România Liberă, martie 1945 (Anul 3, Nr. 180-206)
1945-03-01 / nr. 180
I Pagina 2-a MISTICA ÎNCRUNTĂRII decată să rezolve urgent vreo câteva perechi de probleme esențiale pentru această țară, mistica legionară găsise alături de pistol, încă o armă : încruntarea. Un reporter de mare finețe și cu un acut simț al observației care ne vizitase prin 1932, semnalase încă de atunci acest fenomen și anume apariția pe străzi a unui nou tip uman: strigoiul. Se credea pe atunci și se mai crede și astăzi poate, că încruntarea este semnul peremptoriu al seriozității, al unei gravități ce-și manifestă prezența prin cuta dintre sprincene, o privire asasină și prin vena iraenidiae bine pronunțată. Dar nu numai în legiune, ci și aiurea, se crede că seriozitatea și râsul sunt două stări antipodice. Nimic mai fals. Și nu știu ce amator de paradoxuri reușea să demonstreze contrariul. Că un om cu cât este mai sgârcit la glumă, cu atât este mai suspect de neseriozitate și că dimpotrivă, individul pus mereu pe glumă și zâmbet este mult mai serios decât stafia cu fața vânătă și privire criminală. Deși, aparent, trasă de păr, pentru cei cu pregătire, și care au ușurința investigațiilor psihanalitice, demonstrația apare ca un adevăr indubitabil. Un individ care nu râde, are un fact de seriozitate atât de redus, încât subconștientul ii dictează să se abțină, să se cenzureze, pentru ca să nu-și compromită și fondul de seriozitate cu care este înarmat. Pe câtă vreme, un individ gata oricând la zâmbet și la glumă, are un capital de seriozitate atât de mare, încât oricât ar râde, n’ar ajunge niciodată să-și cheltuiască rezerva permanentă a preocupărilor grave. Aceste preocupări serioase, dacă sunt așa, n’au nevoie de o mască funerară. Bineînțeles că nu ne-am gândit nici o clipă să elogiem pe cei ce râd oricând, oriunde și despre orice, fiindcă n’au și altceva de făcut. Râsul acestora înseamnă inconștiență. Ci ne-am gândit și ne gândim mereu la aceia cari deși integrați în viață și mereu în contact cu realitățile ei fierbinți își păstrează mai departe omenia, gluma și zâmbetul. Ne aducem aminte cu groază de anii invaziei germane. Din clipa venirii trupelor germane în acest oraș, alături de privirea aruncată uniformelor, primul gând a fost să le vedem fața. Măști mortuare ce corespundeau atât de sine misiunii pe care oamenii Berlinului o aveau de îndeplinit. Fiindcă în cei patru ani cât au defilat pe străzile orașului sute de mii de tineri, poate milioane, câți s’au scurs spre front, n’am surprins nici un singur zâmbet, nici o privire caldă omenească. Crescuți la școala asasinatului, fețele oamenilor nu puteau, nu trebuia să arate altfel. Cred că la plecarea peste hotare, alături de alte indicații, soldaților li se impunea și „lachen streng verboten“. Trăim astăzi clipe unice. O altă armată de tineri se revarsă spre front. O armată trecută prin toate examenele rezistenței. Tot oameni, tot tineri. I-am privit pretutindeni. In gări, în vagoanele de tramvai, în restaurante. Privirea e limpede, zâmbetul pe buze. Puși pe râs, pe glume, soldații sovietici aduc cu ei sufletul nou sovietic, atât de nou și de surprizator pentru sufletul coclit al Europei, elanul unei adolescente curate și totuși atât de înțelepte și de coapte. Dar nu numai tineretul sovietic se prezintă astfel. Domnul Winston Churchill, premierul Marei Britanii, după una dintre primele intrevederi cu Mareșalul Stalin nu și-a putut reține remarca. Mareșalul Stalin, spunea premierul englez, nu este numai unul dintre cei mai mari strategi ai lumii, nu posedă rumii excepțională prevedere politică, Mareșalul Stalin este mai ales, un om cu un mare simț al humorului. Mareșalul Stalin zâmbește mereu. Credem că este inutil să insistăm asupra unor adevăruri de mult știute. Nu mai trebue amintit sau demonstrat că fața este ecranul sufletului, că zâmbetul este manifestarea loialității, a generozității și a solidarității cu omul. Nu. Sufletul tinerimei noastre trebue primenit. Există obscurantisme psihologice ce trebuesc neapărat svârlite la rebut. Despre seriozitate trebue scris cu altă pană. Trebue lămurit că a fi serios nu înseamnă a fi strigoi. A fi serios înseamnă a fi conștient, responsabil și integrat în această realitate permanentă a vieții, a fi factor de muncă, de construcție și de progres. Și toate aceste lucruri pot fi realizate cu zâmbetul pe buze. Sau mai ales așad Aurel Baranga CORESPONDENȚA ZAMFIR BRUMARU. — Articolul dvs. fără titlu, în care e vorba de orientarea poeziei moderne și mai cu seamă a poeziei de mâine, este fără îndoială bine intenționat. El însă nu aduce nici un punct de vedere nou sau în plus față de ceiace am scris și noi în repetate rânduri. Ori, dacă e nevoie de ceva în cuprinsul articolelor despre o nouă expresie și orientare poetică, apoi e nevoie de cât mai multe argumente și întemeieri de amănunt, fiindcă asupra liniei generale pare că suntem cu toții bineînțeleși. De altfel, nu trebuie nici să cădem într’o greșală, aruncând la gunoi ca nefolositoare toate experiențele încercate de poezia modernă de până acum. Mai degrabă, trebuie căutat un sens precis al poeziei tice, noul care să cuprindă și să folosească toate aceste experiențe sau ceiace e bun în ele. Nu trebuie, socotim noi, nici să credem că noua poezie va fi lipsită de o întreagă gamă a sentimentelor care au ilustrat poezia de până acum: iubirea, tristețea, singurătatea, — dar ea va fi sporită cu sentimene noul sau prea puțin întâlnite până acum în poezie: bucuria, frăția bărbătească dintre toți oamenii, revolta, sentimentul de luptă, de justiție, de libertate colectivă. Poezia modernă va fi modernă in măsura în care _ bizuită pe o atitudine — va ști să ilustreze, să îmbogățească și să prezinte cât mai amplu această atitudine, să o susțină cu imagini, cu sentimente și idei rupte din vieața cea mare a mulțimilor, din năzuințele, suferința, truda și bucuria lor. Va fi adică o poezie care privește înspre lume, dar ea nu ar putea privi și cânta poetic dacă nu s’ar uita cu ochiul -’ar simți cu sensibilitatea poetului <j poezie de sensuri noui, de orizont larg, dar nu mai puțin poezie. Prin acest sens, cea mai fericită argumentare trebuie făcută nu atât programatic, ci prin imagini plastice, prin alocații de idei și de sentimente neașteptate, surprinzătoare, prin descoperirea noutății în lucrurile cotidiane, ce ni se par obișnuite, dar care pot oferi invenției poetice noui drumuri și posibilități. Nici noi nu credem că poezia care se scrie și se publică astăzi este expresia și modelul fidel al nouăi poezii care se așteaptă, dar e sigur ca ea exprimă tendința și efortul poeziei de a-și găsi alte drumuri mai largi și mai cuprinzătoare, legate de viață și vărsând în mijlocul ei. Din aceste încercări se va alege însă, de bună seamă, versul nou al poeziei de mâine și mai cu seamă o îmbogățire a preocupărilor, a imbajului și a sensibilității poe COM VGS2BIM Cârdășie Un cuvânt la modă, deoarece întovărășirea șefilor partidelor „istorice’ cu legionarii ne fortează să-l întrebuințăm adesea. Dar felul cum l-am scris în titlu nu e corect, ci trebue cârdășie- Este derivat de la substantivul cârdaș, de origine turcă, al cărui înțeles este „tovarăși”. De la cârdaș, derivat regulat este cârdășie, așa cum de la martor e marturie, nu mîrturie. Forma cirdășie se explică prin influența substantivului cîrd, de origine slavă, cu care cârdășie nu are nimic comun, deși se zice a-și pune (boii) în cîrd cu cineva. In general în românește a alternează cu ă, nu cu î- Al. Graur Hmankhhetam np ECENT ne-a sosit la redacție revistă de apariție lunară tipărită în condițiuni tehnice ireproșabile: „Viața socială C. F. R Dintr’um articol festiv luăm cunoștință de vârsta acestei reviste, pe care am dori-o cu apariție regulată și cu un material din an în ce mai bun„Viața socială C. F. R.“ împlinește al 13-lea an de apariție din ziua când, la Satul-Mare, acolo unde se profila granița de apus a țării, lua naștere această revistă închinată lumii ceferiste. E regretabil că ea n’a avut până acum o răspândire mai largă în massele publicului, care i-ar fi ajutat să se popularizeze problemele de specialitate.. E FOARTE impresionant cuvântul sărbătoresc dela pag. 5. care explică totodată buia cuprinsul și intențiile „Vieții sociale C. F. R.“ Decupăm, pentru semnificația și pentru căldura lor, aceste câteva precizări de amănunt și de valoare.Din primul moment al contactului nostru cu lumea ceferistă, din care facem parte și noi, am căutat, sa ne adresăm f orice suted de suflet, necesității de evadare din ființa fiecărui cititor, să-l luăm de mână și să-l scoatem, pentru o oră-două din funinginea trenurilor, din dogoarea locomotivelor, din aerul din arhivă, al birourilor, din trepidația atelierelor, încercam să-i trimitem pa masă, alături de bucata de pâine câștigată în sudoarea frunței, ramura de măslin a poeziei Toți avem nevoie de frumos. Muncior manual sau intelectual, bogat ori sărac, toți aveau clipe în viață când, ștergând cu un gest mâhnirea și broboanele de nădușeală de pe frunte, înălțăm ochii spre azurul primăverii, ne desferecăm firida oblșnită a sufletului. Și, ,,Viața Socială C. F. R”, asta vroia să între pe această firida,să ducă ceva din. . prinosul nostru, prinos sincer, chiar dacă era modest”. "Are SCRIS în bună parte de oameni necunoscuți în lumea literară, lunarul de care ne ocupăm neglijează însă tocmai problemele de specialitate, cărora ar trebui să le consacre majoritatea celor 48 de pagini. Desigur „Viața socială C. F. R.” nu este singura revistă închinată armatelor de muncitori din gări, din depouri, de Emile Virhaersn r crescut dintr-un pământ renumű. Belgia independenții — a cântat o Europă care și-a ajuns destinul, cu rănile deschise din lupta spre claritate și certitudine. Verheeren și-a oprit versurile acolo unde realitățile dor, dar oamenii nu se supun, și a strigat cu revoltă — și-a oprit versul acolo unde „Țarinile halucinante” nu mai sunt, ale oamenilor, nu mai au cu ce să scoată rod din ele, și fug pe drumuri bând ploile, fumând bruma, căutând adăpostul muncii la orașe. Dar orașele unde bursele sunt doldora de aur aidoma unor monumente bune doar de privit, unde prostituția istovește problema existenței până la fund, unde alfiele devorează pe cel ce-și îmbină degetele cu metalul lor, lipsindu-i de soare, orașele acestea sunt „Orașele tentaculare”. Dar pentru aceleași mulțimi, pe care le-a chemat la conștiință și pe care le-a celebrat când le-a văzut trudind fără soare ca și pentru om, așa cum istoria l-a făurit pentru lupta și glas, Verhaeren a creat în „Forțele tumultuoase” mitul unei lupte gigante, eroice: cea a vieții și a forței, care sunt pe deasupra adevărurilor și erorilor, a vieții care mereu trebue urcată, pe locomotive, dintre șinele de tren. Dar pentru că însuși numele ei indică o anume suită de preocupași, credem că nimerit, ar fi ca ea să se dedice în primul rând acestor preocupări. Cât privește bucățile de literatură, ele sunt de recomandat numai în proporția în care se referă la realități din viața ceferistă- Nuvele ca „drama părintelui Sandu”, de exemplu, sau „Nu era din lumea noastră” n’aveau ce căuta acolo. N’aveau ce căuta, nici măcar dacă ne referim la valoarea lor literară Deasemeni cronicile dramatice, foarte numeroase și întârziate, nu-și găsesc locul în „Viața Socială C. F. R.’’ Manifestările culturale de toate felurile trebuiesc prezentate sub forme mult mai accesibile și mai apropiate de înțelegerea muncitorului: prin subiecte luate din vecinătatea lui, prin reportaj cultural, prin medalioane și scurte vieți romanțate de muzicieni, de artiști, de poeți, prin informații abundente, prin articole într-un stil fără echvocuri. Este tocmai ceea ce așteptăm la numerele viitoare. Transcriem din „Scânteia tineretului“ un poem de multă sensibilitate și adeziune la valorile creatoare ale vieții, pe care îl semnează d. M. f. Coama: . In orașul acesta somnambul și cenușiu. Tramvaele (orulie verzi) apar de sub pământ. Pomi spânzurați de cer se elacina în vântul dorrmii gravi citesc la foc până târgiu. Tristețea curge prin burlane cu ploile Atâtea inimi mor de foame prin cămine Luna— ciudată lună — candelabra Peste ningerli peste moarte Și peste ochi de manechine. Totuși — nu mă vomu sinucide precum Toller Semenii mei au semănat Cu creerii lor , apele și câmpiile pentru lumină și libertate... Nu! Nu mai există nici un chin. Tovarăși, închinați,vă trufiile! Aurora voastră e scrisă în legi de foc și de sânge pe placardele luptei, care ne strânge. Ulysse r11 CTI TEATRUL NOSTRU: „ANKA CHRISTIE" 4 ACTE DE EUGEN O’NEIL In attil ■dio mama. repentorul scenelor noastre s’a îmbogățit cu_ n*1" mele în mii dramaturg, cumoscutul',a%Ăci numai dă foarte Eugen O’Neil. Și, rând P« .Din jale se’ntanpeaza :,’Anna Christie", „Dinetio de zare ,ífatima de sub «tot , a« sta”fie interesul pa ® i:«ilor de teatru, curiozitatea ipuibidicului. Ne-am întrebat fie a detei’snistat concentrat ® ® aceasta a atenției în jurul operii dramaturgulml am sAati. Ne-am întreitei ce lume, ce probtejy,e, reprezintă opera aceasta, care-i sunt orizonturile și viabilitatea. Prin tematică și prin perspifi Ază, O’Neil nu este imnovator. Și TM întâmplător s’a făcut apropierea Intre concepția de viață a tragicilor antici Și cea care se desprinde opera contemporanului O’Neil, un destin implacabil apasă generațiile Atrizilor, acelaș des ia mână pe secare din personagiul teatrului lui O’Nei pe un drum din © an © »« &s Pears abate. Intre cele două concepții ale destinului există, e drept, o deosebire. Pentru cei vechi, destinul e o forță oarbă, exterioară muritorului și zeului, pa care-i conduce deopotrivă. Mileniile care-l despart pe O’Neil de anticii săi înaintași, au adâncit cunoașterea omului. Și de aceea, eroii lui nu mai mânează in* joncțiunile tainice ale unei torțe necunoscute care, din afară, conduc și determină faptele fiecăruia. Ei se supun poruncitor, chemărilor tot atât de efective ale unei fatalități pe care o poartă în propria lor nimja. Cete două concepții se intâlnesc însă în concluzii: omul nu se poate"taiporii acestui destin dinainte" stabilit și orice încercare de a se smulge lui nu face decât să-l întoarcă, pe căi nebănuite, ia condiția inițială, imuabilă, Fugin O’Neil este bardul unei lumi fără nădejdi, barduluii lumi care. .a ® ® meBi Laviniei Hanno« — Efectia trilogia! o’n#toe — își ză» vor&ște ușii ®, își ferecă ferisorele, pentru ca nici o sută de soare, nici un murmur să nu mai pătrundă ,î întunericul înghețat care o impuntopiră. Eugen O’Neil este bardul unei taami care, împietrite; în 3*morta >i earapace, refuză totul ce e viu, refuză vistura. Deja, într’o bumă parte a publicului american — în tineret mai cu seamă — opera o’neiliană nu mai are răsunat. Trăind în mijlocul vieții, legați de sculderea^ăul ® ș i, in* hind-o, oamenii, de peste Ocean au căutat alte ^cârduri, decât cele al ® întansipatei Merii o’mNtene. Și topii gării, opera unora dinte © ei, îndrăgosti» da viață ca și ei. Cităiîi, cu litter d ® exemplu, pe Thornton Walder, mereu tipărit și retipărit, mereu trișat, mereu aprendat. (Thornton TÍilMeT este , trișul a ® e* lui Araeglîi ?Jor,aș«fi nostru”, jucat cu g ®! în arenă pe scena Studioului și a cărare rîuș.r ® ar fi 1 ® ® TM de laudă). Ceea ce este nou la O’Neil, nu sunt, nici problemele nici rezolviiile. Sforii sunt numai proporțiÁe. Nu cele materiale, lungimea sa^ale p ®nteii. NCi proporțiile dramei, «așe rareori ating ® amploarea tragerii. a ® zice cu care se înrudește Căci Q’Nete artist al decadenți, poartă în el experiența’ șteința ‘uttour © stor.. ’Smeri și lui *« »to și'Fu jnsat. 'și imai poartă toț;i Jnplii lui vieți, de neobosită și^lurită aventură. De a.g,eia opera lusește a «“Sun constructor de teatru, a unui iscusit mânuitor al dramaticului. De «© © ia, marcând frnomentul te «ar« o lume se dest^măr, și mirare, opera o’neiliană este totodată cea mai desăvârșită, expiresie a decadenței acestei temi. l»a prisnș impresie, „Anna Christie” ar putea părea o tixoapție to operai da' &e.snaâeide « dramaturgului amerien: o femeie își intecumpără, prin dragoste si suferinte trecutul de păcat, iar, te. lăsarea,«crimei. ea se găsește în pragul unei vieți noui, cinstite. "Bar, „Anna Christie” ,nu « ,ds.și a Annei, ci a tatălui ei, bătrânul Chris. Marinar bătrân, prizonier al mării, cum fuseseră și bun cii, și tatăl și frații lui, el vrea să smulgă „merii blestemate” de unicul lui copil, ne Anna. Căci, așa cum bărbații familiei fuseseră toți marinari, femeile fuseseră s ®pi de marinari, iar visata lor e permanentă și singuratecă a^spur». Și Anna e crescutuci parte, pe pământ, la țara. Dar deâttmii tetizanta d S8 răzbună; Anina va atnge pensionara unei fifise de toleranță. $i numai întorcându-se la destinul pe care voința tatălui îl ocolise, numai teșEiiiindimi dragoste» -rentru marin«aruS. Mat Burke. Anna își va găsi feriicirea. Dar fel la circa ei este înfrângerea lui Chris, a omului care cutezase să se ridice împotrivă soartei. Direcția de sineaiă a d-lui So« Șa~ highlan a ținut seamă — dar poate nu îndeajuns — de adevărata ierarhie a rolurilor, de faptul că adevăratul coniioi se dă între bătrânul Chris și ,,marea blestemată”. De altfel, după ,Adrienne Lecouvreur” c are nu treamăguse, ne-am bucurat regăsind în speri,•stolul „Annea Christie” toate însușirile acestui director de scenă sârpuincios și de gus*) preosuparea tai permanentă de alt* siambta și de armonie. Grupurile sunt frumos alcătuite, expresive, atii&siesa convingătoare. ț*a cre-a acestei atmosfere au contribuit mnult 'și admirabilele deceniiri- arhitecturie St. Norris. Remarcsim te deosebi de carul cetei; de al deailea act — pustiea unui șlep dfi ® ă%ani. Era ușor de realizat cuun ©',ifj»arrii3, cu două disaensi pni. Dr departe, în fund, mitanscul, se vqrjii un ax. Și lumina tei, Vara hitermizanită care se prelinge printre neți, dă decoralei adânci, sârâia fără sfârșit a mării și a cerului. O înțelegere adâncă a omanescului pe oaie decorul trebue să-l exprime,, grija nadîsmințită de amănunt și de ansamblu totodată, perfecta stăpânire a mijloacelor tehnice au asigurat ;i s*ai dăruit decorator o plină reușită artistică. D. Jeniță Constantinescu, în rolul bătrânului Ghicș, a fost uneori aproape de o realizare plină a personagiuilui. B«am, căutat emoția, umanul rolului pe care 1 ® vei da i*1* terpretat. Și de foarte multe ori a asterilt să-l exprime. Dar, la *nceputul primiului atot mai cu seamă, și-a tocărcăt personagiul, iar to unele alte momente a fost oarecum monoton. Ne-au bucurat programele mari pe axe le-a realzat d-i*a Dina Cocea- Cu atât mai mult cu cât rolul ei a greu, și se preta, te prima lui par,e mai pios, 1a o interpretare vulgară. D-na L 'd' a Cocor, a știut să evite e stridențale și să realeeze personagiul cu mijloace de bună caliate. în rolul episodic al Kfartei, d-na Marietta Rareș a uzat de prea mult convențional pentru a putea fi convingătoare. Igr d. Ion Manta, în rolul marinarului Mat Hulls, a pus multă căldură, miîn avânt și multă sinceritate, tter care să cer tocă cizelate, desciplinate. Restul echipei a colaborat printr’un efort pomân la realizarea spectacolului. Florica ȘeSmaa*M Expoziția Ligia Macovei și Edith Mayer din sala DALLES” >j. Deși deosebite prin factură și chiar prin felul de a vedea și de a concepe realitatea și lumea exterioară, cele două expozante — care reprezintă de altfel și tot ce e mai bun în expozițiile deschise acum — sunt apropiate prin calitatea cu adevărat modernă a artei lor. Ce însemnează, la urma urmelor, această artă modernă? Prin ce se deosibește ea de pictura și arta de acum șaizeci, sau o sută de ani, și chiar de pictura care se face astăzi? Prin meșteșug, prin felul cum pictorul redă pe pânză, pe carton sau pe hârtie ceia ce vede? La început s’ar părea că așa este, că un pictor modern sau, cum s’a tot spus, „modernist” — și până la urmă, bine e că i s’a spus într’un fel acestei picturi, care avea să se stabilească cu titlurile ei cucerite între școlile de epocă — e un pictor care zugrăvește altfel decât cei așezați, decât cei numiți clasici chiar când nu sunt decât naturaliști. Deosebirea e însă alta. Pictorul modern, ca Ligia Macovei sau Edith Mayer de o pildă, se deosebește de cel pe care noi îl vom numi tradițional prin felul cum privește obiectele, fețele, trupurile omenești și peisagiile, — și numai în ultimul rând prin felul cum se zugrăvește, ceia ce la urma urmelor n’are nici prea mare importanță în arta picturii. Dar ce însemnează a privi lucrurile într’un fel anumit“’ veți întreba d-stră. Cum adică? Casa de peste drum e o casă ca oricare alta, cu gardul ei de fier vopsit cu verde, cu un balcon și cu marchiză, cu două burlane și trei coșurii, cu doi gutui și o cușcă de câine în curte, mă rog, e o casă ca o mie și una altele, cât se pot vedea în tot Bucureștiul, așa cum o văd eu, o vezi și dumneata,, o vede și pictorul, o vede toată lumea. Numai „moderniștii” n’o văd așa. Ei, da, asta e, numai un pictor cu adevărat modern nu o va înfățișa așa cum o vede oricine. Dar, mai întâi, o vede într’adevăr oricine la fel? Desigur că nu. Indifirent că suntem sau nu pictori, fiecare sau mai fiecare dintre noi, va vedea un obiect din afară într-un fel anumit. Un scaun nu e numai un scaun, masa la care scriu nu e numai o masă, casa de peste drum nu seamănă deloc și nu-mi spune deloc mie peiace-ți spune dumitale, o casă îmi amintește de un moment anumit din copilărie sau ca o împrejurare anumită, sau de o stare a mea anumiă, îmi poate stârni cine știe ce asociație, îmi poate evoca un lucru, o imagine, o amintire anumită, cu un cuvânt, conținutul acestui obiect pe care-l vedem amândoi, are pentru mine o cu totul altă însemnătate decât pentru d-ta. Dar nu e numai atâtt asupra unui aceluiaș obiect, privarea aceluiaș om poate fi felurită, într’un fel va vedea el într’o zi anumită, într’un altfel mâine. Paul Valery vorbește undeva despre colțul biroului său de lucru pe care nu-l văzuse niciodată „în sine’’, până ce nu s’a izbit de el cu cotul, lucru care nu amintește doar de cunoscutul proverb cu pragul fie sus și cu cel de jos, dar care ne arată că există în noi putința de a vedea lucrurile într’o lumină, într’o perspectivă, într’o asociație și într'un înțeles anumit. Ei bine, putința aceasta de a vedea lucrurile obișnuite într’un fel anumit, care e al nostru și care poate fi numai al unui moment anumit, deși o avem cu toții, nu se manifestă decât rar la majoritatea dintre noi. Ii rămâne însă pictorului banii de a vedea lucrurile într un înțeles mai larg, mai adânc, mai nou și chiar complect neprevăzut, — și tot el se pricepe să ne și povestească această viziune nouă, să ne prezinte adică o realitate transfigurată de viziunea lui proprie care este, la urma urmelor, chiar personalitata lui. Iar această personalitate e cu atât mai mare, cu cât mai adâncă și mai cuprinzătoare cu cât, înfățișându-ne o viziune a ei proprie asupra unei realități înconjurătoare, izbutește să stârnească și în noi aceleași asociații, aceiași stare de spirit, aceleași idei chiar, pe care le-a incercat și pictorul în momentul când privea (sau concepea) tabloul său. O asemenea personalitate este Ligia Macovei. Această pictură știe într’adevăr să vadă în înțelesul arătat mai sus, să asocieze și să-și stârnească dintr’o memorie care-i aprinde în față unui peisaj a unui chip omenesc, a unei situații anumite, o flacără, cu atâta mai dogoritoare cu cât e mai spontană, mai necăutată și nebănuită chiar, manijer și neașteptat descoperită. Există, astfel, în expoziția, Ligei Macovei, câteva tablouri care povestesc și evocă din aduceri amina și gustări atât de adânci, de organic lipite de obiectul din afară și felul cum și a putut impresiona ochiul pictorul care ie a și juj găsi dimensiuni.. -ssjlgíi v voTr.uri M, neașteptate, există, spunam, asemenea’ tablouri care isbutesc ă spuna spectatorului aproape intregime emoția și înfiorarea, amintirea crisparea sau mirarea, spaima sau teoria artistei. Astfel e un autoportretu picturei care-și trece peste fața halpPrată o mână crispată, rămânând doar cu un ochiu încremenit, străbătut de girări și amintiri, cu umbrele pomilor desfrunziți rădia galbene peste lemnul mesei ca niște șopârle, iar în acest atoportret peisagiul galben și vânăt de frară cuprinde și se resfrânge cu o viitoare punere în acela sufletesc al figuii zugrăvite. Sau în prim desen ce prezintă un accident de muncă, și care trupul sfâșiat al unei tinere es purtat pe brațe de un tovarăș alb; ambele figuri sunt înfățișate nud, lfel că actul de asistență devine deochi un act nu numai omenesc-convențioil dar capătă proporțiile adânci și zUârâtoare ale dragostei; pe de altă par, felul cum 1a si lat Și compus acest st> îi dă măreția și gravitatea uni jatui antice stau din Renaștere. Și cu aceasta am ajuns chiar la sensul istoric al acestei piete fiindcă dacă înțelegem prin arta »ternă paticiparea lectorului și inteniția lui prin tot ce are mai adânc, maiainis și mai nebăiuit, întrânsul, în mitil unei realități exterioare pe cărei descoperă tocmai din această fuziune a personalității pictorului, apoi atunuma»»««.! clasic ca și cel al Renaștii, ca și cel flamand, și mai cu seans acesta nu făcea nici el decât să tresfigureze o viziune comună intr’una p. proprie, personală. Este 'intr’uman pe fel ieșirea din lucrurile neînsuflete. Și fiindcă am pomenit în deosebire ,pictorii renașterii flamande, să spun că ticiparea personalității lor prin o operă era cu atât mai mare cu că această operă chiar și preocupările artistului erau rupte din lumea cea atimată, cea mai direct înconjurători, pare viziunea lui propria o amplea, dăndu-i o valoare de sine stătătoare Obiectivă, adică: j Spre acest umanism modjnn •' i se îndrepte și arta Bigiei sfcoveü, care privește cu un ochiu încă 14 de' amintiri și revoltă, fața anteață a lumii noastre, închisă mai mult în ideliul mpestru și’n atdier. picturi Emkei Mayer va înscrie și ea Intr'o prearmac atistei de a-și resfrânge în Momi o emoție și o concepție prepr#, ajungând la un sfil nasiv. caracĭt:int prfintr’o libertate genioasă, cups Vtitoare a, gestului, a voltmeter și ptemiker. E încă necisară, poate, o libertate în*,terioară și mai n*toe, ar fi poate bine v ca pictura să caute mai pui» să exprime un stil " ~ ""»nu! Și să se exprime mai mult P •"«. chiar i’.scă asemenea sincerit ‘ .droa ici inegalități. Fiindcă inegătiea nu ei întotdeauna dăuna o . .. iar măsura îl , care e dușmanul rutinei,,..., e chiar îiwrt c feîne- i venită. ! j Pârjw Ü Parasqshivescu 5 « MARTA HASTICĂ , Sâmbătă 3 ÎJvuniîe n. c., ora 5 d. Grupul Amtistsi'l ți Uniunii Patrialor, zgarnizeasă Un Symposion despt „Realismul în A Alta Plastică”. Vor vorbi d-fii Elevii Patrășcanu, d-niî M. H. Alaxot ți Miron R. Petras, chivescu. r . , Confruntarerii a loc la șefia Grupului Artstid din str. Roma de Flers Nr. 9 A./