România Liberă, martie 1945 (Anul 3, Nr. 180-206)

1945-03-01 / nr. 180

I Pagina 2-a MISTICA ÎNCRUNTĂRII decată să rezolve urgent vreo câteva perechi de probleme esențiale pentru această țară, mistica legionară găsise alături de pistol, încă o armă : încruntarea. Un reporter de mare finețe și cu un acut simț al obser­vației care ne vizitase prin 1932, semna­lase încă de atunci acest fenomen și anu­me apariția pe străzi a unui nou tip uman: strigoiul. Se credea pe atunci și se mai crede și astăzi poate, că încruntarea este semnul peremptoriu al seriozității, al unei gravități ce-și manifestă prezența prin cuta dintre sprin­­cene, o privire asasină și prin vena ir­aenidiae bine pro­nunțată. Dar nu numai în legiune, ci și aiurea, se crede că seriozitatea și râsul sunt două stări antipodice. Nimic mai fals. Și nu știu ce amator de paradoxuri reușea să demonstreze contrariul. Că un om cu cât este mai sgârcit la glumă, cu atât este mai suspect de neseriozitate și că dimpotrivă, individul pus mereu pe glumă și zâmbet este mult mai serios decât stafia cu fața vânătă și privire criminală. Deși, aparent, trasă de­­ păr, pentru cei cu pregătire, și care au ușurința investigațiilor psihanalitice, demonstrația apare ca un adevăr indubitabil. Un individ care nu râde, are un fact de seriozitate atât de redus, încât subconștientul ii dictează să se abțină, să se cenzureze, pentru ca să nu-și compromită și fondul de serio­zitate cu care este înarmat. Pe câtă vreme, un individ gata oricând la zâmbet și la glumă, are un capital de seriozitate atât de mare, încât ori­cât ar râde, n’ar ajunge niciodată să-și cheltuiască rezerva permanentă a preocupărilor grave. Aceste preocupări serioase, dacă sunt așa, n’au nevoie de o mască funerară. Bine­înțeles că nu ne-am gândit nici o clipă să elogiem pe cei ce râd ori­când, oriunde­ și despre orice, fiindcă n’au și altceva de făcut. Râsul acestora în­seamnă inconștiență. Ci ne-am gândit și ne gândim mereu la aceia cari deși integrați în viață și mereu în contact cu realitățile ei fier­binți își păstrează mai departe omenia, gluma și zâmbetul. Ne aducem aminte cu groază de anii invaziei germane. Din clipa venirii trupelor germane în acest oraș, alături de privirea aruncată uniformelor, primul gând a fost să le ve­dem fața. Măști mortuare ce corespundeau atât de sine misiunii pe care oamenii Berlinului o aveau de îndeplinit. Fiindcă în cei patru ani cât au defilat pe străzile orașului sute de mii de tineri, poate milioane, câți s’au scurs spre front, n’am surprins nici un singur zâmbet, nici o privire caldă omenească. Crescuți la școala asasinatului, fețele oamenilor nu pu­teau, nu trebuia să arate altfel. Cred că la plecarea peste hotare, alături de alte indi­cații, soldaților li se impunea și „lachen streng verboten“. Trăim astăzi clipe unice. O altă armată de tineri se revarsă spre front. O armată trecută prin toate examenele rezistenței. Tot oameni, tot tineri. I-am privit pretutindeni. In gări, în vagoanele de tramvai, în restaurante. Privirea e limpede, zâmbetul pe buze. Puși pe râs, pe glume, soldații sovietici aduc cu ei sufletul nou sovietic, atât de nou și de surprizator pentru sufletul coclit al Europei, elanul unei adolescente curate și totuși atât de înțelepte și de coapte. Dar nu numai tineretul sovietic se prezintă astfel. Domnul Winston Churchill, premierul Marei Britanii, după una dintre primele intrevederi cu Mareșalul Stalin nu și-a putut reține remarca. Mareșalul Stalin, spunea premierul englez, nu este numai unul dintre cei mai mari strategi ai lumii, nu posedă rumii excepțională prevedere politică, Mareșalul Stalin este mai ales, un om cu un mare simț al humorului. Mare­șalul Stalin zâmbește mereu. Credem că este inutil să insistăm asupra unor ade­văruri de mult știute. Nu mai trebue amintit sau demons­trat că fața este ecranul sufletului, că zâmbetul este ma­nifestarea loialității, a generozității și a solidarității cu omul. Nu. Sufletul tinerimei noastre trebue primenit. Există obscurantisme psihologice ce trebuesc neapărat svârlite la rebut. Despre seriozitate trebue scris cu altă pană. Trebue lămurit că a fi serios nu înseamnă a fi strigoi. A fi serios înseamnă a fi conștient, responsabil și integrat în această realitate permanentă a vieții, a fi factor de mun­că, de construcție și de progres. Și toate aceste lucruri pot fi realizate cu zâmbetul pe buze. Sau mai ales așa­­d Aurel Baranga CORESPO­NDENȚA ZAMFIR BRUMARU. — Arti­colul dvs. fără titlu, în care e vor­ba de orientarea poeziei moderne și mai cu seamă a poeziei de mâine, este fără îndoială bine intenționat. El însă nu aduce nici un punct de vedere nou sau în plus față de ceia­­ce am scris și noi în repetate rân­duri. Ori, dacă e nevoie de ceva în cuprinsul articolelor despre o nouă expresie și orientare poetică, apoi e nevoie de cât mai multe argumen­te și întemeieri de amănunt, fiindcă asupra liniei generale pare că sun­tem cu toții bineînțeleși. De altfel, nu trebuie nici să că­dem într’o greșală, aruncând la gu­noi ca nefolositoare toate experien­țele încercate de poezia modernă de până acum. Mai degrabă, trebuie căutat un sens precis al poeziei tice, noul care să cuprindă și să folo­sească toate aceste experiențe sau ceiace e bun în ele. Nu trebuie, socotim noi, nici să credem că noua poezie va fi lipsită de o întreagă gamă a sentimentelor care au ilustrat poezia de până a­­cum: iubirea, tristețea, singurăta­tea, — dar ea va fi sporită cu sen­­timene noul sau prea puțin întâl­­­nite până acum în poezie: bucuria, frăția bărbătească dintre toți oa­menii, revolta, sentimentul de lup­tă, de justiție, de libertate colectivă. Poezia modernă va fi modernă in măsura în care _ bizuită pe o ati­tudine — va ști să ilustreze, să îmbogățească și să prezinte cât mai amplu această atitudine, să o sus­țină cu imagini, cu sentimente și idei rupte din vieața cea mare a mulțimilor, din năzuințele, suferin­ța, truda și bucuria lor. Va fi adică o poezie care­ privește înspre l­um­e, dar ea nu ar putea privi și cânta poetic dacă nu s’ar uita cu ochiul -’ar simți cu sensibilitatea poe­tului <­j poezie de sensuri noui, de ori­zont larg, dar nu mai puțin poezie. Pr­­in acest sens, cea mai feri­cită argumentare trebuie făcută nu atât programatic, ci prin imagini plastice, prin alocații de idei și de sentimente neașteptate, surprinză­toare, prin descoperirea noutății în lucrurile cotidiane, ce ni se par o­­bișnuite, dar care pot oferi inven­ției poetice noui drumuri și posibi­lități. Nici noi nu credem că poezia care se scrie și se publică astăzi este ex­presia și modelul fidel al nouăi poezii care­ se așteaptă,­­ dar e si­gur ca ea exprimă tendința și efor­­tul poeziei de a-și găsi alte dru­muri mai largi și mai cuprinzătoa­re,­ legate de viață și vărsând în mijlocul ei. Din aceste încercări se va alege însă, de bună seamă, versul nou al poeziei de mâine și­­ mai cu sea­mă o îmbogățire a preocupărilor, a imbajului și a sensibilității poe COM VGS2BIM Cârdășie Un cuvânt la modă, de­oarece întovărășirea șefilor partidelor „istorice­’ cu le­gionarii ne fortează să-l în­trebuințăm adesea. Dar fe­lul cum l-am­ scris în titlu nu e corect, ci trebue cârdășie- Este derivat de la substanti­vul cârdaș, de origine tur­că, al cărui înțeles este „to­varăși”. De la cârdaș, deri­vat regulat este cârdășie, așa cum de la martor e mar­turie, nu mîrturie. Forma cirdășie se explică prin in­fluența substantivului cîrd, de origine slavă, cu care cârdășie nu are nimic co­mun, deși se zice a-și pune (boii) în cîrd cu cineva. In general în românește a al­ternează cu ă, nu cu î- Al. Graur Hmankhhetam­ ­ np ECENT ne-a­­ sosit la redac­­ți­e revistă de apariție lu­nară tipărită în condițiuni tehnice ireproșabile: „Viața so­cială C. F. R Dintr’um articol festiv luăm cu­noștință de vârsta acestei reviste, pe care am dori-o cu apariție regu­lată și cu un material din an în ce mai bun­„Viața socială C. F. R.“ împli­nește al 13-lea an de apariție din ziua când, la Satul-Mare, acolo unde se profila granița de apus a țării, lua naștere această revistă închinată lumii ceferiste. E regre­tabil că ea n’a avut până acum o răspândire mai largă în massele publicului, care i-ar fi ajutat să se popularizeze problemele de spe­cialitate.. E FOARTE impresionant cu­vântul sărbătoresc dela pag. 5. care explică totodată buia cuprinsul și intențiile „Vieții so­ciale C. F. R.“ Decupăm, pentru semnificația și pentru căldura lor, aceste câteva precizări de amănunt și de va­loare­.Din primul moment al con­­tactului nostru cu lumea ceferis­tă, din care facem parte și noi, am căutat, sa ne adresăm f orice suted de suflet, necesității de e­­vadare din ființa fiecărui cititor, să-l luăm de mână și să-l scoatem, pentru o oră-două din funinginea trenurilor, din dogoarea locomo­tivelor, din aerul din arhivă, al birourilor, din trepidația ateliere­lor, încercam să-i trimitem­­ pa masă, alături de bucata de pâine câștigată în sudoarea frunței, ra­mura de măslin a poeziei Toți avem nevoie de frumos. Muncior manual sau intelectual, bogat ori sărac, toți aveau clipe în viață când, ștergând cu un gest mâhnirea și broboanele de nădu­­șeală de pe frunte, înălțăm ochii spre azurul primăverii, ne desfe­recăm firida oblșnită a sufletului. Și, ,,Viața Socială C. F. R­”, asta vroia­ să între pe această firida,­­să ducă ceva din. . prinosul nos­tru, prinos sincer, chiar dacă era modest”. "A­r­e S­CRIS în bună parte de oameni necunoscuți în lumea literară, lunarul de care ne ocupăm neglijează însă tocmai problemele de spe­cialitate, cărora a­r trebui să le consacre majoritatea celor 48 de pagini. Desigur „Viața socială C. F.­­ R.” nu este singura revistă în­chinată armatelor de munci­tori din gări, din depouri, de Emile Vi­rhaersn r crescut din­­tr-un pământ renumű. Belgia inde­pendenții — a cântat o Europă care și-a ajuns destinul, cu rănile des­chise din lupta spre claritate și cer­titudine. Verheeren și-a oprit versurile a­­colo unde realitățile dor, dar oame­nii nu se supun, și a strigat cu re­voltă — și-a oprit versul acolo unde „Țarinile halucinante” nu mai sunt, ale oamenilor, nu mai au cu ce să scoată rod din ele, și fug pe drumuri bând ploile, fumând bruma, căutând adăpostul muncii la orașe. Dar ora­șele unde bursele sunt doldora de aur aidoma unor monumente bune doar de privit, unde prostituția isto­vește problema existenței până la fund, unde alfi­ele devorează pe cel ce-și îmbină degetele cu metalul lor, lipsindu-i de soare, orașele acestea sunt „Orașele tentaculare”. Dar pentru aceleași mulțimi, pe care le-a chemat la conștiință­ și pe care le-a celebrat când le-a văzut trudind fără soare ca și pentru om, așa cum istoria l-a făurit pentru lupta și glas, Verhaeren a creat în „Forțele tumultuoase” mitul unei lupte gigante, eroice: cea a vieții și a forței, care sunt pe deasupra ade­vărurilor și erorilor, a vieții care mereu trebue urcată, pe locomotive, dintre șinele de tren. Dar pentru că însuși nu­mele ei indică o anume suită de preocupași, credem că nimerit, ar fi ca ea să se dedice în pri­mul rând acestor preocupări. Cât privește bucățile de lite­ratură, ele sunt de recoman­dat numai în proporția în care se referă la realități din viața ceferistă- Nuvele ca „drama părintelui Sandu”, de exem­plu, sau „Nu era din lumea noastră” n’aveau ce căuta aco­lo. N’aveau ce căuta, nici mă­car dacă ne referim la valoa­rea lor literară Deasemeni cronicile dramati­ce, foarte numeroase și întâr­ziate, nu-și găsesc locul în „Viața Socială C. F. R.’’ Manifestările culturale de toate felurile trebuiesc prezen­tate sub forme mult mai acce­sibile și mai apropiate de înțe­legerea muncitorului: prin su­biecte luate din vecinătatea lui, prin reportaj cultural, prin me­dalioane și scurte vieți roman­țate de muzicieni, de a­rtiști, de poeți, prin informații abun­dente, prin articole într-un stil fără echvocuri. Este tocmai ceea ce așteptăm la numerele viitoare. T­ranscriem din „Scânteia tineretului“ un poem de multă sensibilitate și ade­ziune la valorile creatoare ale vieții, pe care îl semnează d. M. f. Coama: . In orașul acesta somnambul și ce­­nușiu. Tramvaele (orulie verzi) apa­r de sub pământ. Pomi spânzurați de cer se elacina în vânt­ul dorrmii gravi citesc la foc până­ târgiu. Tristețea curge prin burlane cu ploile Atâtea inimi mor de foame prin cămine Luna— ciudată lună — candelabra Peste ningerli­ peste moarte Și peste ochi de manechine. Totuși — nu mă vomu sinucide precum Toller Semenii mei au semănat Cu creerii lor , apele și câmpiile pentru lumină și libertate... Nu! Nu mai există nici un chin. Tovarăși, închinați,vă trufiile! Aurora voastră e scrisă în legi de foc și de sânge pe placardele luptei, care ne strânge. Ulysse­ ­­­r­1­1 C­T­I TEATRUL NOSTRU: „ANKA CHRISTIE" 4 ACTE DE EUGEN O’NEIL In attil ■dio mama. repentoru­l sce­nelor noastre s’a îmbogățit cu_ n*1" mele în mii dramaturg, cumoscut­ul',a%Ăci numai dă foarte Eugen O’Neil. Și, rând P« .Din jale se’ntanpeaza :,’A­nna Christie", „Dinetio de zare ,­­ífatima de sub «tot , a« sta”fie interesul pa ® i:«ilor de teatru, curio­zitatea ipuibidicu­lui. Ne-am întrebat fie a detei’snistat concentrat ® ® aceasta a atenției în ju­rul operii dramaturgulml am sAati. Ne-am întreitei ce lume, ce probte­­jy,e, reprezintă opera aceasta, care-i sunt orizonturile și viabilitatea. Prin tematică și prin perspifi­ Ază, O’Neil nu este im­novator. Și TM întâmplător s’a făcut apropierea In­­tre concepția­ de viață a tragicilor antici Și cea care se desprinde­­ opera contemporanului O’Neil, u­n destin implacabil apasă generațiile Atrizilor, acelaș des i­a mână pe s­e­­care din personagiu­l teatrului lui O’Nei pe un drum din © an © »« &s Pears abate. Intre­ cele două concep­ții ale destinului există, e drept, o deosebire. Pentru cei­ vechi, destinul e o forță oarbă, exterioară murito­rului și zeului, pa care-i conduce deopotrivă. Mileniile care-l despart pe O’Neil de anticii săi înaintași, au adâncit cunoașterea omului. Și de a­ceea, eroii lui nu mai mânează in* joncțiunile tainice ale unei torțe ne­­cunoscute care, din afară, conduc și determină faptele fiecăruia. Ei se supun poruncitor, chemărilor tot a­­tât de efective ale unei fatalități pe care o poartă în propria lor nimja. Cete două concepții se intâlnesc însă în concluzii: omul nu se poate"tai­­porii acestui destin dinainte" stabi­lit și orice încercare de a se smul­ge lui nu face decât să-l întoarcă, pe căi nebănuite, ia condiția iniția­lă, imuabilă, Fugin O’Neil este bardul unei lumi fără nădejdi, bardul­ui­­­i lumi care. .a ® ® meBi Laviniei Hanno« — Efecti­a trilogia! o’n­#toe — își ză» vor&ște ușii ®, își ferecă ferisorele, pentru ca nici o sută de soare, nici un murmur să nu mai pătrundă ,­î întuneri­cul înghețat care o impun­­topiră. Eugen O’Neil este bardul unei taami care, împietrite; în 3*m­orta >i ear­apace, ref­uză totul ce e viu, re­fuză vistura. Deja, într’o bumă parte a publicu­lui american — în tineret mai cu seamă — opera o’neiliană nu mai are răsunat. Trăind în mijlocul vie­ții, legați de sculd­e­rea^ău­l ® ș i, in* hind-o, oamenii, de peste Ocean au căutat alte ^cârduri, decât cele al ® întansipatei­­ Merii o’mNtene. Și to­pii gării, opera unora dinte © ei, îndrăgosti» da viață ca și ei. Ci­­tăiîi, cu litter d ® exemplu, pe Thorn­ton Walder, m­ereu tipărit și retipă­rit, mereu trișat, mereu aprendat. (Thornton TÍi­lMeT este , trișul a ® e* lui Araeglîi ?Jor,aș«fi nostru”­, jucat cu g ®! în arenă pe scena Studio­ului și a cărare r­îuș.r ® ar­ fi 1 ® ® TM de laudă). Ceea ce este nou la O’Neil, nu sunt, nici­ problem­ele nici rezolviii­le. Sforii sunt numai propor­țiÁe. Nu cele m­ateria­le, lun­gimea s­a^ale p ®nteii. N­Ci proporțiile dramei, «așe rareori ating ® amploa­rea tragerii. a ® zic­e cu care se în­rudește­ Căci Q’Nete artist al decadenți, po­artă în el experiența’ șteința ‘u­ttour © stor.. ’Smeri și lui *« »to și'Fu jnsat. 'și imai poartă to­ț;i Jnplii lui vieți, de neo­bosită și^lurită­­ aventură. De a.g,eia opera lusește a «“Sun con­structor de teatru, a unui iscusit mânuit­or al dramaticului. De «© © ia, marcând frnom­entul te «ar« o lume se dest^măr, și mirare, opera o’neili­­ană este totodată cea mai desăvâr­șită, expiresie a decadenței acestei temi. l»a prisnș impresie, „Anna Chris­tie” ar putea părea o tixoapție to operai da' &e.snaâeide « dramaturgu­lui a­merien: o femeie își intecum­­pără, prin dragoste si sufer­inte tre­cutul de păcat, iar, te. lăsarea,«crim­­­ei. ea se găsește în pragul unei vieți noui,­ cinstite. "Bar, „Anna Christie” ,nu « ,ds.și a Annei, ci a tatălui ei, bătrânul Chris. Marinar bătrân, prizonier al mării, cu­m fuseseră și bun­ cii, și tatăl și frații lui, el vrea să smulgă „merii blestemate” de unicul lui co­pil, ne Anna. Căci, așa cum bărbații familiei­­ fuseseră toți marinari, fe­meile fuseseră s ®pi de marinari, iar visata lor e permanentă și singura­­tecă a^spu­­r». Și Anna e crescu­tu­ci parte, pe pământ, la țara. Dar de­­âttmii tetizanta d S8 răzbună; Anina va atnge­­ pensionara unei fifise de to­­ler­an­ță. $i nu­mai întorcându-se la destinul pe care voința tatălui îl o­­colise, numai teșEiiiindimi dragos­te» -r­entr­u marin«aruS. Mat Burke. Anna își va găsi feriicirea. Dar fel la circa ei este înfrângerea lui Chris, a omului care cutezase să se ridi­ce împotrivă soartei. Direcția de sineaiă a d-lui So« Șa~ highlan a ținut seamă — dar poate nu îndeajuns — de adevărata ierar­hie a­ rolurilor, de faptul că adevă­ratul coni­ioi se dă între bătrânul Chris și ,,marea blestemată”. De altfel, după ,Adrienne Lecouvreur” c are nu treamăgu­se, ne-am bucurat regăsind în speri,•stolul „­Annea Chri­stie” toate însușirile acestui direc­tor de scenă sârpuincios și de gus*) preosuparea tai p­ermane­ntă de alt* siambta și de armonie. Grupurile sunt frumos alcătuite, expresive, at­­ii&siesa convingătoare. ț*a cr­­e-a acestei atmosfere au contribuit mnult 'și admirabilele de­cenii­ri- arhit­ecturie St. Norris. Remarcsim te deosebi de carul ce­tei; de al deailea act — pustiea unui șlep dfi­ ® ă%ani. Era ușor de reali­zat cuun ©',ifj»arrii3, cu două disa­en­­si pni. D­r departe, în fund, mitans­­cu­l, se vqrjii un­­ ax. Și lumina tei, Vara hitermizanită care se prelinge printre­­ neți, dă decoralei adânci, sârâia fără sfârșit a mării și a ceru­lui. O înțelegere adâncă a omanescu­­lui pe oai­e decorul trebue să-l ex­­prime,, grija nad­îsm­ințită de amă­nunt și de ansamblu totodată, per­fecta stăpânire a mijloacelor tehni­ce au asigurat ;i s­*ai dăruit deco­rator o plină reușită artistică. D. Jeniță Constantinescu, în ro­lul bătrânului Ghicș, a fost uneori aproape de o realizare plină a per­­sonagiuilui. B­«a­m, căutat emoția, u­­­manul rolului pe care­ 1 ® vei da i*1* terpretat. Și de foarte multe ori a a­­sterilt să-l exprime. Dar, la *n­­ce­putul pr­imiului atot mai cu seam­ă, și-­a tocărcăt personagiul, iar to unele alte moment­e a fost oarecum monoton. Ne-au bucurat pro­gra­mele mari pe­­ axe le-a realzat d-i*a Dina Cocea- Cu atâ­t mai­­ mult cu cât rolul ei a greu, și se preta, te prima lui par,e mai pios, 1a o interpretare vulgară. D-na L 'd' a Cocor, a știut să evite e stridențale și să realeeze persona­giul cu mijloace de bună caliate. în rolul episodic al Kfartei, d-na Marietta Rareș a uzat de prea mult convențional pentru a putea fi con­vingătoare. Igr d. Ion Manta, în rolul marina­rului Mat Hulls, a pus multă căl­dură, miîn avân­t și multă sinceri­­tate, tter care să cer tocă cizelate, desciplinate. Restul echipei a colaborat prin­­tr’un efort pomân la realizarea spectacolului. Florica ȘeSmaa*M Expoziția Ligia Macovei și Edith Mayer din sala­­ DALLES” >j. Deși deosebite prin factură și chiar prin felul de a vedea și de a concepe rea­litatea și lumea exterioară, cele două ex­pozante — care reprezintă de altfel și tot ce e mai bun în expozițiile deschise acum — sunt apropiate prin calitatea cu adevărat modernă a artei lor. Ce însemnează, la urma urmelor, a­­ceastă artă modernă? Prin ce se deosi­­bește ea de pictura și arta de acum șai­zeci, sau o sută de ani, și chiar de pic­tura care se face astăzi? Prin meșteșug, prin felul cum pictorul red­ă pe pânză, pe carton sau pe hârtie ceia ce vede? La început s’ar părea că așa este, că un pictor modern sau, cum s’a tot spus, „mo­dernist” — și până la urmă, bine e că i s’a spus într’un fel acestei picturi, care avea să se stabilească cu titlurile ei cu­cerite între școlile de epocă — e un pic­tor care zugrăvește altfel decât cei așe­zați, decât cei numiți clasici chiar când nu sunt decât naturaliști. Deosebirea e însă alta. Pictorul modern, ca Ligia Macovei sau Edith Mayer de o­ pildă, se deosebește de cel pe care noi îl vom numi tradițional prin felul cum pri­vește obiectele, fețele, trupurile omenești și peisagiile, — și numai în ultimul rând prin felul cum se zugrăvește, ceia ce la urma urmelor n’are nici prea mare im­portanță în arta picturii. Dar ce însemnează a privi lucrurile într’un fel anumit“’ veți întreba d-stră. Cum adică? Casa de peste drum e o casă ca oricare alta, cu gardul ei de fier vop­sit cu verde, cu un balcon și cu marchiză, cu două burlane și trei coșurii, cu doi gutui și o cușcă de câine în curte, mă rog, e o casă ca o mie și una altele, cât se pot vedea în tot Bucureștiul, așa cum o văd eu, o vezi și dumneata,, o vede și pictorul, o vede toată lumea. Numai „mo­derniștii” n’o văd așa. Ei, da, asta e, numai un pictor cu ade­vărat modern nu o va înfățișa așa cum o vede oricine. Dar, mai întâi, o vede într’adevăr oricine la fel? Desigur că nu. Indifirent că suntem sau nu pictori, fiecare sau mai fiecare dintre noi, va vedea un obiect din afară într-un fel anumit. Un scaun nu e numai un scaun, masa la care scriu nu e numai o masă, casa de peste drum nu seamănă deloc și nu-mi spune deloc mie peiace-ți spune dumitale, o casă îmi amintește de un moment anumit din copilărie sau ca o împrejurare anumită, sau de o stare a mea anumiă, îmi poate stârni cine știe ce asociație, îmi poate evoca un lucru, o imagine, o amintire anumită, cu un cu­vânt, conținutul acestui obiect pe care-l vedem amândoi, are pentru mine o cu totul altă însemnătate decât pentru d-ta. Dar nu e numai atâtt asupra unui ace­­luiaș obiect, privarea aceluiaș om poate fi felurită, într’un fel va vedea el într’o zi anumită, într’un altfel mâine. Paul Valery vorbește undeva despre colțul bi­roului său de lucru pe care nu-l văzuse niciodată „în sine’’, până ce nu s’a izbit de el cu cotul, lucru care nu amintește doar de cunoscutul proverb cu pragul fie sus și cu cel de jos, dar care ne arată că există în noi putința de a vedea lucrurile într’o lumină, într’o perspectivă, într’o asociație și într'un înțeles anumit. Ei bine, putința aceasta de a vedea lucrurile obișnuite într’un fel anumit, care e al nostru și care poate fi numai al unui mo­ment anumit, deși o avem cu toții, nu se manifestă decât rar la majoritatea dintre noi. Ii rămâne însă pictorului banii de a vedea lucrurile într un înțeles mai larg, mai adânc, mai nou și chiar complect ne­prevăzut, — și tot el se pricepe să ne și povestească această viziune nouă, să ne prezinte adică o realitate transfigurată de viziunea lui proprie care este, la urma urmelor, chiar personalitata lui. Iar a­­ceastă personalitate e cu atât mai mare, cu cât mai adâncă și mai cuprinzătoare cu cât, înfățișându-ne o viziune a ei pro­prie asupra unei realități înconjurătoare, izbutește să stârnească și în noi aceleași asociații, aceiași stare de spirit, aceleași idei chiar, pe care le-a incercat și picto­rul în momentul când privea (sau conce­pea) tabloul său. O asemenea personalitate este Ligia Macovei. Această pictură știe într’adevăr să vadă în înțelesul arătat mai sus, să asocieze și să-și stârnească dintr’o me­morie care-i aprinde în față unui peisaj a unui chip omenesc, a unei situații anu­­mite, o­­ flacără, cu atâta mai dogoritoare cu cât e mai spontană, mai necăutată și nebănuită chiar, ma­­n­ijer și neașteptat descoperită. Există, astfel, în expoziția, Ligei Ma­­covei, câteva tablouri care povestesc și evocă din aduceri amina și gustări atât de adânci, de organic lipite de obiectul din afară și felul cum și a putut im­­presiona ochiul pictorul­ care ie­ a și juj găsi dimensiuni.. -ssjlgíi­­ v voTr.uri M, neașteptate, există, spunam, asemenea’ tablouri care isbutesc ă spuna spec­tatorului aproape in­tregime emoția și înfiorarea, amintirea crisparea sau mirarea, spaima sau­­ teoria artistei. Astfel e un autoportretu picturei ca­­re-și trece peste fața h­alpPrată o mână crispată, rămânând doar cu un ochiu încremenit, străbătut de girări și amin­­tiri, cu umbrele pomilor desfrunziți răd­­ia galbene peste lemnul mesei ca niște șopârle,­­ iar în acest atoportret pei­­sagiul galben și vânăt de frară cuprinde și se resfrânge cu o viitoare punere în acela sufletesc al figuii zugrăvite. Sau în prim desen ce­­ prezintă un accident de muncă, și­­ care trupul sfâșiat al unei tinere es purtat pe brațe de un tovarăș al­b; ambele fi­­guri sunt înfățișate nud, lfel că actul de asistență devine deochi un act nu numai omenesc-convențioil dar capă­tă proporțiile adânci și zUârâtoare ale dragostei; pe de altă par, felul cum 1­a si lat Și compus acest st> îi dă mă­reția și gravitatea uni jatui­­ antice stau din Renaștere. Și cu­ aceasta am ajuns chiar la sen­­sul istoric al acestei piete fiindcă da­că înțelegem prin arta »ternă pati­­ciparea lectorului și inteniția lui prin tot ce are mai adânc, maiainis și mai nebăiu­it, întrânsul, în mitil unei rea­lități exterioare pe cărei descoperă tocmai din această fuziune a personali­tății pictorului, apoi atun­uma»»««.­! clasic ca și cel al Renaștii, ca și cel flamand, și mai cu seans acesta­ nu făcea nici el­ decât să tresfigureze o viziune comună intr’una p. proprie, personală. Este 'intr’um­an pe fel ieși­rea­ din lucrurile neînsuflete. Ș­i fiind­că am pomenit în deosebire ,pictorii renașterii flamande, să sp­un că ticiparea personalității lor prin o operă era cu atât mai mare cu că această o­­peră chiar și preocupările artistului erau rupte din lumea cea at­im­­ată, cea mai direct înconjurători, p­a­­re viziunea lui propria o­ ampl­ea, dăndu-i o valoare de sine stătătoare Obiectivă, adică: j Spre acest um­anism modjn­n •' i se îndrepte și arta Bigiei sfcoveü, care privește cu un ochiu încă 1­4 de' amin­tiri și revoltă, fața ante­­ață­ a lumii noastre, închisă mai mult în idel­­iul­­ m­pes­­tru și’n atdier. picturi E­mkei Mayer va înscrie și ea Intr'o prearm­a­c a­­­­­tistei de a-și resfrânge în­­ Momi o e­­moție și o concepție prepr#, ajungând la un sfil nasiv. cara­cĭt:int prfintr’o libertate genioasă, cups­ V­titoare a, ge­stului, a voltmeter și ptem­ik­er. E încă necisară, poate, o libertate în*,­terioară și m­ai n*toe, ar fi poate bine v ca pictura să caute mai pui» să expri­me un stil " ~ ""»nu! Și să se exprime mai mult P •"«. chiar i’.scă asemenea sincerit ‘ .droa ici inegalități. Fiindcă ineg­ătiea nu ei întotdeauna dăuna o . .. ia­r măsura îl , care e duș­manul rutinei,,..., e chiar îiwrt­ c feîne- i venită. ! j Pâr­jw Ü Parasqshivescu 5 « MARTA H­ASTICĂ , Sâmbătă 3 ÎJvuniîe n. c., ora 5 d. Grupul Amtistsi'l ți Uniunii Patria­lor, zgarnizeasă Un Symposion despt „Realismul în A Alta Plastică”. Vor vorbi d-fii Elevii Patrășcanu, d-niî M. H. Alaxot ți Miron R. Petras, chivescu. r . , Confrunta­re­rii a loc la șefia Grupului A­rtstid din str. Ro­­ma de Flers Nr. 9 A./

Next