. D. Pastia. Şi a Teatrului. Consiliulu au admisă. D. Tăutu. Să se pue şi acea a Teatrului de la Copou. Consiliulu au admisa. D. Lupu. Mai cetiţi o dată acest articolu aşa mo­difica­tu. D. Cernea, (ceteşte.) Art. VI devenita al IV-lea, pentru stradele actu­al minte pavate, şi a cârora câtime în stânjinî se va constata de către Primârie şi în presenţa şi a antre­prenorului. D. antreprenoră îşi va prim­ai plata du­pă preţul i­eşirii la adjudecaţiune şi în condiţiunele mai josu stipulate, ear pentru pavagele ce s’ar­ mal adăogi în cursul contractului, îl se va plăti pe stân­jinî liniari, după analoghiea preţului rămasă la adju­­decaţie pentru pavagiul esistentu. Această plată însă nu va începe în fie­care an de câtă de la 1 Noem­­vrie a anului în care s’ar mal adăogi pavagie nou, fiind datoră până atuncea întreprinzetorulu a le în­treţine şi pe acestea curate pe compta sa, fără vr’o despăgubire osebită de acea prevezută în contractă, iar pentru constatarea stănjinilor­ liniari a noului pavagie, se va face măsurătoare de câtră Primărie, în fiinţa întreprinZetoruluî, şi despăgubirea după a­­niloghiea ce s’ar cuveni întreprinZetoruluî pentru pa­vagiul nou, ear va plăti întreprinZetoruluî în 12 por­ţiuni egale, adecă în fie-care lună câte o a 12-cea parte. D. Cernea. Aicea s’au avut, în priivire, că în 3 ani se trage nădejde a se pava 2000 stânjinî, și ca să știe cu câtu are să se despăgubească pe antre­prenorii, să facă o măsurătoare acuma. Pentru a­­cestea are să ea spre esemplu 100 galbeni, când s’ar mai face, antreprenorul să știe câta are să ea. D. Tăcu. Nu sunt contra acestui articolu, dar am unit amendamente. Consiliul­ actuala are să caute să îmbunătăţi­scă stradele, dar sunt multe strade ne­pavate, care din cauza râurilor­ devin­ ne­practi­cabile. D. Cernea. Este trecut mai la vale la alt articol. D. Pastia. Aţi Zisă a se plăti, dar pentru cele ce sunt, nu aţi Zisă, ce pentru cele ce s’ar adăogi. D. Vuluţă. De voiţi, să punemă mai bine condi­ţiunea, că pentru pavagiul nou sa’i platima cu stân­jinulă. D. Cernea. Nu se ştie câta are să fie. D. Vuluţă. Să se facă socoteală. D. Lupu. Preţulă are să fie cum va eşi la mezat D. Cernea. Suntu inginiri, arhitecţi şi noi 17, vom pute noi face aceasta. D. Drăghici, piceţi să măturaţî uliţile, dar pie­­ţele cum să se măsoare? D. Pastia. Cu stânjinul liniara. D. Tăutu. Stânjinul liniara de piaţă este altul şi de strade altul. Continuarea şedinţei de la 4 Octomvrie în 5 Oc­­tomvrie 1868, para 7­­2 sara. Preşedinta D-lui Primariu Iancu Antoniadi. Membrii p,esenţi tot cel de mai nainte, cu osebire D. Vuluţă şi D. Tăutu, care au fost absenţi. D. Primariu. D-lor ! Ia ordinea Zilei este discu­ţiunea asupra art. 6 devenit al 4-le. D. J astia. Era, să observe, că mai sus, se zice că se va plăti, fără să spuie cum, şi în urmă se zice de 12 termine, dar numai despre ce este a se face din nou. D. Cernea: Are să se măsoare câţi stânjinî sunt­, antreprenorul pentru aceşti stânjinî are să ele pen­tru esemplu 100.000 lei, în cursul anului viitoriu sa mai faca 100 stânjinî din nou, şi D-luî câinii s’ar găti la Iulie, Augusta, etc. să le ţie curata pänä la 1 Noemvrie, şi atunci are sä se măsoare, şi de la 1 Noemvrie are să ’i sä plătească după analoghie. Acum D. Paştia, vorbeşte asupra măsurilor. D. Pastia. S’au rădicată cazul, după discuţîunea de asară, de a se mesura cu stânjinul liniara, însă aceasta ar fi o neregulă mare, prin urmare de s’ar face analoghia după această măsurătoare, analoghia aceasta ar fi ea însăşi în neregulă. Ar fi nepra­ctică a se măsura pieţele cu stânjinul patrat, pentru câ u­­nele sunt mai strimte şi altele mai largi, nu s’ar pu­tea dar face analoghia. D. Drăghici. Făcendu esplicaţiim! pe hârtie, arată că este nepractică a sa măsură pieţele cu stânjinul

Next