Radio şi Radiofonia, octombrie-decembrie 1930 (Anul 3, nr. 107-117)

1930-10-05 / nr. 107

Anul III No. 107 32 pagini IO LEI Director: Dr. Ing. E. PETRAŞCU Abonamente: Lei 400 pe 1 an. Lei 200 pe 6 luni Pentru Autorităţi şi bănci lei 600.­Adoptând această MARCĂ RADIO devine o PLĂCERE şi pentru D-stra. ! Repr. p. Koffîăra , Blii­uRc,$Tl Str. Edgard Quinet 3, Telef. 3421ÎS ми­ па BUCUREȘTI I. str. G. Muie, (Sărindar) 7-9-­ Telefon 307/69 şi 306/67 Redacţia : BUCUREŞTI Str. G. Miile, 7-9-K­ şi Str. General Berthelot. 60 Radio şi societăţile culturale d­intre copiii născuţi morţi, putem Alta de pe acum şi iniţiativa mi­nisterului de interne de a introdu­ce radiofonia la sate. Chestiunea ,înainte de a se isbi de criza agri­colă actuală, s’a împotmolit în o­­ceanul de paperăserii dela minis­­­tere. E probabil că în cursul sezo­nului ce vine, ea va fi agitată din n nou de către persoane interesate materialmente in ralizarea ei, dar d­upă chipul cum a mers până a­­­cum, nu prea sunt motive de op­­timism. Chestiunea însă dacă a eşuat pentru Stat, poate fi reluată pe pită cale, aceea a iniţiativei pri­va­te a societăţilor culturale. In această privinţă avem de semn­alatat hotărîrea lăudabilă a socie­­t­ăţei „Astra" din Ardeal care in­tenţionează să înzestreze cât mai multe din secţiunile sale cu câte un aparat de radio. Această societate cea mai veche Asociaţie pentru cultura poporului român, are în fiecare sat mai mare­­din Ardeal câte o secţiune înzes­trată cu aparetajul de cultură in­­­dispensabil: biblioteci, şcoli, etc. Dar cea mai practică bibliotecă o constitue în timpurile moderne, pentru popor, aparatul de radio, care e viu,­eftin, veşnic nou şi la îndemâna tuturor, chiar şi acel al im­ alfa­beţilor. Întrebuinţarea radiofoniei ca in- 8t­rumen­t de cultură a de­o­potrivă­­i folositoare atât poporului că­mila­r se adresează, cât şi scopu­lui societăţilor ce li le întrebuin­ţează. Societatea „Astra” vrea să’ncea­­pă deocamdată cu regiunea Sibiu­lui, Apoi să extindă treptat înzes­tra­rea în regiunea Timişoara, nor­dul Ardealului, etc. Pilda societăţii „Astra” ar trebui armată şi da celelalte societăţi culturale mai principale de la noi: Liga culturală, Casele Naţionale, etc. Pentru reuşita chestiune! sa cere Insă pe lingă un studiu economic, pe care fiecare societate îl poate Întreprinde în limite posibilităţilor sale materiale în speciel un stadiu t technic al chestiunel care se pre­zintă in mod destul de variat după localitatea şi regiunea de înzestrat. Asociaţiile culturale nu vor fi desigur lipsite de oferte de la cele mai felurite fim­e care le vor oferi „un marat excelent”, dar nu ar­­trebui să se angajeze pe nici o cale înainte de a fi studiat complect partea technică a iniţiativei aces­teia. Alimentarea posturilor care este partea cea mai delicată a radiofo­niei la sate, variază cu localitatea, unele având energie electrică in­trodusă în sat, altele nu, unele cu­rent continuu, etc., iar volumul so­nor debitat de aparat şi sensibi­litatea aparatului trebue să vari­eze atât cu situaţia focalităţii faţă de postul central cât şi cu nimă­­nul de locuitori auditori. O înzestrare a localităţilor care s& nu corespundă condiţiilor locale Ar putea duce fie la o compromi­­tare a ideii, de la o compromitere a furnizorului ascultat de întreg satul. Dacă insă chestiunea porneşte pe calea cea bună, ea va face să înainteze considerabil nivelul cul­turel poporului românesc. Dr. Inti E. PETRAŞCU Ecouri La ultima expoziţie de radio, din Parcul Carol, hazul copiilor il forma om­ai zis „mecanic”. Intr’o zi, din ceata copiilor, un băiat de vre-o opt ani întrebă cu­­ragios pe monstrul din faţa lui: — „Tu ai mers vre­o dată la şcoală?” ■— „Desigur, dar de ce întrebi deşteptule?” Băieţaşul răspunse însă prompt: „Că eşti atât de mare,... şi de prost". -­-D. Stan Golestan, cunoscutul compozitor român şi eminentul critic muzical, — care trăeşte la Paris, —• a vizitat deunăzi­ stu­dioul postului românesc. Întrebat ce impresie i-a făcut studioul, d. Stan Goleslan a răs­puns:­­— La noi la Paris, asemenea ca­bine se găsesc la toate colţurile de stradă; dar dacă nu mă înșel, a­­colo se foloseşte încă.... telefonia cu fir. O tânără pereche, care s’a cu­noscut prin intermediul radiofo­niei (amănuntele nu interesează), şi care trăia in cea mai desăvâr­şită armonie, a divorţat totuş zi­lele, trecide. Lumea■ mirată, întrebând pe soţ, care este cauza despărţirii, a­­cesta a răspuns: — „De, mn prins şi eu o sta­ţiune greşită,­se întâmplă câte o­­dată la radio Doamna părea însă puţin je­nată: •* , — „Nu ştiţi, că două aparate de recepţie nu pot funcţiona pe una şi aceeaş antenă?” ^ * ' Algerienii sunt oameni foarte liniştiţi, şi nu pot suferi sgomotul. Astfel se explică ordonanţa muni­cipiului din Alger, care a impus pe proprietarii de haut-parleur-uri radiofonice — plasate pe străzi — la o taxă zilnică de 20 şi 15 franci. Prima taxă pentru funcţionarea în timpul zilei, a doua pentru ore­le de noapte. Aviz domnului Dobrescu-Sna­­gov. * ** * * Guvernatorul Romei pare să fie un duşman feroce al vulgarizării radiofoniei pe străzile eternei ce­tăţi, căci a interzis cu desăvârşi­re utilizarea difuzoarelor spre dis­trarea publicului. O fi ştiind omul ce face. ■ . ' A *­ * * Pnntr’o dispoziţie recentă a guvernului din Uruguay, aranja­torii de reprezentaţii teatrale şi de concerte simfonice sunt obli­gaţi să permită retransmiterea a­­cestora prin radio. Contrar riscă să fie pedepsiţi cu amenzi de câte lei 20.000,­ după moneda noastră.. Ce ar zice de exemplu domnul Jean Peder, dacă guvernul nostru ar imita pe cel din Uruguay? C. M. După cum se ştie in cadrul ex­poziţiei de radio a fost organizat un concurs de aparate construite de amatori, întrecerea dintre ama­tori a avut loc Joi 25 Septembrie, concursul fiind patronat de comi­tetul technic al expoziţiei. Rezulta­tul concursului este următorul: I. A fost premiat hors concours, domnul Col. Hagué pentru nume­roasele aparate expuse printre cari citam: un Superradione, un aparat valiză, un aparat Ecordyne, etc. II. Premiul de selectivitate în va­loare de lei 2000 a fost împărţit între domnii: Foţii Nicolae cu un super-Far valiză, Grigoriu Ilie Huşi, cu un su­per - Far. III. Premiul de claritate In va­loare de lei 2000 a fost împărţit în­tre domnii: - -Horváth Alexe cu uit super-Far. Craima cu un aparat de super­­reacţie. * Grigoriu Ilie Huşi, cu un super- Far. IV. Premiul de volum în valoare de lei 2000 a fost împărţit între domnii: Ifr. Ştefănescu I, cu o suprady­­nă Nissen-Cebeco, Horváth Alexe cu un super-Far. Lakowsky F. V. Premiul pentru ingeniozităţi de montaj in valoare de lei 2000, a fost câştigat de domnul George­­scu Gheorghe cu un aparat Rei­­nartz cu trei lămpi pentru toată gama (20—2000 m.)­­ VI. Menţiuni a câte 500 lei au obţinut domnii: Ravel Paşcu cu o supradynă Ni­ssen-Cebeco. Domnişoara Reedler cu o supra­dynă Şatra. Popescu I. cu un aparat cu trei lămpi. Bercovici Izi cu­­un aparat­­ cu galenă. VII. Menţiuni onorifice au obţi­nut domnii: A. Bielusk­i haut-parleur electro­­dynamic. Eduard N. Griinberg cu un su­per-Far. D. col. Haflite Duminică 5 Octombrie 1930 Rezultatul concursului constructorilor amatoriZIARUL VORBIT ŞI ZIARUL SCRIS Două manifestaţiuni cu totul deosebite De când s’a înfiinţat postul de radio din Bucureşti, auzim mereu că e vorba să se reorganizeze jur­nalul vorbit. La un moment dat acest post a­­doptase următorul proect, pentru reorgat­izarea ziarului vorbit. Jurnalul vorbit să fie redactat în parte de agenţia Rador şi în parte de ziarişti de la diferite gazete. In­formaţia să ocupe locul de frunte. Ea va fi înregistrată şi comentată pe scurt. Jurnalul vorbit să cu­prindă zilnic: revista spectacolelor, bulletinul meteorologic, bulet. fapte­lor diverse şi al noutăţilor senza­ţionale, buletinul bibliografic, bur­sa, rezultatul­ curselor şi matchuri­­lor, probleme sociale, economice, culturale la ordinea zilei, etc. Neutralitate politică. Interviewuri. Zilnic o rubrică de cinci minute, despre: l­uni: „sport”, Marţi: „via­ţa femeei”, „Miercuri muzică”, etc., etc. "» V . Amatorul ştie ce s’a realizat şi ce au­din acest program. MODA JURNALELOR VORBITE Nu numai postul nostru, fău­reşte proecte pentru jurnalul vor­bit, mai mult sau mai puţin reali­zate. In toată Europa e un curent pen­tru reoorganizarea acestei părţi in­grate a programului. Astfel, Turnul Eiffel, dându-şi seama că jurnalul său vorbit devi­ne din zi în zi mai anost, a făcut mari sacrificii... fără nici un re­zultat. Aţi observat cât de rari sunt în Europa conferenţiarii şi reporterii radiofonici, în stare să cunoască gustul publicului şi să-i ţină inte­­resul treaz ? Se pare că e aci un talent deosebit, şi că un excelent scriitor poate fi un foarte plictisi­tor jurnalist radiofonic. Conferin­ţa, cronica şi reportajul la radio, cer probabil o anumită dozare de însuşiri diferite, o formulă pe care puţini au sezisat-o. Turnul Eiffel şi-a sporit numă­rul ziariştilor radiofonici, le-a mă­rit salariile, s’au sacrificat 6000 franci lunar pentru recrutarea de elemente ziaristice noui. S’au in­trodus o sumă de rubrici, — dar ce nu s’a făcut ? Și totuș, interesul publicului pen­tru ziarul vorbit, n’a crescut. MARI EVENIMENTE INEDITE Se poate vedea din aceasta, ci problema jurnalului vorbit e mult mai dificilă, decât s’ar crede. O primă eroare ce s’a făcut până acum în organizarea jurnalelor vor­bite de pretutindeni, a fost confuzia între ziarul vorbit şi ziarul scris. E un caz analog cu confuzia ce se făcea pe vremuri, între posibilită­ţile cinematografului şi ale teatru­lui. Numai când cinematograful a divorţat de teatru şi a devenit o artă nouă, cu mijloacele ei proprii de expresie, a început marea în­florire a cinematografului. Tot astfel, se creează acum tea­trul radiofonic şi jurnalul vorbit, manifestaţiuni cu totul­ deosebite de technică şi posibilităţile de ex­presie sau de informaţie­ ale tea­­trului sau ziarului propriu zise. E foarte ușor să se tae din zia­(Confirmare In pag. 1-¹) МОТТО. A doua zi după închi­derea expoziţiei de radio, nu p& ■ vilioanele din Parcul Carol unde se recepţionau undele electro-magne­­tice, s-a deschis o expoziţie a pie­­larilor.

Next