România Liberă, mai 1948 (Anul 6, Nr. 1136-1159)
1948-05-02 / nr. 1136
PA'S. 2-A »Ali« LITERATURA MUNCII PROBLEMA ACTUALĂ mprejurările actuale, schimbările adânci prin care am trecut pun astăzi pe tapet o serioasă, dar și o nouă problemă: literatura muncii. Dacă am face un inventar cu tot ce s’a realizat în acest domeniu până acum, am afla câteva nume, câteva încercări cărora li se poate acorda, cu cea mai largă bunăvoință, calificativul de merituoase. E încă un aspect al despărțirii între literaturii și viață care exista în trecut. Trebue subliniat că însuși conținutul vieții majorității oamenilor s’a schimbat. Dacă înainte depărtarea de viața muncitorimii era o miopie, acum, când substanța vieții o constituie lupta dură, eroică, pentru o altă condiție a omului, a nu sesiza munca, înseamnă pur și simplu a refuza creația artistică. A păși pe drumul unei literaturi a muncii înseamnă a îndrăzni. Ne lipsește o întreagă psihologie a muncii, deschizătoare de alte orizonturi. Ne pândesc riscurile unui neo-naturalism, care sesizează doar procesul schematic al producției, fără să adâncească efortul creator al omului. N’avem experiență în propria noastră literatură pe baza căreia să continuăm un drum ce-ar fi trebuit să fie firesc. In schimb însă, avem în fața noastră o largă mișcare de întrecere în ateliere și uzine, întâlnim la tot pasul un înălțător eroism al muncii, vedem cum crește numărul brigadierilor de pe șantierele naționale. Dacă ne lipsește o experiență proprie, literatura bogată a Uniunii Sovietice e plină de romane închinate nobleței muncii, ridicată și înțeleasă ca o exemplificare a demnității umane. Dacă stahanoviștii sunt nenumărați în țara socialismului, și scriitorii sovietici au știut să răspundă elanului creator al poporului fiind ei înșiși stahanoviști pe tărâmul creației literare. Pe acest drum scriitorii noștri sunt așteptați să pășească cu încredere. Care sunt în definitiv aspectele pe care le cere relevate poporul dornic de cultură, care sunt problemele imediate legate de o literatură a muncii? Hotărît, se poate vorbi de o nouă atitudine față de muncă a muncitorilor Ea se cere a fi cântată, nu pe coarda veche a unei simple analize formale, ci pe o coardă amplă care să sesizeze întregul proces în care este antrenat om și natură. Literatura nu are nevoie de manechine care robotesc ca niște larve, ci de oameni întregi care-și cunosc slăbiciunile și care luptă să le învingă. N’avem nevoe de fauna eroilor care întârzie pagini întregi în disecții psihice, îi vrem încarnați pe oamenii în acțiune, care nu ezită, care își aleg repede calea pe care o au de urmat în viață, îi vrem în sfârșit pe oamenii muncii, modești, măruți în simplitatea lor de zi la zi. Literatura muncii care trebue să se ivească nu poate fi decât o literatură angajată, o literatură care servește, așa cum angajați în luptă sunt milioanele de oameni ai muncii din Ro-Scriitorii muncii nu trebue să se jeneze dacă creațiile lor vor fi un îndemn direct la ridicarea producției; ele vor fi astfel efectiv utile,roditoare. E nevoie ca fiecare om din țara noastră să fie pătruns de noblețea muncii, a oricărei munci, a minerului, metalurgistului, constructorului, textilistului, ș. a m. d. Avem prea puține cărți pentru copii și tineret. Câte teme bogate poate dărui o serioasă cunoaștere a muncii, a acelor milioane de oameni care roiesc de dimineață până seara târziu în ateliere, birouri și pe ogoare. Clipele nu așteaptă Se ridică fabrici în luni de zile. Se străpung munții, se asanează terenuri inundabile, se construesc șosele, țara e un imens șantier. E cazul să credem că și pe șantierul creației literatura românia. muncii va apare înainte de termenul fixat de popor. ..ROMÂNIA URIRA’* N n de puține ori Lenin și Spiiin au scris despre ziua muncii și a solidarității mondiale a clasei muncitoare, zin de an, cu mult înaintea Marei Revoluții Socialiste din Octombrie, de fiecare . Mai gândurile lor se îndreptau luminoase spre muncitorimea, din toate țările făcând bilanțul campaniilor purtate împotriva exploatatorilor, analizănd condițiile politice ale luptei și ară ând sarcinile imediate ce revin proletariatului. Nenumărate apeluri, manifeste, expuneri și articole festive, au fost adresate în acest fel, clasei muncitoare, constituind un adevărat tezaur de învățăminte, pentru cei ce luptă și făuresc lumea nouă .Iată de ce este cu totul binevenită inițiativa Editurei Partidului Muncitoresc Român de a înfățișa în broșura LENIN și STALIN DESPRE 1 MAI" trimită de curând în vitrinele librăriilor o parte din materialul documentar despre care vorbeam mai sus, începând cu vestita prefață scrisă de Lenin la cartea „Zilele de Mai la Harcov” în care acesta întreprinde un examen riguros al pozițiilor câștigate de muncitorimea în zorii secolului XX și până la emoționantul articol tipărit în Pravda cu câtva zile înaintea lui 1 Mai 1917 de către Stain, fiecare pagină din această strălucitoare carte a lui 1 Mai, reactualizează istoria măreții zile de sărbătoare și luptă a proletariatului mondial. In afară de cele două articole amintite broșura „Lenin și Stalin despre 1 Mai” cuprinde printre altele scrisoarea lui Lenin trimisă de 1 Mai 1902 Uniunei de Nord a P M. S. D. Rcum și istorica Proclamație către muncitorimea rusă semnată tot de Lenin, cu câteva zile înaintea lui 1 Mai 1904 Dar deosebit de prețioasă este mai ales Proclamația dată de 1 Mai 1905, — anul insurecțional. Subliniind viața de mizerie pe care o duce proletariatul Rusiei țariste și după ce arată cu argumente zdrobitoare ce se apropie ziua prăbușirii regimului exploatator Lenin îi cheamă, pe munciroșu-ra se încheie cu un articol publicat de Lenin la 2 Mai 1920 în ziarul „Pervomaiski subotnik”, purtând titlul ,de la primul subotnic ce căi ferate Moscova-Kazan și până la Subotnicul de 1 Mai pe v.treaga Rusie”. „Subotnic” a fost în anii de după Revoluție ziua de muncă revoluționară prestată de către muncitorime Mai mult sporadic, fenomenul crește până acolo încât la 1 Mai 1920 întreaga muncitorime hotărăște să muncească benevol în timpul sărbătoarei muncii. Lenin în articolul citat, semnalând această inițiativă a muncitorimii arată valoarea ei de viitor, contribuția pe care o aduce la întărirea unei noi l atitudini față de muncă din partea „subotnicilor” Fapte care s’au realizat întocmai. Ne stau mărturie uriașele realizări ale URSS. * O serie de valoroase tălmăcir dn lieratura universală urmează să apară în săptămânile apropiate la editura „Forum”. Printre altele semnalăm traducerea uit mulu roman al lui Sinclair Lewis , KINÖS BLOOD ROYAL” Cariia abordează cu sincer tata și cu mult curaj dureroasa pro» hierin a negrilor din Statele Unite. Satira necruțătoare a autorului lui „CASS TIMBERLAME“ nu menajează falsa mentalitate a „albilor” n e5 în acest roman, de aceea este explicabil faptul că nu i s’a făcut cărții o privire prea „onorabila” din partea presei americane. în aceeași editură vor mai apare unul dintre cele ma bune romane ale lui Howard Past „COPIII” frescă a unei coplarii trăite la periferia New- York-uui, — cartea 'u Richard Jasuly: „I. G. FARBEN”, un reportaj de extise proporții în care autorul analzează și deținută actitatea acestui „concern monstru” precum și substanțialul eseu al profesorulu Eduard Podolski ..MIRACOLUL ROȘU”, carte care prezintă triumful pedagogei și a cercetărilor medicale sovietce, Cartea Rusă va publica opera integrală a lui Anton Cehov Primul volum de teatru, conținând piesele „Unchul Vania”, „Pescărușul”, „Ivanov” și „Livada cu vișin” va fi lansat de sărbătorile Paștelui. Tot la ’’Cartea Rusă“ a fost pus sub tipar ultimul volum din ciclul amintirilor lui Gorki „UNIVERSITĂȚILE MELE” și „ȚARA DIAVOLULUI GALBEN”, acea violentă diatribă împotriva imperialismului american pe care Gorki a sens-o înintea primului război mondial. * tors la luptă: „Pregătiți-vă deci pentru lupta cea mare, tovarăși muncitorii De 1 Mai opriți fabricele și uzinele sau puneți mâna pe arme după cum vă vor sfătui comitetele Partidului muncitoresc. Ceasul insurecției n’a sunat încă, dar nu mai e departe. Muncitorii din lumea întreagă urmăresc cu respirația tăiată, eroicul proletariat care a făcut aătea sacrificii pentru cauza libertății”. O m oică expunere și un cald apel adresează Stalin muncitorimii din Rusia și întreaga lume în proclamația de 1 Mai 1912, tipărită în condițiile grele ale legalității și difuzată în zeci de mii de exemplare. In deosebi capitolul în care cu o pătrunzătoare vedere Salin se referea pe atunci la acțiunea tot mai hotărîtă a muncitorimii de pretutindeni și la ascuțirea continuă a luptei de clasă sună ca niciodată mai actual. Spune Stalin: Noi nu ne închinăm la idoli de cur! Nu avem nevoie de împărăția burghezilor și asupritorilor Blestem și moarte capitalismului, cu groaznicile lui mizerii și vărsări de sânge. Trăiască împărăția muncii, trăiască socialismul! Iată ce proclamă astăzi muncitorii conștienți din toate țările”. * B Ut Desen de Mi na Byck-Weppcr I V. BASARABEANII I MA! 1 Mai: Zi ’ntâi de muncă. 1 Mai: Pumni strânși pe pluguri. 1 Mai: E soare și luncă Și livada-i toată muguri 1 Mai: e pace ’n țară. 2 Mai: e pâine ’n case. Țara-i vie de primăvară Cu sprâncene de mătase. 1 Mai: e verde șesul. 1 Mai: sunt falnici .munții 1 Mai: aleargă versul Peste baierele frunții Țara râde, râde rodiii. Codrii cântă, cântă neamul. Hora-i mare și norodul își cinstește liber hramul. Fierbe apa ’n guri de ciuturi. Sburdă mieii pe toloace. Fetele cu ii de fluturi Duc isvoarele ’n bărdace. Undeva svonește vestea Că voind, cu braț de fier Au purces a seri povestea Zorilor pe șantier. Cântă strunguri, bat ciocane. Curg șiroate munți de fontă. Nasc șuruburi, nasc vagoane. Nasc hambare de recoltă. Un flăcău — cu trupul țară Și cu ochii, drum spre mâine. A dat sfoară că se ’nsoară C un imaș întreg de grâne. — Moșule nu mergi cu mine? Să unim pământul tot, — Ba merg fătul. Și ține Minte că mai iau și un nepot. Și-așa sus, și-așa in jos, Pumnul nostru-i drug vânjos. Sparge lesne, sfarmă piatră Țese basme ’n jar de vatră. Plugul ară, pana scrie, Ard cuptoarele de-a valma. Gându-i cer. Ceru-i câmpie. De-l culegem tot cu palma. 1 Mai: la drum tovarăși! 1 Mai: Pornim puhoii 1 Mai: Sudoarea-i cântec: Cântul vremurilor noi ! • N SOCIETATEA bazată pe exploatare, când muncitorul, lipsit de drepturi, nu putea decât să-și blasteme truda pentru el tăia niciun sens, când timpul trecea sumbru și apăsător ca și pontajul zilnic al orelor de lucru, ziua de 1 Mai era o pată izolată de lumină, care contrasta violent cu In tineretul celorlalte zile. Intr’însa amărăciunile, speranțele, dorul de dreptate al muncitorimii se concentrau cu toată pasiunea bucuriilor zăgăzuite. O sărbătoare care, în fine, era a lor cu toate opreliștii ce se puneau prăznuirii ți! In cadrul festiv al „Armndenilor" ei se puteau aduna, să se veselească de marea lor tovărășie, să-și spună păsurile și nevoile, dorința lor de mai bine și hotărîrea de a lupta pentru dreptate. De aici, mândria de a avea și ei o sărbătoare, una singură, căci celelalte erau ale stăpânilor și nu ale lor. Mândrie amestecată cu un iz de tristețe al oropsiților și exilaților socrtiți, pe care poeții muncitorimii de pe vremuri au știut s’o exprime. In ceasloavele bătrâne Scrise ’n slove cu trei caturi Sărbători are creștinul Câte, pop's au păcaturi. Ba-i Crăciunul ba stint Paști Bat i Vasile, ba i Mihail Muncitorul însă n’are Decât ziua de’ntăîu Maiul IC. MTLLE—"Muncă’’—21 Apr. 13911 In această zi cântărețul, fără a ascunde mulțimii prezenții care e negru, îi permite In legănarea lină a odihnei să viseze la viitorul semn pentru care luptă și care-i paține: 4si — jale fi necazuri și gloanțe ’n loc de pâine. Batjocura, gărbadia și traiul râu de câine Mîtni ~ pe un cer albastru, blând soarele dreptății Mtîni — veacul desrobirii și veacul tiberății. (C, mt LE ”Muncii’ 21 Apr K93) Alpitut Ishusese să vadă in I Mal cât o scurtă intrerupere a unei vieți câh ttoase, Munca de zori e descrisă de aceștia în culori negre, ca un chin, mașina ca un vrășmaș, muncitorul ca un martir. O clipă doar ciocanele tăcură... și monstrele cuploare ’n aieiere rămas au reci de humă și de zgură. •A Mașinile cu brațe lungi, vrășmașe stăteau sfârșite, fără de luință când își destinse mușchii sub cămașe El, muncitorul pas de suferință... (C. IOSIF. "Socialismul“ 1 Mai 1921) Aceasta nu înseamnă că muncitorii nu știau să se bucure de lumina și soarele primăverii în această singură zi care le era lăsată. Poeții lor au găsit accente anume, uneori de o rară gingășie, pentru a zugrăvi beatitudinea oamenilor pentru o singură zi eliberați, evadați din întunerecul atelierelor mizere in darul pajiștilor de Mau Cere’n tot Sl totu-i rai. Voi, cei făr' de o rază ’n trai Stingeți glasul ce suspină iată flori și iată soare — ! Desfătați vă ’n lumină. ( ATOMAt — Zi de Mai— "Lumea Nouă“ — API 1898 „Tradem”, Traian Demetrescu, care a suferit și el de crunta mizerie a muncitorilor și a muri de mizere, se adresează acestora de 1 Mai un cântec diafan, în care răsună aminti rea unui foarte cunoscut „lied“ de femei ’ ? fa M«J s&sâ £02% Infam Scăldate ’n aurul din soare Popoarele sărbătoresc A muncit sfântă sărbătoare Și ’mbe Vani la omenire In nedreptăți și în dureri, E tânără ca ‘ntreaga f re Sub cerul dulcii primăveri. La fel și I. Păun-Pincio, care vedea seraic ziua de 1 Mai, ca „un vis, ce își revarsă iubirea în popoare”. Cronicarii vremii mărturisesc însă despre un I Mai cu bucurii mai pământești. După manifestația din Cișmigiu, porul iii se răsfira in câmpie, în afara orașului, sau cu precădere în grădina ""...iadere unde prăznuia până noaptea târziu. Versurile lui Gheorghe din Moldova, oglindesc un I Mai bachic, pe care veștile mai sus amintite, îl justifică: ^ Azi e zi de sărbătoare Toarnă vin de tămăioaasă în străbune la pahare Și colo pe iarbă verde Colo jos sub cer senin Umple draga mea frumoasă Umple cupele cu vinul să bem pentru aceia Ce-au luptat in viața lor Și-au munt avănd ca țintă Fericirea tuturor Darrh’ar în această zi de destindere și de bucurie senină, mai ales în această zi barzii mulțimii nu uită că ei sunt luptători, că versul lor trebue să fie o chemare la luptă Elena Farago era și dânsa luptătoare pentru dreptatea poporului când chema Suit pseudonimu! „Fatma" pe proletari la lupta cea mare, in versuri de o remarcabilă energic: In umbră zacă lașul ce tremură la gândul, Că drumul în spre luptă nu-i tocmai printre flori Noi mergem spre lumină in ea încrezători — — Curaj, în drum nici unul învins nu rupe rândul! (ROMANIA MUNCITOARE— Mai. 1992) Din închisoarea în care-1 aruncaseră stăpânii, M. G. Bujor, trimite muncitorimii un mesagiu virant și viguros, prin care-l cheamă la luptă, la speranță, în fundul hrubei mele de piatră funerară. Cu frigul de cavouri cl tr de mucigai, Răzbua calda rază de aur dulce clară. A soarelui — căci astăzi e zi întâi de Mai. Vă văd o robie muncii silite și păgâne Giganți cu fața suptă și pori de carneferi. Croind din voi pe astăzi și öreget,nu pe mâini. Vă văd în tolú marei, frățește sărbători. (PROLETARUL” 1 Mai 1930 Acest I Mai „de altădată" a revenit In aceleaș culori până maieri când marile schimferi istorice su răsturnat perspectiva. Ceea ce domină acum este bucuria tabánin, plenitudinea, siguranța victoriei. Tristețile și eWnurile a» rămis ite psrîeți răniți fraților, la festinul dreptății Să se ospăteze fiecare cât vrea! Bucuriile, ca ghioceii înfloresc la inima Cetății Și fiecare din voi are pe cerul vețit o stea. . Gândurile tulburi — ca revărsărie de ape! Au rămas departe de acum, lucrările au sortit pe pleoape ! Desnădejde nu vă mai Ies in acum. Cântă munca, răsăritul ii încinge fruntea. (ZAMFIR ZARAVA— 1 Mai 1945— ..România Liberă"* Munca nu mai e o osândă și un stov de cântec, căci cei care muncesc sunt astăzi stăpâni pe munca lor ! Mai nu mai este acum sărbătoarea ostracizaților și umiliților, ci a acelora care delin destinele neantului, el este „cântecul fabreei, cântecul gliei, sărbătoarea României” cum spune Dumitru Corbea care vede in marea festivitate și un simbol al unirii între muncitorii din oraș și țărani' Pe -acelaș drum. Pe acelas făgaș Sat și oraș Se 'ntâlnesc acum. Ca frați ,cu surori De «ărbători In amd eliberării lui de Mai azi»i întâmpinat de poeți cu solemnitate deosebită, căci el o piatră de hotar care despărțea vremea trecută a jertfelor și a umlințelor de o epocă în care viața muscitorimii avea să crească mereu mai plină, mai bogată. Inor Mal uzi ne vii în cale. Spălat de apele tăriilor din corp crești De frumusețea jertfelor munitorești. Și pui abastră plasă de hirna’e. Tormi am revărsat n ploi Pe coarnele de pluguri $i de boi Șiești ai câmpului și al cetății Întâiul întâi Moț al libertății (EMIL DORIAN - Imn de ÎTâlnat) Pe măsură ce muncitorimea va înainta pe drumul libertăți ei, noî semnificații mereu mai concrete vor răsări, pe care Sil te vor topi în apele tot mal har#* « trf zile 1 sărbătorești de 1 Mal* Constant Ioniscil Cronica f fierari II «#sia €@ 1 Mal Sa noi in tff Mili fi am trixen & Masssra’,