România Liberă, mai 1948 (Anul 6, Nr. 1136-1159)

1948-05-02 / nr. 1136

PA'S. 2-A »Ali« LITERATURA MUNCI­I PRO­BLEMA ACTUALĂ­ mprejurările actuale, schimbările adânci prin care am trecut pun astăzi pe tapet o serioasă, dar și o nouă pro­blemă: literatura muncii. Dacă am face un inventar cu tot ce s’a realizat în acest domeniu până acum, am afla câteva nume, câteva încercări cărora li se poate acorda, cu cea mai largă bunăvoință, califi­cativul de merituoase. E încă un aspect al despărțirii între literaturii și viață care exista în trecut. Trebue subliniat că însuși conținutul vieții majorității oa­menilor s’a schimbat. Dacă înainte depărtarea de viața mun­citorimii era o miopie, acum, când substanța vieții o constituie lupta dură, eroică, pentru o altă condiție a omului, a nu sesiza munca, înseamnă pur și simplu a refuza creația artistică. A păși pe drumul unei literaturi a muncii înseamnă a în­drăzni. Ne lipsește o întreagă psihologie a muncii, deschiză­toare de alte orizonturi. Ne pândesc riscurile unui neo-naturalism, care sesizează doar procesul schematic al producției, fără să adâncească efor­tul creator al omului. N’avem experiență în propria noastră literatură pe baza căreia să continuăm un drum ce-ar fi trebuit să fie firesc. In schimb însă, avem în fața noastră o largă mișcare de întrecere în ateliere și uzine, întâlnim la tot pasul un înălță­tor eroism al muncii, vedem cum crește numărul brigadierilor de pe șantierele naționale. Dacă ne lipsește o experiență proprie, literatura bogată a Uniunii Sovietice e plină de romane închinate nobleței muncii, ridicată și înțeleasă ca o exemplificare a demnității umane. Dac­ă stahanoviștii sunt nenumărați în țara socialismului, și scriitorii sovietici au știut să răspundă elanului creator al po­porului fiind ei înșiși stahanoviști pe tărâmul creației literare. Pe acest drum scriitorii noștri sunt așteptați să pășească cu încredere. Care sunt în definitiv aspectele pe care le cere relevate poporul dornic de cultură, care sunt problemele imediate legate de o literatură a muncii? Hotărît, se poate vorbi de o nouă atitudine față de muncă a muncitorilor Ea se cere a fi cântată, nu pe coarda veche a unei simple analize formale, ci pe o coardă amplă care să se­sizeze întregul proces în care este antrenat om și natură. Literatura nu are nevoie de manechine care robotesc ca niște larve, ci de oameni întregi care-și cunosc slăbiciunile și care luptă să le învingă. N’avem nevoe de fauna eroilor care întârzie pagini întregi în disecții psihice, îi vrem încarnați pe oamenii în acțiune, care nu ezită, care își aleg repede calea pe care o au de urmat în viață, îi vrem în sfârșit pe oamenii muncii, modești, măruți în simplitatea lor de zi la zi. Literatura muncii care trebue să se ivească nu poate fi de­cât o literatură angajată, o literatură care servește, așa cum angajați în luptă sunt milioanele de oameni ai muncii din Ro-Scriitorii muncii nu trebue să se jeneze dacă creațiile lor vor fi un îndemn direct la ridicarea producției; ele vor fi ast­fel efectiv utile,roditoare. E nevoie ca fiecare om din țara noastră să fie pătruns de noblețea muncii, a oricărei munci, a minerului, metalurgistului, constructorului, textilistului, ș. a m. d. Avem prea puține cărți pentru copii și tineret. Câte teme bogate poate dărui o serioasă cunoaștere a muncii, a acelor milioane de oameni care roiesc de dimineață până seara târ­ziu în ateliere, birouri și pe ogoare. Clipele nu așteaptă Se ridică fabrici în luni de zile. Se străpung munții, se asanează terenuri inundabile, se construesc șosele, țara e un imens șantier. E cazul să credem că și pe șantierul creației literatura r­o­­mânia. muncii va apare înainte de termenul fixat de popor. ..ROMÂNIA URIRA’* N n de puține ori Lenin și Spiiin au scris despre ziua muncii și a solidarității mondiale a clasei muncitoare, zin de an, cu mult înaintea Marei Re­voluții Socialiste din Octombrie, de fiecare . Mai gândurile lor se îndreptau luminoase spre mun­citorimea, din toate țările făcând bilanțul campaniilor purtate îm­potriva exploatatorilor, analizăn­d condițiile politice ale luptei și a­­ră ând sarcinile imediate ce revin proletariatului. Nenumărate ape­luri, manifeste, expuneri și artico­le festive, au fost adresate în acest­­ fel, clasei muncitoare, constituind un adevărat tezaur de învăță­minte, pentru cei ce luptă și fău­resc lumea nouă .I­ată de ce este cu totul bine­venită inițiativa Editurei Partidului Muncitoresc Ro­mân de a înfățișa în broșura­­ LE­NIN și STALIN DESPRE 1 MAI" trimită de curând în vitrinele li­brăriilor o parte din materialul documentar despre care vorbeam mai sus, începând cu vestita prefață scrisă de Lenin la cartea „Zilele de Mai la Harcov” în care acesta întreprinde un examen riguros al pozițiilor câștigate de muncitori­mea în zorii secolului XX și până la emoționantul articol tipărit în Pravda cu câ­tva zile înaintea lu­i 1 Mai 1917 de către Stain, fie­care pagină din această străluci­toare carte a lui 1 Mai, reactuali­zează istoria măreții zile de săr­bătoare și luptă a proletariatului mondial. I­n afară de cele două arti­­­­cole amintite broșura „Le­nin și Stalin despre 1 Mai” cuprinde printre altele scrisoarea lui Lenin trimisă de 1 Mai 1902 Uni­unei de Nord a P M. S. D. R­cum și istorica Proclamație către muncitorimea rusă semnată tot de Lenin, cu câteva­­ zile înaintea lui 1 Mai 1904 Dar deosebit de prețioasă este mai ales Proclamația dată de 1 Mai 1905, — anul insurecțional. Subliniind viața de mizerie pe care o duce proletariatul Rusiei țariste și după ce arată cu ar­gumente zdrobitoare c­e se apropie ziua prăbușirii regimului exploa­tator Lenin îi cheamă, pe munci­roșu-ra se încheie cu un ar­ticol publicat de Lenin la 2 Mai 1920 în ziarul „Pervo­­maiski subotnik”, purt­ând titlul ,de la primul subotnic ce căi fe­rate Moscova-Kazan și p­ână la Subotnicul de 1 Mai pe v.­­treaga Rusie”. „Subotnic” a fost în anii de după Revoluție ziua de muncă revoluționară prestată de către muncitorime Mai mult sporadic, fenomenul crește până acolo încât la 1 Mai 1920 întreaga muncito­rime hotărăște să muncească be­nevol în timpul sărbătoarei mun­cii. Lenin în articolul citat, semna­lând această inițiativă a mu­nci­to­rimii arată valoarea ei de viitor, contribuția pe care o aduce la întărirea unei noi l atitu­dini față de muncă din partea „subotni­­cilor” Fapte care s’au realizat în­tocmai. Ne stau mărturie uriașele realizări ale URSS. * O serie de valoroase tălmă­­cir d­n l­ieratura univer­sală urmează să apară în săptămânile apropiate la edi­tu­ra „Forum”. Printre altele sem­nalăm traducerea uit mulu ro­man al lui Sinclair Lewis , KINÖS BLOOD ROYAL” Car­ii­a abordează cu sincer tata și cu mult curaj dureroasa pro» hierin a negrilor di­n Statele U­­nite. Satira necruțătoare a au­torului lui „CASS TIMBERLA­­ME“ nu menajează falsa men­talitate a „albilor” n e5 în acest roman, de aceea este explicabil faptul că nu i s’a făcut cărții o privi­re prea „onorabila” din partea presei americane. în aceeași edi­tură vor mai a­­pare unul di­ntre cele ma bune romane ale lui Howard Past „COPIII” frescă a unei cop­la­rii trăite la periferia New- York-u­ui, — cartea 'u Richard Jasuly: „I. G. FARBEN”, un reportaj de ext­ise proporții în care autorul anal­zează și de­ținută act­i­tatea acestui „con­cern monstru” precum și subs­tanțialul eseu al profesorulu Eduard Podolski ..M­IRACOLUL ROȘU”, carte care prezintă triumful pedagogei și a cerce­tărilor medi­cale soviet­ce, C­artea Rusă va publica o­­pera integrală a lui An­ton Cehov Primul vo­lum de teatru, conținând pie­sele „Unch­ul Vania”, „Pescă­rușul”, „Ivanov” și „Livada cu viș­in” va fi lansat de sărbători­le Paștelui. Tot la ’’Cartea Rusă“ a fost pus sub tipar ultimul volum din ciclul amintirilor lui Gorki „UNIVERSITĂȚILE MELE” și „ȚARA DIAVOLULUI GAL­BEN”, acea violentă diatribă împotriva imperialism­ului ame­rican pe care Gorki a sens-o îni­ntea primului război mon­dial. * tors la luptă: „Pregătiți-vă deci pentru lupta cea mare, tovarăși muncitorii De 1 Mai opriți fabri­­cele și uzinele sau puneți mâna pe arme după cum vă vor sfătui comitetele Partidului muncitoresc. Ceasul insurecției n’a sunat încă, dar n­u mai e departe. Muncitorii din lumea întreagă urmăresc cu respirația tăiată, eroicul proleta­riat care a făcut a­ătea sacrificii pentru cauza libertății”. O­­ m­ oică expunere și un cald apel adresează Stalin mun­citorimii din Rusia și în­treaga lume în proclamația de 1 Mai 1912, tipărită în condițiile grele ale legalității și difuzată în zeci de mii de exemplare. In deosebi capitolul în care cu o pătrunzătoare vedere S­alin se referea pe atunci la acțiunea tot mai hotărîtă a muncitorimii de pretutindeni și la ascuțirea con­tinuă a luptei de clasă sună ca niciodată mai actual. Spune Sta­lin: Noi nu ne închinăm­ la idoli de cur! Nu avem nevoie de îm­părăția burghezilor și asupritori­lor Blestem și moarte capitalis­mului, cu groaznicile lui mizerii și vărsări­ de sânge. Trăiască îm­părăția muncii, trăiască socialis­mul! Iată ce proclamă astăzi munci­torii conștienți din toate țările”. * B Ut Desen de Mi na Byck-Weppcr I V. BASARABEANII I MA! 1 Mai: Zi ’ntâi de muncă. 1 Mai: Pumni strânși pe pluguri. 1 Mai: E soare și luncă Și livada-i toată muguri 1 Mai: e pace ’n țară. 2 Mai: e pâine ’n case. Țara-i vie de primăvară Cu sprâncene de mătase. 1 Mai: e verde șesul. 1 Mai: sunt falnici .munții 1 Mai: aleargă versul Peste baierele frunții Țara râde, râde rodiii.­­ Codrii cântă, cântă neamul. Hora-i mare și­ norodul își cinstește liber hramul. Fierbe apa ’n guri de ciuturi. Sburdă mieii pe toloace. Fetele cu ii de fluturi Duc isvoarele ’n bărdace. Undeva svonește vestea Că voind, cu braț de fier Au purces a seri povestea Zorilor pe șantier. Cântă strunguri, bat ciocane. Curg șiroate munți de fontă. Nasc șuruburi, nasc vagoane. Nasc hambare de recoltă. Un flăcău — cu trupul țară Și cu ochii, drum spre mâine. A dat sfoară că se ’nsoară C un im­aș întreg de grâne. — Moșule nu mergi cu mine? Să unim pământul tot, — Ba merg fătul. Și ține Minte că mai iau și un nepot. Și-așa sus, și-așa in jos, Pumnul nostru-i drug vânjos. Sparge lesne, sfarmă piatră Țese basme ’n jar de vatră. Plugul ară, pana scrie, Ard cuptoarele de-a valma. Gându-i cer. Ceru-i câmpie. De-l culegem tot cu palma. 1 Mai: la drum tovarăși! 1 Mai: Pornim puhoii 1 Mai: Sudoarea-i cântec: Cântul vremurilor noi ! • N SOCIETATEA bazată pe exploa­tare, când muncitorul, lipsit de drep­turi, nu putea decât să-și blasteme truda pentru el tăia niciun sens, când timpul trecea sumbru și apăsător ca și pontajul zilnic al orelor de­ lucru, ziua de 1 Mai era o pată izolată de lumină, care contrasta violent cu In tineretul celorlal­te zile. In­tr’însa amărăciunile, speranțele, dorul de dreptate al muncitorimii se con­centrau cu toată pasiunea bucuriilor ză­găzuite. O sărbătoare care, în fine, era a lor cu toate oprelișt­ii ce se puneau prăznuirii ți! In cadrul festiv al „Arm­n­­denilor" ei se puteau aduna, să se vese­lească de marea lor tovărășie, să-și spu­nă păsurile și nevoile, dorința lor de mai bine și hotărîrea de a lupta pentru drep­tate. De aici, mândria de a avea și ei o sărbătoare, una singură, căci celelalte e­­rau ale stăpânilor și nu ale lor. Mândrie amestecată cu un iz de tristețe al oropsi­ților și exilaților socrt­iți, pe care poeții muncitorimii de pe vremuri au știut s’o ex­prime. In ceasloavele bătrâne Scrise ’n slove cu trei caturi Sărbători are creștinul Câte, pop's au păcaturi. Ba-i Crăciunul ba stint Paști Bat­ i Vasile, ba­ i Mihail Muncitorul însă n’are Decât ziua de’ntăîu Maiul IC. MTLLE—"Muncă’’—21 Apr. 13911 In această zi cântărețul, fără a ascunde mulțimii prezenți­i care e negru, îi permi­­te In legănarea lină a odihnei să viseze la viitorul sem­n pentru care luptă și care-i pa­ține: 4si — jale fi necazuri ș­i gloanțe ’n loc de pâine. Batjocura, gărbadia și traiul râu de câine Mîtni ~ pe un cer albastru, blând soarele dreptății Mtîni — veacul desrobirii și veacul tiber­ății. (C, mt LE ”Muncii’ 21 Apr K93) Alpi­tut Ishusese să vadă in I Mal cât o scurtă intrer­upere a unei vieți câh ttoase, Munca de z­­o­ri e descrisă de a­ceștia în culori negre, ca un chin, mașina ca un vrășmaș, muncitorul ca un martir. O clipă doar ciocanele tăcură... și mon­strele cuploare ’n aieiere rămas­ au reci de humă și de zgură. •A Mașinile cu brațe lungi, vrășmașe stăteau sfârșite, fără de l­uință când își destinse mușchii sub cămașe El, muncitorul pas de suferință... (C. IOSIF. "Socialismul“ 1 Mai 1921) Aceasta nu înseamnă că muncitorii nu știau să se bucure de lumina și soarele primăverii în această singură zi care le era lăsată. Poeții lor au găsit accente anume, uneori de o rară gingășie, pentru a zugrăvi beatitudinea oamenilor pentru o singură zi eliberați, evadați din întune­­recul atelierelor mizere in d­arul pajiștilor de Mau Cer­e’n tot Sl totu-i rai. Voi, cei făr' de o rază ’n trai Stingeți glasul ce suspină iată flori și iată soare — ! Desfătați vă ’n lumină. ( A­TOMAt — Zi de Mai— "Lumea Nouă“ — API 1898 „Tradem”, Traian Demetrescu, care a suferit și el de crunta mizerie a muncito­­rilor și a muri de mizere, se adresează acestora de 1 Mai un cântec diafan, în care răsună aminti rea unui foarte cunos­cut „lied“ de f­em­ei ’ ? fa M«J s&sâ £02% Infam Scăldate ’n aurul din soare Popoarele sărbătoresc A muncit sfântă sărbătoare Și ’mbe Vani la omenire In nedreptăți și în dureri, E tânără ca ‘ntreaga f­ re Sub cerul dulcii primăveri. La fel și I. Păun-Pincio, care vedea se­­rai­c ziua de 1 Mai, ca „un vis, ce își re­varsă iubirea în popoare”. Cronicarii vre­mii mărturisesc însă despre un I Mai cu bucurii mai pământești. După manifesta­ția din Cișmigiu, po­rul­ iii se răsfira in câmpie, în afara orașului, sau cu precă­dere în grădina ""...i­adere unde prăznuia până noaptea târziu. Versurile lui Gheor­­ghe din Moldova, oglindesc un I Mai ba­­chic, pe care veștile mai sus amintite, îl justifică: ^ Azi e zi de sărbătoare Toarnă vin de tămăioaasă în străbune la pahare Și colo pe iarbă verde Colo jos sub cer senin Umple draga mea frumoasă Umple cupele cu vin­ul să bem pentru aceia Ce-au luptat in viața lor Și-au munt avănd­ ca țintă Fericirea tuturor Dar­rh’ar în această zi de destindere și de bucurie senină, mai ales în această zi barzii mulțimii nu uită că ei sunt luptă­­tori, că versul lor trebue să fie o chema­re la luptă Elena Farago era și dânsa lup­­tătoare pentru dreptatea poporului când chema Suit pseudonimu! „Fatma" pe pro­letari la lupta cea mare, in versuri de o remarcabilă energic: In umbră zacă lașul ce tremură la gândul, Că drumul în spre luptă nu-i tocmai printre flori Noi mergem spre lumină in ea încrezători — — Curaj, în drum nici unul învins nu rupe rândul! (ROMANIA MUNCITOARE— Mai. 1992) Din închisoarea în care-1 aruncaseră stăpânii, M. G. Bujor, trimite muncitori­mii un mesagiu v­irant și viguros, prin care-l cheamă la luptă, la speranță, în fundul hrubei mele de piatră fu­nerară. Cu frigul de cavouri cl tr de mucigai, Răzbu­­a calda rază de aur dulce clară. A soarelui — căci astăzi e zi întâi de Mai. Vă văd o robi­e­ muncii silite și păgâne Giganți cu fața suptă și pori de car­n­eferi. Croind din voi pe astăzi și öreget,nu pe mâini. Vă văd în tol­ú marei, frățește­ sărbă­tori. (PROLETARUL” 1 Mai 1930 Acest I Mai „de altădată" a revenit In aceleaș culori până ma­­ieri când marile schimfe­ri istorice su răsturnat perspecti­va. Ceea ce domină acum este bucuria ta­bánin, plenitudinea, siguranța victoriei. Tristețile și eWnurile a» rămis ite psrîeț­i răniți fraților, la festinul dreptății Să se ospăteze fiecare cât vrea! Bucuriile, ca ghioceii înfloresc la inima Cetății Și fiecare din­ voi are pe cerul v­ețit o stea. . Gândurile tulburi — ca revărsăr­ie de ape­­­! Au rămas departe de acum,­­ lucrările au sortit pe pleoape ! Desnădejd­­e nu vă mai Ies in acum. Cântă munca, răsăritul ii încinge fruntea. (ZAMFIR ZAR­AVA— 1 Mai 1945— ..România Liberă"* Munca nu mai e o osândă și un stov de cântec, căci cei care muncesc sunt as­tăzi stăpâni pe munca lor ! Mai nu mai este acum sărbătoarea ostracizaților și u­­miliților, ci a acelora care delin destinele neantului, el este „cântecul fabreei, cân­tecul gliei, sărbătoarea României” cum spune Dumitru Corbea care vede in ma­rea festivitate și un­ simbol al unirii între muncitorii din oraș și țărani' Pe -acelaș drum. Pe acelas făgaș Sat și oraș Se 'ntâlnesc acum. Ca frați ,cu surori De «ărbători In amd eliberării l­ui de Mai a­­zi»i în­tâmpinat de poeți cu solemnitate deose­­bită, căci el o piatră de hotar care des­­părțea vremea trecută a jertfelor și a u­­m­lințelor de o epocă în care viața mus­­citorimii avea să crească mereu mai plină, mai bogată. In­or Mal uzi ne vii în cale. Spălat de apele tăriilor din corp crești De frumusețea jertfelor muni­torești. Și pui a­bastră plasă de hirna’e. Tormi am­ revărsat­­ n ploi Pe coarnele de pluguri $i de boi Și­ești ai câmpului și al cetății Întâiul întâi Moț al libertății (EMIL DORIAN - Imn de ÎT­âl­nat) Pe măsură ce muncitorimea va înainta pe drumul libertăți­ ei, noî semnificații mereu mai concrete vor răsări, pe care S­il te vor topi în apele tot mal har#* « trf zile 1 sărbătorești de 1 Mal* Constant Ioniscil Cronica f fierari II «#sia €@ 1 Mal Sa noi in tff Mili fi am trixen & Masssra’,

Next