România Liberă, aprilie 1946 (Anul 4, Nr. 505-526)

1946-04-01 / nr. 505

A. ANUL III Hr. 503 C. 4 PAGINI 1.0 LEI da franca«« pfWlit In număr« soni «proEmiil Direcțiuni] generale P.T.Î. Nr. 108.828/15 Septembrie 3334 Redacția și Administrația București, Str. Sărindar 5­7­9 Centrala telefonică: 6.34.95 Cont­rec poștal Nr. 1378 a­bonamente CAPITALA ȘI PROVINCIA: MUNCITORI ȘI STUDENȚI: AUTORITĂȚI: INSTITUȚII. SOCIETĂȚI 1 lună 4.500 lei 1 lună 4.000 lei —3 luni 10.000 lei 100.000 lei pe an 3 luni 12.000 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale lunii și se fac sub rezerva urcării prețului REDACTORI RESPONSABILI* GRIGORE PREOTEASA NICULAE BELLU NU DESPRE IRAN ESTE VORBA! n La scurtă vreme după film­a ce câteva evenimente cu mul­tt răsunet international stabi­lit, S­teau spre evidenta lumii !| *|U unde se află apărătorii păcii și unde tulburătorii ei, opinia publică s'a aflat pusă din nou în fata unei situații deosebite, prin aducerea în fața Consiliului de Securitate a problemei raporturilor sovieto-iraniene. Inițial limitată de însăși hotărîrea Consiliului de Se­curitate la o problemă de interes secundar, lăsându-se celor două sta­te interesate latitudinea de a discuta și decide în sensul rezolvării ei pozi­tive, ea este reluată și prezentată lu­mii în lumina unui caz dificil, de a cărui lichidare urgentă s’ar cuveni să se ocupe însuși Consiliul de Securi­tate, în chiar momentul în care so­luția a fost găsită iar aplicarea ei pe teren devine fapt îndeplinit. E inutil să revenim asupra datelor, îndeobște cunoscute, cum în aceeași măsură e de prisos să exemplificăm felul în care soluția este în curs de aplicare, toate telegramele relatând asupra retragerilor trupelor sovietice din teritoriul iranian. Dar subliniând că în felul acesta se realizează în li­tera și spiritul ei hotărîrea Consiliu­lui de Securitate privitoare la pro­blema sovieto-iraniană, ceea ce întă­rește prestigiul Consiliului și elogia­ză cele două puteri angajate prin deciziile sale, rămâne opiniei publi­ce mondiale o singură și destul de serioasă nelămurire, pentru ce s'a ridicat problema acestor raporturi pe ordinea de zi a Consiliului de Securitate?, sau — mai precis — și ,devreme ce evidența mărturisește deslegarea pozitivă a susnumitei probleme: să fie oare într'adevăr vorba despre „încurcata" problemă a Iranului, sau nu despre aceasta e vorba, ci despre cu totul altăceva ? Pentru că ce mobilizează ■— după spusele proprii — pe oratorii cari pledează pentru o neîntârziată dis­cutare a problemei sovieto-iraniene în cadrul Consiliului de Securitate ? Secretarul departamentului de stat american, d. Byrnes, susține că, necesitatea discutării acestei proble­me este determinată de lipsa unui acord stabilit între cele două state asupra chestiunilor în discuție și în primul rând asupra retragerii arma­telor sovietice. E greu de conceput că o astfel de declarație a fost făcu­tă de d. Byrnes la numai câteva minute după ce d. Gromsko, șeful delegației sovietice, comunica des­pre evacuarea trupelor sovietice în­cepută la 2 Martie, cât și despre restul evacuărilor, cari „în confor­mitate cu acordul încheiat intre gu­vernul sovietic și persan" au început la 24 Martie și se vor termina în cinci sau șase săptămâni. Și este cu atât mai ciudat — sau semnificativ — cu cât mai departe șeful delega­ției sovietice demonstra lipsa moti­velor de „grabă" în discutarea pro­blemei sovieto-persane, susținând că hotărîrile inițiale ale Consiliului de Securitate au fost îndeplinite, nego­cierile cerute având loc și terminân­­du-se cu o înțelegere între cele două guverne, „cu toate că acest fapt este tăgăduit de delegatul persan". Conform unei uzanțe puțin obiș­nuite însă, șefii delegațiilor engleze și americane s'au opus cererii de a­­mârnare până la 10 Aprilie, susținând „trecerea la vot". Trecându-se ast­fel peste evidența lichidării în curs a problemei în litigiu, nerecunoscân­­du-se valabilitatea argumentelor și dovezilor care pledau pentru teza sovietică, conținutul desbaterilor — și mai ales punctul de vedere susți­nut de delegații „majoritari" — înceta să mai aparțină chestiunii ri­dicate la ordinea de zi, fiindcă nu mai corespundea datelor, și angaja Niculae Bellu (Continuare în pag. ultimă) Noul buget va fi definitivat la 1 A­ai 1946 întrucât Împrejurări­le coincid cu În­ceputul exercițiului financiar, sunt de na­tură să creeze situații noi care pot in­fluența favorabil evaluările bugetului 1946- 1947, guvernul a constatat că este necesar ca proectul de buget întocmit să fie defi­nitivat pe ziua de 1 Mai 1946. OMUL BINE INFORMAT ȘTIE CĂ: « Colegi­ *de birou al Măriei Sârba» mi făcus­eri depoziții. • Delegațiele sovietice care au participat la congresul femeilor au părăsit țara. • A murit Victor Ion Popa. • In Grecia au loc azi alegeri gen­erale. • Pentru a doua oară delegatul Iranului în Consiliul de Securitate a fost dezavuat de gu­vernul său. O D. Molotov a avut o întrevedere cu amba­sadorul american ge­neralul Bedell-Smith. • in Germania a fost descoperită o organi­zație clandestină sub conducerea fostului conducător al tinere­­tului lui Clerist Axmonn TALPA DE SFOARĂ —* Mi s'au rupt „tăl­pile“ pantofilor, de când umblu după cine­va care să-mi explice dece miau costat „pan­­tofii“ ăștia 92.000 lei. Alimănescu e­ste la Oradea El a crestat o periculoasă bandă de cri­minali ORADEA 3# (Agerpres).­­ Echipa Fulger, de sub conducerea inspectorului de Poliție Eugen Alimănescu, a reușit să pună iâina pe o mare bandă de hoți, formată din Ion Săvulescu, Arghiraș, Constantin Vulpe, Con­stantin Badea, Vasile Luțaș și Gherman Ion. Această bandă a săvârșit crime și mari furturi. Astfel, în comuna Sâtmărel (Satu Mare), au un comerciant, au jefuit banca Tran­silvaniei din Cluj, banca Evreească, la dife­riți alți comercianți au furat bijuterii, haine și bani. In valoare de aproape 1.>90.830.O0 lei. In momentul arestării, Săvulescu Ion, Ar­ghiruș și Vulpe au tras cu armele, împotriva polițiștilor, cari au răspuns cu focuri de re­volver. Asupra hoților s’au găsit grenade, pistoale ș i gloanțe, . o Luni­i Aprilie 1946 E­­x­a de­m­en bursă la conservator CANDIDEAZĂ MUNCITORI ȘI FUNCȚIONARI DIN ÎNTREPRINDERI Azi nu-i cunoaște nimeni, dar pot deveni gloriile artei românești Reportaj de KELL COBAR Ați văzut o producție de line de an a claselor de Conservatori El bine, chiar a se arăta și concursul de ori din sala de festivități a Comisiei locale. Zeci și zeci de tineri din atelierele C. F. R.-ului, cu mâinile și hainele Încă­pă­tate de ulei, factori poștali cu bocanci e­­normi, cu talpă de lemn, metalurgi și în halate albastre de la Malaxa, codane vioaie de prin cine știe ce atelier de țesătorie, micinetele din magazinele elegante de pe Lipscani și funcționare de bancă cu oche­lari pe nas și degete cu urme proaspete de cerneală, au urcat, rând pe rând, poate pentru prima dată, o scenă și s-au „pro­dus” în fața unui juriu. Și lupta pentru cele 14 burse gratuite și 44 semi-gratuite, oferite de Conservatorul de artă dramatică Și muzică „Lira” în­cepe. O vânătoare d­esebi d­e «KtVKHEISU»... Listele de candidați n’au ajuns încă pe mâna juriului. Regizorul Sandu Eliad, in­vită concurenții — până vin listele cu cei înscriși — să poftească pe scenă. Deși sala e supra­aglomerată, tracul, emoția îi face pe toți să ezite. „Panica” aceasta durează câteva secunde până când o fetișcană mai îndrăzneață, țâșnește după scaun și urcă, curajos scena. — Bravo, Dasy­ o încurajează colegele de la „Dinescu și Ionescu” învoite, în grup, pentru două ore, de la magazin. Dar „repertoriul” lui Daly nu e găsit suficient de către juriu, care îi cere alt­ceva. Fata a coborât scena, dezamăgită și aplauzele colegelor au rămas suspendate. — Lasă, tu, că oricum ai să iei o bursă, o consolează o fată. Și chiar dacă nu o iei acum, te înscrii la Conservator și ai s’o iei la anul. ...Și o fetiță ia o foarsă Pe scenă urcă acum o fetiță de vreo zece ani. — Dar cu mata ce ea o întreabă cineva din juriu. — Am auzit la Radio de concursul acesta pentru burse și am venit și eu. Mă cheamă (Continuare in pag. ultimă) — Cincicleta — ERI S’A PATINAT PE CALEA VICTORIEI Interesanta in­venție a unui român Trecători care se aflau eri după a­­miază pe calea Victoriei, au avut ocazia să vadă un domn cu părul puțin cărunt circulând degajat In mijlocul drumului, evoluând sigur de sine printre mașini și pietoni, pe o pereche... de patine. Era d. Alexandru Gheorghe Hertzug, funcționar la uzinele , «Mărginea nog”, inventatorul „canc­cletei’’, o Patimă cu care se poate circula pe asfalt. D. Hertzug, care n’a patinat niciodată nu gheață adevărată, și-a brevetat inven­ția și eri a prezentat-o publicului bucu­­reștean in acest mod original. Oricum, datorită cincicletei se des­chid nouă perspective sportului de vară, nefiind vorba de rotilele cunoscute ci de o patină cu totul asemănătoare celei pentru ghiață­ 1 Publicăm tfotografia inventatorului, care tocmai „evolua’’ în fața Cercului militar și, alături, fotografia cinciglotei, Doamna șei la circa IX- a Prima femeie comis a r șef de poliție De vo­rică cu d-na Maria Petreacă șefa circumscripției a 9-a de poliție? PRIMA IEȘIRE PE TEREN In urmă cu trei zile, direcția perso­nalului din Prefectura J Politiei Capitale­, a făcut o interesantă­ încadrare. O femee, doamna Maria Petrescu, a fost numită în postul de comisar șef al circumscripției a 9-a de poliție. Este prima femee căreia i se încredin­țează o astfel de îndeletnicire și aceasta în urma aptitudinilor de polițist pe care le-a arătat noul comisar șef. In vârstă de 48 de ani, d-na Petrescu i- am văzut-o la lucru — este de o e­­nergie cu totul neobicinuită unei femei« Imi place această meserie»; întrebată de noi ce a determinat-o să devină polițistă, comisarul șef ne-a pre­cizat că de mai multă vreme a pasionat această meserie. Jo! „Și înainte — spune d-na Petrescu , am activat în acest domeniu. Numită șefă a unei „Gărzi cetatenești,, am primit primele cunoștințe cu greută­­țile pe care le întâmpină un polițist. Cred că nu îmi va fi prea greu. Am absolvit, o școală de ofițeri de poliție care m’a pus în curent cu atribuțiile pe care mi le incumbă noua meserie. Și îmi place d-le. Asta este principal Iul. Infi place ace­astă meserie — accests­tuiază primul comisar șef-femee. Prima ieșire pe teren D-na Petrescu Maria, a făcut eri seară un prim control al cartierului, însoțită de între« personalul »circum­­scriptiei, comisarul șef - „călcat” nume­­­roase localuri unde a arestat indivizi cer­i tați cu­ poliția. După cum ne-a relatat „șeful", în in­tenția sa este ca în anumite cazuri re­clamanții să nu se mai adreseze justiției, ci pe cât posibil să ajungă la o înțele­gere. Astfel d-na Petrescu­ a reușit­ în numai trei zile, de când și-a luat postul în primire, să soluționeze pe cale amia­bilă două­­ litigii între proprietari și chi­riași. D-NA MARIA PETRESCU D. CRISTEA, PENSIONAR, A SCRIS LA L UBERALUL­ de V. BOSCIA D­u-l cunosc pe d. Albert Cristea, pen­sionar, fost inspector șef de servi­ciu la C.F.R. Dar cunosc o întâm­plare cu d-sa, întâmplare pe care nu este inutil s’o afle și alții. Ne povestește singur, cu slava liniștită, ce ne-a adus-o într’o seară în redacție, gândul și pățania a mii de pensionari care — după ce au servit o viață întreagă statul duc o existență grea, împovă­rată de sarcini multe, și mângâiată mai mult de amintiri. Dintre amintirile acestea, d. Albert Cristea, ca și alți pensionari, au șters aftele amănunte, amestecându-le în anii în care condițiile generale de viață erau altele, mai ușoare, poate, pentru unii. A­u trecut peste anii aceștia focul și pârjolul războiului. Urmarea lor firească a fost îngreunarea condițiilor de viață, îngreunare care s’a resfrânt și asupra si­tuației salariaților și pensionarilor pu­blici. Lucrurile acestea sunt cunoscute, după cum cunoscute sunt eforturile făcute, în cadrul regimului democratic, pentru a se îmbunătăți traiul acestor categorii de ce­tățeni. D. Albert Cristea, și alți pensio­nari publici odată cu dânsul, cunosc a­­ceste eforturi, așa cum știu că dacă ele n’au dat toate rezultatele, nici n’au re­petat „soluțiile“ trecutului. Acele soluții care au adus funcționarilor publici în alți ani mult mai ușori, in care posibilitățile generale erau altele, curbe de sacrificiu. In situația actuală, desigur că salariile și pensiile nu corespund. Dar este vădită lupta de a le aduce cât mai aproape de costul vieții în continuă creștere. Degre­vări de impozite, economate, sporuri de salarii, poate nu sunt măsuri radicale, dar ele demonstrează grija pentru actualii și foștii slujbași ai Statului. O grije pe care partidele „istorice“ — având alte interese la baza lor — nu o puteau avea. Amănuntul acesta mulți pensionari — și printre ei și d. Albert Cristea­­— l-au ui­tat. In fața vremurilor noi, a forțelor noi populare, care cresc în țară, punându-i temelii noui, mulți din această categorie s’au refugiat in trecut și’n amintiri. Au șters de-acolo ce nu convenea și au în­cercat să refacă o imagine imaculată partidelor „istorice“, cu oameni pe care-i cunoșteau chiar dacă nu-i apreciau. Nu s’au uitat în jurul lor, pentru că s'ar fi mirat desigur, simțindu-se stingheri la vreo întrunire, între acționari de bănci, proprietari de moșii, obișnuiți ai ,,Cap­­șei“. Ce căutăm aici, cu petecele noastre, cu lipsurile noastre, cu necazurile noas­tre împotmolite în ulițe peste care nu s'a abătut niciodată in trecut privirea vreunui om politic? Nu este oare mai firesc să fim acolo, unde crește din trudă și muncă, o lume nouă, lumea celor ce ne seamănă In lip­suri și năzuinți? Nu este oare mai firesc să stăm alături de cei care duc o luptă hotărîtă, o lu­ptă pe care o vor face bi­ruitoare, fiindcă altfel l-ar aștepta acelaș apus de viață întristat, ca și al nostru? Dar d. Albert Cristea nu și-a pus între­bările acestea, nu s’a simțit stingherit în­tre domnii care poartă bănci în spate, in timp ce el poartă numai nevoi. Dacă și-ar fi pus întrebările acestea, d. Albert Cris­tea n’ar fi scris — așa cum nu mărtu­risește în scrisoarea sa — șapte articole la „Liberalul". Dar d-sa le-a scris, le-a scris crezând poate că face o treabă bună dacă sprijină lupta partidului brătienist. De șapte ori, articole înfățișând proba­bil nevoi sau nemulțumiri, au fost adă­postite în paginile „Liberalului“. D. Cris­tea le scria crezând că ajută cu ceva. „Liberalul” le publica știind că-și ajută lui, dacă înfățișează lipsuri pe care să le arunce în spatele regimului democrat. De șapte ori... Pentru că a opta oară d. Albert Cristea a cerut ceva. Nu partidu­lui liberal, ci guvernului. S’a dus cu foaia caligrafiată frumos, la redacția ofi­ciosului brătienist, sigur că va găsi adă­post. De data aceasta, d. Albert Cristea înfățișa o cerere dreaptă adresată guver­nului. Poate de aceea i s’a întâmplat d-lui Cristea ceea ce i s’a întâmplat: cererea era dreaptă, ea isvora din nevoile adânci a mii de salariați și pensionari și în con­secință redacția oficiosului brătienist n’a mai găsi loc pentru ea. D. Albert Cristea a început să înțelea­gă, a început să simtă că se află nu între colegii lui, nu între oameni care să aibe aceleași nevoi cu dânsul, ci între oame­nii consiliilor de administrație, între „is­toricii” mari proprietari de blocuri, sa­­feuri, întreprinderi, ș.a.m.d. Dar să-l lăsăm singur să-și povestească întâmplarea, așa cum­ o face în scrisoarea pe care ne-a trimis-o: (Continuare în pag. ultimă) CONTENCIOSUL «ROMÂNIEI LIBERE» In dorința de a da posibilitatea cititorilor noștri să-și re­zolve problemele juridice, am înființat un serviciu de CON­TENCIOS asigurându-i colaborarea unui grup de avocați. Cititorii vor găsi astfel în ziarul nostru răspunsul la orice chestiune comercială, fiscală, privind legea chiriilor, reforma agrară precum și interpretarea deciziilor și dispo­zițiilor în vigoare. In acest scop, cititorii vor adresa IN SCRIS probema care-i interesează redacției ziarului nostru, din Sărindar S—7—9, menționând pe plic „pentru contencios”. UN MARE MEETING DE PROTEST ÎMPOTRIVA ASASINATELOR DOI SPANIA Asociația foștilor voluntari român­­i armata republicană spaniolă, Uniunea Pa­triotică a republicanilor spanioli din Ro­mânia și Asociația „Prietenii Spaniei Des­­mocrate” cheamă cetățenii Capitalei ÎS­­S mare Întrunire în sala cinematografului ARO pentru astăzi ora 10 dimineața spre a­ protesta Împotriva asasinării lup­tătorilor antifasciști spanioli de către călăul Franco..» i Cu acest prilej vor lua cuvântul d-nal- ministru Vlădescu-Răcoasa, general Mihail Lascăr, Radu­ Paul, N. D. Cocea, Nt.-col. Burcă, C. Doncea, Nichiti și d-nele Elena­ Livezeanu și Hortensia Volleneja Románi VERNISAJUL EXPOZIȚIEI „Prietenia popoarelor din UR­S­S.» Ele au avut loc vernisajul ex­poziției „Prietenia popoarelor ’din URSS. Un clișeu d-nn­ Ambasador, K­aftaradze, prof. Constanti­­nescu-Iași, ministrul informa­țiilor și prof. Parhon, preșe­dintele ARL.US. (Reportajul în corpul zia­rului)

Next