Revista 22, iulie-decembrie 2007 (Anul 18, nr. 27-52)

2007-09-11 / nr. 37

SUB ASEDIU Situația sediului GDS și al revistei 22 nu s-a rezolvat. Camera Deputaților a amânat votul pentru toamnă. GDS și 22 rămân sub asediu. ANUL XVIII • Nr. 37 (914) • 1WWseptembrie 2007 www.revista22.ro • 32 pagini • 2,5 lei CRISTIAN ADOMNIȚEI, ministrul Educației Nu vreau un bibelou de porțelan în minister TRAIAN UNGUREANU Ce S-a mai întâmplat cu și după 11 septembrie? pag. 11 -12 Bucureștiul Cultural interviu cu nSȘ1­ ^ NORMAN MANEA ~ Variante la un autoportret Bursa debuturilor 2000 - 2007 • PAUL CERNAT • BOGDAN CREȚII • ALEX GOLDIȘ pag. 9-10 ARMAND GOȘU ■­m­m­a­m­m ■­w Diplomație bicefala Pentru Traian Băsescu, pesemne că milițienii și di­plomații sunt tot una. Altfel, nu s-ar putea explica acel „bă, Comănescule...!“ șuierat de președintele nervos peste o sală înțesată ochi cu reprezentanții numiți chiar de el (sau de predecesorul său, dar care n-au fost rechemați de la posturi­ în diferite capitale ale lumii. Cuvintele au fost rostite după ce ambasado­rii au deschis discuția despre salarii, pe care preșe­dintele tocmai a refuzat să le mărească, trimițând legea înapoi la parlament. Poate că președintele știe mai multe decât noi, oamenii de rând, despre salariile duble ale unora, de la MAE și de la serviciile de informații, de le-a bătut obrazul ambasadorilor. La fel și despre chiriile pe care statul român le plătește pen­tru reședințele acestora. Ideea că ambasadorii pot fi mutați în corturi ca să fie mai aproape de concetățenii lor care-și caută un rost prin lume nu e cea mai bună. Soluția a fost oferită de alții, cu mult timp înainte, și ea prevede desființarea ambasadelor și consulatelor în tot felul de țări exotice ale căror relații cu România sunt ca și inexistente. Dar președintele nu transpiră de grija bugetului României, gestionat de PNL, care buget oricum nu s-ar prăbuși din cauza salariilor di­plomaților. Pur și simplu, președintele a decis că poa­te puncta electoral dacă aplică o corecție, cu presa de față, tagmei ambasadorilor, suficient de detestată de milioane de români. Rivalul lui Traian Băsescu, premierul Călin Popes­­cu Tăriceanu, are un respect mult mai mare pentru „diplomații de carieră“. Spre deosebire de Băsescu, care vrea să numească „condeieri“ în funcții de am­basador în capitale importante, Tăriceanu preferă „di­plomații de carieră“, însă nici Tăriceanu nu e imun la „condeieri“, dacă-și varsă veninul în direcția cea bună, adică înspre Palatul Cotroceni, dar îi numește în funcții mai puțin vizibile, la Marsilia, de exemplu, cum s-a întâmplat cu fostul șef de la Gardianul. Relația președinte-premier a funcționat ca un tur­nesol în construirea de cam­ere. Restructurat de Tări­ceanu din funcția de secretar de stat MAE, Teodor Baconski a fost cooptat în echipa lui Băsescu. Iulian Buga, rechemat de președinte de la Haga și propus pentru Washington de ministrul de Externe Adrian Cioroianu, a fost refuzat de Băsescu, ceea ce echiva­la cu un certificat de garanție pentru Tăriceanu, care l-a numit imediat secretar de stat MAE. Rețeta e sim­plă: trebuie să intri în conflict major cu unul dintre cei doi actori, pentru a fi imediat cooptat în echipa celui­lalt. Acesta este principiul după care pare să funcțio­neze acum toată scena publică, nu doar diplomația. Disputa președinte-premier nu face și desface doar cariere, ci virusează și temele importante de po­litică externă. Prezența trupelor române în Irak e su­biect de dispută, liberalii cerând apăsat, la un mo­ment dat, retragerea lor, spre nemulțumirea președin­telui. Poziția României față de Kosovo este ca un cur­cubeu: Băsescu susține principiul inviolabilității fron­tierelor Serbiei, Cioroianu vorbește de o soluție nego­ciată acceptată de cele două părți ca o garanție pentru stabilitatea pe termen lung a Balcanilor de­­ Vest, iar Tăriceanu susținea în iulie, la Roma, planul Ahtisaari, căruia i se opune cu înverșunare Rusia. (Continuare în pag. 3)

Next