Renaşterea Bănăţeană, octombrie 1992 (Anul 4, nr. 789-815)
1992-10-17 / nr. 803
PAGINA 10 Galatronicus este o piatră de culoare roșie. Legendele afirmă că era piatra favorită a lui Ahile, care credea că îl protejează în lupte. De la acestea, în lumea pietrelor cu puteri aparte, se consideră că purtătorul acestei pietre este invincibil. Gasonetra sau gulosul are o origine cel puțin bizară. Se presupune că piatra cade din cer doar în perioadele de descreștere a lunii. Are o formă asemănătoare limbii omenești și este utilizată în practicile magice pentru a semi mișcarea lunii. Hamon este considerată piatră scară. Asemănătoare aurului, ca și colorit, forma ei este comparababilă cu cea a unui corn de berbec. Dacă posesorul acestei pietre este în postura de a contempla, piatra dăruiește minții reprezentarea tuturor lucrurilor de natură divină. Hyena este o piatră divers colorată a cărei origine, se presupune, o constituie ochii animalelor. Ținută sub limbă, dăruiește celui care o folosește puterea de a prevedea evenimentele viitoare. Este folosită, de asemenea, în medicina tradițională, pentru vindecarea gutei și malariei. Hiacintul vindecă rănile și oamenii loviți de trăsnet, aducînd celui care o poartă prosperitate, onoare, prudență în conflicte și înțelepciune. Albert Magnus îl recomanda, totodată, ca soporific, datorită răcelii, iar Psellus îl recomandă în cazurile de tase și hernie. în aceste situații, terapia e simplă: piatra este băută în vin. Se recomanda, în perioada evului mediu, același tratament pentru alungarea melancoliei. Jasperul combate febra și leșinurile, întărește puterea minții și dăruiește celui care o poartă elocvență. Este folosit în practica magică pentru prevenirea coșmarelor și epilepsiei. în general, este utilizat ca remediu împotriva vrăjilor de orice fel. După smarald, se consideră că este cea mai puternică piatră cu încărcătură magică Despre rinocerus există doar puține referiri. Apare în cîteva lucrări de magie, care îi atribuie puterea de a scoate diavolul din oameni, animale și lucrări. Lacios este utilizată în cazurile de reumatism ocular. Folosită îndeosebi în medicina evului mediu, în domeniul magiei nu apare nici o utilizare mai aparte a acesteia. Lignitul este o piatră asemănătoare sticlei negre, o specie a cărbunelui cu același nume care, datorită timpului, s-a solidificat mai mult. Se consideră că apără copiii de influența forțelor oculte. Dacă este așezată pe frunte, oprește hemoragia nazală, reface pierderea simțurilor și-l ajută pe cel care o poartă să ghicească evenimentele viitoare. Malachitul apare îndeosebi în Orient, unde era utilizat pentru protejarea leagănului copilului împotriva farmacelor de orice fel. Onixul este o piatră care ocupă un loc aparte în această lume. Pe lângă puterile neobișnuite, care o situează pe locul trei în lumea pietrelor cu puteri magice, în anumite perioade, funcție de fazele lunii, poate provoca viziuni teribile în visurile celui care o poartă. Pus pe ochi, onixul reacționează de parcă ar avea o viață proprie, trăgînd după el tot ce este nociv celui în cauză. Opalul este mai cunoscut, în zilele noastre, ca nestemată. Dar este recomandat de tratate ca și calmant pentru bătăi accelerate sau neregulate ale inimii. Se afirmă chiar că posedă puterea de a îndepărta epidemiile din aer. în multe cazuri, opalul a fost utilizat pentru ochii slăbiți. Folytrix este aproape singurul exemplu de piatră nenorocoasă. Pe lîngă efectul nefast asupra sănătății celui care o poartă, care începe cu căderea părului, se presupune că această piatră provoacă nenorocirea. Fontica este o piatră de culoare albastră, cu pete și linii asemănătoare, ca nuanță, sîngelui. Este utilizată îndeosebi de exorciști, pentru că tratatele magice afirmă că are puterea de a sili demonii să răspundă întrebărilor puse, putînd, totodată, să-i alunge din locurile în care sînt depistați. Salagrama este o piatră de proveniență indiană. Datorită proprietăților magice pe care se bănuiește că le posedă, este, de cele mai multe ori, utilizată ca și amuletă de culoare neagră, are mărimea unei mingi de biliard și este străbătută de găuri. Se crede că poate fi găsită doar în Gandaki, un rîu din Nepal, unde, conform legendelor, ar crește din piciorul lui Vishnu, sau, după alte legende, din capul zeului Shiva. Este păstrată într-o țesătură curată și adesea spălată și parfumată de fericitul posesor. Prin scăldare in apă, se consideră că și aceasta dobîndește virtuți aparte, băută, această apă are puterea de a curăța de păcate și este deosebit de prețuită. Un amănunt mai puțin cunoscut, pe lîngă toate puterile aflate în ea, salagrama constituie un element necesar pentru pregătirea morților. Hidușii aflați în pragul morții o țin în mîriă, crezînd în puterea ei de a da o speranță în viitor și mor împăcați. RRNTASTARRA RANATRANA - 01^1 Un sceptic adevărat nu crede decît ceea ce vede cu proprii săi ochi. Și ce poate fi mai convingător decît o fotografie, mai ales în cazul unui fenomen care nu poate fi controlat? Și, dacă există OZN-uri, există și fotografii. Dar majoritatea sînt confuze, abia dacă se poate distinge ceva pe ele și, în plus, sînt ridicol de ușor de trucat. Un obiect mic poate apărea ca unul mare, în depărtare. Un model cît o jucărie poate stîrni senzație, cum au și făcut-o redactorii de la “Știință și tehnică” în urmă cu cîțiva ani, încercați să puneți o sursă de lumină pe platanul unui picup și să o fotografiați în întuneric. Nu rulați filmul, ci fotografiați un fundal oarecare. Evidența OZN este gata... Pînă și Hynek, unul din eminenții cunoscători ai domeniului, recunoștea că "realitatea OZN-urilor fotografiate nu poate fi stabilită cu o certitudine absolută”. Una dintre cele mai celebre fotografii ale unui OZN a fost luată de Almiro Baranna în 1958, în insulele Trinidad. Poza a ajuns în topul primelor 10 fotografii la NICAP (Agenția Națională pentru Investigarea Fenomenelor Aeriene), însă, după ceva vreme, cei de la NICAP au realizat faptul că omul era specialist în... trucaje. Cînd a făcut fotografia, spune el, avea și martori, dar nici unul nu a văzut ceva. Dar fotografia sa a rămas ca “probă evidentă”. O altă “evidență fotografică absolută” a fost luată în Brazilia în 1952. Umbra copacilor din fotografie, dar proba este admisă. De OZN-ologi, căci ceilalți se mulțumesc să zîmbească. Dacă sînt discreți. O metodă de a valida o fotografie face apel la calculator; 95% din fotografiile supuse testelor au fost respinse ca falsuri. De regulă, o fotografie “evidentă” cade la primele probe cu martori. Pur și simplu, ei povestesc ceva care nu seamănă cîtuși de puțin cu ceea ce se vede. Umbra nu corespunde cu ora la care se pretinde că a fost luată poza. Cerul ba este cu nori, ba senin, cum este cazul unei celebre fotografii, publicată de Frank Edwards. Mulți fotografi întîi developează filmul, apoi spun că au fotografiat un OZN. Să vedem ce iese? Jorma Villa din Danemarca a fotografiat peste 100 de OZN-uri. Unul are 5 găuri în centru, exact ca un nasture! După atîtea falsuri, NICAP respinge orice fotografie a unei persoane care are o “istorie OZN”, deci care, în repetate rînduri, afirmă că a văzut așa ceva. Lovitura de grație a fost dată de către Allan Hendry, de la agenția CUFOS. De pe același film, a scos două poze aproape identice ale unui OZN, luate de același fotograf, la cîteva minute distanță în timp. Una dintre ele a fost validată, cealaltă calificată drept “cel mai grosolan fals care ne-a fost prezentat”. Comentariile sínt de prisos. Aceste obiecte au fost văzute: 1:24 iulie 1948, deasupra S.U.A., enorm; 2: nov. 1957, Morez (Jura) 10 m lungime; 3:13 ian 1970, Saint Vaast-les-Melle(Oise) 10 m lungime;4:3 oct. 1968, Liemnais(Côte d 'Or) 20 m lungime; 5:3 oct. 1954, Rosenac (Charente), 1,80 m lungime; 6:1 oct. 1954, Blanzy (Saône - et - Loire) 2 m lungime. domului cade exact invers față de umbra Cei ce citesc episoadele acestui serial mai rețin că punctul c. 1 (după clasificarea Estrin) era atitudinea extratereștrilor față de așa zisele contacte de gradul III. De ce? Analiza informațiilor pretinse a fi fost obținute de om în contactul cu extratereștrii poate duce la diverse răspunsuri de exemplu: 1 A - presupune îmbogățirea unei civilizații mai puțin avansate cu informații (nu neapărat tehnice) din partea unei civilizații mai avansate. Făcînd, în acest caz, o mică paranteză, să comparăm “civilizația" lui Pisaro cu cea a incașilor (chiar dacă acești băștinași erau, din punct de vedere tehnic și militar, la un nivel mult inferior conchistadorilor). Deci, revenind la sistemul de clasificare al lui Estrin ne vom permite trei răspunsuri: 1. A. 1 - Aceștia (extratereștrii, nici nu observă mușuroiul de furnici peste care calcă acestea din urmă își închipuie că este vorba de un contact de gradul III. Estrin este de acord cu această comparație care nu este prea măgulitoare pentru noi, oamenii. In treacăt fie spus, clasicul literaturii S.F., Lovecraft, și-a clădit întreaga operă, care astăzi, din păcate, este uitată, pe existența unor făpturi cosmice raționale pentru care pămîntul este doar o eprubetă și ființele din ea doar un mucegai fără importanță". Sunt de acord cu toți cei ce afirmă că există “dovezi" (vezi articolele anterioare). Dar, pînă la dovedirea "plauzibilă”, este o cale relativ lungă (rog cititorii să se gîndească la clasicii mecanicii cerești Galilei, Keppler, Neyvton, apoi Einstein etc) și să mediteze puțin în acest sens. In episodul următor vom dezbate nevoile de contact ale omenirii, din punct de vedere al “vizitatorilor” unor civilizații cît de cît apropiate de noi. Pe viitor nu vom ocupa de problema care preocupă pe fiecare dintre noi DE CE NU VIN? PETRU COBZAȘ Manifest galactic (Karl Dumnezeu, - infinit, + infinit) Despre viața și moravurile corpurilor solide suspendate in interspațiu (dau sub-spațiu, sau hiperspațiu, depinde) intr-un concept absolut dialectic și nu mai puțin freudian. * * * Mult timp s-a crezut că obiectele neînsuflețite nu au suflet și că, din cauza aceasta, nici un principiu vital nu le guvernează destinul. Acest lucru este adevărat, dacă ne limităm la a observa universul nostru big-bangbesc, în care miliarde de bule gazoase se consumă ca niște scîntei după explozia unei grenade ofensive. Dar nu este adevărat, dacă privim în altă parte, și, mai ales, dacă ne aplecăm pe marginea unei găuri negre, sau dacă hoinărim ca niște golani galactici. * * * Aceste Universuri, din care abia o sută nouăzeci au fost recenzate pînă acum, sunt populate de ettități cosmice total diferite de ceea ce cunoaștem noi. Aceste entități cosmice, pe care noi le numim astre, din nevoia de a simplifica lucrurile, par să constituie un macrocosmos pe lîngă care noi nu sîntem mai nimic. Astrele ce compun acest univers hiperspațial se organizează în grupuri pe care noi le numim galaxii, care sînt compuse, la rîndul lor, din subansamble familiare, pe care noi le numim sisteme solare. Am putea menționa și existența subclaselor și subîncrengăturilor, dar este vorba aici de povești de familie care nu ne interesează. Să ne oprim la noțiunea de galaxie. Galaxia este un fel de trib, care trăiește în grup. După originea și patrimoniul lor genetic, galaxiile au obiceiuri diferite. Unele seamănă cu niște nori mari, dezordonați. Altele, dimpotrivă, trasează în neantul cosmic nesfîrșite și uriașe spirale. Parcă seamănă cu niște coapse. Galaxiile pot avea culori diferite, de la blonde cu ochi albaștri, pînă la cea mai focoasă brunetă. Nu vorbim aici despre găurile negre. Galaxiile au o viață tristă. Dar Legea Universului este nemiloasă. Galaxiile, explodează ca un furuncul purulent, și, în sînul lor, o supernovă este gata să arunce totul în aer. Din această cauză, o galaxie trebuie să urmeze un regim strict. Galaxia este ca un lup pentru ea însăși. Galaxo galaxii lupus, spunea și Platon undeva. Fiecare constelație își petrece timpul înșelîndu-și vecinele și, imediat ce una din ele se prinde că este înșelată, lasă să cadă o ploaie de stele, pentru a opri infecția. Așa se face că ,nici o tumoare, nici un cancer, nu apucă să se dezvolte. Constelațiile maligne sunt, pur și simplu, sufocate, stinse, înecate, anihiliate, aduse la zero. în sînul tribului se formează asociații, în care fiecare are un rol. Unele sînt acolo pentru a face să circule vidul, altele pentru a digera energia, altele pentru a fabrica fotoni și să supravegheze ce se întîmplă în jur, altele doar se mișcă, se reproduc și altele... altele gîndesc în mijlocul acestei îngrămădiri stelare, astrele s-au organizat într-o rețea intelectuală. Aceste rețele dirijează viața galaxiei, îi fac poftă de mîncare, de băut, sau de a se giugiuli cu o gaură neagră, căci aceasta este fantasma principală a galaxiei. Unele sînt abstinente, dar este un caz rar, în general, galaxiile au moravuri conforme cu directivele papale. Și tocmai aici este problema, căci absența totală a mijloacelor anticoncepționale și interdicția avortului au drept consecință o expansiune a Universului fără seamăn și nu numai a lui. Pentru o îngrămădire stelară, este tragic să nu poată să-și lase cîteva stele cu coadă în Ursa Mare, fără să se teamă că apare o nouă mîncătoare de energie, o problemă ce poate deveni stresantă, fără a îndrăzni să o atingi, iată un lucru frustratt. Fiecare ființă vie, fie ea și organizată în celule, sau făcută din materie elementară, sau macrocosmică, are dreptul să trăiască și să facă dragoste cu cine îi place. Galaxii din toate universurile, uniți-vă! Persoanele care cunosc situații care se încadrează în tematica acestei pagini se pot comunica pe adresa redacției, cu mențiunea "PENTRU ZONA CEEPUSCULARA" CONSTANTIN COt este de ZMIUC