Radio şi Radiofonia, iulie-septembrie 1931 (Anul 4, nr. 146-158)

1931-07-05 / nr. 146

­ IUL IV No. 146 fair 33 24 pagini LEI Ю BIBLIOTECH Duminica 5 Iulie 1991 aparate americane întrebuinţa^ Reprezentanta Generali pt Românie­i BUCUREŞTI, Strada Edgard Quinet 2­­ ф Telefon 312/15 C­ector: Dr. Ing. E. PETRAŞCU Abonamente: Lei 400 pe 1 an. Lei 2ЭЭ La 6 luni Pentru Autorităţi şi bănci lei 600 ■ţia BUCUREŞTI 1. Str. C. Miile, (Sărmoar) 7-9-11 Telefon 307/69 şi 306/67­­ Redacţia BUCUREŞTI Str. C. Miile, 7-9-11 şi Str. General Berthelot, 60 1 s. Arta oarba el poate fi numită arta nouă, 'e radiofonia tinde, din ce în­­ mult, să o dea la iveală, istă definire nu e un peio­tatea nu e o infirmitate în acesta, ci o constrângere. E creator s’a născut totdsa­­intr’o constrângere, dintr’o re a mijloacelor. Această ângere a mijloacelor a dat liber ingeniozităţii creatoare ,cre şi de senzaţii artistice nodul acesta, cinematogra­­început artă „mută“, lipsit ibutul expresiunei verbale reat o artă independentă şi modul acesta, gramofonul naştere la o artă proprie şi radiofonică nu e o artă de date. Ea nu se adresează in­tui, cu toate că în majorita­­azurilor e ascultată in mod luat, sau în orice caz în vi­­u. Ceea ce iese din difuzor facterul unui jurnal, pe ecare îl citeşte individual, re se adresează totuş mul­t e arta mulţimei, după malul e literatura ei, ca, sgomotul străzei, a ma­i-ului, a ringului, a jazzului, îs trei or hawaiene, a acei­­lor. ulţimea caută in faţa difu' , ceeace caută şi în faţa e­­li, ceea ce, sub impulsiunea giei sale specifice, a căutat amna: iluzia eroică a reali-1 Coeurroy, spune că idea- Inimei este de a „copia rea­­:ulori înflăcărate.'* ;eea apar din ce în ce mai ca naivităţi, transmiterea la radio a operelor, cari nu creiate pentru radio, a tea­­te nu a fost conceput în a­­rp, a muzicei ce nu a fost tentru studio, eoa, muzica, teatrul, litera­­meciiică nentru radio sunt in ce mai mult luate în con­le radiofonice devin o artă după ce au trecut examenul aului. Aci se deschide un ber speculaţiilor, aci rafu­­­l artistic îşi poate pune in toate resursele lui bogate, aci de la acelaş principiu,­­ creia şi un jurnal radio­­rbit, se poate creia un afiş ic prin procedee sonore şi în adevărate afişe vocala, să înlocuiască reclama ce deseori in mod atât de în- i de plat la multe posturi !• Zete noi creiază oameni să le susţină şi să le ve­i, la început necunoscuţi, tiei cu timpul populari, cum teatrul a creiat cale­­ori dramatici şi cinemato-­­ regisorii ecranului, avem "jisori da discuri şi regi­­unde". Aceştia îşi desfă­­ită imaginaţia şi toată vi­­tea lor pentru a crea efec­­­tive şi bogate cu ajutorul or noi ce posedă. Un as r­­egisor de unde" vede, sau, zis, „simte", ceeace poate î microfon, după cum di­­de scenă ,,simte“, prin său special, ceeace poate rampă.­­ Regisori de discuri, regisori de filme, regizori de unde, iată oa­meni noi, iată noi artişti moderni. Pe aceştia din urmă societatea noastră de difuziune trebue să caute, să-i cultive, căci numai de ei depinde ca arta oarbă să rămâ­­nă într’adevăr oarbă şi prin acea­sta să fie o artă. Dr. ing. E. PETRAŞCU Conferenţiarii de radio au prostul obiceiu, de a nu ţine seamă de tim­pul, care le-a fost fixat. Această tristă constatare au făcut-o şi sta­ţiunile de emisiune din Anglia, cu toate că Englezii sunt în genere oameni tăcuţi. Singurul remediu pentru stăvilirea acestui obiceiu, ar fi întreruperea emisiunilor, dar in contra acestui procedeu protestează auditoriul. Atunci postur­e engleze s’au a­­dresat lui Bernhard Shaw, cerân­­du-i părerea în această chestiune. Celebrul scriitor a avut şi de data asta o soluţie originală. El a sfătuit pe directorii de programe să aşeze, in studiourile lor câte o sobă elec­trică. Această sobă urmează să fie pusă in funcţiune, îndată ce confe­renţiarul vorbăreţ va trece peste li­mita timpului fixat pentru confe­rinţa lui. Majorându-se temperatura intr’o măsură progresivă până a de­veni insuportabilă, conferenţiarul va fi în cele din urmă redus la tăcere. La noi soba electrică n’ar da re­zultate practice, deoarece conferen­ţiarii noştri sunt deprinşi cu cea mai urcată temperatură, când vor­besc în faţa microfonului, şi nu se „topesc", oricât de „aprinşi" ar fi. Publicul riscă cel mult, să se to­pească, sub influenţa celor auzite... Zilele trecute, in timpul emisiu­­nei de seară, postul de la Băneasa s-a oprit la un moment dat, din cau­za întreruperei curentului electric. Hautparleur-urile au încetat brusc să răsune, iar galenele au amuţit ca prin farmec. La asemenea ocaziuni, publicul din Capitală, fie din obişnuinţă, fie din cauza enervării momentane , pune imediat mâna pe telefon, asal­tând societatea de difuziune cu tot felul de întrebări , fiecare fiind cu­rios să afle motivul, pentru care nu mai poate asculta programul. De data asta însă fenomenul o­­bişnuit al asalturilor telefonice nu s’a produs. Nimeni nu s’a interesat de încetarea bruscă a emisiunei, r, nimeni na cerut socoteală societă­ţii de difuziune, de cele întâmplate S’ar putea crede că nici telefonu na funcţionat tocmai în acel mo­ment critic. Nici decum, telefonul nu era câtuş de puţin deranjat, aşa că nimeni nu şi-a putut explica .,lip­sa de interes” din partea auditoriu­lui...... In programul întrerupt — daţi-mi voe să adaog — a figurat quartetul radio. Desigur, dacă s’ar fi întrerupt vre-o serenadă a lui Jean Mosco­­pol, telefonul ar fi intrat imediat în acţiune, dar pentru o bagatelă mu­zicală, executată de un simplu quar­­tet, auditoriul nostru nu se alar­mează atât de uşor........ C. M. ­­UNT rcsiTATI­­I Nouile dispoziţiuni privitoare la abonamentele de radio Simplificarea formalităţilor pentru autorizafiunile de re­­cepţie.-Taxele pentru vilegiatura­ pentru bodegi.-Câţi abonaţi avem in tara. Direcţiunea generală P. T. T. a stabilit o serie de noui măsuri cu privire la eliberarea autori­­zaţiunilor şi la fixarea şi perce­perea taxelor de abonament pentru radio. D. Bogdan Gas­­parovici, şeful serviciului de a­­bonamente de la P. T. T., a luat dispoziţiunile necesare ,pentru punerea în practică a acestor nouă măsuri. Iată câteva din chestiunile mai principale, ce preocupă ac­tualmente acest serviciu. Aparat central cu pri­ze , derivaţie Direcţiunea generală a luat, între altele, următoarea dispo­­ziţiune: Dacă într’o clădire ma­re există un aparat central, însă cu diferite difuzoare, utilizate de mai mulţi chiriaşi din etaje şi apartamente diferite, se va percepe pentru fiecare priză, o jumătate din taxa de abona­ment. Autorizaţia se eliberează pe numele chiriaşilor res­rec­­tivi în urma aceloraşi formali­tăţi ca şi în cazul acordărei a­­utorizaţiunilor obicinuite. Simplificarea autori­zaţiilor de recepţie S’a hotărît deasemeni să se simplifice la maximum formali­tăţile pentru eliberarea autori­­zaţiunilor de recepţie, mai ales în ceea ce priveşte pe cetăţenii români. Pentru aceştia, autori­zaţia se eliberează acum pe ba­za unui simplu carnet de iden­titate, iar plata abonamentului se face imediat la cererea auto­rizaţiunii. Cererile supuşilor străini, se vor înainta comisiu­­nilor respective şi numai după aceea, se va aviza asupra plăţi­lor abonamentului. întârzierea nu este însă decât de câteva zile. Cum se plăteşte abo­namentul Plata abonamentului se înca­sează prin analogie, adică pla­ta începe din luna în care se face cererea de abonament. De ex. : Dacă un amator se pre­zintă în luna Ncembrie, cerând să fie abonat, plata abonamen­tului nu decurge pe tot anul în curs, ci numai pe lunile N-brie și Decembrie ale anului în care s’a făcut cererea. Pentru aparatele cu lămpi, plata abonamentului se poate face în două rate. Taxa pe ga­­lenă însă, fiind foarte redusă, se face numai pe un an întreg. Puca au pierdut chi­tanţa veche Abonamentele nu se achită decât pe baza chitanţelor vechi. Cei ce au pierdut chitanţele vechi, se vor adresa la camera 17 din palatul poştelor, unde li se vor da toate indicaţiunile, a­­supra sumelor ce au plătit şi sumelor ce mai au de plată. Taxele реп ru bodegi Altă măsură interesantă este reducerea taxei pentru bodegi­le de la periferie. Se ştie că lo­calurile publice, în felul bode­gilor, plătesc o taxă de 5000 lei anual pentru abonamentul la radio. Or, s’a constatat că acea­stă sumă, este prea mare pentru acele mici bodegi dela periferie care în general, au câștiguri cu totul reduse. De aceea, s’a ho­­tărît să se facă două categorii pentru localuri, aceasta în sco­pul de a se aduce o uşurare mi­cilor bodegi. Taxele pent­ru cercu­rile culturale Examinându-se chestiunea ta­xei plătite de cercurile cultu­rale, s-a constatat că 2000 lei a­­nual nu reprezintă o taxă prea mare. Cluburile şi hallurile de teatre, ca şi localurile de spec­tacol cu bilete de intrare, vor plăti o taxă de 3000 lei. In ce­­ea ce priveşte propaganda, taxa este cu totul redusă, adică de lei 600 ca şi la locuinţele par­ticulare. Amatori, cari renunţă la abonament Amatorii, cari nu mai au a­­parate de radio şi vor să renun­ţe la abonamentul lor, sunt o­­bligaţi să anunţe serviciul de a­­bonamente despre aceasta. Ei vor trebui să se prezinte cu au­torizaţie de la oficiu, şi cu o ce­­rere spre anulare. Neglijând a­ ceastă formă, ei vor fi obligaţi să plătească abonamentul şi de la acea dată înainte. Deplasarea in vile­giatură Deplasarea unui amator cu a­­paratul său în vilegiatură, nu a­­trage după sine încasarea nici unei taxe suplimentare. Totuşi, amatorii din această categorie, vor trebui să anunţe serviciul de abonamente despre deplasa­rea lor. Radio în trenuri In ceea ce priveşte introduce­rea radiofoniei în trenuri, s’au emis două soluţiuni. Prima : să să plătească de către căile fe­rate sau societatea exploata­toare lei 1000 de tren ca taxă de abonament. O a doua soluţie ar fi să se plătească 25 lei pe lună de fiecare cască. Călătorii ce vor asculta radio, în trenuri,, vor plăti la clasa I şi a II-a câte 30 lei pentru 200­­­, iar la cl. III-a, audiţiunile vor fi gra­tuite. Probabil că şi poşta va acorda o scutire de plata abo­namentului pentru cl. III-a. Situaţia încasărilor Relativ la mersul general al încasărilor de la abonaţii de ra­dio din ţară, suntem în măsură şi dăm câteva interesante indi­­aţiuni. Este drept că încasările ,mierg cam greu, dar măsurile , luate de comisiunea de descin­deri, unde societatea de radio­difuziune şi prefectura poliţiei, au reprezentanţi, au dat foarte bune roade în ultimul timp. Faptul că se difuzează numele clandestinilor prinși în flagrant delict, a avut deasemenea efec­tul dorit. In provincie, numărul clandestinilor este mic, iar lit Capitală numărul lor scade. Nu­mărul total al radioamatorilor plătitori, se ridică acum la a­­proape 70.000. Jumătate din a­­ceștia sunt galenişti. In Capi­tală există peste 17.000 amatori. A. B. D. BOGDAN GASPAROVICI

Next