Revista 22, iulie-decembrie 2007 (Anul 18, nr. 27-52)
2007-10-23 / nr. 43
SUB ASEDIU Situația sediului GDS și al revistei 22 nu s-a rezolvat. Camera Deputaților a amânat votul pentru toamnă. GDS și 22 rămân sub asediu. ____ ___________ Z3 - an oct. 2007 www.revista22.ro • 32 pagini • 2,5 lei analiză DAN TĂPĂLAGĂ Justiție cu capul bandajat accente [?]]□ ^ CĂTĂLIN AVRAMESCU O țară in dungi ADRIAN CIOROIANU ministrul Afacerilor Externe Depolitizarea dezbaterii despre Republica Moldova pag. 6-7 interviuri HENRI PAUL ambasadorul Franței pag. 8 Europa nu este doar o idee romantică vedere din stânga ALEXANDRU MATEI Cultură și ideologie ARMAND GOȘU Dispreț pentru Basarabia După incidentul de la Leușeni, ministrul de Externe al României, Adrian Cioroianu, a chemat-o la MAE pe ambasadoarea Republicii Moldova, Lidia Guțu, asigurând-o că nu intenționează să-i dea „cu rigla la palmă“, deși poate că mulți ar aștepta acest lucru. Declarația ministrului Cioroianu este emblematică pentru modul în care România și-a construit politica față de Republica Moldova. Singura constantă în relațiile Bucureștiului cu Chișinăul a fost disprețul pentru statul de peste Prut. In ciuda faptului că România a fost prima țară care a recunoscut independența Republicii Moldova, la 27 august 1991, oamenii politici de pe Dâmbovița n-au luat niciodată în serios acest stat. Nu i-au dat mari șanse de supraviețuire, prezicându-i eșuarea fie în brațele Rusiei, fie în cele ale României. Pentru cel din urmă caz și-au croit cu contele loc la fereastră, de unde să fie zăriți de mulțime, în speranța sporirii zestrei electorale. Disprețul pentru Basarabia nu e un produs recent: în perioada neutralității (1914-1916), în afară de Constantin Stere, el însuși basarabean, cu stagiu în închisorile rusești, niciun alt lider politic nu s-a luptat pentru soarta românilor dintre Prut și Nistru. Când cereau pornirea războiului împotriva Rusiei, Alexandru Marghiloman și P.P. Carp nu tremurau de grija basarabenilor, ci doar erau consecvenți filogermanismului lor și temerii de marele imperiu de la Răsărit. Politicienii de la București și opinia publică din Regat au optat fără să clipească pentru Transilvania în 1916. Că Basarabia a fost prima provincie istorică care s-a unit cu România vremii e rodul contextului istoric generat de prăbușirea guvernului Kerenski sub loviturile bolșevicilor lui Lenin. De altfel, tocmai pentru a se salva de incursiunile bolșevicilor, Republica Democratică Moldovenească a cerut ajutor militar guvernului român refugiat la Iași. Basarabia a făcut parte mai mult de două decenii din Regatul român. A fost o provincie exotică, mai degrabă, căreia nu i s-a acordat prea multă atenție. Chișinăul a rămas în toată perioada - memoriile disperate ale lui Ioan Pelivan adresate miniștrilor de la București stau mărturie un avanpost al culturii ruse. Nici astăzi nu găsești la Chișinău librării românești, iar publicațiile din România nu au ediții locale care să se tipărească în Republica Moldova. Pentru funcționarii din administrația Regatului român, Basarabia a fost un joc de exil, din care încercau să plece cât mai repede. Astăzi, la București, unii strâmbă din nas când vorbesc despre Republica Moldova, explicând savant că „sufletul“ românesc al basarabenilor a fost pervertit de cultura rusă. Nu e nicio noutate. Aceleași „teorii“ circulau și acum 70 de ani. O deosebire între perioada interbelică și cea postcomunistă există totuși. Calitatea elitei politice face diferența. Brătianu și Maniu au avut în basarabenii Pelivan, Inculeț, Halipa și alții colaboratori politici de calitate. Pe când, precaritatea clasei politice de pe Dâmbovița, apărută după decembrie 1989, a atras doar personaje pitorești, care au eșuat în Partidul România Mare. Iar cel mai sponsorizat lider politic de la Chișinău din ultimii 17 ani, grație discursului său unionist și agresiv naționalist, se dovedește a fi un stâlp de nădejde al regimului Voronin. (Continuare în pag. 3)